20 de sfaturi de la Maria Montessori pe care trebuie sa le stie toti parintii

Maria-Montessori-1728x800_c

Maria Montessori a fost un medic si pedagog italian care a descoperit si a perfectionat o metoda de educatie a copiilor care pune accentul pe dezvoltarea independentei si pe o interventie redusa a adultilor astfel incat copiii sa-si poata exprima si dezvolta talentele native.
Dupa cum stim, Maria Montessori nu avea studii de psihologie, la fel ca si majoritatea copiilor. Cu toate acestea, metoda pe care ne-a lasat-o mostenire ii ajuta pe copii sa fie ordonati, sa se concentreze asupra activitatilor pe care le fac si sa ia cele mai bune decizii fara a fi stimulati de recompense sau speriati de pedepse.
Iata doar cateva exemple de personalitati care au fost educate in sistemul de invatamant montessorian: Steve Jobs, fondatorul Apple, scriitorul Gabriel Garcia Marquez, actorii Michael Douglas si Hugh Grant, Jeff Bezos, fondatorul Amazon.com, Larry Page si Sergey Brin, fondatori ai Google, Bill Gates, fondatorul Microsoft, dar si mostenitorii Coroanei britanice, printul William si printul Harry.

Am selectat pentru tine 20 de sfaturi ale Mariei Montessori, care, daca ar fi citite de parinti o data pe saptamana, relatia lor cu copiii nu numai ca s-ar imbunatati, dar ar trece la un alt nivel.

Copiii invata totul din mediul inconjurator.
Respecta copilul in toate manifestarile lui.
Ofera-i libertate de miscare in siguranta.
Ofera-i libertate de a alege.
Da-i sansa sa castige tot mai multa independenta.
Invata-l prin prezentarea activitatii, nu prin corectare.
Implineste-i nevoile si, in acelasi timp, ajuta-l sa vada care sunt si nevoile celorlalti.
Ai rabdare. Daca un copil are nevoie de mai mult timp pentru a invata ceva, acorda-i-l.
Un copil care este criticat frecvent invata sa-i judece pe altii.
Daca un copil se simte acceptat, invata sa aiba incredere in el.
Respecta-ti copilul atunci cand a gresit si isi poate repara greseala. Opreste-l atunci cand actiunile pe care vrea sa le faca sunt potential periculoase.
Nu-ti vorbi de rau copilul, indiferent daca acesta este sau nu de fata.
Concentreaza-te mai degraba pe ceea ce vrei sa educi bun in el, nu pe raul pe care vrei sa-l eviti.
Intotdeauna fii pregatit sa raspunzi cand te solicita copilul, caci atunci are nevoie de ajutor.
Cand nu are nevoie de ajutor, nu interveni.
Nu intrerupe un copil cand este concentrat asupra unei activitati: se odihneste, lucreaza sau doar ii observa pe altii.
Un aspect foarte important este mediul in care locuieste copilul si in care nu trebuie sa se regaseasca obiecte inutile.
Intotdeauna vorbeste si comporta-te copilul folosind cele mai bune maniere si ofera-i tot ce ai mai bun in tine.
Ajuta-ti copilul sa-si depaseasca imperfectiunile. Fa acest lucru cu grija, retinere si in liniste, cu intelegere si dragoste.
Ajuta-l pe copil cand cauta o activitate si fii neobservat atunci cand si-a gasit-o deja.

Carti Montessori pe care trebuie sa le citesti.


Top carti Montessori – locul 5
Maria Montessori – A critical introduction to key themes and debates – Marion O’Donnell
(disponibila si pe emag.ro)

Volumul aparut in 2013 explica noutatea abordarii educationale Montessori si, prin exemple, arata cat de bine reactioneaza copiii atunci cand fac parte dintr-un astfel de proiect de pedagogie alernativa. Aceasta carte Montessori este adresata parintilor si educatorilor, iar pentru educatori are un capitol special.
Volumul acopera, astfel, atat originile educatiei Montessori, cat si practicile recomandate celor care vor sa aplice aceasta metoda.

Top carti Montessori – locul 4
Montessori Read and Write – A parents guide to literacy for children – Lynne Lawrence
(disponibila si pe emag.ro)
Daca pana acum am avut doua carti Montessori care aminteau originile si principiile metodei pedagogice cu capitole dedicate activitatilor, iata un volum care ofera parintilor sfaturi, recomandari si idei concrete despre cum sa-si invete copilul sa scrie si sa citeasca. Aceasta carte Montessori combina idei de jocuri si activitati care vor transforma introducerea in tainele scrisului si a cititului intr-o activitate amuzanta si lipsita de stres pentru copil.

Una dintre recomandarile autoarei este de a crea copilului un univers care sa incurajeze dezvoltarea limbajului. Si, pentru ca parintilor sa le fie cat mai usor sa creeze un astfel de spatiu, Lynne Lawrence vine cu idei practice si pasi concreti astfel incat copilul sa inteleaga foarte bine ceea ce citeste si sa poate, in scurt timp, sa-si creeze propriile povesti.

Top carti Montessori – locul 3
Understanding the Human Being: Importance of the First Three Years of Life – dr. Silvana Quattrocchi Montanaro
(disponibila pe Amazon)
Aceasta carte continua sa fie apreciata, chiar daca sunt mai bine de 22 de ani de la publicarea sa. Ramane una dintre cele mai recomandate carti Montessori si orice parinte va gasi foarte utile recomandarile doctorului Silvana Quattrocchi Montanaro.

Chiar daca este scrisa de un specialist, volumul este usor de citit si de inteles, iar parintii care au copiii intre 0 si 3 ani vor intelege mai bine etapele dezvoltarii si cum sa-l ajute pe cel mic sa creasca armonios.

Aceasta carte Montessori vorbeste despre rolul tatalui in educatie, despre intarcare si dezvoltarea limbajului.

Top carti Montessori – locul 2
How to Raise an Amazing Child the Montessori Way – Tom Seldin
Pentru toti cei care sunt noi in Montessori, aceasta carte iti va dezvalui tot ceea ce trebuie sa stii. Iar Tom Seldin, care este si presedinte al Montessori Foundation, a redactat volumul astfel incat sa fie util si parintilor care nu vor neaparat sa-si creasca copiii prin metoda Montessori, dar cauta idei utile de activitati si jocuri.

Este o carte Montessori care-i va invata pe parinti cum sa inteleaga mai bine dezvoltarea emotionala si psihica a copilului, de la 0 la 6 ani. Tom Seldin si-a propus ca prin aceasta carte sa realizeze un program de parenting practic, cu ajutorul caruia parintii sa creasca copii fericiti, independenti.

Top carti Montessori – locul 1
The Absorbent Mind – Maria Montessori
Aceasta carte este punctul de plecare pentru parintii care cunosc cateva lucruri despre aceasta metoda si sunt decisi sa aprofundeze. Dupa ce vei citi aceasta carte vei simti ca lucrurile se leaga si ca totul are sens, iar instinctul tau de a cauta o metoda alternativa de educatie este justificat. Aceasta carte Montessori este ca o privire in culisele valorilor si a medodelor practice, iti explica motivele si descoperi argumentele conceptelor Montessori.

Nu poti incepe sa te gandesti in mod serios la o gradinita pentru copilul tau, ori sa incepi sa practici metoda Montessori acasa, fara sa citesti cartile Mariei Montessori.

Micul artist plin de imaginație. Metoda Montessori de a-l împrieteni pe copil cu arta
Blogul The Full Montessori ne ajută să implementăm și noi soluțiile Montessori în activitățile noastre de artă cu copiii acasă. Iată câteva sfaturi ușor de urmat de către fiecare părinte.

Alege o modalitate de lucru pe care copilul o poate gestiona de unul singur.
Pune toate instrumentele și materialele necesare pe o tavă, inclusiv vase cu apă și articolele pentru curățat.
Alege un loc unde va sta această tavă care să fie accesibil copilului.
Atunci când îi prezinți copilului o activitate, ia două bucăți de hârtie: una pentru tine (poziționată între tine și copil) și un alta pentru copil, amplasată la un colț al zonei de lucru astfel încât micuțul să fie inspirat să înceapă să lucreze după terminarea lecției. Sune-i că, mai întâi, vei face tu activitatea și, după ce o vei termina, va fi rândul lui să o facă.
Limitează cât mai mult cuvintele în timpul activității. Mișcările trebuie să fie lente și accentuate. Nu vorbi în timp ce mânuiești materialele, deoarece copilul s-ar putea distrage pentru a te privi pe tine în loc să-ți urmărească mâinile. Dacă simți că trebuie să explici ceva, fă-o înainte sau după fiecare etapă a procesului.
Lasă lista tehnicilor deschisă. Nu trebuie să-i arăți toate variantele disponibile. De exemplu, în cazul lucrului cu argilă, poți spune: „Acesta este un mod de a rula o minge”. Lasă-l pe copil să descopere alte moduri, atunci când îi vine rândul.
Concentrează-te pe introducerea abilităților și tehnicilor („Acesta este un mod de lipire a bumbacului pe hârtie”), în loc de a încerca să faci ceva ce copilul poate identifica („Fac un om de zăpadă”), deoarece dorința sa probabilă de a copia omul tău de zăpadă îi va limita experiența de creație.
Când ai terminat lecția demonstrativă, decide dacă vei invita copilul să lucreze cu noua tehnică imediat (este o soluție potrivită pentru copiii mici) sau dacă îi vei arăta cum să facă curețenia de după activitate (soluție sugerată pentru unii copii mai mari). Întotdeauna amintește-ți să revii pentru a-i arăta copilul cum să facă curățenie la final.
Când ai terminat lucrarea ta, ia-o din fața copilului. Lăsând versiunea ta în fața lui, îi este limitată creativitatea și, în plus, micuțul se poate simți descurajat dacă i se pare că versiunea sa nu este la fel de „bună” ca a ta.
Lasă-l pe copil să lucreze singur, dar fii cu ochii pe el pentru a te asigura că folosește în mod corect materialele. Reamintiri blânde cu propoziții pozitive sunt, de regulă, suficiente pentru a-l direcționa pe copil către desfășurarea corectă a activității („Glitter-ul se folosește pe hârtie, nu pe câine.”)
După ce termină, dacă pare interesat să discute lucrarea sa, folosește un limbaj descriptiv („Ție chiar ți-a plăcut să desenezi cercuri cu creionul roșu!”), în loc să-i spui cuvintele obișnuite de laudă („Bravo!”, „Ce frumos!”). Copiilor mai mari le poți pune întrebări despre procesul de creație („Ce ai observat când ai început să amesteci culorile?”).
Respectă ceea ce dorește copilul să facă cu lucrarea sa de artă după ce a terminat-o. S-ar putea să o dea deoparte, să o lipească pe frigider sau chiar să o arunce. În acest caz, nu există alegeri proaste (în afara faptului de a i-o da câinelui de mâncare…).
Nu te simți prost dacă micuțul nu vrea să lucreze din nou cu materialele. Dacă vrei să încurajezi această activitate, îi poți oferi alte variante (diferite culori sau tipuri de hârtie, vopsele, obiecte pentru lipire etc.)

Sursa: The Full Montessori

Reguli de bază din educația tibetană privind creșterea copiilor

Calugari-mici-680x365

Tradițiile poporului tibetan ascund cele mai bune reguli de educație din cele mai vechi timpuri. Dacă sunt respectate, învățăturile care se transmit de la o generație la alta, pot face minuni în dezvoltarea armonioasă a unui copil.

Una dintre cele mai importante reguli ale educației tibetane este lipsa pedeapsei fizice şi cea a umilinţei psihice. Tibetanii consideră că singurul motiv pentru care unii părinţi își bat copiii este faptul că micuții nu pot riposta.

Iată cele patru reguli esențiale ale educației tibetane, așa cum sunt prezentate pe unica.md:

Prima perioadă până la 5 ani. Copilul ar trebui să fie tratat “ca un prinţ”.

Nu trebuie să-i interzici nimic, doar să încerci să-i distragi atenţia. Dacă el face un lucru periculos, foloseşte tactica mimicii supărate şi speriate. Copilul va înţelege perfect acest limbaj. În această perioadă de dezvoltare, micuţul este curios, interesat de lumea înconjurătoare. El nu este capabil să aibă un lanţ logic al faptelor sale. De exemplu, dacă copilul a spart un vas scump, el nu ştie câţi bani ai cheltuit tu pentru al procura şi nici cât ai muncit pentru a avea aceşti bani. Astfel, pedeapsa pentru obiectul spart o va percepe ca pe o demonstraţie de forţă. În acest fel nu îl vei învăţa să nu mai spargă farfuriile, ci să se supună celui care este mai puternic. Crezi că asta îţi doreşti?

A doua perioadă de la 5 până la 10 ani. Copilul trebuie tratat „ca un sclav”.

Pune-i în faţă sarcini şi cere-i să fie executate. Poţi să-l pedepseşti pentru neascultare (dar nu fizic). În această perioadă se dezvoltă intelectul la copil. El trebuie să anticipeze reacţiile oamenilor la acţiunile sale, să manifeste o atitudine pozitivă faţă de propria persoană şi să evite manifestările negative. Nu-ţi fie frică să-i dezvolţi cunoştinţele, pentru că e momentul oportun să înveţe cât mai mult.

A treia perioadă de la 10 ani la 15 ani. Cum să te comporţi cu el? De la egal la egal.

Nu pe picior de egalitate, pentru că oricum părinţii au o experienţă de viaţă mai mare şi cunoştinţe mai multe. Consultă-te cu el de fiecare dată când apar probleme importante şi dezvoltă-i simţul independenţei. Impune-i tactic punctul tău de vedere prin discuţii, sfaturi şi consiliere. Dacă nu îţi place ceva, atunci avertizează-l de consecinţele negative care pot apărea, evitând interdicţia fără explicaţii. Pentru că în această perioadă se dezvoltă gândirea independentă faţă de lucruri şi fapte.

Ultima etapă de la 15 ani. Tratează-l cu respect.

Să educi copilul la această vârstă este prea târziu, nu-ţi rămâne decât să culegi roadele muncii tale.

Care sunt consecinţele nerespectării acestor reguli?

Atunci când copilul este inhibat până la cinci ani, îi poţi suprima interesul de viaţă, vitalitatea şi inteligenţa. Îl vei învăţa să se supună manifestărilor brutale. Astfel, va deveni o jertfă pentru mulţi alţi ticăloşi.

Dacă vei continua cu drăgălăşeniile şi după cinci ani, va creşte un infantil, inapt să înţeleagă rostul muncii şi să cunoască trăirile sufleteşti.

Dacă îl vei trata ca pe un micuţ şi după 10 ani, atunci el va creşte nesigur pe sine. Va deveni dependent de oamenii din jur, de prietenii mai independenţi, care pot avea şi influenţe negative asupra sa.

Dacă nu respecţi copilul după 15 ani, atunci el nu te va ierta şi va pleca cu prima ocazie de lângă tine, pentru totdeauna.

Citiți mai multe despre educația copiilor pe unica.md.

%d blogeri au apreciat asta: