Cum uită politicienii, drăguţii

Consultantul politic Cozmin Guşă crede că soluţia preşedintelui Traian Băsescu care prespune implicarea BNR în achiziţionarea aurului de la Roşia Montană, tezaurizarea lui şi emisie de monedă, care înseamnă capital de investiţie, este o soluţie „care aduce avantaj capitalului românesc”.

Preşedintele Băsescu, menţionează că a găsit informaţii pe Google informaţii privind rezervele de aur ale statelor, şeful statului a arătat că în SUA sunt 26 de grame de aur rezervă pe cap de locuitor, în Portugalia – 36 de grame pe cap de locuitor, Grecia – 12 grame, Olanda – 36 grame, Austria – 32 grame, în timp ce România are o rezervă de aur de 4,7 grame pe cap de locuitor.

Băsescu a argumentat imprtanţa achiţionării de aur, menţionând, în acest sens, dependenţa faţă de FED, cu dolarul, sau ce se întâmplă în euro-zonă, el adăugând că nimeni nu ştie ce se întâmplă, până la urmă cu zona euro şi care sunt politicile FED.

„Am obligaţie să judec ca un om care vrea să îţi pună ţara în siguranţă”, a spus şeful statului.
„Mă costă dacă îl cumpăr de pe piaţa liberă, pe când dacă îl cumpăr din producţie internă eu fac emisiune”, a atenţionat acesta.
Unde eraţi în 2000 dle Băsescu? Şi de ce din 2004 nu aţi aplicat această politică, ca preşedinte?

Cum uită politicienii, drăgălaşii şi frumoşii…
În anul 2000, Banca Naţională (DE CE, dle Isărescu, din septembrie 1990 numit Guvernatorul Băncii Naționale a României?) a refuzat să mai cumpere aur de la minele româneşti pe motiv că nu poate avea o rezervă mai mare de metal preţios decât 15% din tot ce înseamnă rezerva valutară. Cum aceste mine nu aveau voie să vânda metalul extras decât Băncii Naţionale, au dat, cum era de aşteptat, faliment.
Vechile firme româneşti care se ocupau de metalul preţios au dispărut, dar în locul lor au venit, opt companii străine care au cerut în concesiune parcele pentru prospecţiunea şi exploatarea zăcămintelor de aur, tocmai de unde acestea se terminaseră.
Din 2005, România nu mai scoate nici un gram de aur din minele sale. Motivul oficial: zăcămintele sunt epuizate. Totuşi, opt firme străine au primit licenţe de exploatare în zonele epuizate, care s-au dovedit a fi foarte bogate: conţin aur in valoare de 54 de miliarde de euro.

Şi cum uită şi românii, drăguţii şi frumoşii să-şi pună întrebări: de ce nu puteam noi să ne exploatăm zăcămintele şi să fim stăpâni la noi acasă? De ce noi nu am avut voie să exportăm aur dar RMGC va avea voie?
De ce mine ca Bucium, unde concentraţia de aur este de 30gr/tonă zăcământ au fost închise şi de ce RMGC insistă atât de mult cu Roşia Montană unde concentraţia de aur este de 1,5gr/tonă steril?

RMGC manipulează?

Mă întreb, de ce au invitat cei de la RMGC bloggerii din Timişoara la un festin culinar şi le-au împărţit pixuriĂ
RMGC manipulează?

CIMG7525

Scrisoarea deschisă a dl. Justin Andrei către Victor Ponta

Dl. Justin Andrei a adresat o scrisoare deschisă lui Victor Ponta, Varujan Vosganian, Rovana Plumb, ş.a. în care solicită reluarea prospectării strategice în România şi efectuată de către români (http://www.cotidianul.ro/profesiunea-de-credinta-a-marelui-geolog-justin-andrei-208913/ merită să o citiţi în întregime). Mai jos găsiţi cele 5 propuneri ale dânsului:
“Voi enumera în continuare cinci propuneri de teme sau grupe de teme de cercetare în execuţia Institutului Geologic al României, în colaborare cu specialişti din cadrul: Academiei Române, învăţământului superior de profil, Institutului Geo Eco Mar, asociaţiilor profesionale, precum Societatea Inginerilor de Petrol şi Gaze, Regiei Autonome „Romgaz” S.A., OMV „Petrom” S.A., S.C. „Prospecţiuni”S.A. etc.
1) Programul major „Prognoze pentru hidrocarburi în România. Metodologii de investigare”, planificat a se desfăşura in perioada anilor 2013 – 2016. În 2013 vor fi abordate toate ariile de perspectivă din România, iar în perioada 2014 – 2016 vor fi analizate în detaliu, pe grupe de câte două unităţi geologice majore oleogeneratoare, respectiv gazogeneratoare, toate provinciile geologice de interes. Documentaţia întocmită de subsemnatul a fost remisă: Preşedenţiei României, Guvernului României, Ministerului Economiei, Ministerului Energiei, iar spre ştiinţă: Academiei României, Ministerului Învăţământului Superior, Cercetării şi Dezvoltării Tehnologice, Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică.
Beneficiar: Guvernul României, prin ministrul delegat pentru Energie
O formă rezumativă a acestui proiect a fost deja publicată în Monitorul pentru Petrol şi Gaze nr. 1/2013.
În ceea ce priveşte principalele arii de prognoză pentru gaze naturale acestea sunt localizate pe platoul continental al Mării Negre şi în bazinul Transilvaniei.
Pe platoul continental al Mării Negre perspectivele sunt uriaşe, zăcămintele de gaze naturale identificate fiind plasate în coperişul şi mai ales la periferia tafrolitului bazic terţiar Nord-Vest Pontic (Andrei et al., comunicarea din 26 mai 2011). Descoperirile realizate în 2012 de către consorţiul OMV „Petrom” – Exxon Mobil în extremitatea nordică a blocului XV Neptun, într-o zonă în care fundul mării se plasează la adâncimi de peste 900m, estimate la multe zeci de miliarde de m.c. de gaze naturale, sunt plasate în stricta vecinătate externă a sus- menţionatului tafrolit. În poziţii similare se pot identifica şi alte zăcăminte gigant.
Până relativ recent se încetăţenise „legenda” că în bazinul Transilvaniei nu se mai pot identifica zăcăminte de gaze naturale. În prognoza elaborată de subsemnatul am arătat că zăcăminte importante se pot asocia cu aliniamentele de anticlinale diapire din partea vestică, respectiv estică a bazinului Transilvaniei.În asemenea situaţie structurală, R.A. „Romgaz” S.A. a identificat deja prin prospecţiuni seismice 2D, verificate cu foraje, zăcăminte importante de gaze pe aliniamentul Ghijasa – Ruşi – Soroştin – Cenade ( Colţoi , 2011, teza de doctorat). Aceste rezultate acoperă abia aproximativ 10% din prognoza pentru gaze naturale asociată celor două aliniamente diapire majore din bazinul Transilvaniei.
Principalele arii de prognoză pentru ţiţei sunt localizate în Carpaţii Orientali şi în unităţile geostructurale adiacente ale vorlandului său. Studiile întreprinse (Andrei, 2010; Andrei, Dumitrică, 2013) au demonstrat că perspective extrem de mari, în special pentru ţiţei, sunt localizate în asociaţie cu două arii principale de geneză a hidrocarburilor (noţiune utilizată în premieră mondială), cea moldavă, respectiv cea valahă. Partea de est a ariei principale de geneză a hidrocarburilor valahă, plasată între bazinul median al Buzăului şi cel superior al râului Râmnicului Sărat, deşi include un set de cute diapire
nu a codus nici după aproape 20 de ani de prospecţiuni seismice, la descoperirea unor noi zăcăminte. Din 2010 am propus cu insistenţă executarea pe acest areal a unor prospecţiuni gravimetrice de detaliu. Deocamdată fără nici un rezultat pe lângă cei care prospectează blocul respectiv. Se pare că aceştia nu pot admite că prin prospectarea gravimetrică a anticlimalelor diapire se pot obţine rezultate mai eficace decât prin metode seismice.
Aliniamentul de cute diapire: Ţintea – Băicoi – Moreni – Gura Ocniţei – Târgovişte (44 km), a fost până în 1955 principala sursă de ţiţei din Muntenia şi din toată România, cu zăcămintele localizate în principal în complexele nisipoase ale Dacianului şi Meoţianului. Dr. Sever Anton, un mare specialist în materie, a demonstrat că formaţiunea generatoare de ţiţei este reprezentată de marnele ponţiene. Deoarece Meoţianul stă discordant pe formaţiunile Burdigalianului superior, acestea precum şi formaţiunile subiacente nu au fost explorate sistematic, deşi stâlpul de sare Burdigalian inferioară, s-a ridicat spre suprafaţă pe o falie majoră care coboară flancul sudic al structurii cu 1300-1500 m. Prospecţiunile seismice vor identifica în rocile nisipoase-grezoase ale Burdigalianului superior şi în gresiile silicioase ale Oligocenului în facies de Pucioasa acumulări industriale de hidrocarburi. Sursa hidrocarburilor respective poate fi reprezentată de către stratele de Pucioasa, dar poate fi şi mai profundă (Andrei, 2010; Andrei, Dumitrică, 2013).
În bazinul Tazlăului (aria principală de geneză a hidrocarburilor moldavă) pot fi identificate zăcăminte importante de ţiţei în cuvertura sedimentară presarmaţian medie a Platformei Europei Centrale, în special pe flancul vestic al faliei majore Solca – Bârsăneşti. Dar perspective foarte interesante sunt de aşteptat şi în cazul unor structuri de tip Câmpeni – Tescani ca cele intuite cu ajutorul gravimetriei la Sănduleni şi la nord de Soveja, în cuprinsul pânzei subcarpatice. Mă opresc aici, dar corelarea datelor gravimetrice, seismice şi seismologice, cu cele oferite de studiile geologice, abia aşteaptă să conducă nemijlocit la descoperirea unor zăcăminte de ţiţei, astăzi nebănuite de alţi geologi şi geofizicieni petrolişti.
2) „Aurul Roşiei Montane şi Buciumelor” – program de investigaţii geofizice şi geologice pentru mineralizaţii epitermale auro – argintifere, cu conţinuturi ridicate (orientativ 30g/t Au), asociate unor corpuri dacitice neaflorate din districtul minier Roşia Montană – Bucium, precum şi de studii mineralogice şi geochimice ale unor minereuri legate genetic de structuri afiliate batolitului granodioritic şi cuarţ – dioritic Bucium – Roşia Montană – Roşia Poieni, cu privire specială asupra unor elemente rare şi minore (Ge, Se, Tl, etc) Tema urmează să se desfăşoare între anii 2013 – 2015, în colaborare cu prof. univ. dr. Gheorghe Popescu (pensionar), preşedinte de onoare al Societăţii de Geologie Economică a României.
Beneficiar Guvernul României, prin Ministrul delegat al Învăţământului Superior, Cercetării şi Dezvoltării Tehnologice şi prin: Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică.
În anul 2012, această temă a fost difuzată, pe 21 mai, la principalii factori de putere din România. Singura urmare a fost că directorul general al I.G.R., conf. dr. Ştefan Grigorescu, mi-a interzis accesul în I.G.R., interdicţie care a funcţionat între 22 iulie – 22 noiembrie 2012. În perioada 13-16 septembrie 2012, cu sprijinul bănesc al domnului Tudor Prisecaru, preşedinte – secretar de stat la A.N.C.S., am participat la al Optulea Simpozion Naţional de Geologie Economică de la Brad, unde am susţinut comunicarea „Geological – metallogenetic considerations based specially on geophysical data for Bucium – Roşia Montană – Roşia Poieni area”. Această comunicare s-a bucurat de un enorm succes. Era deja publicată în R.J.M.D., vol. 85, nr 2 – 2012. În final, în faţa unei săli arhipline am declarat în aplauzele frenetice ale asistenţei: da, mineritul pentru aur în Munţii Metaliferi mai are un mare viitor.
Ţin să menţionez că subvulcanii dacitici neafloraţi de la sud de cariera Cetate (Roşia Montană), precum şi cei de la Valea Şesii, dar mai ales cei de pe aliniamentul dealul Ciungilor – mina Bucium Rodu – Muntar (sectorul Bucium), par să includă mineralizaţii auro-argintifere foarte importante. Acestea vor relansa mineritul în subteran timp de câteva secole, creând mii de locuri de muncă. Toate aceste prognoze se bazează pe reinterpretarea datelor geologice, gravimetrice, electrometrice, magnetometrice şi pedogeochimice existente. Dar, tehnicile de investigare geofizică, specifice secolului XXI, bazate în primul rând pe procedee electromagnetice, inclusiv cu sursă controlată şi electrometrice, vor transforma intuiţiile expuse mai sus în certitudini. Costul acestor echipamente ultramoderne, inclusiv softurile aferente, este de aproximativ 180.000 euro.
3) Programul de cercetări geofizice şi geologice în vederea valorificării complete a zăcămintelor porphyry copper sau gold – copper porphyry (2013-2015), în colaborare cu prof. dr. Gheorghe Popescu. În 2013 vor fi investigate zăcămintele Roşia Poieni, Valea Arsului şi Musariu – adâncime
Beneficiar: Guvernul României, prin Ministerul Economiei
Obiectivele Valea Arsului şi Musariu-adâncime vor conduce la redeschiderea Intreprinderii Miniere Barza, astăzi abandonată. După o apreciere sumară, exploatarea rentabilă a acestor mari zăcăminte de Cu, Au, Ag plus cortegiul de minerale rare şi minore, în uriaşe camere de mină, va relansa mineritul din vechea Întreprindere minieră Barza – Brad, pentru aproximativ 1000 de mineri şi specialişti, pe o perioadă de 40 – 50 ani. Posibil chiar mai mult. Cercetările din anul 2013 vor fi decisive. Ideea valorificării acestor mari zăcăminte mi-a venit în cursul simpozionului de la Brad, spre satisfacţia prof. Essaid Bilal (Franţa) unul din marii metelogenişti ai lumii („domnule Andrei vă felicit pentru pertinenţa intervenţiilor dumneavostră”, au fost cuvintele pe care mi le-a adresat renumitul profesor, la sfârşitul simpozionului).
În ceea ce priveşte valorificarea zăcământului porphyrycopper +Au, Ag± Mo± elemente rare şi minore de la Roşia Poieni, pe 28 mai 2012 am înaintat domnului prim ministru Victor Ponta un memoriu la care nu am primit niciun răspuns. Prin realizarea studiilor preconizate anul trecut, I.G.R. şi Universitatea Bucureşti vor fi în măsură ca, începând de la 01.04.2013, să finalizeze în decurs de 3-4 luni cele mai pertinente propuneri de valorificare completă a marelui zăcământ porphyry copper Roşia Poieni.
Reiterez acele propuneri.
Încă din deceniul al noulea al secolului XX, ing. Aurel Lăpuşcă, fost director general al Centralei miniere Deva şi o perioadă fost ministru adjunct în Ministerul Minelor, a preconizat ca partea cea mai boagtă a zăcământului porphyry copper + Au, Ag ± Mo ± elemente rare şi minore, să fie exploatată în subteran, în camere de mină. În acest scop a început explorarea cu ajutorul unui puţ. Lucrările respective au fost sistate la finele anului 1990, datorită creşterii preţului energiei electrice. Ideea marelui specialist şi patriot român ing. Aurel Lăpuşcă trebuie actualizată, deoarece după ce cariera de la Roşia Poieni a depăşit adâncimea de 300 m, continuarea ei în jos implică realizarea unei descoperte enorme, care nu creează doar dificultăţi tehnice şi financiare, dar şi acute probleme de mediu.
Ca o consecinţă la cele menţionate mai sus, este absolut necesar să se elaboreze un program de dezvoltare a exploatării Roşia Poieni valabil pentru viitorii 30-40 de ani. Privatizarea exploatării Roşia .Poieni este evident necesară, Statul Român sau R.A. “Cuprumin” Abrud nedispunând de capitalul necesar modernizării sectorului minier, precum şi a flotaţiei aferente. Dar aceste investiţii nu sunt suficiente. Astăzi R.A. „Cuprumin” Abrud furnizează beneficiarului extern doar concentrate cuprifere de la flotaţie, nu lingouri de cupru, aur, argint, etc., evident cu pierderi enorme pentru regie şi Statul Român. Prin urmare, Guvernul României şi ministerele interesate trebuie să analizeze problema construirii la Zlatna a unei rafinării care să prelucreze concentratele cuprifere de la Roşia Poieni şi de la Bucium Tarniţa. Zăcământul porphyry copper – gold de la Bucium Tarniţa a fost deocamdată concesionat pentru exploatare companiei Gabriel Resources, dar dacă aceasta nu dispune de resursele financiare necesare, contractul poate fi reziliat sub o formă legală. Menţionez că vechea flotaţie de la Zlatna a fost dărâmată, dar a rămas în picioare puţul de aeraj cu înălţime de peste 200 m. Mai menţionez că, spre deosebire de minereurile de pirite aurifere prelucrate în trecut la flotaţia de la Zlatna şi care datorită excesului de sulf erau foarte poluante, concentratele cuprifere de la Roşia Poieni şi mai ales Bucium Tarniţa sunt mai sărace în sulf (practic acesta rămâne în bazinele de decantare ale flotaţiilor respective).
4) Cercetări geofizice – geologice în vederea utilizării energiei geotermale în varianta roci uscate „fierbinţi” la obiectivele: sud Arad, sud – vest Timişoara, Balş – Slatina, Ţăndărei, Tuşnad, Miercurea Ciuc, Chişineu Criş etc.
Beneficiar: Guvernul României, prin ministrul delegat al Energiei şi Ministerul Mediului.
În afară de subsemnatul, acest program va fi coordonat de către prof. dr. Crişan Demetrescu, m.c. Acad. Rom., directorul Institutului de Geodinamică „Sabba Ştefănescu” al Academiei Române, cu care am început o excelentă colaborare în anul 2010, la obiectivul sud Arad. Din discuţiile purtate cu domnia sa, am convenit să finalizăm în anul 2013 studiile pentru obiectivele din zonele Arad – Timişoara şi Balş – Slatina.
Efectele economice ale acestor cercetări sunt uriaşe. În afară de producerea de energie termică, total nepoluantă, care poate fi utilizată la încălzirea unor centre urbane şi industrii din zonă, se vor putea alimenta mii – zeci de mii de ha de sere. Acest ultim aspect va avea efecte economice şi sociale greu de estimat, deoarece sunt funcţie de apariţia unor investitori locali, în măsură să fructifice cu seriozitate, pricepere şi spirit întreprinzător, aceste facilităţi ale naturii.
Sunt de subliniat următoarele aspecte:
a) investiţiile necesare pot fi realizate cu fonduri europene;
b) în perspectiva următorului deceniu, valorificarea acestor surse energetice naturale poate conduce la construirea unor centrale electrice de mare putere. În acest scop ar fi indicat ca Ministerul Învăţământului Superior, Cercetării şi Dezvoltării Tehnologice, să organizeze un centru de cercetare condus de către dr. ing. Vasile Rugină, specialist de talie naţională în acest domeniu.
c) deocamdată, construirea unor centrale termoelectrice care să utilizeze energia geotermală poate fi realizată cu ajutorul unor specialişti străini, autorizaţi de către Comunitatea Europeană; fireşte plătiţi de către aceasta.
5) Studii geologice şi geofizice în vederea analizării impactului asupra mediului a unor eventuale exploatări a gazelor de şist din Dobrogea de Sud şi Muntenia de Est. Această propunere, întocmită de subsemnatul, a fost înaintată de către conducerea I.G.R., sub formă de „Ofertă” doamnei Rovana Plumb, Ministrul Mediului. Această „Ofertă” analizează în primul rând zonele cele mai favorabile în vederea exploatării gazelor de şist din Dobrogea de Sud şi Muntenia de Est.
Pentru identificarea acestora am folosit un criteriu personal, bazat pe suprapunerea unor maxime majore de flux termic cu minime gravimetrice.
În al doilea rând se face o analiză structurală şi hidrogeologică, în vederea delimitării ariei în cuprinsul căreia se produce infiltrarea subterană a apelor potabile acumulate în platoul cu roci carbonatice din Podişul Varnei şi care se deplasează spre NNE, în partea vestică a Dobrogei de Sud. Acest uriaş fluviu subteran de ape potabile este barat în zona Medgidia de către falia majoră Ovidiu – Capidava – Ţăndărei şi deviat spre Constanţa. Aici, în rocile carbonatice neojurasice carstificate, se acumulează la adâncimi de câteva sute de metri, cea mai importantă resursă de apă potabilă a României. Studiul care se va întocmi va trasa perimetrul ariei în cuprinsul căreia se va interzice orice activitate de explorare şi exploatare pentru gazele de şist.
Cele cinci teme sau grupe de teme de cercetare propuse de către subsemnatul, sunt în mod evident obiective de ordin strategic pentru dezvoltarea României în următorii 2 – 4 ani. Ca atare, pentru a fi amorsate în cel mai scurt timp şi la un cuantum de finanţare adecvat scopului urmărit, este necesar ca acest pachet de programe să fie analizat de către cele mai înalte foruri competente ale statului, ca având caracter de interes naţional deosebit.
În acest sens, menţionez că în Programul de Cercetare al A.N.C.S. pentru perioada 2007-2013, la punctul 3, intitulat „Idei”, figurează ca remuneraţie în cazul cercetătorilor ştiinţifici gradul I, suma în lei echivalentă a 4300Eu/lună. Cum este normal, propunerile de astfel de teme trec prin filtre foarte severe, inclusiv cu specialişti de înaltă clasă din străinătate. Comisia respectivă trebuie să ateste că temele propuse se înscriu în clasa „idei în cercetarea fundamentală, dar şi cu aspecte aplicative, precum şi de formare a unor tineri specialişti”.
În cazul celor 5 propuneri de teme sau grupe de teme, mai sus menţionate, este absolut evident că nu poţi descoperi o listă de zăcăminte diverse dacă nu ai idei. Unul dintre marii maeştrii ai ştiinţelor geonomice, care m-a ajutat să mă formez, prof. ing. Toma Ghiţulescu, îmi spunea adesea „Justine, zăcămintele se descoperă cu idei ”. Ideile sunt ale mele, dar şi ale mai multora dintre colaboratori.
Ing. Justin Andrei- cercetător ştiinţific gradul I (pensionar),
director ştiinţific al Institutului Geologic al României,
în perioada 08.01.1990-15.06.1999”

Cel mai tâmpit guvern din galaxie

Aflat în vizită în Finlanda, Ponta nu conteneşte să facă reclamă RMGC şi mineritului cu cianuri, reuşind să enerveze şi pe europarlamentarul finlandez Satu Hassi care comenteaza recentele afirmaţii ale premierului Victor Ponta legate de mineritul cu cianuri din Finlanda, afirmând că oficialul român are „o imagine foarte roz” asupra cianurilor din minele finlandeze.
Nu imaginea este roz, ci interesele lui Ponta vis-à-vis de RMGC sunt murdare. Altfel, guvernul ar lua presiunea străzii, manifestaţiile fără precedent pentru România împotriva RMGC ca pe un ajutor în negocierile cu această companie.
Dar noi avem cel mai tâmpit premier din galaxie, cel mai tâmpit guvern din galaxie şi cei mai tâmpiţi politicieni din galaxie. Vorbim despre un proiect trimis în Parlament? Păi în loc să cheme membrii Academiei Române, specialişti geologi, hidrologi, economişti ca să se documenteze, ei fac vizite de lucru la Roşia Montană!
Caută piatra filozofală sau drobul de sare, care ar fi bine să le pice odată-n cap!
Ce mai face cel mai tâmpit guvern din galaxie: intoxică la greu opinia publică cu estimări false.
1.Cel mai tâmpit ministru al mediului din galaxie a declarat marti, la audierile din Comisia specială pentru Roşia Montană, că statul ar avea nevoie de 300 de milioane de euro pentru îndepărtarea “poluării istorice” de la Rosia Montană în cazul în care proiectul nu se face. Atunci de ce cel mai tâmpit minister al mediului din galaxie cere RMGC doar o garanţie de 146 milioane de dolari (nu euro), care „va acoperi reabilitarea minei la standarde de mediu”?
Doamna Cel mai tâmpit ministru al mediului din galxie, proiectul RMGC propune cea mai mare carieră de suprafaţă din Europa, cu o amprentă mult mai mare decat cea pe care a lasat-o exploatarea din perioada comunistă, când cianurarea nu s-a făcut la Roşia Montană, minereul fiind transportat pentru procesare la Baia de Arieş.
Fără cunoştinţele tehnice pentru a face o estimare proprie, bunul simţ ne spune că ceva pute;
– fie că garanţia de mediu este mult prea mică şi nu va acoperi ecologizarea zonei,
– fie costurile necesare pentru „îndepărtarea poluării istorice” de la Roşia Montană sunt mult exagerate.
2. Cel mai tâmpit premier din galaxie intoxică spunând că statul român trebuie să plătească companiei RMGC 2 miliarde de euro despăgubiri dacă nu aprobă proiectul, ceea ce este fals nu doar ca cifră, atacată deja de presă, ci şi acţiune în sine, compania având opţiunea de a veni cu un alt proiect, mai bun, înainte de a ataca statul român în instanţă. Sau de a pleca frumos acasă, pentru că nu a reuşit să încheie un contract. Nu mai spun cât de rău atârnă o astfel de declaraţie în cazul unui proces cu RMGC. Dar de unde să ştie fostul procuror aşa ceva?!
Şi, la metodele pe care le-am prezentat până acuma de exploatare FĂRĂ CIANURI, mai se poate adăuga una mai puţin poluantă: în care nu se cianurează întregul minereu, ci doar un concentrat, aşa cum s-a facut in perioada comunistă. Ponta, cizmarul Ceauşescu era mai inteligent ca tine!

Florin Iordache, deputat PSD:
• Parerea mea este ca in momentul in care contestati ar trebui sa cunoasteti mai bine proiectul. (…) Va plac migdalele? Ati mancat migdale? Vreau sa va spun ca intr-un sambure de migdala este o concentratie de trei ori mai mare decat va fi in apa care va rezulta de acolo

Domnule Iordache, în sâmburii de migdale şi în alte fructe se găseşte AMIGDALINĂ, adică vit. B17. Nu se găseşte acidul ciandidric, nici metalele grele şi foarte toxice şi nici acizii care se vor găsi în iazul de decantare! Structura chimică a AMIGDALINEI, vitamina B17, este o combinație a două molecule de glucoză, una de benzaldehidă şi una de acid cianhidric, iar în reţetele medicale amigdalina e cunoscută sub numele de nitrilozidă. Această vitamină se găseşte în sâmburii de caise, prune, piersici, cireşe şi migdale, dar şi în legume precum mazărea, fasolea, conopida, varza, broccoli, spanac.
Nu se recomandă consumul a mai mult de 6-10 sâmburi de migdale pe zi, pentru că pot provoca intoxicaţii!
Aportul de amigdalină trebuie să fie foarte mic pentru că excesul său poate provoca diverse afecţiuni. De reţinut este faptul că prin consumul de alcool, ţigări sau cafea nivelul vitaminei B17 scade dramatic în organism.

Cianurile din migdale (amare) sunt procesate şi distruse(macerare, distilare, încălzire de cine ştie să facă asta)
Cianurile din sâmburii de mere nu ajung în contact cu ormanismul uman. Coaja sâmburilor e imbermeabilă şi rezisentă, trece repede prin digestie. Un pumn de semninţe de măr zrobite poate fi avea consecinţe fatale, dar e greu de strâns un pumn- sute- de seminţe.

Karma. Nopţi de mătase

Acest capitol face parte din biografia mea, din copilăria mea. Urăsc orice manifestare a extremismului şi a şovinismului, din toată inima mea. Îi sunt recunoscătoare bunului meu ardelean şi părinţilor prietenilor mei din copilărie pentru că ne-au ajutat să trăim frumos şi să facem împreună un pas către viitor.

Păpuşa de carton

Amintirile îşi au rostul lor în viaţa orişicui. Într-o zi, când Arm de-abia îi călcase pragul şi îi dăduse de veste că urma o nouă serie de exerciţii grele, Bart o privi zâmbind şi ridicându-se din scaunul său, sprijinit în cârje, începu să se mişte prin camera în care îşi făcea veacul cu paşi de copil care de-abia începe să deprindă mersul. Arm se uită la el cu un aer satisfăcut, aşezându-şi poşeta în cuier:
– Înţeleg. Vrei să spui că azi nu prea ai chef de exerciţii… Bart îi prinse mâna să i-o sărute, aplecându-se ceremonios, după care o privi din nou cu acelaşi aer vesel:
– Da, cred că am putea să amânăm pentru altă dată… Vezi doar că nu mai sunt dependent de scaunul acesta cu rotile. Dar ştii ceva, Arm?… Tu nu ai văzut niciodată tot apartamentul meu! (rosti această constatare cu tonul cuiva care ar fi spus „tu n-ai vizitat niciodată vastul meu palat”). Arm îl măsură întâi surprinsă, apoi cu indulgenţa cu care se cuvine să fie privit un puştan cu idei năstruşnice:
– Vrei acuma să te lauzi! îl gratulă ea cu blândă ironie. Mă rog, eşti ghid, admise şi se pregăti să îl urmeze prin toate camerele, aranjate cu gust de fosta lui soţie, Irina. Se opriră prin fiecare cotlon din casă, care merita să fie arătat unei vizitatoare şi zăboviră, la sfârşit, în faţa unui perete încărcat cu fotografii înfăţişându-l pe Bart în cursul agitatei sale cariere jurnalistice, care îi purtase paşii până în îndepărtatul Afganistan, unde fusese trimis de ziar să facă un reportaj despre militarii din contingentul românesc şi despre viaţa afganilor după prăbuşirea regimului fundamentalist…
– Am trăit nişte experienţe interesante în patria de suflet a talibanilor, îşi aduse el aminte, poate că am să mă apuc cândva să scriu o carte despre asta…
– Doamne, îl întrerupse Arm, privind în altă parte, preocupată de cu totul altceva, cum nu ai înţeles tu că Irina ta nu vrea copii?… Bart tresări în mod vizibil, mirat de neaşteptata remarcă, şi improviză la repezeală o justificare:
– Spunea mereu că nu e momentul… La naiba!… Cum aş fi putut să-mi dau seama?
– Cum? Foarte simplu, Bart, mă mir ca îţi scapă, tocmai ţie, cu un simţ de observaţie atât de exersat: după felul în care este mobilat apartamentul. Este un apartament mai mult decât confortabil, de care s-ar putea declara satisfăcut şi un aristocrat! El dădu din cap:
– Sigur, dar şi preţul a fost pe măsură, noroc că la vremea respectivă aveam un salariu la fel de bun ca al unui director de bancă…
– De acord, admise Arm pe un ton liniştit, dar nu văd nici un colţişor în toată suprafaţa asta unde ai mai putea pune un pătuţ de copil, nu mai spun de o cameră a copilului… Vezi, Liviu şi-a dorit cu adevărat copii. Îmi făcea curte de luni bune, când ne-a invitat la el acasă, pe mine şi pe colegele mele de cameră de la cămin, şi când ne-a arătat „căsuţa” lui, o vilă cu trei niveluri, am văzut câteva camere goale, iar la întrebarea mea – căci ce să fac, mereu pun întrebări – mi-a răspuns foarte serios că acelea sunt camerele pentru copii, de aceea nu sunt mobilate. Şi mi-a plăcut şi alegerea lor, dormitoarele lângă cel al părinţilor, să poţi auzi copilul dacă plânge noaptea, camera de joacă, cea mai luminoasă şi mai însorită… Irina nu a vrut copii, dar nici tu nu te-ai străduit să vezi asta, trebuie să recunoşti!… sfârşi ea cu un glas apăsat de o ciudată melancolie şi peste chip îi trecu parcă o umbră.
– Azi nu te las să fii tristă! se grăbi Bart să acopere tăcerea cu glasul său voit vesel şi, prinzând-o de mână, o sili să se aşeze împreună cu el pe canapea. Hai să stăm la poveşti, spune…, spune-mi mai bine despre copilăria ta… Mi-ar fi plăcut să te cunosc atunci, să te trag de codiţe… Arm încercă să schiţeze un surâs:
– Copilăria mea, Bart?… Păi tata a fost şi el medic, coleg de facultate cu mama şi au ales să-şi înceapă apostolatul de doctori exact la Turţ – şi asta l-a pierdut pe tata, care era o fiinţă slabă. Turţul fiind ţara pălincii dar şi cu oameni ospitalieri, iar tata fiind medic foarte bun, era mereu îmbiat la un pahar de pălincă şi a devenit rapid alcoolic. Ce viaţă a mai avut şi biata mama în perioada aceea! Ştii, acolo oamenii sunt puţin mai iuţi la mânie, asta ca să vorbesc cu blândeţe, de aceea bradul nu se pune ca la noi, într-un stativ, ci se agaţă sus, de-o grindă, că vine oşanul acasă nervos… Şi, dacă îl enervează bradul şi dă în el sau dacă traiectoria lui sinuoasă se intersectează cu bradul, acesta nu cade, doar pendulează… Iar la nunţi se bat nişte stâlpi înalţi în pământ, se face deasupra pe la vreo trei metri o platformă din scânduri, urcă orchestra, ceteraşii, şi se trage sus şi scara… că pălinca te aprinde! În doi ani, cât au stat acolo, mama a cârpit şi a cusut la răni, mai rău ca o croitoreasă. După un an şi ceva m-am născut eu – atunci cred că din tot satul au fost treze doar moaşa, lehuza şi nou-născuta… Să te uiţi pe certificatul meu, mama care avea 25 ani, tata 27… sunt trecuţi cu 10 ani mai bătrâni, a fost o veselie generală… – câte probleme am avut eu de la pălinca aia!… Pentru mama era deja clar că nu mai pot sta împreună, deşi s-au mutat apoi la Cluj, unde mama a început cu specializările, iar tata cu aventurile sentimentale. Avea un succes nebun la femei, o spune şi mama cu sinceritate. Îţi dai seama, dacă a convins-o pe una care se operase pentru refacere de himen în vederea căsătoriei, la trei zile după operaţie… să plece cu el la mare…
– Da, nu este chiar aşa de vesel ce făcea tatăl tău, strecură Bart cu discreţie. Dar asta este… Bine că n-ai luat de la el gustul pentru pălincă!…
– Cred că am moştenit de la el numai părul, şi poate culoarea arămie a pielii, era un brunet cu ochii verzi, foarte bine ca bărbat şi foarte inteligent, nu trebuia să facă mari eforturi şi femeile îi cădeau în braţe… De-abia împlinisem trei anişori şi ei erau deja divorţaţi, îţi dai seama?… Iar după asta, din păcate, tata a uitat complet că m-a adus pe lume. Nu plătea nici pensia alimentară, amărâta aia de pensie, mereu trebuia să-l dea mama în judecată şi la un moment dat a renunţat… Ştiu că eram studentă şi îmi trebuia o adeverinţă că-mi dă pensie alimentară, atunci l-am vizitat eu pe tata pentru prima şi ultima oară. Cred că trei zile m-au tot iscodit şi el şi nevasta lui, căci era recăsătorit atunci, cum, de ce, la ce îmi trebuie mie adeverinţa aia, ce mai pot face cu ea, şi ştii, după trei zile mi s-a făcut aşa o lehamite, că am plecat fără să le spun un cuvânt, renunţând la bursă. De aceea am acceptat să lucrez ca manechin, nu era un program care să mă încurce la facultate, făcusem balet, gimnastică, îmi era şi foarte uşor. Când m-am căsătorit, mama l-a chemat totuşi la nunta mea, fără să-mi spună, poate dorea pentru ea asta, mie chiar îmi era indiferent. Nu a venit, bineînţeles, dar a telefonat şi a dat peste mama, care l-a refuzat, i–a spus nu, dacă nu ai fost în stare să vii la nunta fiicei tale, nu am să te las să o tulburi şi să îi strici ziua în care e mireasă, şi nu mi-a spus despre telefon decât după luni de zile. Tata a murit de câţiva ani, de un cancer la gât, nu am fost la înmormântare, mama mi-a spus tot aşa, la câteva luni după eveniment… Cu mama mea m-am înţeles întotdeauna bine, e o femeie foarte calmă şi caldă şi apoi neavându-ne decât una pe cealaltă – după plecarea tatei ne-am simţit şi mai legate una de alta – , nu cred că aveam cum să nu ne înţelegem… Poate că şi meseria a ajutat-o să fie o mamă deosebită, nu ştiu, dar aşa a fost… Ţin minte că eram aşa, de vreo cinci ani şi mama se tot plângea „Femeie fără bărbat, n-am şi eu cine să bată un cui în casa asta!” Şi într-o zi, când a venit acasă, dorinţa îi era îndeplinită: găsisem eu cuiele, şi vreau să ştii că le bătusem pe toate, pe unde am ajuns şi am nimerit şi eu, biet copil silitor. Îţi dai seama, i-am făcut ceva pagube, dar a avut răbdare să mă asculte şi să înţeleagă de ce-i umplusem pereţii şi mobilele de cuie, şi de atunci cred că a fost mereu atentă ce vorbea în prezenţa mea… Apoi, când am intrat la Arte plastice, era distanţa prea mare între noi ca să mai avem discuţii în contradictoriu, timpul cât ne vedeam prea scurt ca să ne certăm… Şi cu fetele m-a ajutat enorm, m-a pregătit cu adevărat pentru nişte adopţii, m-a pregătit să fiu mamă, căci copiii, Bart, nu sunt nişte căniţe în care să torni tu înţelepciune, au încăpăţânări, toane, temeri, furii, dorinţe, mofturi… dar ce nu au!
– Cred că i-a fost greu să te crească singură…
– Da, gândeşte-te, în toată copilăria mea nu am avut decât o păpuşă de cârpă, cu capul de carton… Căci mama a făcut din meseria ei un apostolat… Desigur, au mai fost bărbaţi care ar fi vrut-o, dar o doreau fără copil, ori mama nu a fost de acord să mă expedieze la bunici, stăteam la ei doar în vacanţe… Cred că n-am să te plictisesc dacă am să-ţi spun că am despre ei cele mai frumoase amintiri. Bunu şi buna, aşa cum se spune în Ardeal. Au fost frumoşi şi cuminţi ca două iconiţe… Apoi vezi, poate că am avut noroc, trăiau într-un loc binecuvântat de Dumnezeu, unde exista multă înţelegere între oameni şi aveam prieteni de vacanţă de toate naţiile, şi unguri, şi saşi, şi români, şi ţigani…, de toate, UE ar putea învăţa de la noi… Mi-aduc aminte cu duioşie de Bujorel, ţigănuşul cu păr cârlionţat şi cu faţă oacheşă-oacheşă, de ziceai că-i un spiriduş din „O mie şi una de nopţi”, care m-a învăţat să înalţ zmeie de hârtie pe tăpşanul din marginea satului, precum îl învăţase cândva Vasile Porojan pe viitorul bard de la Mirceşti. Şi vorba unui mare scriitor ardelean: oameni erau cu toţii, ba încă oameni de toată mâna. Când bunica lui Ildikó făcea gulaş, ne chema pe toţi copiii, mamă, ce mai mâncam, fără să ne simţim discriminaţi; când buna mea făcea plăcinte sau alte bunătăţi, tărnaţul ei era plin de toate naţiile şi nimeni nu se simţea discriminat, te asigur! Iar când se coceau cireşele, bunul meu îmi dădea voie să-i aduc pe toţi copiii şi mâncam până când simţeam că plesnim… După prima vacanţă petrecută la bunici înjuram ungureşte şi ţigăneşte, maaamă! Ştii, înjurăturile ţigăneşti sunt spurcate, cele ungureşti sunt foarte lungi şi eu folosind judicios cunoştinţele obţinute, făcusem o combinaţie, doamne, mama a rămas siderată…, apoi aveam un accent neaoş ardelenesc şi dacă mă luai cu ceva prea repede ştiam să răspund senină: No ş’apoi!… No d’apoi!… Am să am mereu nostalgia lor… Ştii că unul dintre stră-stră-moşii mei a luptat alături de Avram Iancu?! Păi cum să nu fiu mândră de el… Când bunicul ne-a dus în acele locuri pline de istorie, a îngenunchiat şi a sărutat pământul, cu ochii în lacrimi…, vrei o lecţie mai bună de dragoste de ţară?! Şi acuma îmi spun prietenii mei că au fost cei mai toleranţi bunici, în curtea lor organizam toate jocurile, bătăliile, întrecerile, căci erau foarte îngăduitori. Acolo am fost prima oară, într-o joacă, prinţesa indiană pe care urma să o răpească un maharajah, şi când i-am spus bunicului Uite, am să mor de supărare, ce prinţesă indiană sunt eu fără brăţară la gleznă?, bunicul mi-a făcut rapid o brăţară dintr-un lanţ de argint de-al bunicii… Tot el a fost cel care mi-a dat cea mai frumoasă lecţie de toleranţă, asta după ce mi-a povestit în amănunt istoria adevărată a Ardealului. Apoi, a deschis un atlas la harta lumii şi mi-a spus: Vezi, eşti mândră acum că eşti ardeleancă, dar uite ce mic e Ardealul, faptul că eşti ardeleancă te micşorează într-un fel… Tu eşti mai mult, eşti şi româncă, dar uită-te ce mică e şi România, eşti mândră că eşti româncă, dar şi asta te micşorează într-un fel. Tu eşti mult mai mult, eşti creştină şi eşti soră cu toţi creştinii din lumea asta, şi când ai să fii destul de înţeleaptă şi tolerantă ai să realizezi că de fapt eşti soră cu cele 5 miliarde de oameni ai planetei… Tot el m-a învăţat, legat de şovinism, pentru că în Ardeal mereu unii mai încearcă să aprindă capetele înfierbântate, tot el m-a învăţat… Poţi trăi în trecut, în ură şi discriminări şi crime, poţi trăi în prezent, în intoleranţă şi şovinism sau poţi face un pas spre viitor, să dai mâna cu ceilalţi, să fii ceea ce eşti de fapt, cetăţean al acestei ţări, cu drepturi egale cu ceilalţi… Sunt mândră, Bart, că sunt ardeleancă, cunosc istoria Ardealului şi refuz să trăiesc în trecut. Fac un pas spre viitor, şi asta pentru că l-am avut pe bunul meu, dragul meu bun…
Ochii lui Arm se umpluseră de lacrimi şi atunci Bart, într-un mod cât se poate de firesc, o strânse ocrotitor la pieptul lui:
– Ooof, dar tu chiar ai rămas o fetiţă, cu gândul la păpuşa aceea a ta de cârpe cu capul de carton… Îmi pare rău că nu te-am cunoscut atunci, să te trag de codiţe, ce ocazie am pierdut… Îmi pare rău că nu te-am cunoscut atunci – adăugă el cu glas neauzit – poate te puteam ţine atât de strâns, încât să nu te pierd niciodată…

Gabriel Resources despre Gabriel Resources

Sursa: http://civitaspolitics.org/2013/09/14/gabriel-resources-despre-gabriel-resources/

Gabriel Resources despre Gabriel Resources
by civitas politics • Andrei Tiut, Comentarii, Romanian Politics, Sorin Cucerai • Etichete: Canada, Gabriel Resources, pRM2013, Roşia Montană
Sorin Cucerai a avut fantezia să citească informaţiile oficiale oferite de Gabriel Resources investitorilor. Textul acestora este scris, în mod evident, de nişte avocaţi care au vrut să se asigure că, orice s-ar întâmpla, clientul nu va fi tras la răspundere.
O parte din problemele ridicate sunt între GR şi investitori. Mineritul de acest fel este o afacere de risc, iar dacă, spre exemplu, cantitatea de aur nu este cea preconizată şi investitorii şi partenerii (inclusiv statul român) pierd… asta este. În schimb este interesant să vezi cum aceeaşi abordare nu este rezervată doar investitorilor ci şi mediului şi legii.
În sfârşit, nicăieri în contract nu există referiri la buna credinţă (due dilligence, bona fide). Atunci când este vorba de calitatea expertizei ne apropiem măcar de acest deziderat…
Gabriel believes that those experts […] have carried out their work in accordance with all internationally recognized standards.
… dar atunci când este vorba de corupţie discuţia devine pur formală.
Gabriel has instituted policies […] which have been designed to ensure that Gabriel and its employees comply […]
Desigur, bunătatea și onestitatea nu sunt neapărat ingredientele unei colaborări economice de succes. Dar, cum nu vorbim de o piață concurențială, declarațiile GR ne amintesc de importanța rolului supraveghetor al statului. (Andrei Tiut)
Urmează observaţiile lui Sorin Cucerai:
Gabriel Resources nu garantează că ea, angajaţii ei, consultanţii, contractorii şi ceilalţi agenţi ai ei nu au întreprins şi/sau nu vor întreprinde acţiuni care contravin legislaţiei anticorupţie (pp. 36-37).
GR recunoaşte că e posibil să nu se asigure împotriva anumitor riscuri (p. 38).
GR recunoaşte că nu dispune de sumele necesare pentru a deschide vreo mină, pentru a cumpăra drepturile de proprietate asupra întregului teritoriu ce urmează a fi exploatat şi pentru a achita costurile legate de obţinerea tuturor permiselor necesare exploatării. Mai mult, GR nu garantează că va putea obţine vreodată aceste sume de bani (p. 38).
GR recunoaşte că nu poate garanta acurateţea datelor pe care le oferă cu privire la estimarea cantităţii de aur şi argint de la Roşia Montană, după cum nu poate garanta nici că depozitele estimate vor putea fi exploatate în sens comercial (deci că exploatarea de la Roşia Montană ar fi viabilă din punct de vedere comercial) (p. 42).
GR recunoaşte că o aplicare mai strictă a legislaţiei privind protecţia mediului e contrară intereselor companiei – asta deşi în reclame se lauda (mincinos) că exploatarea de la Roşia Montană se va face cu respectarea celor mai înalte standarde privind protecţia mediului (p. 43).
GR nu garantează că registrele sale contabile sunt ţinute corect (p. 44).
Repet: asta spune Gabriel Resources despre Gabriel Resources. Adică nu sunt afirmaţii făcute de presupuşi anticapitalişti, eco-terorişti, shpioni, protestatari dezinformaţi, hipsteri sau eugendavizi. Nu, sunt afirmaţii făcute de Gabriel Resources despre ea însăşi.
Sursă: http://gabrielresources.com/documents/AIF_2012_000.pdf
(ANNUAL INFORMATION FORM of GABRIEL RESOURCES LTD. FOR THE YEAR ENDED DECEMBER 31, 2012 DATED AS OF MARCH 14, 2013)

Sorin Cucerai
P.S.: Merită citit pe această temă şi: 75% dintre companiile miniere din lume au sediul în Canada, o discuţie pe vice.ro despre regimul legal al companiilor canadiene de minerit.

Cianura biodegradabilă

CucuveauaÎn această seară, la Digi24, responsabilul de mediu al RMGC a afirmat că cianura ce va fi utilizată la Roşia Montană este biodegradabilă, precizând că dacă într-un pahar cu apă punem cianura respectivă, după 8 zile apa din pahar va fi curată, deci potabilă.

Atunci de ce este necesar un LAC IMENS DE ACUMULARE A APEI REZIDUALE?

Logic era să se construiască 9 rezervoare imense şi sigure, având capacitatea mai mare decât volumul de apă reziduală acumulat într-o zi de exploatare. În fiecare zi se umple pe rând câte un rezervor, iar când se umple ultimul rezervor se deversează primul, dat fiind că în el acum există apă de izvor. Dacă nu se lucrează sâmbăta şi duminica sunt suficiente 7 rezervoare.

Dar RMGC ar putea câştiga bani frumoşi îmbuteliind respectiva apă potabilă şi comercializând-o. Sunt sigur că Cianurata Montană ar avea un uriaş succes comercial.

Întrebare: În apele reziduale se află ALTE MINERALE SAU PRODUSE CHIMICE NOCIVE ŞI CARE NU SUNT BIODEGRADABILE?

Cei trei Iuda au mâncat toată emisiunea cacao de hazna. Începând cu faptul că dl.Haiduc şi Academia Română se referă la un alt proiect al lor, nu la ultimul,când spune că nu este de acord cu proiectul, deşi unui vorbitor i-a scăpat faptul că dialoghează săptămânal.
Apa tratată de ei este potabilă şi atunci mă întreb de ce se mai face iazul de decantare? Şi de ce nu lasă supa de cianură la ei acasă după ce scot aurul din ea?
Tehnica folosită pentru a sfărâma roca este atât de fină încât nu se simte nici o undă seismică, se vede doar o mişcare a pământului, foarte fină, ca un val. Atunci cum se sfărâmă roca şi de ce se udă în prealabil pentru a nu se ridica nori de praf?
Valea pe care urmează să fie aşezat lacul are vreo trei metri de argilă, minciună, Studiul ASE spune că o parte a văii este alcătuită din rocă calcaroasă care-i precum buretele şi va duce cianurată de Montana locuitorilor dintr-un perimetru foarte mare şi gratuit!
României i-ar reveni cam 78% din câştig, dar atunci de ce se străduiesc atâta să pună mâna pe locaţie şi de ce au mituit atâta presă şi atâta televiziune?
Totul este conceput conform celor mai înalte tehnici de securitate şi siguranţă, dar atunci de ce au nevoie de o lege trecută prin Parlament care încalcă zece legi din ţara asta?!

Cucuveao, eu vin cu următoarea situaţie:
Dezastrul de la Certej a avut loc sâmbătă 30 octombrie 1971, la ora 4:55 dimineața, fiind provocat de ruperea digului și alunecarea muntelui de steril din iazul de decantare al exploatării miniere Certej, județul Hunedoara. În perioada de exploatare a iazului, între 1936 și 1971, au fost depozitate în el elemente de depunere complet diferite ca granulație, tasare și umiditate care au creat o falie de alunecare. Digul s-a rupt pe o lățime de 80 de metri și din iaz au fost expulzate în câteva minute 300.000 de metri cubi de steril. Valul acid de steril a înghițit, într-un sfert de oră și a ras de pe fața pământului șase blocuri de locuințe cu 25 de apartamente fiecare, un cămin cu 30 de camere, șapte locuințe individuale și 24 de gospodării au fost distruse sau avariate. Dezastrul a provocat 89 de morți și 76 de răniți. Cianura folosită în procesul de extracție, care se găsea în nămolul scurs impreuna cu alti compusi a „ars” hainele de pe victime. Toate cadavrele care au fost scoase din mâl erau deshidratate. Autoritățile au anunțat oficial la radio și televiziune un număr de 48 de morți pentru a nu fi nevoite să declare doliu național. După un an de cercetări și audieri, ancheta a decis că tragedia este urmarea unor împrejurări ce nu puteau fi prevăzute, nimeni nefiind vreodată condamnat pentru moartea celor 89 de persoane.
Ioan Chirla îşi aminteşte şi acum cu groază că toate cadavrele recuperate de militari din mâl erau goale.

“Cianura folosită în procesul de extracţie se găsea în nămolul scurs şi a ars hainele de pe ei toţi. Toate cadavrele care au fost scoase din mâl erau goale, cu urme de lovituri şi arsuri pe corp” spune Ioan Chirla. Râul de steril făcea extrem de grea munca de salvare făcută de militarii aduşi la faţa locului. “Am văzut numeroase cazuri în care oamenii căzuţi în mâl cereau de pomană ajutor pentru că era imposibil să ajungi la ei fără să ai aceeaşi soartă.”
Certez, cadavrele dezbrăcate
Certez1
certej2

– dacă cianura este biodegradabilă, de ce ea mai exista în lac?
– dacă nu cianura a ars hainele de pe victime, ce altceva a putut să o facă? Metalele grele sunt foarte toxice, dar nu ştiu să producă arsuri.
– ce a provocat ruperea acelui dig? Este acesta un fenomen care se poate repeta la Roşia Montană?

%d blogeri au apreciat asta: