Referendumul pentru familie și consecințe

“Rezolutia Catania” a fost aprobată de Parlamentul European pe 14 ianuarie 2009 și propune standardizarea statutului legal al căsătoriilor homosexuale în toate țările membre ale Uniunii Europene.
Rezoluția, inițiată de comunistul italian Giusto Catania în ianuarie, cere țărilor membre UE să garanteze accesul la “drepturile sexuale și de reproducere”, termeni universal acceptați ca incluzând avortul și sterilizarea, precum și recunoașterea căsătoriilor între persoane de acelasi sex.
Au votat pentru:
PSD: Corina Creţu, Gabriela Creţu, Ioan Mircea Paşcu, Daciana Sarbu, Adrian Severin, Adriana Ţicau, Victor Boştinaru, UDMR: Csaba Sogor, Iuliu Winkler, PNL : Ramona Manescu, Adina Valean, Magor-Imre Csibi
Au votat impotriva rezolutiei Catania: PDL: Calin Catalin Chiriţa, Petru Daniel Funeriu, Marian Jean Marinescu, Nicolae Vlad Popa, Theodor Stolojan; Independent: Maria Petre
S-a abtinut: PSD: Cristian Buşoi ( initial declarase ca va vota impotriva .. apoi ..)
Dragii mei, PSD a votat pentru căsătorii lgbt. Nici un partid nu dorește de fapt acest referendum pentru redefinirea căsătoriei ca fiind între un bărbat și o femeie. Toate partidele noastre sunt gata să ne vândă pe nimic pentru a fi pe placul celor de la Bruxelles. Nu vă mai faceți iluzii.
EUobserver relata că Parlamentul European a dat undă verde unui proiect de lege ce interzice discriminarea ( în afara locului de muncă – ptr. acest caz există deja reglementări) pe bază de vârsta, dizabilități, orientare sexuală, credință sau religie, în domeniile educației, securitate socială, sănătate, bunuri și SERVICII.Legea a fost votată pe 2 aprilie, cu 363 de voturi pentru si 226 impotrivă, după ce parlamentarii de stânga și liberalii au “solidarizat” pentru a trece legea. Mulți parlamentari de centru dreapta au fost împotriva propunerii legislative.
Pentru a intra in vigoare, legea necesită aprobarea tuturor celor 27 de guverne.
Parlamentele / guvernele naționale vor adopta directiva pe tăcute! Fără scandal și oricum, DUPĂ alegeri europarlamentare. Am scris cu litere de tipar cuvântul “SERVICII”. Adopția ESTE ȘI UN SERVICIU! Centrele pentru Servicii privind Adopțiile vor trebui să se adapteze legislației; guvernul să facă modificările legislative de rigoare.
Și România nu are opțiune de opt-out! Ca nu s-a negociat la aderare. Să vă felicitați politicienii care au negociat.
Ar trebui să mai adăugăm și faptul că In mod straniu, in tratatul de la Lisabona nu exista nici un astfel de protocol referitor la pedofilie, ceea ce inseamna ca, de fapt, articolul 21 legalizeaza pedofilia ca o forma de “orientare sexuala”!
Directiva cu pricina va mai avea un efect interesant: imaginați-vă comunitățile de diferite orientări ( nu numai religioase ) ca fiind culori, asa încât să scăpăm de orice prejudecată. Să spunem că grupul VERDE are o gradiniță aranjată conform concepțiilor grupului respectiv. Vine cineva din grupul ROȘU și vrea la gradinița cu pricina ( e mai aproape etc etc). Vede decorul zice că nu-l deranjează .. dar după 4 zile reclamă gradinița pentru discriminare! De ce? Pentru că gradinița grupului VERDE are decorul pe care îl are, mesajele pe care le are, deranjante pentru familia copilului din grupul ROȘU. Așa că merge în instanță și câștigă. Că e discriminat. Gradinița comunității VERDE trebuie să-și schimbe decorul și să ajusteze mesajele / orele / poveștile etc.
Absolut aceeași poveste se întâmplă și la o gradinița comunității ROȘU, dar acolo vine cineva din comunitatea ALBASTRU. Cei de la Albastru o pățesc cu cineva de la grupul MARO etc etc etc.
Și tot așa. Pricini și motive intenționat create. Ce obții ? Distrugi nu numai familia (proces aproape încheiat) ci distrugi și comunitățile / grupurile bazate pe puncte de vedere comune, pe valori și principii comune. Ce rămâne? Ceva ce seamană cu o casă goală, sau o casă mobilată minim, fără personalitate dar plină de frică și legi care vor reglementa și de câte ori ai voie să respiri.
Relația cu Dumnezeu/Universul, familia și grupul/comunitatea sunt sursele de putere, de coerență ale ființei umane. Toate au fost atacate. Dumnezeu, Biserica, preoțimea, familia, grupul, comunitatea. Bisericile creștine nu încheie căsătorii bărbat-bărbat, femeie-femeie. Vor sili bisericile să încheie astfel de căsătorii, ca în alte țări. Și asta pentru că suntem indolenți, nu ne informăm și stăm acasă.
Atenție, rămânem fără libertățile fundamentale și puterea trece la politicieni. Căci degeaba scrie în Constituția României și în Carta drepturilor omului că am dreptul să vorbesc ce îmi dictează conștiința dacă vine minoritarul și spune că citând din Biblie îl discriminez…

Am copiat lista cu voturile României pe rezoluția Catani, pe partide, de atunci, siderată fiind de faptul că politicieni care au votat pentru căsătoria lgbt, veneau la televiziuni în țară și se erijau în mari apărători ai familiei tradiționale… Cum vă mint și vă manipulează.

Anunțuri

Referendum

Persoane și personalități ne întreabă ironic de ce cheltuim pe un referendum atâția bani, când am putea construi spitale și șosele. Garantați personal că banii de referendum se vor investi în spitale și șosele? Nu vă mai întreb dacă este democrație aceea care ignoră cererea a trei milioane de votanți…
Propun să ne economisim și să facem mai multe referendumuri într-unul. Să nu fie o singură foaie cu o singură întrebare. Să fie mai multe foi/întrebări.
– Sunteți de acord să vă vaccinați copiii împotriva rujeolei, dat fiind că Curtea Supremă din Germania a dat verdictul: „VIRUSUL RUJEOLEI NU EXISTĂ”, iar vaccinarea a milioane de cetățeni germani care nu au bănuit nimic, s-a făcut din motive „SINISTRE”.
– Sunteți de acord cu vaccinarea obligatorie și cu pedeapsa penală pentru părintele care refuză să-și vaccineze copii?
– Sunteți de acord că nu este normal să fie vaccinarea obligatorie atâta timp cât nu există un laborator neutru care să analizeze corect ce conțin vaccinurile?
– Sunteți de acord cu pedeapsa penală cu suspendare?
– Sunteți de acord cu procedura de recall? Dacă alegătorii nu sunt mulțumiți doi ani de un politician să-l revoce și să aleagă altul?
– Sunteți de acord ca cei cu pedepse penale să nu mai poată fi aleși pe liste electorale?


Sursa: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=126862274613102&set=a.108496393116357.1073741828.100018679907548&type=3
Dragi prieteni, va prezint o persoana cu adevarat deosebita, doamna Agueda Bañón, purtătorul de cuvânt al Primăriei Barcelonei [spokesperson pentru primarie].
Dânsa este cunoscută pentru multe activități comunist-progresiste, fiind o prințesă iberă a activismului destructivist.
Să lăsăm neologismele.
În poză doamna se pişă pe jos ca să arate că sprijină femeile şi că sancționează misoginismul lui Donald Trump.
Cel puțin asta a zis ea.

„Esta es Agueda Bañón, la nueva directora de comunicación del ayuntamiento de Barcelona contratada por Ada Colau.“
Acesta este Agueda Bañón, noul director de comunicare al consiliului municipal din Barcelona, angajat de Ada Colau
Surse: https://t.co/0khVwdbaET

USR

Dl Ghinea ne anunță că USR a votat împotriva referendumului cerut de trei milioane de cetățeni. Hotărăsc ei pentru noi ce e mai bine pentru noi… Unde am mai auzit asta?
Ne modernizăm, zice dl Ghinea. Dar sigur nu ca și Elveția, unde politicienii fac legea și apoi legea este supusă unui referendum! Ci ca și Canada, înțeleg pentru că vorbim aici despre lgbt…
Mihaela Rădulescu a fost amendată cu 3000 ron pentru că a scris pe blogul propriu despre parada gay că „Sunteți aiurea și noi nu putem să ne ferim copii…” După Constituția României și Carta drepturilor omului, avem dreptul – încă – să spunem ceea ce gândim. Unde ar trebui să-și mărturisească creștinii Biblia, sau să-și spună părerea, să sape o groapă în mijlocul pădurii și să șoptească acolo ce cred? Acest drept de a tăcea vă așteaptă.
Vorbim de modernism. Unde a dus modernismul în Canada? Carte de identitate fără sex specificat, părinții nu mai sunt numiți în lege părinți ci îngrijitori, nu mai au voie să facă educație creștină sau sexuală copiilor, nu au voie să se opună tratamentului hormonal pentru schimbare de sex la proprii copii minori. Înțelegeți? Vorbim despre copilul care nu are voie să își ia carnet de conducere, să-și cumpere o casă, o sticlă de vin, sau un pachet de țigări, pentru că este minor și nu are discernământ. Dar poate hotărî să înceapă un tratament hormonal…
Citiți Legea Bill 89, Ontario.
Vreți astfel de modernism? Ei bine, sunt români care nu vor și democrație înseamnă să se meargă la vot. E vorba despre cetate, cetățenii cetății ar trebui să hotărască.
Un partid care refuză un referendum nu este un partid democratic. Adică, lasă, hotărăsc eu ce e mai bine pentru voi! Comuniștii mai făceau asta și suntem destui care suntem sătui de comunism.
O consecință a legiferării căsătoriei lgbt va fi adopția orfanilor. Lăsați textele privind familia tradițională bețivă și săracă, am citit altfel de statistici.. Aici este vorba despre LEGE. Lege care va stabili din start să ia unui copil dreptul de a avea și mamă și tată! Cine sunteți voi să hotărâți asta pentru un copil și așa încercat de soartă dacă a ajuns la orfelinat? Adică puneți dreptul unei familii lgbt înaintea drptului unui minor. Dreptul unor adulți înaintea dreptului unui copil fără apărare…

Manipularea sau fereastra Overton

Manipularea pentru to(n)ți sau Fereastra Overton
Publicat pe 22 Septembrie, 2014 de mediocruladevarat
besogon-overton-window

Cred că am pomenit de mai multe ori un banc despre homosexualitate, dar îndrăznesc să-l mai repet.

Un bătrân, abia ținându-se pe picioare, vine grăbit la serviciul pașapoarte.
– Vreau pașaport în regim de urgență, ca să plec cât mai repede din țară.
– Păi n-aveți nevoie de pașaport în Europa.
– Europa e prea aproape… vreau să mă duc la capătul lumii.
– Da’ de ce?
– Nu sunt de acord cu politica față de homosexuali!
– Cum așa?
– Pe vremea lui Antonescu îi împușcau. Gheorghiu-Dej îi băga la pușcărie. Ceaușescu îi închidea la balamuc. Acum, după revoluție, i-au lăsat în pace și le-au dat drepturi.
– Și-atunci?
– Mi-e teamă să nu devină OBLIGATORIU…

Nu o dată mi-a trecut prin minte gândul că e PREA adevărat ca să nu aibă și un substrat teoretic.
Zilele trecute l-am auzit pe celebrul regizor și actor rus Nikita Mihalkov, prezentând în emisiunea lui, Besogon TV, teoria FERESTREI OVERTON, considerată prototipul tehnologiei manipulării opiniei publice. Teorie care îmi confirma bănuiala despre substratul bancului de mai sus.

Iată, în continuare, o traducere, cu unele adaptări pentru limba română.

V-am promis să vă prezint tehnologia folosită pentru a face lumea să se obișnuiască cu ceea ce, în mod normal, e IMPOSIBIL să poată accepta. Tehnologia „sădirii” în conștiința umană a ceea ce, aparent, nu poate fi inclus. Din păcate… se poate.

Se numește FEREASTRA OVERTON.

Joseph P. Overton (1960-2003), prim vice-președinte al Centrului pentru Politici Publice (la Mackinac Center), a formulat această teorie, care i-a primit numele postum, în urma unei catastrofe aviatice.

În conformitate cu FEREASTRA OVERTON, pentru fiecare idee sau problemă, în societate există o așa-numită fereastră de oportunități. În cadrul acestei ferestre, ideea poate (sau nu) să fie discutată pe larg, susținută deschis, promovată, se poate încerca legalizarea ei. Fereastra e mutată, schimbând paleta posibilităților de la o fază de NECONCEPUT, complet străină moralei publice, total respinsă, până la faza de POLITICĂ CURENTĂ, care e deja discutată pe larg și adoptată de conștiința populară și susținută prin lege.
Nu e o spălare a creierului ca atare, ci o acțiune mult mai subtilă…

Să abordăm ceva cu totul de neînchipuit.
Să ne imaginăm, de exemplu, legalizarea canibalismului, dreptul oamenilor de a se mânca reciproc. Destul de dur, nu?
E evident că în prezent, în 2014, nu e posibilă desfășurarea unei propagande pro-canibalism, deoarece societatea ar exploda. Asta înseamnă că problema legalizării canibalismului se află la stadiul de oportunitate ZERO a ferestrei.

Acum vom simula modul în care ideea de NECONCEPUT va fi implementată, trecând prin toate etapele ferestrei de oportunități.
Astfel, subiectul va deveni nu doar acceptabil, ci chiar obligatoriu.

Tema canibalismului e încă dezgustătoare și absolut inacceptabilă în societate. A discuta acest subiect în presă sau într-o companie decentă e indezirabil. Ca atare, prima mișcare a FERESTREI OVERTON e mutarea subiectului canibalism din domeniul de NECONCEPUT în cel RADICAL.

Ne bucurăm de libertatea de exprimare, nu-i așa? Avem democrație… De ce să nu vorbim despre canibalism? Oamenii de știință, în principiu, au dreptul să vorbească despre orice – pentru ei nu există subiecte interzise, ei trebuie să studieze toate temele. Și dacă așa stau lucrurile, atunci putem organiza un simpozion etnologic cu tema „Ritualuri exotice ale triburilor din Polinezia”. Vom aborda istoria subiectului, îl vom introduce în circuitul științific și vom obține opinii autorizate despre canibalism.
Putem, deci, discuta despre canibalism și rămâne, în același timp, în limitele respectabilității științifice.

FEREASTRA OVERTON s-a mutat. A fost deja determinată revizuirea pozițiilor, asigurând astfel trecerea de la atitudinea intransigentă, de respingere, a societății, la o atitudine mai pozitivă.
Concomitent cu discuția pseudo-științifică, TREBUIE să apară undeva „Societatea Canibalilor Radicali”. Chiar dacă vor fi prezenți doar pe internet, „Canibalii Radicali” vor fi observați și menționați de toate mass-media relevante.

Rezultatul primei mișcări a FERESTREI OVERTON:
– tema inacceptabilă a fost introdusă în circulație, tabu-ul a fost „desacralizat”, a fost distrus caracterul univoc al problemei și s-au creat „tonuri de gri”.

Următorul pas al FERESTREI OVERTON mută tema canibalismului din domeniul RADICAL în cel POSIBIL. În acest stadiu continuăm să cităm „oamenii de știință”. Nu ne putem permite respingerea cunoștințelor despre canibalism… Oricine ar refuza să discute această temă, ar trebui înfierat drept bigot și ipocrit.
Condamnând bigotismul, trebuie să găsim un nume elegant canibalismului.
Nu mai există canibalism! Acum se numește, de exemplu, „antropofagie”. Dar termenul în cauză va fi, curând, înlocuit din nou, considerând această definiție drept jignitoare. Scopul inventării noilor denumiri e devierea problemei de la esența ei, ruperea formei de conținut, privarea adversarilor ideologici de cuvânt. Canibalismul se transformă în „antropofagie” și apoi în „antropofilie”, la fel cum un criminal își schimbă numele și pașapoartele.

În paralel cu jocul numelor, are loc crearea unui precedent de referință – istoric, mitologic, contemporan sau pur și simplu inventat, dar cel mai important – legitimant.

Obiectivul principal al acestei etape, cel puțin parțial, e de a scoate mâncarea cărnii de om de sub incidența penalului. Eventual, prin găsirea unui exemplu în istorie. După ce a fost găsit precedentul legitim, apare posibilitatea de a muta FEREASTRA OVERTON din spațiul POSIBIL în domeniul RAȚIONAL.

„Dorința de a mânca carne de om e înscrisă în genele omului și e, deci, naturală”
„Uneori, să mănânci un om e necesar, există circumstanțe determinante”
„Există oameni care doresc să fie mâncați”
„Antropofilii au fost provocați”
„Gustul fructului oprit e mereu dulce”
„Omul are libertatea de a-și rezolva singur problemele”
„Nu ascundeți informațiile, astfel ca fiecare să poată decide dacă e antropofag sau antropofil”
„Are antropofilia aspecte negative? Există vreo dovadă?”
ș.a.m.d.

(Observați cum decurge procesul și suprapuneți-l peste evenimentele pe care le-ați trăit în ultimii 30, 20 sau 10 ani…)

În conștiința comunității se creează în mod artificial „câmpul de luptă” pentru această problemă.
(Acum se trece de la RAȚIONAL la POPULAR.)
În scopul popularizării temei canibalismului, ea trebuie să fie susținută de mesaje populare, „asezonată” cu personalități istorice și mitologice, și dacă e posibil, cu personalități media contemporane. Antropofilia pătrunde masiv la știri și în talk-show-uri. Oamenii sunt mâncați în filme de largă distribuție, în versurile cântecelor și în clipuri video.

Una din tehnicile folosite se numește „Uită-te în jur”:
– „n-ați știut că unul dintre cei mai cunoscuți compozitori e …antropofil???”
– „unul dintre cei mai celebri scenariști polonezi a fost toată viața antropofil, a fost chiar cercetat pentru asta. Unde e democrația?”
– „câți au zăcut prin balamucuri?”
– „câte milioane au fost deportați și li s-a retras cetățenia?”
– „ce părere aveți despre clipul „Eat me baby” al lui Lady Gaga?” 😉

Tema aflată în prelucrare se aduce în top și începe să fie reprodusă în mod autonom în mass-media, show-business și politică.

Pentru justificarea subiectului, suporterii legalizării uzează de imaginea umanizată a criminalilor, creându-le o aparență pozitivă, prin intermediul argumentelor care bagatelizează faptele lor criminale.
De exemplu:
– „doar sunt oameni care creează… ce dacă au mâncat?”
– „ei își iubesc sincer victimele – mănâncă, deci iubește”
– „antropofilii sunt victime ei înșiși – viața i-a obligat, așa au fost educați”
– etc., etc.

Asta, pe de altă parte, e „sarea și piperul” manipulatorilor din talk-show-uri:
– „Vă vom povesti despre o tragică poveste de dragoste – el voia s-o mănânce, iar ea dorea doar să fie mâncată. Cine suntem noi, să-i judecăm? Poate că asta e adevărata dragoste. Cine vă credeți, ca să vă opuneți iubirii?”

Începe să vă „sune” cunoscut?

Trecerea la etapa a cincea se face atunci când tema s-a „încins” și se poate muta din categoria POPULARĂ în cea a POLITICii CURENTE.
Începe pregătirea bazei legislative. Grupuri de lobby, aflate în preajma puterii, se consolidează și ies din umbră. Sunt publicate sondaje care, chipurile, confirmă marele procentaj al susținătorilor legalizării canibalismului. În conștiința publică se introduce o nouă dogmă – „interdicția interzicerii canibalismului”. E un simbol al liberalismului – toleranța ca o interdicție a interzicerii tabu-urilor, interzicerea prevenirii și corecțiilor abaterilor dăunătoare pentru societate.

În timpul acestei ultime etape, societatea e deja „zdrobită”.
Se adoptă legi care schimbă (distrug) normele existenței umane. Tema se „rostogolește” inevitabil către școli și grădinițe. Asta înseamnă că următoarele generații vor crește lipsite complet de șanse de supraviețuire.

Așa s-a întâmplat și cu legalizarea pederastiei – acum „ei” pretind să fie numiți GAY.
Acum, sub ochii noștri, Europa încearcă legalizarea incestului și a eutanasierii copiilor.

FEREASTRA de oportunități descrisă de OVERTON se „mișcă” mai ușor într-o societate tolerantă. Într-o astfel de societate fără idealuri, nu există o delimitare clară între bine și rău.

– Vreți să vorbiți despre faptul că mama dumneavoastră e o târâtură?
– Vreți să publicați un articol despre asta?
– Să cântați un cântec?
– Să demonstrați, la urma urmei, că a fi târâtură e normal și chiar necesar?
E exact tehnologia descrisă mai sus și se sprijină pe libertinaj.

Dacă nu există tabu-uri, nu există nimic sacru.
Există așa-numita libertate de exprimare, transformată în libertatea de dezumanizare. Sub ochii noștri se elimină ultimele obstacole ce protejează societatea de auto-distrugere. Acum, calea e deschisă.

Crezi că nu vei reuși să schimbi nimic de unul singur? Ai perfectă dreptate. Singur, omul nu poate nimic…
Dar, personal, ești obligat să rămâi Om. OMUL e capabil să găsească o soluție oricărei probleme. Și ceea ce nu vei putea de unul singur, vor reuși oamenii uniți de o idee comună.

Uită-te în jur…

sursa

Artă?!

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=446620265721094&id=446581529058301&_rdr

Occidentul, Islamul și Iranul. Trei lecții istorice uitate

IOANA HINCU
Dubii, Spaime si Solutii

DESPRE MINE ARHIVE RSS FEED
ISLAM OBAMA
Occidentul, Islamul și Iranul. Trei lecții istorice uitate
In Solutii on ianuarie 18, 2016 at 6:34 am
Acomodarea cu Raul nu aduce pace

Ci doar escaladarea conflictelor, ultimatumuri si, finalmente, razboi. Istoria secolului 20 a probat-o de mai multe ori; time and again, vorba americanului.

Din pacate, garnitura actuala de lideri occidentali a uitat lectiile istoriei. Asa se face ca ieri, 17 ianuarie 2016, Occidentul in frunte cu sultanul Hussein Obama al Americii alaturi de seful diplomatiei sultanului, John Kerry, si de liderii multicultural-psihiatrici ai Europei, sub egida Organizatiei Natiunilor Prietene cu progresismul si islamul zisa si ONU, au parafat acordul cu Iranul, prin care acesta este scutit de sanctiunile internationale de pana acum:

-i se deblocheaza accesul la active de peste 100 de miliarde dolari si la sistemul international bancar

-Departamentul de Stat al SUA, condus de John Kerry, anunta ca ii deblocheaza cele 1,7 miliarde de dolari – 400 de milioane fonduri inghetate din 1981 plus dobanda de 1,3 miliarde – care faceau obiectul unui litigiu cu Iranul aflat pe rolul Curtii Internationale de la Haga;


-este scutit de inspectiile internationale ale facilitatilor nucleare


-i se ridica restrictiile privind comertul (import/export) cu tehnologii nucleare


-i se ofera din nou acces liber la pietele comerciale (inclusiv energetice, petrol) UE.

Si asta fara ca Iranul sa fi facut vreo dovada ca a devenit altceva decat este din 1979 incoace: una din cele mai sinistre teocratii musulmane, ostila deschis si fara rezerve Americii, Occidentului si Israelului, care aspira sa devina putere nucleara si dominanta in Orientul Mijlociu. Dimpotriva: pe intreaga durata a negocierilor, Iranul a pastrat aceeasi linie politica, umilind si amenintand in continuare, si dupa semnare, America lui Kerry-Hillary-Obama.

O lectie istorica uitata. Iran-Revolutia Islamica-Criza Ostaticilor

Lectie pe care, desi importanta, nici acum cei tineri n-o invata la scoala. Nici eu, nici parintii lor n-am invatat-o.

Iranul, sa ne-ntelegem, n-am glumit cand am spus ca este una din cele mai sinistre teocratii islamice, care, la concurenta cu Arabia Saudita, executa public, in medie comunicata oficial, in jur de 1000 de oameni pe an pentru delict de opinie politica si religioasa – ceea ce in Iran e tot aia.

Iranul este cel mai mare finantator mondial de organizatii teroriste – indiferent de culoarea sunnita sau shiita. Terorismul musulman detine monopolul global al acestor activitati – peste 96%, pe date la vedere, oficiale.

https://ihincu.wordpress.com/2015/02/23/sa-intelegem-religia-pacii-si-jihadul-iv-terorismul-musulman-este-fundamentat-coranic/

https://ihincu.wordpress.com/2015/08/29/sa-intelegem-religia-pacii-si-jihadul-v-incorect-politic-despre-terorism-si-religie/

Iranul striga zilnic, asa cum face de zeci de ani, prin vocea presedintelui si Ayatolahului – Liderul Spiritual Suprem in Iran – „moarte Americii si Occidentului” si „Israelul trebuie sters de pe fata pamantului.” Iranul are un program nuclear ilegal si doreste – in aceste scopuri, nu altele – sa fabrice, detina si tranzactioneze arme nucleare; acum e liber sa o faca.

Pentru aceste motive si nu numai, Iranul era pana recent supus unui embargo comercial, financiar (sanctiuni) si inspectiilor internationale (ONU, SUA, UE) ale facilitatilor nucleare. Acum sanctiunile internationale au fost ridicate pentru ca … „islamul e pace „si „Iranul e prietenul Americii si Occidentului.” – a se citi contrariul, desi liderii occidentali continua sa rosteasca acete mantre.

Saptamana trecuta, in semn de pace si prietenie, Iranul a luat prizonieri soldati americani, santajand Washingtonul pentru parafarea acordului. Casa Neagra, a semilunei, a cedat santajului contra eliberarii ostaticilor – nu, de cand e ocupata de Obama, nu mai e Casa Alba.

Si asa s-a intamplat ca ieri – in logica desavarsit psihiatrica a politicilor suicidare duse de actuala garnitura de lideri occidentali fata de tiraniile laice (Rusia, China) sau islamice – acordul de ridicare a sanctiunilor internationale si suspendare a inspectiilor/controlului programului nuclear iranian a fost parafat.

Era, totusi, o vreme, nu demult, cand America nu se lasa santajata si calcata in picioare de inamicii ei (ai lumii libere si ai Occidentului) care, de exemplu, luau ostatici. Bunaoara in anii ’80, pe vremea administratiei Reagan.

Pentru cine nu stie, teocratia iraniana dementa s-a instalat in Iran in februarie 1979, odata cu Revolutia Islamica (sustinuta logistic de URSS) si rasturnarea violenta a regimului laic anterior, al shahului Pahlavi.

Liderul Revolutiei Islamice a fost Ayatolahul Khomeini. Un terorist-teocrat musulman adapostit pana la data revolutiei de Franta – prietena socialist- multiculturala a celor mai dementi dictatori musulmani si nu numai.

In 14 februarie 1979, de Valentine’s Day – in timp ce alti „revolutionari” musulmani l-au rapit si ucis pe ambasadorul american la Kabul – la Teheran, „prietenii Americii”, „revolutionarii” iranieni, au dat buzna in sediul ambasadei americane si au luat ostatic un soldat (marine) american, Keneth Kraus, pe care ulterior l-au torturat si condamnat la moarte. Ambasadorul american la Teheran a predat ambasada „revolutionarilor” pentru a „salva vieti”. Totusi, la mustata, soldatul american a fost iertat. Victorie si pace; „am infrant”, si-a zis Casa Alba.

Pe atunci, Presedintele SUA era democratul (Stanga americana) Jimmy Carter, considerat pana la Obama cel mai catastrofal presedinte american; cel care era sa transforme SUA in a 17-a colonie a URSS prin politicile lui de cedare si acomodare cu comunismul sovietic. Acum, in anul ultim al celui de-al doilea mandat, putem spune fara ezitare ca Obama l-a surclasat.

Revenim in Iran, anul 1979. Desi Kraus a fost eliberat, n-a fost pace. America a ramas pentru Iran (pana azi, sa fie clar; asa se refera public si acum liderii iranieni la SUA) „the Great Satan” – vorba ayatolahului. Marele Diavol.

Asa ca pe 4 noiembrie 1979, cateva sute de studenti iranieni (revolutionari, desigur) sustinunti de Khomeini, au luat cu asalt ambasada americana la Teheran, luand ostatici 60 de diplomati si cetateni americani. Care au ramas ostatici timp de 444 de zile, Iranul violand astfel toate normele de drept international posibile cu privire la imunitatea si protectia diplomatilor si sediilor ambasadelor.(Ceea ce face si acum si va continua sa faca)

Nu. Administratia Carter n-a fost in stare sa obtina eliberarea lor. Oamenii aia au ramas ostaticii „revolutionarilor” iranieni si regimului de la Teheran – supusi umilintei, amenintarilor si terorii – timp de 444 de zile.

In noiembrie 1980, Ronald Reagan a castigat alegerile prezidentiale. Se intorsese roata – si Iranul stia asta. Ostaticii au fost eliberati pe 20 ianuarie 1981- ziua in care Carter isi termina mandatul, iar Reagan isi termina discursul de investire in functia de Presedinte SUA. Asa s-a incheiat, cu bine, ceea ce in istorie a ramas sub numele de “criza ostaticilor”.

Deci se poate. Dar nu asa – si ma refer la liderii de azi, care au uitat cu desavarsire aceasta lectie istorica – fara sa fie singura care probeaza ca acomodarea cu Raul nu aduce nici victorie, nici pace. Pe celelalte doua – Hitler si URSS/Razboiul Rece – le puteti lectura in continuare: https://ihincu.wordpress.com/2015/08/07/acomodarea-cu-raul-nu-aduce-pace-doua-lectii-istorice-hitler-si-uniunea-sovietica-urmeaza-iranul-si-islamul/

Pe link aveti textul integral, de unde extragem:

Prima lectie uitata: peace through strenght

Pace prin forta. Ofensiva nu defensiva in fata Raului. O doctrina strategica si o lectie de succes, pe care cel care ne-a oferit-o a aplicat-o, eliberand astfel de comunism, FARA RAZBOI, Europa de Est si pe noi. A fost primul care a numit comunismul (si dictatura comunista, sovietica) IMPERIUL RAULUI. Pentru ca era. A fost cel care, cu mult inainte de a ajunge al 40-lea presedinte american, avertiza cu privire la riscurile politicii defensive, de concesii (appeasement) purtata de liderii americani si occidentali in Razboiul Rece:

“Nu exista controversa asupra optiunii dintre razboi si pace, insa exista numai o singura cale garantata pentru a avea pace, si o poti avea in secunda urmatoare: CAPITULAREA.

Sigur, trebuie sa admitem ca exista un risc in orice parcurs am urma in afara acestuia. Insa fiecare lectie a istoriei ne arata ca cel mai mare risc sta in politica de concesii, si acesta este spectrul cu care bine-intentionatii nostri prieteni liberali (in SUA asa-zisii liberali sunt stanga cea mai radicala, progresita, nota mea) refuza sa se confrunte: ca politica lor de acomodare este o politica de concesii, si ca nu ofera optiune intre razboi si pace, ci numai intre lupta si capitulare.

Daca vom continua sa ne acomodam, sa batem in retragere, ni se va da un ultimatum. Si atunci ce facem, cand Nikita Hrusciov le-a spus oamenilor sai ca stie care va fi raspunsul nostru? Le-a spus ca ne retragem in fata presiunii Razboiului Rece, si intr-o zi, cand va veni vremea ultimatumului, capitularea noastra va fi voluntara, pentru ca pana atunci vom fi devenit atat de slabi spiritual, moral si economic. El crede asta pentru ca din partea noastra aude voci pledand pentru “pace cu orice pret” sau “mai bine comunist decat mort” (“better Read than dead”). Si in asta consta drumul spre razboi, pentru ca acele voci nu vorbesc in numele nostru, al tuturor.[…]

Tu si eu, trebuie sa avem curajul sa le spunem inamicilor “exista un pret pe care nu-l vom plati”. Exista un punct dincolo de care inamicul nu trebuie sa treaca. Si acesta este intelesul expresiei lui Barry Goldwater (candidatul republican de atunci la Casa Alba – nota mea) “peace through strenght”. Winston Churchill spunea, “Destinul omului nu se masoara in computatii materiale. Cand mari forte se pun in miscare in lume, invatam ca suntem spirite, nu animale.” Si mai spunea, “Se intampla ceva in timp si spatiu, si dincolo de timp si spatiu, care, fie ca ne place sau nu, ne cheama la datorie.”

Tu si eu avem rendevous cu destinul.

Vom pastra pentru copiii nostri ce avem, cea mai buna ultima speranta a omului pe Pamant, sau ii vom condamna sa faca ultimul pas inspre o mie de ani de intuneric.” (Ronald Reagan, A time for choosing, 1964).

Asta era dilema in anii 60, in plin Razboi Rece, inainte de a ma naste eu. Si exact asa, dupa 20 de ani, aplicand aceste reguli – ofensiva NU defensiva, inarmare NU dezarmare, confruntarea ferma NU concesii si acomodare cu inamicul – America lui Reagan a invins FARA RAZBOI Uniunea Sovietica si comunismul, eliberand Europa de Est si pe mine.

Acum, la pericolul rusesc si comunist, se adauga islamul. Iar razboiul e cald, fierbinte, nu rece.

Poate fi izolat si eliminat acest pericol? Sigur ca da. Cum? Tot asa – natura umana nu s-a schimbat. Insa pentru asta liderii lumii libere si noi ar trebui sa admitem ca avem un inamic, nu un aliat in Rusia, China, Iran si, in general, in islam. Se cheama confruntare cu realitatea. Ceea ce, la momentul de fata, nici liderii occidentali, nici impostorii autohtoni care ne guverneaza (in frunte cu Miraculos Alesul Sot al Primei Doamne) nu fac. Nimic n-au invatat.

A doua lectie, de actualitate imediata: nazismul si acordul cu Iranul

O invatam de la Dennis Prager, specialist in istorie comparata si Orientul Mijlociu. Sa-i dam cuvantul; 21 iulie 2015, National Review:

Acordul cu Iranul da satisfactie Celui mai Mare Rau al Vremurilor Noastre

Se spune ca raul este intunecat. Dar metafora este imprecisa. Raul este de fapt stralucitor. Atat de dureros de stralucitor incat oamenii intorc capul. Multi chiar ii neaga existenta.

De ce? Pentru ca odata asumata existenta raului, ei stiu ca trebuie sa se confrunte cu el. Si cei mai multi oameni prefera sa nu se confrunte cu raul.

Asta a condus la al doilea razboi mondial. Multi occidentali au negat intunecimea nazismului. S-au uitat in directia opusa cand raul putea fi oprit, si apoi i-au facut concesii pe masura ce devenea mai puternic.

Retraim anul 1938. Premierul britanic, Neville Chamberlain, a mers la Munchen sa negocieze cu Adolf Hitler. A plecat crezand ca promisiunile de pace ale lui Hitler in schimbul permisiunii pentru Germania de a anexa parti largi din Cehoslovacia. La intoarcerea in Anglia, Chamberlain a anuntat “peace for our time” (pace pentru epoca noastra).

Negocierile americane si europene cu Iranul oglindesc atat de precis anul 1938 incat nu poti sa nu te intrebi cum poate cineva sa nu vada.

Regimul nazist ura cel mai mult evreii. Iranul uraste cel mai mult statul evreu. Tinta suprema a nazistilor era exterminarea evreilor din Europa. Tinta suprema a Iranului este exterminarea statului Israel. Regimul nazist ura Occidentul si libertatile sale. Republica Islamica Iran uraste Occidentul si libertatile sale. Germania dorea sa domine Europa. Iranul cauta sa domine Orientul Mijlociu si lumea musulmana.

Si la fel cum Marea Britanie si Franta au satisfacut dorintele Germaniei naziste, aceleasi doua tari impreuna cu Statele Unite au ales acum sa satisfaca Iranul.

Azi, lumea isi bate joc de Neville Chamberlain. Insa schimbati numele si veti realiza ca traim repetarea acordului de la Munchen. Substituiti Republica Islamica Iran cu Germania nazista, pe Ayatolajul Ali Khamenei cu Adolf Hitler, pe Barack Obama si John Kerry cu Neville Chamberlain, Israelul cu Cehoslovacia si evreii din Europa, si lumea din ce in ce mai nesigura a anului 2015 cu lumea din ce in ce mai nesigura a anului 1938.

In fapt, exista considerabil mai putine justificari pentru acordul cu Iranul – care gratifica Iranul cu 150 de miliarde de dolari in active actualmente inghetate si cu dreptul de a pastra programul nuclear – decat erau pentru acordul de la Munchen. Inainte de 1938, Hilter nu a declarat public obiectivul sau de anihilare a evreilor Europei. Totusi, Iranul isi proclama intentia de a anihila statul evreu de decenii. In Germania nazista nu existau demonstratii masive in care se cerea “Moarte Americii” asa cum exista regulat in Iran. In 1938 Germania nu era responsabila pentru terorism global asa cum este responsabil Iranul azi. Nici pentru moartea mai multor mii de americani cum este Iranul.

Iranul este responsabil pentru moartea mai multor americani in ultimul sfert de secol decat orice alta grupare sau tara. Colonelul Richard Kemp, fostul comandant al trupelor britanice in Afganistan, si maiorul Chris Driver-Williams din trupele speciale britanice, au rezumat situatia astfel: “Iranul militar, adesea actionand prin intermediari folosind tactici teroriste, a dus la moartea a peste o mie de soldati americani in Iraq si Afganistan in ultima decada si jumatate.”

Neville Chamberlain-ii anului 2015 apara acordul cu Iranul pe doua temeiuri: ca singura alternativa este razboiul si ca acest acord are capabitatea de a aduce Iranul in “comunitatea natiunilor”.

Primul temei este fals. Pentru trei motive.

Primul: alternativa la acest acord era continuarea si intarirea sanctiunilor care slabeau regimul iranian diminuand consistent abilitatea sa de a finanta grupuri teroriste in jurul lumii. Al doilea: pentru ca acest acord intareste Iranul intr-atat incat face razboiul mult mai probabil. Cand regimurile rele, expansioniste, devin mai bogate, ele nu cheltuie bogatia lor pentru a construi noi spitale. Al treilea: pentru ca suntem in razboi cu Iranul de decenii. Dar numai una din parti a luptat (Iranul, nota mea).

Oricine crede ca acest acord va aduce Iranul in “comunitatea natiunilor” tradeaza o uluitoare ignoranta despre regimul iranian.

Regimul iranian este compus din fanatici religiosi care sunt nediferentiabili din punct de vedere moral de ISIS, Al-Qaeda, Boko Haram sau alte miscari islamiste de crima in masa.

Regimul iranian a executat mai multi oameni cu exceptia, poate, a Chinei (si probabil a Coreei de Nord, pentru care nu avem acces la date)

Regimul iranian a ucis peste 600 de homosexuali pentru ca sunt homosexuali.

Nici o femeie iraniana nu are voie sa paraseasca tara si nici macar sa munceasca in afara casei fara permisiunea sotului. Insasi Zahra Eshragi, nepoata fondatorului Republicii Islamice, Ayatolahul Ruhollah Khomeini, marturisea “ Ca femeie, daca doresc sa obtin pasaport pentru a parasi tara, pentru a ma opera, sau aproape si pentru a respira, am nevoie de permisiunea sotului meu.”

Regimul iranian face apel public in mod repetat la exterminarea Israelului. Nici o alta tara din lume nu este dedicata anihilarii altei tari.

Iranul este cel mai mare finantator de organizatii teroriste din lume.

Raposatul procuror argentinian Alberto Nisman (nota mea – gasit mort in ianuarie 2015 in locuinta sa; moarte suspecta in curs de investigare pt a determina daca a fost crima sau sinucidere fortata) a pus sub acuzare Iranul pentru infiintarea de retele teroriste de-a lungul Americii latine, incluzand Argentina, Brazilia, Paraguay, Chile, Collumbia, printre alte tari.

Iranul finanteaza si dirijeaza organizatia terorista libaneza Hezbollah, cea mai puternica organizatie militara din Liban.

Iranul este finantator major al Hamas.

Iranul este responsabil pentru atacuri teroriste cu bomba in Kenya si Tanzania.

Potrivid raportului Comisiei privind atentatele de la 11 septembrie, opt din zece autori ai atentatelor au trecut prin Iran si un judecator american a decis ca Iranul poarta responsabilitatea legala privind “suportul material” asigurat teroristilor autori ai atentatelor din 9/11 (nota mea – nope, nu G.W.Bush si petrolistii americani sunt responsabili, cum sugereaza conspirationistul fictional Michael Moore si “documentarul” sau care nu-i documentar, ci forma fictionala in care acest impostor complexat a ales sa-si exprime ura profunda fata de tara lui, America)

Membrii Congresului (parlamentul american, nota mea) care vor vota pentru ratificarea acordului cu Iranul vor fi vazuti la fel ca Neville Chamberlain. Stangii ii place sa vorbeasca despre a fi “de partea corecta” a istoriei. Permitand Iranului sa-si pastreze capacitatile nucleare in timp ce capata acces la sute de miliarde de dolari inseamna sa fii de partea gresita a istoriei.

Intrebare: exista vreun membru al Congresului care ar vota pentru acordul cu Iranul daca acesta ar fi situat la granita americana?

Foarte putini oameni au sansa de a face ceva in legatura cu cel mai mare rau al epocii lor. Membrii Congresului Statelor Unite au aceasta sansa. Acest lucru ar trebui sa depaseasca loialitatea fata de Barack Obama si politica lui de concesii in fata celui mai mare rau al timpurilor noastre.”/

Sursa: https://ihincu.wordpress.com/2016/01/18/occidentul-islamul-si-iranul-trei-lectii-istorice-uitate/

%d blogeri au apreciat asta: