Roşia Montană- informaţii din presa română, străină şi de pe bloguri. Cei care iubiţi România spuneţi NU acestui proiect

Am cules aceste informaţii din presa română, străină  şi de pe bloguri.

In prima zi a anului m-am gindit sa deschid o serie de comentarii despre afacerea PDL-ului privind exploatarea aurifera de la Rosia Montana.
Idea de a comenta acest subiect pe forum mi-a venit in urma cu o luna cind am primit o analiza surprinzatoare de la stock brokerul pe care il folosesc la finele fiecarui an pentru a-mi planifica investitiile pe anul viitor.
Ca orice om care se gindeste cu grija in ce sa-si investeasca banii, eu ma gindisem ca nu ar fi rau ca in perioada urmatoare sa investesc in companii de exploatare a aurului.
Pretul aurului este in crestere si prognoza pentru anul viitor este optimista asa ca m-am gindit sa cer citeva referinte privind citeva posibile directii.
Dupa o informare corecta si o discutie cu un analist de la o companie de investitii am sunatul brokerul pe care il folosesc pentru tranzactii la bursa din Toronto.
Pentru o taxa de $ 99.99 am cerut un referat de specialitate privind citeva companii canadiene si americane care se ocupa cu exploatarea zonelor aurifere in intreaga lume.
Pe lista figura bineinteles si compania „Gabriel Resources” a carui pagina web o puteti gasi la adresa de mai jos.

http://www.gabrielresources.com/home.htm

Interesant la aceasta pagina web este sectiunea privind conducerea companiei care este formata din reprezentanti de la alte companii specializate in exploatari aurifere:

http://www.gabrielresources.com/corp-directors.htm

Asa cum foarte usor poate cineva sa-si dea seama „Gabriel Resources” este o companie doar pe hirtie listata la bursa din Toronto dar care are doar un singur actionar si mai multi asociati. Asa cum probabil a-ti ghicit asociatii sint de fapt companiile respective care si-au delegat cite un reprezentant in conducerea companiei „Gabriel Resources”

Asa cum se poate vedea din documentul urmator „Gabriel Resources” a depus o cerere la bursa din Toronto unde s-a inregistrat prin care cere ca sedinta anuala a actionarilor sa fie exclusa ca conditie obligatorie deoarece nu exista decit un singur proprietar privat.
Iata documentul:

Dă clic pentru a accesa so_2009_07.pdf

Practic prin acest document „Gabriel Resources” nu are obligatia de a prezenta un raport financiar anual aprobat de un consiliu de conducere pentru cei care doresc sa investeasca la bursa.

Propun aceasta tema de discutii pentru ca asa cum se va vedea in viitor informatiile pe care le voi posta sint revoltatoare si demonstreaza inca o data (daca mai era nevoie) cum functioneaza sistemul mafiot in interiorul partidului prezidential.
Daca aveti informatii privind acesta afacere, in special din perioada de inceput cind Berceanu s-a implicat direct as fi recunoscator daca am putea sa le discutam in cadrul acestei teme.

Pentru informatii suplimentare privind „Gabriel Resources” puteti urmarii linkul de mai jos:

http://www.miningnerds.com/stock/gab…ources-ltd-tsx
Asa cum am declarat anterior in primul comentariu privind exploatarea aurifera de la Rosia Montana, mi-am propous sa incerc sa dezleg misterul care inconjuara aceasta afacere dubioasa a partidului presidential.

La scurt timp dupa terminarea alegerilor prezidentiale, membri guvernului propus de Boc si impus de Basescu au fost audiati in Parlament. De retinut este faptul ca la acea data actualii ministrii nu erau inca votati . In acest context Videanu a facut urmatoarea declaratie in timpul audierii la comisia de specialitate:

“Vreau ca acest proiect sa înceapă cât mai curand posibil, cu actualul investitor, compania canadiana Gabriel Resources”, spune răspicat Videanu.

Declaratia lui Videanu, aparent inocenta are o deosebita semnificatie. Asa cum se va vedea mai tirziu in cadrul acestei analize , declaratia lui Videanu a produs instantaneu un profit de $ 100 de milioane de dolari canadieni iar beneficiarul acestui cadou nu este nimeni altcineva decit unul dintre cei mai importante parteneri de afaceri ai domnului Videanu. Deocamdata nu voi divulga numele pentru ca surprize sint multe dar pentru a intelege mai bine mecanismul intregii afaceri trebuie sa analizam informatiile in ordinea lor cronologica.

In primul rind sa precizam ca in cadrul confruntarii televizate Basescu a declarata ca decizia privind exploatarea aurifera de la Rosia Montana va fi luata in consiliul de securitate in baza unei analize privind intreaga afacere.
Interesant este faptul ca Basescu personal a numit doi ministri care fac parte din consiliul de securitate. Se poate spune ca Basescu si-a asigurat „linistea” in cadrul consiliului de securitate astfel incit indiferent ce va propune el acest lucru sa fie votat fara surprize.

Desi Basescu nu s-a pronuntat inca in aceasta problema, Videanu este foarte categoric si in pozitia pe care o ocupa ca Ministru al Economiei a declarat ca va include acest proiect (Rosia Montana) in planul de guvernare.

In primul rind trebioe precizat ca proiectul Rosia Montana este o afacere privata. Statul roman este partener la aceasta afacere cu 19.2 %.
Cum este posibil ca o afacere privata sa fie inclusa in planul de guvernare mai ales in conditiile in care statul roman nu are mai nimic de cistigat?
Este ca si cum statul roman si guvernul Boc este preocupat in mod aparte de dezvoltarea unor afaceri private in detrimentul dezvoltarii economice a tarii.
Asa cum vom vedea in final domnul Videanu are interese deosebit de importante ca aceasta afacere privata sa fie „ocrotita” in mod deosebit de planul economic al guvernului Boc.

Pina in 1999 proiectul „Rosia Montana” era controlat 100 % de statul roman prin prin Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului Minvest SA. Un an mai târziu însă, în 2000, licenţa a fost transferată firmei RMGC, controlată de Gabriel Resources.
Acest lucru a fost posibil cu aportul deosebit al unui alt parlamentar PDL , domnul Berceanu.
Videanu a declarat recent:

“Vrem să includem în Programul de Guvernare demararea cât mai rapidă a proiectului Roşia Montană pentru ca piaţa aurului favorizează asemenea proiecte.”

Domnul Videanu justifica accelerarea proiectului prin faptul ca Romania are nevoie de resurse pentru a iesi din criza economica. In realitate insa calculul pe hirtie arata o cu totul alta situatie.
Dacă societatea canadiana ar primi avizul favorabil astăzi, proiectul ar fi demarat în cel puţin doi ani, probabil cu mult după ce am ieşi din criză, iar piaţa aurului s-ar normaliza. Roşia Montană nu va aduce niciodată la buget 4 miliarde de euro, aşa cum susţine compania. Chiar dacă statul mai deţine acum 19% din proiect, Guvernul nu a investit acolo aproape nimic, deci nici nu poate aştepta la dividende prea curând. RMGC estima că la bugetul de stat ar urma să intre – sub formă de dividende, redevenţe, taxe şi impozite – 1,8 miliarde de dolari, iar 2,2 miliarde dolari vor fi bani daţi pe salariile muncitorilor, cheltuielile cu furnizorii. Este estimare companiei pentru că statul român, exact, Ministerul Economiei, nu a făcut niciun calcul în acest sens. Iar la felul în care statul este în stare să monitorizeze un astfel de proiect – fie că e vorba de cantităţiile de cianură folosite de companie, fie că este vorba despre banii investiţi şi încasaţi de pe urma proiectului – dacă Guvernul ar scoate de acolo un milliard în cei 16 ani ar trebui să se declare mulţumit. Pentru că, încă o dată. Nu este afacerea statului. E o afacere privată.
Important este de retinut faptul ca profitul real al statului roman este de 1,8 miliarde adica de 3 ori mai mic decit banii care ii gestioneaza doamna Udrea si ca acesti bani vor intra in buzunarele statului roman pe o perioada de 16 ani.

In baza celor relatate pina acum ar trebui sa ne intrebam cu insistenta:
Cum a fost posibil ca cel mai important zacamint aurifer din Europa sa fie concesionat in intregime (control absolut) unei companii canadiene? Cine este oare in spatele acestei companii si cum au reusit „canadienii” sa puna mina pe aurul Romaniei?

Ei bine nu canadienii sint cei care au pus mina pe aurul Romaniei .
Artizanul intregii afaceri este un roman si nici nu se putea altfel din moment ce se stie ca romanii isi fura caciula unul altuia.
Cine este acest roman?
In editia urmatoare a ciclului Rosia Montana – aurul Dacilor in buzunarele Dracilor vom mai afla citeva raspunsuri folositoare.

Dupa cum s-a vazut din propriile declaratii, Videanu insista ca proiectul „Rosia Montana” sa fie sustinut de guvern in varianta in care „Gabriel Resources” detine 80 % din afacere si controlul absolut.
De retinut este faptul ca statul roman are 19.3 % iar restul de 0.7 % sint de fapt spagi si ciuburi imprastiate pentru a unge rotitele unui sistem mafiot.
Cine este „Gabriel Resources” ?

Povestea reala a intregii afaceri incepe cu foarte multi ani in urma pe vremea impuscatului si dezvalui in mod uimitor prostia, so coruptia statului roman atunci cind este vorba despre resursele naturale ale tarii.
Cu toti am acuzat modul in care Patriciu a pus mina pe petrolul Romaniei si am crezut ca acest lucru nu se va mai intimpla niciodata pentru vremea ciorditorilor PSD / PNL a trecut si acum Romania este condusa de un nou partid, partidul prezidential, partidul bunelor moravuri. Ei bine ne-am inselat amarnic pentru ca ceea ce va urma sfideaza legea bunului simt.

Deci sa incepem:

La 28 Ianuarie 1963 se naste la Borsa in Maramures Vasile Timis.
Dupa ce a absolvit scoala de mecanici auto Vasilica s-a hotarit sa plece din Romania.
A fugit din Romania trecind granita terestra prin Yugoslavia si dupa 40 de zile a reusit sa obtina statutul de refugiat politic la perth – Australia.
Pina aici nimic deosebit, un roman ambitios determinat sa faca ceva important in viata.
In documentele oficiale de refugiat Vasilica considera ca este bine sa abandoneze numele de sfint „Vasile” si adopta numele de Frank. Frank Timis asa cum va fi numit de acum in colo va deveni numele sinonim cu furtul si inselaciunea, recunoscut si dezabrobat in Australia, Anglia si Canada asa cum se va vedea in continuare.

In Australia , Frank Timis si-a deschis o companie de transport. Frank era proprietarul unui camion pe care il conducea personal.
Compania a dat faliment destul de repede iar documentele arata ca la data declararii in justitie a falimentului Frank Timis avea o datorie de 15 806 dolari australieni.
Ulterior Frank a „uitat” acest amanunt important al carierei sale de om de afaceri incalcind legea bursei de la Londra si Toronto.

Dupa falimentul afacerii Frank s-a gindit sa exploreze zacamintele aurifere ale Australiei. Impreuna cu alti doi australieni el intemeiaza o companie in 1992 intitulata Morwest Holdings Pty Ltd. Timp de 6 luni cei trei intreprinzatori au sapat cautind aur dar in final nu au gasit nimic si compania a dat faliment.
In acest timp Frank Timis mai infiinteaza alte citeva companii cu ajutorul sotiei Ioana Timis . Aceste companii s-au numit: Riverdale Mining, Timis Corporation and Carpathian Investments.
Toate trei insa au fost respinse de Australian Securities and Investments Commission pentru ca nu respectau cerintele ASIC.

In 1995 Frank Timis infiinteaza o alta companie intitulata Pneumatic Systems International Pty Ltd. In CV depus la Bursa din Toronto – Toronto Stock Exchange Frank Timis a declarat valoarea neta a companiei ca fiind de 150 milioane de dolari australieni.
Dupa inregistrarea la bursa, Frank Timis infiinteaza imediat o alta companie in paradisul fiscal britanic Virgin Islands. Dupa o crestere modesta a valorii actiunilor, vinde totul cu exceptia a 11.7 % din actiunile declarate. Ulterior s-a determinat ca valoarea reala a companiei pe care o inregistrase la bursa din Toronto era de $ 1500 de dolari australieni iar cistigul rezultat din vinzarea unor actiuni fictive nu a mai putut fi recuperat tocmai datorita conditiilor bancare din Virgin Islands.
Compania infiintata in Virgin Islands se numea Regal Group Services, iar dupa scandalul de la bursa din Toronto si-a schimbat imediat numele in Regal Petroleum si a fost listata la bursa de la Londra.

De aici incolo lucrurile incep sa devina mult mai interesante privind relatiile lui Frank Timis cu statul roman si politicienii corupti de la PDL.

Compania Regal Petrolium era asociata cu o companie romaneasca numita Global Mineral Resources al carui proprietar unic era nimeni altul decit Teodor Hauca senator al Partidului Democrat si secretar al comisiei economice din Senatul Romaniei in perioada 1996 – 2000
In continuarea relatarilor precedente privind afacerea aurului de la Rosia Montana , sa analizam in continuare informatiile oficiale furnizate de Bursa din Toronto.

In 1995 Frank Timis infiinteaza in Australia compania “Gabriel Resources”.
La scurt timp dupa aceea compania de stat Regia Autonomă a Cuprului din Deva” (RAC) anunta ca este in cautarea unui partener strain pentru exploatarea metalelor pretioase de la Rosia Montana si Gurabarza-Brad.
La 4 Septembrie 1995 se anunta oficial parteneritul dintre “Gabriel resources” si Regia Autonoma a Cuprului. Ulterior s-a stabilit ca documentele oficiale fusesera semnate anterior iar licitatia organizata a fost una fictiva.
Regia Autonoma a Cuprului de la Deva a pretins ca a primit mai multe oferte avantajoase printre care si oferta unei alte companii australiene numita Lycopodium Pty Ltd.
Ulterior conducerea companiei Lycopodium Pty Ltd a negat orice participare la licitatie.

Conform documentelor eliberate de Australian Securities and Investments Commission , in Aprilie 1996, “Gabriel Resources” avea mari probleme financiare fiind in totalitate insolvabila si datornica la National Australian Bank.

Conform retetei verificata anterior, Frank Timis infiinteaza imediat o alta companie in paradisul fiscal Jersey, o companie numita “Gabriel Resources Limited” iar contractul cu Regia Autonoma Deva a fost transferat pe numele noii companii.
Cu ocazia acestui transfer a fost modificat si contractul original iar “Gabriel Resources Limited” primeste 80 % din contractul de asociere.
De retinut faptul ca in acest moment valoarea reala a companiei lui Frank Timis este de
$ 1500 de dolari australieni.

Acesta este momentul in care isi face aparitia un alt personaj macabru al mafiei politice, recunoscut pentru legaturile sale cu politicienii de la PDL. Este vorba despre Ovidiu Tender. La acea perioada Tender avea acces la baza de date a Institutului Roman de Cercetari Mineraleogice. Prin intermediul companiei personale, Tender a angajat cercetatori si oameni de stiinta cit si ofiteri militari din cadrul Ministerului Aparari – Departamentul Cartografic.

In urma analizelor facute “Gabriel Resources” primeste un imprumut de la statul roman (fondurile de dezvoltare) pe care il foloseste pentru a extrage 80 de tone de minereu pe care le-a trimis in Australia pentru o analiza completa.
Concluzia finala a fost ca minereul este bogat in aur si argint si drept urmare actiunile companiei “Gabriel resources Limited” au crescut la o valoare totala de $ 75 milioane dolari australieni.
In baza acestei evaluari banka americana Rothschild ii da lui Frank Timis un imprumut de $3 milioane de dolari.

Daca recapitulam pe scurt datele financiare ale intregii afaceri putem spune ca Frank Timis valora $ 1500 de dolari si apoi cu ajutorul banilor veniti de guvernul roman a reusit sa imprumute 3 milioane de dolari de la o banka americana.
O parte din panii primiti au fost folositi pentru a unge rotitele coruptiei de la Bucuresti dar si pentru a contribui la campania electorala a partidului prezidential.
Drept recompensa “Gabriel Resources” a mai primit cadou de la guvernul roman inca o bucata din pamintul tarii. Zona de exploatare aferenta contractului a fost marita de la 12 km patrati la 48 km patrati in conditiile ibn care “Gabriel Resources Limited” detine 80 % din aceasta asociere cu o companie de stat.
Pina in acest moment personajul principal care a pus umarul din greu la acesta afacere a fost liderul PDL Berceanu dar asa cum se va vedea in continuare lucrurile au inceput sa se complice si Berceanu avea mare nevoie de ajutor. Era timpul ca sa intre in scena un alt “greu” al PDL.
Reclama cu Rosia Montana !

Ati vazut reclama cu Rosia Montana si cei 4 miliarde de USD, care ne-ar scoate din criza invatamantul, agricultura, pensiile ? Ceva mai agresiv si mai manipulator, nici ca s-a vazut, pana acum. Dar ce mai conteaza, cand sunt interese mari la mijloc si ce mai conteaza ca Romania ar avea doar 2% din profit, ca daca a mers cu petrolul, de ce nu am da si aurul sau energia electrica, nu ?
Stiati ca tranzactia asta, are aceleasi vicii, ca si cea a zacamintelor din Marea Neagra ?
Va propun un mic istoric al aceste file scrise de politicieni, pentru noi….

• Mihai Ianaş, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale la momentul aprobării licenţei pentru perimetrul aurifer Roşia Montană, a devenit apoi administratorul Regal Petroleum, companie afiliată proiectului
• După aprobarea licenţei, participaţia statului în proiect s-a diminuat de la 33,8%, la doar 19%
• Gigantul aurului Newmont Mining, principalul acţionar în proiectul Roşia Montana, supraveghează de la Bucureşti proiectu
Problemele din tranzacţiile cu zăcămintele de gaze şi petrol din Marea Neagră se regăsesc şi în proiectul exploatării aurului de la Roşia Montană. Cel care a acordat licenţa de exploatare a perimetrului ca şef al Agenţiei pentru Resurse Minerale, Mihail Ianăş, a devenit ulterior administratorul companiei Regal Petroleum Bucureşti, firmă controlată de Frank Timiş, principalul acţionar al proiectului de la Roşia Montana.
Mihail Ianăş a fost şeful ANRM, în perioada 1997-2000.
Din această calitate, în 1998, Mihai Ianăş negociază şi propune acordarea licenţei de exploatarea minereurilor de auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană, prin încredinţare directă, către Compania Naţională Minvest Deva, care era în parteneriat cu Gabriel Resources Ltd.
Licenţa este acordată de Guvernul Radu Vasile şi este constrasemnată de Mihai Ianăş, ca preşedinte al ANRM, Radu Berceanu, ca ministru al industriei, şi de Decebal Traian Remeş, ca ministru al finanţelor.
Compania de stat şi Gabriel Resources înfiinţaseră cu un an înainte compania Euro Gold Resources SA Deva, companie care urma să exploateze zăcămintele din Roşia Montană.
După aprobarea licenţei de exploatare, Euro Gold îşi mută sediul la Roşia Montană după care îşi schimbă denumirea în Roşia Montană Gold Corporation SA. La scurt timp, participaţia companiei de stat în acest proiect scade de la 33,8%, la doar 19,3%, iar cea a firmei Gabriel Resources creşte de la 60, la 80% (în acţionariat mai figurau trei firme româneşti cu o pondere de sub 1% fiecare). După diluarea participaţiei statului, Ministerul Industriei şi ANRM aprobă tranferul licenţei de la Minvest Deva, la Roşia Montană Gold Corporation. Proiectul este blocat de atunci din cauza avizului de mediu şi a certificatului de urbanism.
Firma britanică, Regal Petroleum (controlată de Frank Timiş, principalul acţionar al Gabriel Resources) îşi deschide, ]n 2003, un SRL la Bucureşti, la conducerea căruia îl numeşte pe Mihail Ianăş, fostul şef al ANRM. Proiectul cu Roşia Montană este blocat în continuare, însă în iulie şi decembrie 2004, Regal Petroleum primeşte de la Guvernul Năstase dreptul de exploatare a două zăcăminte petroliere la Bârlad şi Suceava.
Un an mai târziu, gigantul “Newmont Mining Corporation” cel mai mare producător de aur din lume, înfiinţează la Bucureşti compania “Dacia Exploration”.
Newmont, în care acţionar este şi miliardarul George Soros, tocmai devenise cel mai important acţionar al afacerii Gabriel Resources, cu o participaţie. Consiliul de administraţie al companiei Roşia Montană este schimbat, fiind revocată din funcţie şi Nicoleta Braun, prietena omului de afaceri Ovidiu Tender, partener cu Frank Timiş.
În ciuda faptului că a devenit acţionar indirect al proiectului de la Roşia Montană, George Soros îl contestă în continuare, afirmând despre el că este un proiect dubios.
Tot mai multe informaţii vehiculate în ultimele zile arată că o parte dintre acţionarii proiectului Roşia Montana sunt implicaţi şi în afacerea zăcămintelor din Marea Neagră.
XXX. Am observat cum au aparut deja comentarii care incearca sa distorsioneze adevarul in speranta ca implicatiile partidului presidential – PDL in desfasurarea proiectului Rosia Montana vor fi estompate de minciuni cu trimiteri la alti oameni politici.

Din acesta cauza sint nevoit sa fac din nou citeva precizari cu trimitere directa la acele personae care din lipsa de obiectivitate incearca in continuare sa dezinformeze.

In primul rind trebuie specificat faptul ca compania “Gabriel Resources” a fost infiintata de Frank Timis in 1995. Exact in acelas an, compania de stat Regia Autonoma a Cuprului din Deva a manipulat o licitatie astfel incit “Gabriel Resources” sa devina singurul partener pentru exploatarea zacamintelor aurifere.
Declaratia de asociere a fost facuta la data de 4 Septembrie 1995 desi actele fusesera semnate cu mult timp inainte , chiar si inainte de a avea loc asa zisa licitatie.

Compania Regal Petroleum a fost infiintata in Noiembrie 1996 si a fost listata la Londra la sectiunea Alternative Investment Market . La data inregistrarii compania a declarat ca detine citeva zacaminte de petrol si gaze din Romania si Ukraina.
Regal Petroleum nu a aparut asa peste noapte. Compania se numea inainte , Regal Group Services si fusese infiintata fraudulos in insulele Virgine.
In 1996 Alianta DA a venit la putere iar felia de cascaval care i-a revenit Partidului Democrat cuprindea si exploatarea unor zacaminte de petrol si gaze prin firma unui senator PD care era si secretarul comisiei economice din senat, domnul Teodor Hauca.
Bineinteles ca in actele firmei nu aparea el ci fiul sau , inca o dovada ca politicianul roman este hot dar nu asa prost precum se crede.
Domnul Hauca avea insa nevoie de o perdea de fum, o firma straina care sa acopere hotia PD-ului si solutia s-a prezentat in persoana lui Frank Timis.
Inca de la infiintare Regal Petroleum si-a declarat dreptul de posesor al rezervelor de petrol si gaze pe care le detinea in asociere cu firma lui Teodor Hauca numita Global Mineral Resources.

Colaborarea dintre cei doi sau mai bine zis dintre Frank Timis si Partidul Democrat a condus la cea mai mare frauda de la bursa londoneza. Iata despre ce este vorba.
Prin intermediul conexiunilor politice si de afaceri pe care PD le avea in Grecia, (legaturile politice si de afaceri pe care le avea PD in Grecia la acea data sint deja astazi cunoscute) Regal Petroleum reuseste sa puna mina pe un zacamint bogat in petrol (cel putin acesta a fost impresia pe care au lasat-o) din Kavala, Grecia.
In Septembrie 2003 asociatia formata de Teodor Hauca (PD) si Frank Timis au declarat ca detin 60 % din acest “important” zacamint .
Declaratiile oficiale au aratat ca zacamintul de la Kavala reprezinta cea mai mare rezerva de petrol din Europa si cuprinde miliarde de barili.
Aproape imediat actiunile la bursa londoneza au inceput sa creasca si in scurt timp Regal petroleum a ajuns la 509 p cu o valoare de piata de 500 milioane de lire sterline.

Mai multe companii financiare si banci au investit in acesta afacere asteptind beneficii graze din afacerea cu petrol al lui Frank Timis si asociatul sau teodor Hauca.
Printre acestea s-au enumerat Merrill Lynch, Commerzbank, Artemis and Schroders.
La scurt timp dupa ce valoarea actiunilor a ajuns la punctul de maxim Frank Timis si partenerul sau roman au vindut actiunile si s-au retras din consiliul de administratie al companiei. De retinut faptul ca acest lucru se intimpla exact inainte de campania electorala din 2004. Cistigul realizat de cei doi a fost substantial si in timp ce Frank Timis si-a folosit banii pentru a sprijinii financiar alte companii supraevaluate in mod fraudulos, domnul Teodor Hauca a ramas un anonim prin comparatie cu alti milionari romani si datorita faptului ca banii care i-au revenit de la “ciupeala” bursei londoneze s-au evaporat in visteriile partidului PD pus pe cheltuieli mari cu campania electorala. Daca ne amintim la acea data PNL era sponsorizat de Patriciu iar PD avea si el gaina cu oua de aur in persoana lui Frank Timis.

In vara lui 2005 escrocheria lui Frank Timis a fost descoperita. Surse neoficiale sustin ca totul a inceput de la Patriciu proprietar al rafinariei de la Midia si preocupat permanent sa caute noi surse de aprovizinare de petrol pentru rafinarie. Zacamintul de la Kavala reprezenta o mina de aur pentru Patriciu pentru cheltuielile cu transportul petrolului erau minime si putea fi adus pe mare direct la portile rafinariei.
Imediat dupa ce exploatarea de la Kavala a intrat in functiune (vara 2005) s-a determinat ca evaluarile initiale prezentate de Regal Petroleum erau false si in cel mai fericit caz nu se putea extrage mai mult de 30 de barili pe zi ceea ce practic facea ca acest zacamint sa fie imposibil de exploatat.
La bursa de la Londra actiunile au scazut instantaneu pina la valoarea de 48,75 p iar valoarea nominala a actiunilor era mai mica de 10 % din pretul maxim la care Frank Timis Hauca isi vindusera actiunile personale.
Teapa pe toata linia. Teapa pentru investitorii britanici, teapa pentru bursa de la londra dar si o mare teapa si pentru patriciu care acum se vedea lipsit de o importanta sursa de petrol.

Datorita colapsului creat pe piata financiara Alternative Investment Market a deschis o ancheta care ulterior a descoperit frauda lui Frank Timis si a amendat Regal petroleum cu cea mai mare amenda din istoria bursei londoneze : 600 000 de lire sterline.
In decursul anchetei care a urmat Curtea Suprema din Romania a fost solicitata sa colaboreze privind eventualele dosare existente in care Frank Timis si asociatul sau Hauca sint anchetati . Curtea Suprema a raspuns ca exista trei dosare in care Frank Timis si asociatii sai sint anchetati de Departamentul de Crima Organizata.
Cind s-a solicitat colaborarea pentru organizarea unei actiuni comune, Ministerul justitiei si oficialitati guvernamentale au negat complet existenta acestor dosare.

O parte din banii pe care Frank Timis I-a cistigat din escrocheria de la bursa londoneza au fost investiti intr-o companie de exploatare a diamantelor din Sierra Leone.
In August 2005 Frank Timis infiinteaza o companie in Bermuda numita Timis Diamond Corporation Limited. Prin intermediul acestei companii Frank Timis a cumparat 30 % din actiunile Sierra Leone Diamond Company la un prêt deosebit de mic deoarece diamantele extrase din Sierra Leoane erau considerate “diamante de conflict”
Ce inseamna acest lucru?
Diamantele erau folosite pentru a cumpara armamentul si munitia necesar pentru sustinerea conflictelor din zona sanctionate de ONU.
Armamentul si munitia erau cumparate din Romania iar plata se facea prin intermediul unui mare magnat israelian, un miliardar din Africa de Sud numit Beny Steinmetz.
Deoarece diamantele din Sierra Leone nu putea fi tranzactionate official, Frank Timis a gasit modalitatea de a platii tranzactia cu armament din Romania prin intermediul BSG (Beny Steinmetz Group) firma renumita pentru afacerile cu diamante dar si un investitor deosebit de important pe piata imobiliara din Romania.

Poate ca va veti intreba care este legatura dintre exploatarea aurifera de la Rosia Montana si exploatarea de diamante a lui Frank Timis din Sierra Leone.
Legatura este una foarte simpla si reprezinta legatura ombilicala indestructibila dintre guvernul si administratia de stat a Romaniei si traficul illicit de armament sanctionat de ONU si care asa cum se stie deja a fost implicat si fratele presedintelui Basescu.

Mai mult decit atit asa cum se va vedea mai departe traficul de armament supravegheat de PD a fost platit cu “diamante de conflict” prin intermediul unei companii care va devenii principalul “jucator” si “sponsor” PDL in campania electorala din 2009 si mai mult decit atit principalul actional la Gabriel Resources in afacerea Rosia Montana.
Este vorba despre Beny Steinmetz si compania sa Beny Steinmetz Group (BSG)
6. Este timpul sa facem cunostiinta cu ultimul personaj important al afacerii “Rosia Montana” in persoana multimiliardarului Beny Steimetz.
Conform clasamentului Forbes, Beny Steinmetz ocupa locul # 296 in clasamentul mondial al miliardarilor.
http://www.forbes.com/lists/2008/10/…metz_N65G.html

Printre nenumaratele afaceri de care se ocupa domnul Steinmetz se enumara exploatarea minelor de diamante din Sierra Leone dar si investitii imobiliare in Europa de Est cu precadere in Ukraina, Ungaria si Romania.

In Ungaria, domnul Steinmetz are investitii imobiliare prin intermediul companiei “Seven Hills” si tot prin intermediul acestei companii a inceput sa investeasca si in Romania.
Conform declaratiilor facute de Nimrod Zvik, – directorul de marketing la “Seven Hills”- investitiile in domeniul imobiliar au fost de $ 500 milioane in 2007 si peste $ 1 miliard de dolari in 2008.

http://www.refort.ro/refort_portofolio_bsg.htm

http://www.romaniapropertiesonline.c…Oct-24-07.aspx

Iata citeva dintre investitiile principale ale firmei „Seven Hills”

BUCHAREST WEST, ILFOV, PLOIESTI Real estate developer Seven Hills, part of the Beny Steinmetz Group, targets one billion Euro in investments in Romanian residential, office building and commercial projects by the end of the year 2009. So far, the company has spent around 600 million Euro in residential projects nationwide.
The company acquired 50 hectares in Saftica, Ilfov county to develop around 1,000 living units next year.
“We will build either villas or blocks of flats with a maximum two to three floors and between 1,000 and 1,200 apartments,” Moshe Agavi, country manager at Seven Hills, tells The Diplomat. “We consider including facilities needed for the whole area such as a small church, kindergarten and maybe a school.”
The developer plans to purchase another 108 hectares of agricultural land in Corbeanca, Ilfov. The land will be ready for construction in about two years. On 3.5 hectares of land in Cotroceni, central Bucharest, Seven Hills will develop a luxury project. “We bought the land and will soon decide if we want to build a residential complex or a complex including living units and offices,” says Agavi. “About 70 to 80 per cent of the green area will be preserved.”
Seven Hills entered the domestic market two years ago and started the development of the 1,427-apartment West Park Residential project, located in Militari neighbourhood, near Lacul Morii.
“Militari is an area that we like very much and we have purchased recently a plot of land next to West Park Residential for the development of another 300 apartments,” he adds.
Pantelimon is also targeted by the real estate developer. On the lake, the company will develop a 1,200 apartments project over 100,000 sqm starting next April and due for completion in 2010.
Ploiesti, Prahova county, is the first tier city where the company decided to start in March 2008 the construction works on a 250 apartments project over 11,000 sqm in the city centre.
In Romania firma domnului beny Steinmetz este reprezentata legal de casa de avocatura a doamnei Udrea iar un important partener de afaceri in proiectele de constructii din Europa este firma Titan Mar. Cine ste Titan Mar?
Titan Mar este compania domnului Videanu care a prosperat in mod deosebit dupa ce a inghitit compania de stat „Marmosim” si care in prezent este principalul furnizor de mamura pentru proiectele europene in care este implicata firma „Seven Hills”
Deasemenea domnul Videanu este cel care a „incurajat” investitiile domnului Beny Steinmetz inca de pe vremea cind era Primarul Capitalei. Dupa cum se poate vedea din linkurile atasate toate proiectele din capitala asupate de firma „SevenHills” au fost contractate si aprobate de domnul Videanu doar cu citeva luni inainte de a parasi postul de primar al Bucurestiului.

Acum dupa ce stim cine este domnul Beny Steinmetz si cine sint “suporterii” cu influenta politica care il sprijina in Romania, cred ca este timpul sa stabilim legatura dintre BSG si proiectul “Rosia Montana”. Sa prezentam datele pe care le avem la dispozitie in ordinea lor cronologica. Faptul ca totul s-a petrecut inainte, in timpul si dupa finalizarea alegerilor prezidentiale NU ESTE O SIMPLA COINCIDENTA.

4 Noiembrie 2009

In raportul trimestrial al companiei “Gabriel Resources” se specifica:
„During the third quarter, we continued to make our case that the Rosia Montana Project is a world-class project – socially, environmentally and culturally – taking that message not only to key Romanian public officials, but to the Romanian public at large through our ongoing media campaign,” said Keith Hulley, Gabriel President & Chief Executive Officer. „Given Romania’s urgent need for investment, job creation and government revenue, we remain confident that the Rosia Montana Project will be recognized as a project delivering significant economic opportunity, while conforming to the highest standards on environment, patrimony and social issues,” Mr. Hulley added.

Financial performance
• Third quarter net loss was $7.1 million, or $0.02 per share. Year-to-date loss was $15.8 million, or $0.06 per share.
• A total of $13.5 million, including $4.8 million of long-lead-time equipment purchases, was spent on our development projects during the third quarter increasing the year-to-date amount to $48.4 million
Desi compania “Gabriel Resource” pierde bani cu proiectul “Rosia Montana” opinia generala este optimista deoarece se bazeaza pe nevoiele guvernului de la Bucuresti.

11 Noiembrie.

Toronto, Canada: November 11, 2009 – Gabriel Resources Ltd., („Gabriel” or „the Company”) is pleased to announce that it has entered into a subscription agreement for a private placement of 30 million Units with BSG Capital Markets PCC Limited, which is part of the Beny Steinmetz Group („BSG”). The Units consist of one common share and one common share purchase warrant entitling BSG to purchase one additional common share of Gabriel at $2.50 per share for 18 months rising to $3.00 per share for the final six months of the two year warrant. The subscription price is $2.25 per Unit for proceeds of $67.5 million. The private placement is scheduled to close on or before December 23, 2009, subject to TSX approvals.

„We are delighted to welcome another major shareholder to our Company, particularly of the caliber of the Beny Steinmetz Group which has proven expertise in the mining industry and project development across the globe and operations in the Balkans. BSG has also made significant business investments in Romania,” said Michael Parrett, Chairman of the Board of Gabriel. „As one of Romania’s most successful foreign investors with extensive involvement in areas of mining, construction and project development, BSG can provide Gabriel with strong support towards advancing the ultimate development of the Rosia Montana Project.”

„The Gabriel team is gratified by the fact that BSG shares the vision of building Rosia Montana into a world-class project with the highest standards for environmental responsibility, sustainable development, patrimony preservation and community involvement,” said Keith Hulley, Gabriel’s President and Chief Executive Officer. „We are looking forward to working with the BSG team to achieve these important goals.”

Epuizata financiar in lupta pentru proiectul “Rosia Montana” firma “Gabriel Resources” apeleaza la un nou partener in persoana domnului Beny Steinmetz.
Beny Steinmetz Group achizitioneaza 30 de milioane de actiuni la pretul de $ 2.50 si in acelas timp se angajeaza sa sprijine proiectul “Rosia Montana” . Sugestiv nu?
Lasind la o parte faptul ca cei doi, Frank Timis si Beny Steinmetz erau deja parteneri de afaceri in Sierra Leone trebuie remarcata actiunea subtila prin care cei doi oameni de afaceri isi exploateaza cu success legaturile politice cu membrii partidului de guvernamint.

Alegerile inca nu au avut loc dar daca cistiga presedintele Basescu atunci in mod garantat PDL va guverna in continuare iar Ministerul Economiei va apartine cu siguranta lui Videanu – omul de incredere a lui Beny Steinmetz. Cu alte cuvinte piesele de sah erau asezate pe tabla politica asteptindu-se doar votul romanului.

27 Noiembrie 2009

Toronto, Canada: November 27, 2009 – Gabriel Resources Ltd. (TSX: GBU) reports that Messrs. Alan R. Hill, Britt Banks and Randy Engel are stepping down from the Board of Directors effective immediately. Mr. Hill retired in March 2009, having served Gabriel as CEO. Messrs. Banks and Engel originally joined the Board as nominees of Newmont Mining Corporation, one of the largest shareholders of Gabriel. As they depart, Newmont emphasizes that it remains supportive of Gabriel and its development of the 80% – owned Rosia Montana Project, one of the largest undeveloped gold projects in the world.

„On behalf of the Board, I would like to thank Alan for his continued service as a director after his retirement earlier this year. We also thank Randy and Britt for their valuable contribution towards the advancement of the Rosia Montana Project,” said Michael Parrett, Chairman of the Board of Gabriel. „We are gratified by the fact that Newmont remains a strong supporter.”

Separately, the Company announced that Messrs. Richard Young and Frank Wheatley, Gabriel’s Chief Financial Officer and General Counsel respectively, will be leaving within the next four months to pursue other interests. „We thank both Richard and Frank for their important contribution over the years, which materially advanced the Project, and wish them success in their future endeavors,” said Keith Hulley, Gabriel’s President and Chief Executive Officer. „The Company is well positioned to assemble a new management team that will develop Rosia Montana into one of the most efficient and environmentally sound mines in the world.”

Doar citeva zile dupa alegerile din 22 Noiembrie “Gabriel Resources” concediaza intreaga echipa de conducere. Scorul slab obtinut de candidatul PDL Traian Basescu a fost vazut ca un adevarat dezastru pentru viitorul companiei Gabriel resources si in acelas timp viitorul proiectului Rosia Montana.
Conducerea companiei “Gabriel Resources” a fost data afara pentru ca nu a fost capabila sa obtina aprobarile finale pentru demararea proiectului care pina la momentul respective inghitise aproape $ 50 milioane de dolari.

18 Decembrie 9009

Toronto, Canada: December 18, 2009 – Gabriel Resources Ltd. („Gabriel” or the „Company”) (TSX – „GBU”) is pleased to announce the closing of its previously announced private placement (the „Private Placement”) with BSG Capital Markets PCC Limited, which is part of the Beny Steinmetz Group („BSG”). Pursuant to the Private Placement, BSG subscribed for 30 million Units at a subscription price of $2.25 per Unit for proceeds to the Company of $67.5 million. Each Unit consists of one common share of Gabriel and one common share purchase warrant entitling BSG to purchase one additional common share of Gabriel at $2.50 per share for 18 months rising to $3.00 per share for the final six months of the two year warrant.

The Company plans to use the net proceeds of the Private Placement towards developing the Company’s 80.23% owned Rosia Montana gold project.

BSG has advised Gabriel that it has subscribed for the Units for investment purposes but it reserves the right to increase or decrease its interest in Gabriel as market circumstances may dictate.

About Gabriel
Gabriel is a Canadian-based resource company committed to responsible mining and sustainable development in the communities in which it operates. Gabriel is currently engaged in the exploration and development of mineral properties in Romania and is presently engaged in the development of its 80.23% owned Rosia Montana Project, one of the largest undeveloped gold projects in the world. For more information please visit the Company’s website at http://www.gabrielresources.com.

Alegerile prezidentiale au venit si au trecut. Basescu a cistigat si o data cu Victoria lui Basescu a fost garantata si guvernarea PDL-ului.
Ordinea a fost restabilita. PDL vine din nou la guvernare, Videanu primeste Ministerul Economiei iar proiectul Rosia Montana este relansat asa cum se poate vedea si din declaratia companiei de mai sus.
Imediat ce alegerile s-au terminat si a fost confirmata alegerea lui Basescu, “Gabriel Resources” anunta finalizarea asocierii cu BSG – Beny Steinmetz Group iar suma platita de Beny Steinmetz se ridica la $ 67.5 milioane adica 30 de milioane de actiuni pentru valoarea nominala de $2.25 .
Deasemenea contractul dintre “Gabriel Resources” si BSG prevede faptul ca BSG isi rezerva garantia de a cumpara in continuare actiuni la “Gabriel Resources” cu o valoare mica ($2.50) chiar daca in realitate valoarea acestora va creste pentru o perioada de 18 luni.
Ce inseamna acest lucru?
Inseamna ca daca mine sa zicem valoarea actiunilor creste la $ 5.00, BSG le va cumpara cu o valoare maxima de $ 3.00 pe actiune.

In acest context este lansata BOMBA VIDEANU
Fara macar sa astepte decizia lui Basescu si opinia generala ca urmare a sedintei consiliului de securitate pe marginea acestui subiect, Videanu fara macar sa fi fost votat in parlament ca ministru al economiei, anunta ca proiectul Rosia Montana, afacerea domnului Frank Timis si Beny Steinmetz reprezinat un punct deosebit de important al planului de guvernare. Guvernul Boc prin vocea reprezentantului sau Videanu isi propune un program guvernamental NU PENTRU DEZVOLTAREA ECONOMICA A ROMANIEI cum era de asteptat ci pentru asigurarea succesului in afaceri pentru firma Gabriel Resources si BSG.
La citeva ore dupa declaratia lui Videanu, pretul actiunilor “Gabriel “Resources” s-a dublat de la $2.25 ajungind la $ 4.7 dolari pe actiune.
Printr-o simpla declaratie, domnul Videanu a dublat profitul domnului Beny Steinmetz si a recuperat suma de 50 milioane de dolari pe care Gabriel Resources I-a pierdut asteptind rezolvarea conflictului cu statul roman.

„Intelectualii Gold“
„Distrugerea comunităţii Roşia Montană, veche de peste 2000 ani, prin strămutarea unei părţi a populaţiei, demolarea de clădiri (unele având calitatea de monument istoric), biserici, mutarea de cimitire şi alte acţiuni similare este inacceptabilă pentru o societate civilizată“. Citatul face parte din Declaraţia solemnă privind proiectul Roşia Montană, adoptată de Adunarea Generală a Academiei Române, for suprem al intelectualităţii române din care Nicolae Manolescu face parte ca membru corespondent, din 1997. Cu toate acestea, Nicolae Manolescu, plurivalentul critic literar, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, preşedinte al Consiliului Naţional de Acreditare Titluri şi Diplome Universitare de pe lângă Ministerul Educaţiei şi Cercetării, membru de vază al Comisiei Tismăneanu, profesor doctor la Universitatea Bucureşti, director al revistei „România literară“, comentator sportiv la „Evenimentul Zilei“ şi editorialist la „Adevărul“ lui Patriciu şi, în acelaşi timp, simultan şi concomitent, ambasador la Paris al României, la instituţia internaţională însărcinată cu protejarea patrimoniului cultural şi natural mondial, UNESCO, s-a gândit că, în folosul banilor, poate nesocoti decizia Academiei Române. Drept urmare, şi-a pus revista pe care o patronează, „România literară“, cu tot cu angajaţii ei, intelectuali de la sate şi oraşe, în slujba „Gold Corporation – Roşia Montană“, care o sponsorizează oficial, ca pe o echipă de fotbal oarecare, împreună cu Fundaţia Anonimul, dar nu veneţian, ci moscovit, ţinând cont că e vorba de însuşi vânzătorul Rompetrol, Dinu Patriciu.
„Academia Română este dispusă să participe, prin specialiştii ei, la aceste operaţiuni care ar putea salva un spaţiu care are pentru români şi o valoare emblematică. Este vorba, să nu uităm, de «ţara» lui Avram Iancu, simbol al luptei pentru libertate a românilor din Transilvania“, se afirma în Declaraţia Academiei. E drept, s-ar putea să fie vorba şi de niscai resentimente, ţinând cont că distinsul intelectual a fost rejectat chiar de două ori de către forul academic, ultima oară anul trecut. „Respingerea titularizării (pentru a doua oară!) a lui Nicolae Manolescu e cel mai limpede indicator al dezastrului moral în care Academia se bălăceşte de ani şi ani de zile“, avea să afirme la vremea respectivă angajatul său Mircea Mihăieşi, evident, chiar în „România literară“. Cu toate acestea, punerea intelectualilor pe care se presupune că îi reprezintă cunoscutul director al revistei, preşedinte al USR şi al atâtor alte comiţii şi comitete, sub steagul unei companii atât de controversate nu poate decât să dovedească din nou înaltul nivel moral în care se scaldă erijatul „for moral“ al României, cu Cărtărescu, pupilul lui Manolescu, plasat în fruntea brigăzilor „Gold“.
Nicolae Manolescu, devenit milardar în 2005, graţie unui premiu oferit de aceeaşi mărinimoasă Fundaţie Anonimul Patriciu, a mimat dizidenţa înainte de 1989 pentru a se urca, în 1990, pe cadavrele Pieţei Universităţii, la conducerea Alianţei Civice care, la fel ca şi Frontul Salvării Naţionale, avea să se transforme rapid în partid, trădând propriile declaraţii de la întemeiere. În memoria celor care le pasă de România, Manolescu a rămas bine întipărit, după ce, imediat după sângeroasa mineriadă din iunie 1990, când încă se aflau închişi studenţi arestaţi ilegal de regimul FSN, distinsul intelectual s-a înfăţişat cu Zigu Ornea la poarta lui Ion Iliescu pentru a-i lua un „interviu cretin“, după cum l-a caracterizat Paul Goma, de spălare a noului „conducător iubit“. Este de amintit doar întrebarea principală: „Nicolae Manolescu: Domnule Preşedinte, daţi-mi voie să încep cu o întâmplare. Ea este semnificativă în privinţa speranţelor pe care mulţi intelectuali le-au nutrit, încă din epoca Ceauşescu, în legătură cu eventuala dumneavoastră carieră politică. Un prieten scriitor, care nu vă cunoştea personal, s-a prezentat, când v-a văzut acum un an şi ceva pe coridoarele Editurii Tehnice, v-a strâns mâna (n-aţi discutat nimic) şi apoi mi-a spus mie, după o zi sau două, când ne-am întâlnit întâmplător: «Acesta va fi Omul». Istoria l-a confirmat. Credeţi – şi vă rog să mă iertaţi că vă pun atât de direct întrebarea, dar eu reprezint aici o revistă literară, principala revistă literară din ţară şi sunt obligat să o fac – credeţi că aţi păstrat simpatia scriitorilor şi a intelectualilor, care a fost într-un fel cel dintâi şi (îndrăznesc să spun) poate cel mai preţios capital politic al dumneavoastră?“.

Patrimoniul UNESCO sau aurul de la Gold?

Iată cum, după 20 de ani, aceeaşi „principală revistă literară din ţară“ socoteşte firesc să pună „simpatia scriitorilor şi intelctualilor“ între faldurile trenei celor care plătesc mai bine, indiferent că reprezintă un proiect distrugător al valorilor României, cele pe care trebuie să le apere, nu-i aşa, un ambasador la UNESCO. Ce speranţe pot avea toţi realii intelectuali români care se luptă să prezerve siturile arheologice milenare, pentru înscrierea localităţii Roşia Montană în patrimoniul UNESCO, atunci când însuşi reprezentantul României la forul mondial este plătit de firma care şi-a propus distrugerea acestuia?
Duplicitatea şi decăderea morală a lui Nicolae Manolescu, consacrat drept demolator al lui Eminescu, cu scopul de a-l instala pe soclul românului absolut pe fiul său literar nelegitim, Cărtărescu – nu durează de azi-ieri. Într-un interviu publicat anul trecut în (acelaşi) „Adevărul“, Manolescu afirma fără jenă: „Înainte de 1989 n-am scris niciodată despre 23 August, sărbătoarea naţională a Republicii Socialiste România. Deşi numerele festive ale revistelor erau de rigoare, am reuşit să evit orice comentariu. Compromiţător, indiferent ce ar fi conţinut.“
Manolescu se pare că uitase o parte importantă din biografia sa. Astfel, în „Contemporanul“, nr. 34 din 21 august 1964, în cinstea „marii sărbători“, distinsul „anti-comunist“ scria: „23 august 1944 a avut urmările cele mai profunde în literatura pusă în faţa unor probleme umane nemaicunoscute, a unui peisaj social şi moral cu totul deosebit. Arta, hrănită secole întregi din negare, devine un mod de a afirma noul umanism socialist. Factorul hotărâtor al revoluţionării literaturii noastre este Partidul, chiar numai pentru faptul că avangarda marxist-leninistă a clasei noastre muncitoare e arhitectul structural al prefacerii sociale şi politice, al unei noi realităţi, al unui nou tip uman, mult mai evoluat, care pune scriitorilor probleme noi, mult mai complicate… Întregul nostru front scriitoricesc a înţeles că literaturii noastre îi revine – aşa cum spunea tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej la Conferinţa pe ţară a scriitorilor, în cuvântarea din 24.I.1962 – misiunea de mare răspundere de a contribui prin toată forţa ei de înrâurire la formarea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste, la formarea omului nou, a moralei socialiste…“.

Manolescu: „Constructorul comunismului cultivă lumina“

Scriitorul George Mirea, care-l cunoaşte mai bine, din tinereţe, îi aduce aminte criticului amneziac că tocmai la aceste comentarii era folosit de protectorul său, George Ivaşcu: „După două decenii de la prăbuşirea (în sus!?) a comunismului, încă mai înregistrăm gesturi incredibile de laşitate, sfidare violentă a memoriei, profit imoral bazat pe maladia devastatoare a subculturii galopante în proporţie de masă.
Ar fi bine ca acest drept câştigat să nu ne mai fie, în niciun fel, terfelit în minciună. Adevărul, oricât de vinovat, de neplăcut, de apăsător asupra conştiinţei, trebuie recunoscut şi asumat de demnitate. Nu pentru ca un om sau mai mulţi oameni să fie judecaţi, condamnaţi, ci, mai important, reabilitaţi; valoarea lor şi a ceea ce ne-au oferit/dăruit depăşind cu mult mai mult momentele unor rătăciri în care au crezut ori s-au prefăcut că acceptă, aflându-se şi ei sub vremuri“.
Începând din anul 1961 (v. „Viaţa românească“, nr. 7) şi până 1965 (v. „Literatura română de azi“, încercare de sinteză, în colaborare cu D. Micu), domnul Manolescu a fost un incredibil propagator al ideologiei literare bolşevice… La vârsta de 23 ani, proaspăt absolvent şi colaborator la revista, de mare prestigiu pe atunci, „Contemporanul“, condusă de comunistul-ilegalist George Ivaşcu, şeful lui Nicolae Manolescu, tânărul critic făcea exact contrariul a ce se spune în Postfaţă de către Sorin Alexandrescu.
Să cităm de ici-de colo: „Literatura realist-socialistă este, prin natura ei, o literatură a valorilor etice, surprinzând mutaţiile profunde, determinate în cunoştinţă de ideea socialismului, promovând idealuri de viaţă noi, îndeplinind, adică, un rol educativ însemnat în formarea omului epocii noastre. Înzestraţi cu cunoaşterea ştiinţifică a realităţii, scriitorii noştri reflectă cu perspicacitate desăvârşirea făuririi construcţiei noi, socialiste, reflectă chipul omului nou, constructor al societăţii viitorului. Acesta este în primul rând muncitorul comunist. E o mare cucerire a literaturii noastre contemporane zugrăvirea acestui erou al revoluţiei.“ (Înnoire, în „Contemporanul“, nr. 34, 24 august, 1962).
A se observa că este vorba de articole aniversare. Ultimul slăveşte cele două decenii de la Eliberare. Un bilanţ literar al socialismului victorios. Manolescu a semnat săptămânal asemenea cronici în «Contemporanul» şi, normal, era bine stipendiat.
În anul 1965, împreună cu D. Micu (bineşcolit la «Scânteia» ani de zile!), editează volumul «Literatura română de azi» (se reia titlul aniversar de mai înainte!), într-un tiraj de 12.120 de exemplare. Un diluviu de laude Partidului, lui Marx, Lenin, Gh. Gheorghiu-Dej şi lui Nicolae Ceauşescu şi literaturii socialiste/comuniste“.
Aşadar, echipa de intelectuali profitori, de la Ceauşescu la Iliescu, la Constantinescu şi, apoi, iar la Iliescu, până la Băsescu, se pare că ştie să profite cu brio de toate oportunităţile „Gold“.

„Aurul Apusenilor – resursă de importanţă strategică naţională“

Reproducem în întregime comunicatul academicienilor în legătură cu proiectul de exploatare a aurului din Munţii Apuseni, emis în data de 2 februarie de către biroul prezidiului Academiei Române:
„În contextul actualei controverse legate de proiectul Roşia Montană, Academia Română declară următoarele:
Dincolo de obiecţiunile formulate de Academia Română în declaraţia publicată anterior, revenim subliniind unele aspecte economice. Considerăm că depozitele de aur din subsolul României reprezintă o resursă neregenerabilă de importanţă strategică naţională, proprietatea Statului Român, a cărei soartă nu poate fi decisă numai de autorităţile locale. În consecinţă, decizia cu privire la oportunitatea exploatării resurselor aurifere ar trebui luată prin consultarea întregii populaţii a ţării, eventual printr-un referendum naţional.
Precizăm că în practica internaţională se foloseşte (mai ales la exploatarea petrolului, dar şi a mineralelor, inclusiv aur) aşa-numitul «contract de împărţire a producţiei» (Production Sharing Agreement), mult mai favorabil statului decât concesionarea preconizată (care aduce doar 2% venituri directe din redevenţe, restul veniturilor fiind indirecte, rezultate din impozite şi taxe). Potrivit acestui tip de contract, după acoperirea cheltuielilor de investiţie şi operare, producţia este împărţită între stat şi investitor (revenind statului până la 80% şi 20% firmei). În aceste condiţii, ar însemna ca o bună parte (negociată) din aurul rezultat să revină direct Statului Român!
Considerăm că exploatarea aurului din Munţii Apuseni ar putea fi luată în considerare în următoarele condiţii:
1. Dacă exploatarea s-ar face în galerii şi nu în carieră deschisă. Astfel s-ar evita mutilarea mediului, strămutarea populaţiei, distrugerea unei localităţi şi a vestigiilor arheologice etc.
2. Dacă relaţia dintre stat şi investitor s-ar baza pe procedura contractului de împărţire a producţiei şi nu pe concesionare.
3. Dacă în locul tehnologiei bazate pe cianură s-ar folosi o tehnologie fără acest reactiv. Există în prezent şi asemenea tehnologii, încă puţin folosite, dar imperative în cazul unor zone dens populate“.

Acţionari „licenţiaţi“ în genocid, masacre, războaie civile

„Curentul“ s-a implicat în repetate rânduri în disputa exploatării aurului Apusenilor, dezvăluind faţete ale controversatei afaceri ascunse publicului românesc. Un mare număr de organizaţii ale societăţii civile desfăşoară de peste un deceniu o campanie susţinută de informare şi conştientizare, luptându-se în instanţă cu reprezentanţii companiei Gold Corporation şi trăgând semnale de alarmă ignorate în mare măsură, cu puţine excepţii, de clasa politică.
Pe de altă parte, compania auriferă a investit sume uriaşe de bani pentru a lansa campanii propagandistice otrăvite şi mincinoase, achiziţionând mercenari ai publicităţii, dar şi alte categorii de mercenari, cum ar fi un Nicolae Manolescu, membru corespondent al Academiei şi ambasador la UNESCO, chiar forul internaţional însărcinat cu protejarea patrimoniului ameninţat de exploatarea sălbatică.
Este uşor de înţeles până la ce nivel a pătruns în plan politic, şi nu numai, mafia aurului, când însuşi duplicitarul reprezentant al României la forul mondial este plătit de firma care şi-a propus distrugerea patrimoniului românesc, punând revista pe care o patronează, „România literară“, cu tot cu angajaţii ei, intelectuali brigadieri gold, în slujba caracatiţei intereselor legate de aurul Apusenilor „- «ţara» lui Avram Iancu, simbol al luptei pentru libertate a romånilor din Transilvania“ – pentru a cita dintr-un alt comunicat al Academiei Române.

Tentaculele afacerii

Unul dintre acţionarii Roşia Montană Gold Corporation este, alături de „americanul“ de origine maghiară George Soroş, magnatul israelian Beny Steinmetz, un miliardar din topul mondial. Firma sa, Beny Steinmetz Group, deţine de anul trecut aproape zece la sută din compania auriferă. Corporaţia sa a fost acuzată public de implicare în aşa-numitele „războaie ale diamantelor“ care au însângerat ţările africane, ce au avut ghinionul să deţină preţioasele resurse ce ajung pe celebra piaţă a Amsterdamului, placa turnantă a comerţului cu diamante, la rândul său controlată autoritar de „famiglii“ de aceeaşi sorginte. Corporaţia nu se ocupă doar de diamante, ci şi de alte afaceri miniere, extracţia unor resurse la fel de preţioase ca diamantele – cobalt, cupru – aflate în subsolul nefericiţilor băştinaşi africani, care au ajuns să alimenteze abatoarele umane ale unor războaie ce au durat peste un deceniu şi care au „produs“ peste 2,5 milioane de victime – pentru a ne referi doar la Sierra Leone. Micul stat vest-african a fost epicentrul unui război civil cumplit plecat de la miza controlului industriei diamantelor care a generat o adevărată hecatombă.
Nu doar implicarea în genocid este principala activitate a acţionarului Gold Corporation din România, ci şi investiţia pe piaţa imobiliară, după ce a penetrat piaţa via Adrian Năstase.

Securiştii, aurul şi ardelenii

Cât despre cum a penetrat România George Soroş, agăţat la braţul lui însuşi Ion Iliescu, nestemata de preţ care a marcat debutul organizaţiei „filantropului“, imediat după 1990, nu mai este nevoie de comentarii. Povestea intromisiunii unor astfel de „capitalişti“ în cele mai mănoase businessuri din România, exploatată aidoma unei ţări africane, este punctată de istorii cu personaje ce aparţin subteranelor securistice, dinozauri ai „şarpelui cu ochelari“ Virgil Măgureanu şi nu numai.
Istoria aurului de la Roşia Montană nu face excepţie. În urmă cu mulţi ani, am scris despre un anume Ioan Gâf Deac, ambasador în Australia, combinat cu personaje implicate în afaceri cu droguri, la rândul lor suspectate de apartenenţă la mediile fostelor organe de securitate. O sursă cu legături în Serviciul de Securitate australian mi-a pus la dispoziţie date şocante, iar după publicarea articolului am avut parte de una dintre seriile amuzante de ameninţări cu moartea care m-au tot urmărit în cariera jurnalistică. Ioan Gâf Deac a fost zburat până la urmă din postul de ambasador, de către regimul Constantinescu.
Gâf Deac era un protejat al regimului Iliescu, iar numele său era legat de canalizarea Giurtelecului Hododului, celebra localitate de reşedinţă a lui Virgil Măgureanu, dar şi de activitatea în domeniul minier.
Până să fie numit ambasador, acesta a fost secretar de stat în Departamentul minelor şi geologiei, din Ministerul Industriilor. După „retragerea“ sa, a ajuns director la un institut naţional ce se ocupa cu statistică – o mină de aur din punct de vedere informaţional.
Ambasadorul expert în minerit şi canalizări Ioan Gâf Deac a fost cel care a reuşit să-l aducă din Australia, unde se ocupa cu drogurile, pe excrocul romåno-australian Frank Timiş pe post de coordonator al investiţiilor strategice în industria auriferă şi a uraniului din România, Grecia, Canada – investitor din partea Gabriele Resources Ltd.
Introdus de Gâf Deac în problema aurului, Timiş devine tartorul Regiei Aurului şi Cuprului Deva, fondează Roşia Montană Gold Corporation, pune mâna pe patrimoniul statului, legitimat de relaţiile suspuse din mediile „siguranţei naţionale“, via Tender şi obţine o licenţă pentru o suprafaţă de peste 2.000 de hectare, în baza unui contract încheiat în decembrie 1998, licenţă ce oferea titularului dreptul să exploateze rezervele auro-argentifere ale zonei.
De aici începe periplul afacerii aurului, care s-a tot rostogolit de la şerpişorii lui Măgureanu la „filantropul“ Soroş şi apoi la dragonii diamantelor africane, de la excroci mărunţi implicaţi în afaceri cu stipefiante de teapa fostului taximetrist Frank Timiş la megamoguli licenţiaţi în masacre la scară mondială.

Iată ce spune Academia Română despre Roşia Montana.
„Considerăm că depozitele de aur din subsolul României reprezintă o resursă neregenerabilă de importanţă strategică naţională, proprietatea Statului Român, a cărei soartă nu poate fi decisă numai de autorităţile locale. În consecinţă, decizia cu privire la oportunitatea exploatării resurselor aurifere ar trebui luată prin consultarea întregii populaţii a ţării, eventual printr-un referendum naţional.
Precizăm că în practica internaţională se foloseşte (mai ales la exploatarea petrolului, dar şi a mineralelor, inclusiv aur) aşa-numitul «contract de împărţire a producţiei» (Production Sharing Agreement), mult mai favorabil statului decât concesionarea preconizată (care aduce doar 2% venituri directe din redevenţe, restul veniturilor fiind indirecte, rezultate din impozite şi taxe). Potrivit acestui tip de contract, după acoperirea cheltuielilor de investiţie şi operare, producţia este împărţită între stat şi investitor (revenind statului până la 80% şi 20% firmei). În aceste condiţii, ar însemna ca o bună parte (negociată) din aurul rezultat să revină direct Statului Român!
Considerăm că exploatarea aurului din Munţii Apuseni ar putea fi luată în considerare în următoarele condiţii:
1. Dacă exploatarea s-ar face în galerii şi nu în carieră deschisă. Astfel s-ar evita mutilarea mediului, strămutarea populaţiei, distrugerea unei localităţi şi a vestigiilor arheologice etc.
2. Dacă relaţia dintre stat şi investitor s-ar baza pe procedura contractului de împărţire a producţiei şi nu pe concesionare.
3. Dacă în locul tehnologiei bazate pe cianură s-ar folosi o tehnologie fără acest reactiv. Există în prezent şi asemenea tehnologii, încă puţin folosite, dar imperative în cazul unor zone dens populate“.
Contractul cu Gold Corporation este un furt din bogăţia româniei şi a românilor. Doresc să ştiu poziţia dvs. şi poziţia guvernului în această problemă.

Specialiştii trag semnale de alarmă

Intervenţiile publice pe tema controversatei exploatări a aurului de la Roşia Montană sunt din ce în mai susţinute în ultima perioadă. Apelul la Referendum pe tema aurului Apusenilor, lansat de Academia Română, a stârnit dezbateri serioase în rândul ong-urilor care au militat pentru salvarea patrimoniului românesc de la Roşia Montană. Un Referendum organizat fără informarea prealabilă a populaţiei asupra situaţiei de la Roşia Montană nu este o alternativă viabilă în acest moment câtă vreme puterea financiară a mogulilor aurului permite lansarea unor campanii propagandistice şi mincinoase de zeci de milioane de euro, manipulând prin intermediul mass-mediei la scară mare populaţia României.
Resursele societăţii civile, ale profesorilor şi academicienilor nu se pot compara cu banii aruncaţi în joc de corporaţiile ce râvnesc aurul românesc. „Curentul“ are în vedere prezentarea punctelor de vedere argumentate pe tema scandalului aurului românesc.
După recenta luare de poziţie a Academiei Române, publicăm astăzi un material provenind din mediul ONG-urilor specializate în problemele de mediu, adresat cu câteva zile în urmă ministrului Mediului, Laszlo Borbely. Preşedintele organizaţiei mureşene Valea Soarelui, ing. Dan-Călin Tocaciu, atrage atenţia asupra pericolelor exploatării pe bază de cianuri.

Atitudinea duplicitară a guvernărilor faţă de Roşia Montană

„Roşia Montană rămåne o problemă de atitudine duplicitară a Ministerului Mediului şi a guvernărilor de orice fel. La Roşia Montană se doreşte o Distrugere Durabilă, şi nu o Dezvoltare Durabilă.
S-au împlinit 10 ani de la accidentul de la «Aurul» Baia Mare din 30 ianuarie 2000, cånd un dig de pămånt s-a rupt şi 100.000 de m3 de apă cu cianuri şi metale grele au ajuns în råul Lăpuş, iar apoi în Tisa şi Dunăre. Firma vinovată a dat faliment, iar paguba a rămas statului romån.
Dacă veţi vrea să uitaţi această lecţie a trecutului, atunci se va naşte un monstru mai mare şi mai periculos, exploataţia minieră Roşia Montană Gold Corporation.
1. La Roşia Montană, cea mai mare problemă va fi iazul de decantare. Aşa cum rezultă din studiul de impact, fundul viitorului iaz este plin de fisuri şi microfisuri, care nu vor fi izolate în niciun fel. Asta se va întåmpla într-o zonă carstică, plină de ponoare şi izbucuri. În cåţiva ani, cånd presiunea va fi suficient de mare, toată apa freatică pånă la Arad va fi în cele din urmă contaminată. Definitiv. Iremediabil.

Otrava va ajunge în apă şi la oameni

2. Celălalt mare pericol al iazului de decantare îl reprezintă barajul de pămånt care închide iazul. Orice baraj de pămånt se fisurează mai devreme sau mai tårziu. Trebuie doar un por prin care să treacă apa şi în timp barajul se va rupe. Iar pentru ruperea lui imediată, trebuie doar o ploaie un pic mai mare decåt cea de 100 de ani luată în calcul şi, gata, s-a dus barajul. În zona Abrudului, ploaia de 100 de ani nu s-a întåmplat de vreo 200 de ani şi poate veni oricånd. Barajul de pămånt este periculos în sine, iar cel ce va fi construit este pe cåt de subdimensionat şi pe atåt de înalt, 114 m. Într-un fel sau altul, cianurile vor ajunge în apă, la sau peste oameni. Lent şi otrăvitor sau repede şi distrugător!
3. Exploataţia de la Roşia Montană nu va fi o mină, ci o carieră, o exploataţie de suprafaţă. Dacă ar fi vorba de minerit adevărat, cu o mină în toată regula, cu galerii aflate în subteran, aş putea sprijini exploataţia minieră cu anumite condiţii. Vreau o mină care să îmi prezerve mediul curat, peisajul natural şi istoria completă neştirbită şi nealterată. La Roşia Montană, mediul va fi distrus, peisajul transformat într-o groapă imensă a 5 munţi, istoria unică a locului distrusă. Inacceptabil. Intolerabil. Inadmisibil.
4. Cianura nu este un pericol în sine (sunt inginer chimist), ci modul ei de manipulare. La fel ca un cuţit de bucătărie. Poţi ucide cu el! Sau poţi să tai påinea. Mercurul este şi el toxic şi va fi interzis. Dar amalgamul de argint a fost folosit cu succes fără a intoxica purtătorul de plombă. Toxina botulinică îndreaptă ridurile. Sau ucide! Gazul metan, azotatul de amoniu pot fi periculoase doar månuite incorect. s.a.m.d….

Mineritul aurului se poate face şi fără cianuri. Cianura trebuie interzisă!

5. Alt mare pericol este falimentul. Exact ca la Baia Mare. RMGC va falimenta atunci cånd costurile refacerii zonei vor fi egalate de valoarea aurului teoretic exploatabil. În acel moment, RMGC va da faliment, iar refacerea zonei va trebui făcută din cele «4 miliarde de dolari» care «respectă normele europene de mediu»! Refacerea zonei va costa în realitate cel puţin 20 miliarde euro! Adică de vreo 5 ori mai mult! Iar Gabriel va fi fost plecat de multă vreme!
La o simplă evaluare, atåt economică cåt şi de mediu, se poate vedea că folosirea extracţiei în galerii, folosind însă maşini moderne (ca acelea utilizate la săparea de tuneluri, Canalului Månecii, Gothard, etc), ar putea eficientiza extracţia, protejånd în acelaşi timp mediul şi istoria locurilor! Dezvoltarea ar putea fi durabilă! Şi fără cianură!
Cerem Ministerului Mediului să pună piciorul în prag şi să spună clar: mediul natural din Romånia nu suportă aberaţii economice cum se vrea exploatarea Roşia Montană Gold Corporation!“

Specialiştii din mediul universitar: niciun beneficiu pentru statul român

„Investiţia de la Roşia Montană nu este în avantajul statului romån. Romånia rămåne cu un zăcămånt preţios epuizat, un beneficiu minim va fi cheltuit înzecit pe următorii o sută de ani sau mai mult, pentru a gestiona dezastrul rămas după exploatare. Dezastrul cuprinde: schimbarea peisajului natural, aspect selenar adus zonei, deşeuri depozitate pe termen nelimitat în toată zona, un iaz de decantare cu o zestre uriaşă de material toxic care, accidental, poate ajunge în reţeaua hidrografică din zonă şi a Dunării cu difuziune în Ungaria, Serbia, Bulgaria, Ucraina, pagubele fiind foarte greu de calculat, ca şi responsabilitatea celor vinovaţi (evident, aceasta aparţine statului romån)“. Acestea sunt concluziile unui studiu realizat de Florina Bran şi Afrodita Iorgulescu – profesori universitari doctori din cadrul Academiei de Ştiinţe Economice din Bucureşti – şi inginerul Gheorghe Manea.
Potrivit documentului elaborat de specialişti, „multe generaţii umane vor sta sub ameninţarea iazului de decantare şi a haldelor de steril de la Roşia Montană“, iar „bugetul de stat va avea, anual, un capitol de cheltuieli destinat acoperirii nesăbuinţei decidenţilor ce au înlesnit o asemenea investiţie“.
Pornind de la documentaţia la Proiectul Roşia Montană, întocmită de beneficiar în vederea obţinerii avizelor de începere a lucrărilor de exploatare a minereurilor de aur şi argint din zonă, autorii lucrării se referă la momentul închiderii investiţiei, încercånd să evidenţieze ce rămåne în urmă. Rezultatele sunt dezastruoase pentru Romånia: 2.134,9 milioane tone de substanţe toxice pot fi deversate, în cazul unui accident, în Mureş şi în Dunăre. Specialiştii subliniază că în documentaţie nu se precizează cum şi dacă vor fi construite depozite special amenajate sau rezervoare cu pereţi dubli pentru utilajele, rezervoarele, substanţele toxice, uleiurile reziduale, solvenţii şi materialele rezultate în urma demolărilor.
Tot din analiza datelor şi aprecierilor specialiştilor ce au întocmit documentaţia necesară firmei Gold Corporation pentru a obţine avizele de mediu reiese, potrivit specialiştilor de la ASE, că după închiderea investiţiei urmează o activitate complexă, amplă de gestionare a apelor acide, întreţinerea infrastructurii iazurilor (barajelor), reţelelor de colectare a apelor pluviale, scurgerilor din iazuri şi halde, monitorizarea haldelor de deşeuri solide, pomparea apei limpezite din iazul principal în concavitatea unei mine, tratarea apelor acide cu conţinut de sulf, a apelor ce provin din apa interstiţială din iazul principal, a apei limpezite cu conţinut de cianuri şi metale grele etc. Instalaţiile rămån să funcţioneze în sistemul de tratare a apelor pe termen nelimitat cu tot ce înseamnă această activitate precum necesarul de reactivi, energia electrică, reţele de conducte, deşeuri de la staţiile de tratare, personal de operare şi de supraveghere, întreţinere instalaţii, reţele de drumuri, laboratoare etc.
Astfel, potrivit autorilor studiului, „o entitate organizatorică trebuie înfiinţată şi pusă în mişcare pe termen nelimitat pentru gestiunea zonei după închiderea minei. Bugetul anual al acestei entităţi (eventual firmă particulară) va trebui alimentat din fonduri bugetare pe termen nelimitat“. Adică tot din banii noştri.

Formula AS.- Ce a păţit Canada după o exploatare cu cianuri

Potrivit ziarului Toronto Star, 60% din numărul total al companiilor miniere din întreaga lume sunt întregistrate în Canada – 1373 de unităţi. Cu toate manipulările „spălătorilor de imagine” care sunt lobby-ştii acestor companii – 193 de societăţi de lobby!, 30 dintre ţările lumii, alături de ONU au acuzat deja companiile canadiene de încălcarea drepturilor omului, crime, genocid şi implicarea în răzoboaie civile. Din păcate statul canadian nu are încă nici o lege care să regelmenteze activitatea acestor „ambasadori negri” ai respectabilei şi uriaşei ţări de peste ocean. Totuşi, o speranţă vine de la Parlamentu Federal al Canadei, care a introdus în dezbatere, în ciuda opozitiei feroce a corporaţiilor, Legea C-300, tocmai intrumentul care va permite autorităţilor să controleze activitatea mineritului canadian peste mări şi ţări.
Companiile miniere canadiene sunt foarte agresive pe o piaţă mondială tot mai dură şi mai competitivă. Prea puţin le pasă de impactul negativ pe care mineritul îl are asupra mediului înconjurător şi lcuitorilor zonei respective. Mina Giant din Yellowknife s-a deschis în 1948 şi s-a închis în 1992. Pentru anii 50 tehnologia ei de exploatare şi prelucrare era modernă. Dar o tehnologie ultramodenă şi eficientă nu înseamnă neaparat şi o tehnologie nepoluantă şi ecologică. Cazul BP(British Petroleum) care a provocat mareea de petrol în Golful Mexic este elocvent. Şi la Roşia Montană este promisă o tehnologie avansată, dar dacă un accident, – activitate seismică, de exemplu, va fractura izolaţia iazului de decantare proiectat în Corna, deversările de cianură şi arsenic se vor scurge direct în apa râurilor din zonă. Practi nu se va putea decontamina suprafaţa respectivă. În Canada se încearcă degeaba de 15 ani decontarminarea fostelor exploatări miniere din Teritoriile de Nord-Vest şi singurul lucru reuşit este că se cheltuiesc sume enorme din bugetele federale.
Dacă Legea C-300 este aprobată, guvernul Canadei va avea dreptul să investigheze orice corporaţie canadiană care operează în afara Canadei.
Nu este vorba doar de companiile canadiene, acelaşi lucru se poate spune despre companiile americane, britanice, australiene, ruseşti, chineze, etc. Este vorba despre modelul corporatist, folosit în lumea „civilizată”, care nu are absolut nimic de-a face cu civilizaţia.
Accidentul de la Giant Mine, din 1992, în care şi-au pierdut viaţa 9 persoane, a fost general programat în urma unei greve care a durat 18 luni, cu blocarea accesului la prorţile minei. Conducerea a anajat mineri care nu erau sindicalizaţi. La un moment dat, minerii sindicalişiti au aruncat mina în aer. Minerii nu au mai putut fi salvaţi. În oraş a început violenţa, un război civil local. În urmă au rămas iazurile de decantare, cu care, de voie, de nevoie, oamenii s-au obişnuit cumva. Însă lucrurile aveau să ia o întorsătură dramatică abia începând din anul 2000, când hidroizolaţiile au început treptat să cedeze, iar nivelul toxicităţi solului şi al apelor atinsese cote alarmante. Durata de viaţă sigură a unui iaz de decantare este mai scurtă de 50 de ani, în condiţiile în care nu intervin cauze naturale distructive – mişcări seismice sau alunerăcri de teren. Imediat după moartea minerilor şefii de la Giant Mine au transferat discret cebani au mai putut scoate şi au declarat falimentul. Banii au fost imediat disipaţi în alte proiecte miniere internaţionale, ca să li se piardă urma. Este foarte posibil ca unii dintre acţionarii Gabriel Resources – Roşia Montană să fi fost şi în Giant Mine Yellowknife. Giant Mine nu a plătit niciodată nici măcar un dolar pentru remedierea mediului înconjurător !

Sub presiunea mişcărilor ecologiste au fost forate sute de puţuri perimetrale, la diverse adâncimi, izolând depozitele de arsenic. S-au instalat pompe criogenice, pentru a se menţine solul încgheţat în permanenţă (cu alte cuvinte de ani de zile statul canadian ţine, pe adncimi de zeci de metri, pământul îngheţat, să nu se prelingă otrăvurile în apele subterane. Apa contaminată este colectată în lacuri speciale, filtrată, tratată electrolitic, refiltrată din nou analizată, şi abia apoi deversată în râurile din jur. Cât va dura? Câtă vreme vor avea bani să plătească. Toate astea costă peste 1,2 miliarde dolari anual, bani federali, colectaţi din taxe şi impozite. Contribuţia minelor? Zero dolari! Dacă opraţiunile miniere vor porni la Roşia Montană, se va ajunge la stocarea cianurii, a trioxidului de arseniu şi a reziduurilor de metale grele. Mai devreme sau mai târziu, acestesa se vor infiltra în pânza de apă freatică sau se vor deversa brusc în rîuri, în cazul unui accident tehnologic precum cel de la Baia Mare. Cianura va ajunge în Tisa şi de acolo în Dunăre. Vor urma procese internaţionale împotriva statulu român deschise de ţări ca Ungaria şi Bulgaria, care ne vor cere mari despăgubiri. Mai mult ca sigur că UE va sprijini aceste acuzaţii, pentru că în prezent, România nu ţine cont de directivele comunitare referitoare la protecţia mediului înconjurător. De unde se vor păti miliardele de euro pentru despăgubiri? Evident, de la bugetul statului român. Iată British Petroleum este obligată să plătească – doarl la început 20 de miliarde de dolari pentru operaţiunile de decontaminare ecologică din Golful Mexic. Cele 120 de milioane de dolari pe care Gabrirel Resources le va pune ca garanţie sunt doar praf în ochiii românilor, care vor plăti în final oalele sparte.
Obţinem câteva locuri de muncă, dar cu ce preţ? Distrugerea necondiţionată a mediluului, pierderea irevocabilă a vestigiilor arheologice daco-romane şi condamnarea regiunii la stagnare şi izolare.În cazul în care Legea C-300 este aprobată de parlamentul canadian, locuitorii de la Roşia Montană –lşi nu numai, pot trimite o scrisoare la Ottawa, cerînd anchetarea corporaţiei candiiene, chiar dacă autorităţile române susţin acest proiect. Implicarea comisiilor Auditorului General al Canadei în anchetarea Gabriel Ressources se va solda cu siguranţă cu prăbuşirea acţiunilor şi falimentul companiei. Asta o ştie foarte bine şi Gabriel Resources.
Datele sunt culese din Formula AS, nr.924, 25 iunie.

ROSIA MONTANA Din cei 4 miliarde costurile de refacere ale mediului sunt de 2 miliarde, care vor fi plătite de noi.
Opriţi proiectul Roşia Montană!
Proiectul va aduce 4 miliarde de dolari în economia României:
– 1,8 miliarde USD – beneficii directe ale statului român, în dividende pentru Guvernul României, impozite pe salarii, redevenţe şi alte taxe;
– 2,2 miliarde USD – bani cheltuiţi în România pentru: resurse umane, energie electrică, transport, construcţii, reactivi pentru procesare, piese de schimb.
* Statul român are o participaţie de aproape 20% în compania Roşia Montană Gold Corporation.
* Proiectul minier va crea peste 2.300 de locuri de muncă directe pe perioada etapei de construcţie a minei, 800 de locuri de muncă directe în timpul exploatării şi 3.000 de locuri de muncă indirecte pe perioada operării.
Din cei 4 miliarde aduşi în economia României, costurile de refacere ale mediului sunt de 2 miliarde, care vor fi plătite de noi.
Unde este câştigul?! Nicăieri. Pentru că zăcămintele de aur-argint sunt întotdeauna însoţite de metale rare şi foarte preţioase, care sunt omise… Dăm pe nimic bogăţiile subsolului!
Nu avem să ştim exact cât aur, argint, şi în primul rând metale rare, se vor extrage de acolo.
Problemele, indiferent de cât ar câştiga statul român, sunt consecinţele cianurilor.
Catastrofe se pot întâmpla în cazul unui cutremur sau în cazul unor inundaţii.
Având în vedere topologia framântată a zonei, apar două pericole: contaminarea apei freatice de suprafaţă cu urmările logice asupra oamenilor, animalelor şi vegetaţiei din zona precum şi contaminarea apei freatice de adâncime care are un circuit mai lent şi va intra în circuitul biologic cândva într-un orizont de timp de la citeva sute de ani la zeci de mii de ani.
Pământul,nisipul ce va fi scos din subteran pentru exploatarea minereului de aur,va ajunge la suprafaţă.
Pământul,nisipul în care este şi ceanură, se va usca, va fi luat de vânt şi vor fi afectaţi oameni şi cultura din locuri chiar foarte îndepărtate de Roşia Montana.
O altă posibilă problemă:
Mă tem că după extragere acolo se vor depozita deşeuri toxice adunate de prin Europa. La ora actuală firmele « posesoare » de asemenea substanţe sunt înnebunite căci nu mai au unde sa le stocheze, cheltuielile cu protejarea depozitului şi neutralizarea substanţelor fiind uriaşe. Cei 4 miliarde sint un mizilic faţă de ce plătesc acum iar cetăţenii europeni nu mai permit să se facă asemenea depozite în vecinatatea lor…
Să mai dau un exemplu: distrugem la Roşia Montană site-ul istoric dar lasă, au făcut arheologii francezi mulaje după minele noastre şi…ne vom duce la Toulouse să le vizităm, plătind bani grei la intrare.
Am sa dau exemplul Baia Mare. Acum aproximativ 10 ani a venit aici o firmă australiană care a început exploatarea piritelor prin cianurare pentru a extrage aur sau mai precis se obţinea un bulion care conţinea aur şi alte metale rare. Argumentul forte a fost câştigul statului român care primea o parte din aurul obţinut. Însă aurul pe care îl primea statul român era calculat procentual, după o estimarea facută iniţial şi după ce bulionul era prelucrat în exteriorul României. Până aci cred că totul este identic cu Roşia Montană, unde procentul este, mi se pare de 20%.
Problema era că bulionul nu putea fi controlat de către nici o autoritate vizavi de concentraţia lui şi unii spun că el conţinea metale rare care erau la fel de preţioase ca şi aurul. Sau şi mai preţioase.Sunt lucruri care nu s-au demonstrat şi nu o să se demonstreze niciodată. Ce e dubios e că industria de prelucrare a aurului din România a fost desfiinţată cu puţin timp înainte de aceasta afacere.
Povestea de la Baia Mare este mai cunoscută dupa accidentul ecologic care s-a produs aici şi nu după cât e posibil să fi pierdut statul român. În prezent fabrica în care se făcea cianurarea şi care se afla, până la urmă, în Baia Mare, a fost abandonată după ce australienii şi-au declarat falimentul şi a rămas majoritar statul român care trebuie să suporte cheltuielile de ştergere a urmelor.La Roşia Montană , costurile de refacere ale mediului sunt estimate la 2 miliarde.
Roşia Montană are toate şansele să repete această poveste.
Exploatarea miniera deschisa cu cianura va fi cea mai mare din Europa. 500 grame de cianura vor fi folosite pentru obtinerea unui gram de aur. O parte din cianura va ajunge intr-un iaz deschis, creandu-se astfel un nou loc cu potential de accidente ecologice foarte ridicat. Iazul va fi de 10 ori mai mare decat cel din Baia Mare. Accidentul din ianuarie 2000 din Baia Mare a provocat moartea pestilor din rau pe o distanta mai mare de 500 km. „Doar 0,03 mg cianura per litru de apa reprezinta doza letala pentru pesti, care sunt foarte sensibili. La o concentratie mai mare de 3 mg per litru, un rau este mort”, explica Schuster. concentratia din iaz va fi de pana la 50 mg per litru. Un pahar de apa cu cianura din iaz este suficient pentru a omori un copil, dat fiind faptul ca doza letala pentru oameni este de doar 1 mg cianura per kilogram de greutate corporala.
Apa cu cianuri se infiltrează în sol în apa freatică de mică şi mare adâncime. Canada, care a făcut greşeala să lucreze cu Giant mine are un astfel de lac cu cianuri, pe care îl ţine îngheţat. Pentru că corporaţia şi-a luat banii şi lacul a rămas cu pericolele lui tot acolo! Costul pentru Canada: un miliard dolari canadieni anual. S-au săpat nişte puţuri în jurul lacului, în care s-au plasat instalaţii frigorifice, ca lacul să fie ţinut îngheţat. Este mai uşor în Canada, unde iarna este foarte frig, ar fi mult mai costisitor la noi.
Şomajul de 80% din zonă nu justifică exploatarea cu cianuri. Asta e şomajul în multe zone rurale din România. Pe cine va ajuta proiectul RMGC? Pe cei care îli vor vinde casele, pe cei 4-500 de şoferi de camioane şi…cam atâta… Va fi exploatare cu cianuri, totul tehnologizat, nu va ajuta cu nimic minerii care au lucrat în mina traditională până acum!!

”MII DE LOCURI DE MUNCĂ CREATE”

Desigur, parodia e parodie, iar minciuna e minciună. Am scris de mai multe ori care este numărul real al locurilor de muncă create de RMGC – 226 în medie/an. Informația apare chiar pe site-ul oficial al Gabriel Resources, într-un studiu realizat de firma americană specializată în audit minier Independent Mining Consultans, Tucson (Arizona, SUA). Iar cine a fost în ”trip”-ul din Noua Zeelandă putea afla de la fața locului (iar cine nu a fost, poate verifica direct pe site-ul minei) câți angajați lucrează la minele din Waihi, cele atât de lăudate de RMGC: în jur de 300. Asta în condițiile în care la Waihi există două exploatări, una de suprafață și una de subteran. La Roșia Montană proiectul prevede doar exploatare de suprafață.

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/s-a-deschis-bursa-locurilor-de-munca-la-rosia-montana-se-cauta-un-marinar-demolatori-toxicologi-medici-legisti-pompe-funebre-vezi-video-cu-cea-mai-tare-reclama-rmgc-65922.html

La adresa http://www.gabrielresources.com/i/pdf/IMCSummary.pdf (din fericire această adresă a fost salvată cu ani în urmă, astfel e aproape imposibil de descoperit pe site și, oricum, sunt curios cât va mai rămâne publică această informație ) se află studiul realizat în 2003 pentru RMGC de către Independent Mining Consultans, Inc, din Tucson (Arizona, SUA), intitulat ”EXECUTIVE SUMMARY OF MINE PLAN, MINE CAPITAL AND OPERATING COSTS ROSIA MONTANA PROJECT”.

Către finalul analizei sunt prevăzute și costurile și necesarul de personal realizării proiectului. Surpriză însă! În al 8-lea an al exploatării, considerat a fi anul cu numărul maxim de angajați, figurează 28 de angajați în funcțiile de conducere și 248 de angajați cu studii medii sau fără studii (de la mecanici, la excavatoriști, șoferi, electricieni etc.). În medie, în cei 16 ani de exploatare efectivă a zăcământului de la Roșia Montană, studiul prevede un necesar de 198 de angajați cu studii medii și 28 cu studii superioare.

Cei care iubiţi această ţară şi vreţi să mai lăsaţi ceva copiilor voştri, spuneţi NU unui astfel de proiect.