Arsenie Boca

Îmi amintesc acum un episod interesant de la Mănăstirea Sâmbăta. Eu eram în acea vreme cu cazarea la mănăstire. Şi, la un moment dat, vine un domn din oraşul Victoria, îmbrăcat civil… Şi m-o întrebat cum mă cheamă şi de cât timp sunt aici, la mănăstire. Şi-mi zice: „Dumneata ştii cine sunt eu?” „Hăhă, de unde să ştiu?” Încă mi-o venit şi să râd! Ce să cunosc eu toată lumea, că n-am cum să-i cunosc. Şi zice: „Hai că-ţi spui eu cine-s. Uite, eu sunt colonelul care l-a arestat pe Părintele Arsenie”. Ce m-am speriat atunci! M-or trecut nişte fiori! Zic: Doar nu vei fi venit să mă tragi de limbă acum pe aici. Şi zice: Nu, Părinte, stai liniştit, că mi-am băgat demisia. Eu de atunci am plecat din Securitate. Atunci mi-am băgat demisia, văzând minunile Părintelui!

Şi eu atunci l-am tras de limbă, să-mi spuie cât mai mult: Haide, spune-mi şi mie! Spune-mi şi mie ce fel de om era, cum l-aţi văzut dumneavoastră. Şi zice: Părinte, hai să-ţi spui. Nu ştiu ce general de pe la Braşov o auzit că Părintele, la mănăstire la Sâmbăta, adună multă lume – că se adună multă lume, că spune la oameni tot felul. Şi ştiţi, pe timpul lui Ceauşescu era spaima mare să nu se adune multă lume la un loc, nu cumva să se puie de vreo revoluţie sau ceva. Deşi la biserică nu se duce lumea pentru Revoluţie, că se duce pentru rugăciune şi pentru necazurile lor… Şi, în momentul când o primit ordin, zice colonelul: N-am fost numai eu. Am fost trei – eu, un căpitan şi încă unul – ce ştiu eu ce alt grad. Ne-o trimis la mănăstire, să-l aducem, să-l arestăm pe Părintele şi să-l ducem undeva la Sâmbăta de Sus, unde este palatul brâncovenesc. Se vede şi acum castelul acela; e o clădire mare, frumoasă. Trebuiau să se ducă, să-l aresteze, să-l bage, să-l închidă acolo, până vine generalul să discute cu Părintele. S-or dus, l-au arestat… Şi-mi zice: Părinte, să vedeţi când l-am arestat! I-am zis: „Părinte, uite, ne-o trimis generalul să vă arestăm.” Părintele o zis: „Bine, mă, ştiam…”. Părintele ştia de dinainte! Şi zice: „Daţi-mi voie să zic şi eu un Tatăl nostru”. Şi asta era pe la amiază. Până o zis Părintele „Tatăl nostru”, s-o făcut sară. Am bătut în uşă, ne-am învârtit primprejurul bisericii. Ne gândeam: „Mă, o fi sărit popa! S-o băgat în altar, o fi sărit pe geamul ăla, s-o fi dus…”. Ce să se ducă, că nici nu se deschideau geamurile acelea, pe acolo…

E vorba de biserica mică de la Sâmbăta, nu?

Da, în biserică, în altar. În bisericuţa aceea micuţă, de la mijloc, de acolo; zidul gros, de 1,20 m. Geamurile acelea nu se deschid, c-aşa-s ele, vechi! Şi zice colonelul acela mai departe: La un moment dat, am dat perdeaua şi m-am uitat. Părintele era în genunchi în faţa Sfintei Mese. Se ruga. După ce s-o rugat Părintele, l-am luat, l-am dus, l-am încuiat. Trei rânduri de uşi erau! Un rând de gratii, un rând de uşi de fier şi un rând de uşi normale. O cheie era la mine, una la altul, şi a treia cheie la celălalt. Nu puteam unul fără de ceilalţi doi să intrăm! Gratii la geam, peste tot gratii! L-am dus, l-am băgat pe Părintele acolo, l-am închis. A doua zi, urma să vină generalul, să stea de vorbă cu dânsul acolo, unde l-am închis, la palatul ăla brâncovenesc.

Şi zice colonelul: Părinte, când am venit a doua zi cu generalul, no, deschidem uşa… şi nu era nimeni în cameră! Camera goală! Vai de mine! Ne venea nouă să ne facem cruce! Noi eram colonei de Securitate şi ne venea nouă să ne facem cruce! Cine-şi poate închipui că există aşa ceva?! Generalul ne întreabă: „No, cum l-aţi luat? Unde l-aţi dus? Nu-i nimeni aici. E goală camera! No, duceţi-vă şi aduce-ţi-l!” Noi eram disperaţi: De unde să-l aducem? No, ne ducem înapoi la mănăstire; unde să ne ducem altundeva? Când ne ducem la mănăstire, Părintele era în slujbă şi tocmai spunea „Pace tuturor!” Noi intram pe uşă şi numai pace nu aveam noi! Dar n-am avut voie să-l luăm, până nu o terminat. L-am lăsat, o terminat Sfânta Liturghie, frumos, şi apoi l-am dus.

Şi îmi zice colonelul: Eu de atunci i-am zis generalului: „Să ştiţi că eu îmi bag demisia din Securitate! Un om singur nu putea să facă aşa ceva! Că, uite, aici sunt colegii mei – o cheie e la unul, o cheie la celălalt, a treia era la mine. Cum de-o ieşit omul ăsta? Un om simplu nu face aşa ceva! Nu face aşa ceva!”

(Pr. Ghelasie Ţepeş – Fiţi îngăduitori cu neputinţele oamenilor. Mărturii despre părinteleArsenie Boca, ediție îngrijită de Romeo Petrașciuc, Editura Agnos, Sibiu, 2013, pp. 48-50)

Arsenie Boca

Cam după o oră, era spre seară, am fost dus pe un culoar, chiar în centura din interiorul Vilei Popovici.1 (…) Am fost dat în primire unui gardian îmbrăcat tot în vechea uniformă a vechilor polițiști. (…)

-Vezi că ți se va aduce ceva de mâncare, vine călugărul Arsenie Boca, cel de la Sâmbăta, e și el aici, are voie să stea pe terasă, dar aici nu mai face minuni!

Nu știu ce interpretare să dau vorbelor spuse de gardian. Într-adevăr nu peste mult timp, apare părintele Arsenie îmbrăcat în ținuta de călugăr și îmi așează pe suportul ferestrei un castron emailat luat dintr-un sufertaș în care îmi pune dintr-un vas mai mare câteva linguri de ciorbă de fasole verde. Îmi lasă și câteva bucăți mici de mămăligă și o lingură de lemn.

Mi-a zis: ”Ia fiule și mănâncă! Voi veni să iau castronul și lingura!”. (…) Mâncarea servită de părintele Arsenie părea binecuvântată, mi se părea ca o cină de taină. Era gustoasă și extrem de puțină. Am aflat mai târziu că femei credincioase din Schei, împreună cu altele din Brașov, veneau la poartă și aduceau această mâncare pe care părintele Arsenie o împărțea prin rotație, când unor arestați, când altora, după cum i se permitea întrucât arestații trăiau numai din aceasta și rația de pâine, un sfert de kilogram. (…) Iată că, în curând, a revenit părintele Arsenie după castron și lingura de lemn. N-am întrăznit să-l abordez din cauza gardianului, dar prezența lui mi-a făcut bine pe plan sufletesc. Avea voie să meargă cu mâncarea și la cei din beci.

(Luca Călvărăsan – Istoria în lacrimi. Episodul Târgșor și altele, vol. II, Editura Bucura, Sibiu, 1998, pag. 34-36)

Arsenie Boca

Talanții împărăției,
Despre copii lepătați

Altă durere pe care o aveți voi, mamelor, taților, sunt copii lepădați. Acesta este un păcat strigător la cer. Este uciderea la mijloc, și nu este cu nimic mai ușoară.
Ascultați cu luare aminte sângele lor cere răzbunare. De asemenea, nu vei avea noroc cu ceilalți, ci numai plânsși jale. Răzbunarea sângelui vărsat se face fără milă, ori ți-i ia Dumnezeu și pe ceilalți, ori vor cere însăși capul mamei.
Știți bine că aceasta se ântâmplă la multe mame (ucigașe) atunci pe loc. Iar aceata așa se tocmește că atâta supărare vei avea în casă, că îți pierzi cumpătul și uiți de marea milă a lui Dumnezeu, ce o are cu toți păcătoșii, și se apropie deavolul de tine și îți bagă în cap gândul să-ți iei lumea și să-ți faci capătul. Acesta este glasul împotriva tuturor celor care fac așa. Mare ispitire pățesc mamele care fac așa, care au ucis copii. Iar dacă vrei să scapi tu și ceilalți copii, pe care i-ai făcut, trebuie să pui în loc tot atâția copii, ai altor femei sărace și să-i botezi, iar dacă nu, ia-i și botezați gata și să îngrijești de dânșii ca de copiii tăi, cu îmbrăcăminte, încălțăminte, făină, bani de școală, până ce sunt în stare să-și câștige pâinea, și ce scoți din copii tăi, aceea să iasă și din aceia. Iar toate necazurile pe care le vei avea în vremea aceasta fie pentru ei, fie de la ei, să le rabzi pe toate, nădăjduind în mila lui Dumnezeu, că îți va ierta păcatul , căci prin răbdare ispășești păcatul. Iar milostenia cu osteneală biruie înaintea judecății.
Acesta este un cuvânt de mângâiere pentru voi, dar faceți întocmai, căci față de Dumnezeu nu te poți plăti cu minciuni. Și-ți va spune diavolul că ai dat destul, numai așa, ca să te bage dator, ca să-i fii și lui datornic, să nu-ți plinești față de Dumnezeu datoria. Și să înveți pe cele tinere să nu facă și ele așa cum ai făcut tu, pentru că tu nu știi cu câtă înfrigurare pătimește sufletul tău.
Vrei copii mai puțini, nu lăsa pe bărbatul tăi să se atingă de tine. Însă ca să puteți face lucrul acesta , trebuie să înfrânați cu postul, iar eu zic cu foamea. Căci truplui acestuia de pe noi nu-i pasă dacă ne bagă în focl iadului. De aceea ar trebui ca nici nouă să nu ne pese de poftele lui, ci să le mai ucidem cu postul.
Te sfătuiește bărbatul ca să ucizi copiii?
Sfatul este ucigaș, nu-l asculta, ci mai bine rabdă să fii alungată de la casa lui, și Dumnezeu va vedea osteneala ta și nu te va părăsi, ci te va milui, de vei fi vrednică. În toate acestea de până aici se încurcă oamenii care nu postesc, căci aceștia sunt izbiți de toate relele ce de la stomac încep, iar eu vă spun că și de la brâu în jos.
Prin urmare să vă pocăiți și să nu mai păcătuiți. Să alergați la spovedanie curată și la Sfânta Împărtășanie, căci aftfel nu vine ocrotirea lui Dumnezeu asupra voastră și asupra avutului vostru. Nu uitați, însă, căci postul este poarta, iar patrafirul este ușa. Iar cu acestea vine ocrotirea vie a lui Dumnezeu, fără de care nu putem face nimic. Mărturisi-voi asupra mea Domnului fărădelegea mea, și îndată Tu ai ridicat pedeapsa păcatului meu.(Psalmi, 31,6) Asupra noastră atârnă pedeapsa păcatului și urmează să-l ispășim și să-l scoatem din obicei. De aceea, toată sluga să se roage în vreme, chiar potop de aur de ar veni să nu-l poată potopi.
Vedeți cum trebuie să vă fie așezământul minții, inimii și trupului vostru, curățite, căci Dumnezeu nu păzește trupul spircat, inima și mintea cu vicleșug, iar dacă ne îndreptăm, zilele se înseninează și ne vom bucura.
De veți fi și împlinitor, nu numai asscultători, se vor urni necazurile din loșc și nici nu am bătut toaca la urechile surzilor. Mai sunt încă multe de dezbătur cu ajutorul lui Dumnezeu, dar nu se pot toate dintr-o dată, ci pe rând și cu cât le veți auzi și le veți citi mai des, cu atât le veți ține minte mai bine.

Omul, zidire de mare preț
Sfaturi pentru tinerii căsătoriți

Cunoștințele acestea urmăresc idea de responsabilitate a căsătoriților față de Legea dovină înscrisă în fire, sub formă de instinct.Și mai urmăresc lămurilrea ideii de păcat, idee care a început să fie neclară în mintea multora.
Începem cu definiția păcatului. Păcatul este o conspirație aminții omului cu diavolul împotriva Legii lui Dumnezeu.
Cu această definiție a păcatului de lucru, înțelegem dintr-o dată că numai Iisus a fost fără păcat, adică singur EL a refuzat orice idee diabolică din mintea, viața și faptele Sale.
Voi, ca tineri începători ai vieții, sunteți poate ispitiți de ideea că tineri fiind, de ce să începem cu copii din primul an, ci să ne mai trăim puțin viața că nmai avem vreme și de copii. Cu acest gând, dacă-l primiți și-l luați de bun, vă deschideți calea către păcat și către tot felul de necazuri care vin matematic. Ca să n-o luați rău de la început, că n-aveți cum sfârși bine, e recomandabil să o luați bine de la început și să vă precizați poziția sufletească față de roadele binecuvântate de Biserică ale cununiei – copiii.
Ei sunt roadele dragostei, evitarea rostului firesc al instinctului, e viciu și păcat și se pedepsește de Legea care vede toate ale omului.
Deci, dacă nu sunteți bine lămuriți de la început către bine, foarte ușor vă treziți în cgreșeli de conviețuire, de unde vin apoi mulțimi de necazuri și de nenorociri de care nu vă poate scăpa nimeni.
Cu divorțul nu scapi de greșelile făcute.Adeseori ele te urmăresc în mai multe căsătorii sau ăn orice altă parte ai luat-o.Nu te scapă nici rugăciunile.
Spovedania doar te pune în temă cu vinovățiile tale față de hotarele legii de la cununie, pe care le=-ai călcat și-ți dă iertarea lui Dumnezeu pentru neștiință, dacă aceasta a fost, sau pentru neputință, dacă aceasta este, și-ți dă puterea și răbdarea ispășirii, dacă te îndrepți ca și conviețuire.
Dumnezeu iartă (dacă-I ceri aceasta prin spovedanie)
dar nepedepsit, neispășit, nimic nu lasă. Așa scrie Cartea!
Iată acum o descriere sumară a greșelilor de conviețuire și, legat de ele, urmările lor inevitabile, care te așteaptă în față și ți se așează în brațe. Iar dacă așa stau lucrurile iar practica pe teren așa confirmă, atunci măsura preventivă e cea mai bună, o singură rațiune posibilă și la îndemâna tuturor.
La conviețuirea căsătoriților, nu-i bun nici abuzul, nici refuzul.
Abuzul îl atinge pe soț, refuzul pe soție, dar și pe soț. Cum e aceasta? Așa-i făcut omul de Dumnezeu, bărbatul și femeia, dintr-un singur trup. Cu cunoștințele contemporane de biologie, de endocrinologie și de neurologie, putem înțelege clar aceste lucruri.
Sistemul nostru nervos, ca să servească solicitărilor vieții în bune condiții, are nevoie de o bună și corectă funcționare a glandelor noastre endocrine. Glandele noastre sunt înșirate în număr de 7- 8 (depnde cum sunt numărare ) pe toată vericala starurii noastre. Două sunt în cap, responsabile cu comenzile și cu modul de funcționare a tuturor celorlalte. Acestea din cap sunt sensibile, adică lucrează în consonanță cu concepția ta de viață în care te integrezi trup și suflet.
Pentru o clarificare pe scurt a rosturilor acestor două glande din cap, ca să funcționeze într-un mod sau altul, e destul să dau ca exemplu două concepții de viață diametral opuse.: într-un fel vor lucra aceste glande de comandă asupra tuturor celorlalte glande din subordine când se integrează în turma lui Epicur (viața morală) și altfel vor conduce iconomia endocrină când te integrezi în turma lui Hristos.
Sărim peste aceste glande de pe verticala omenească și ne referim puțin la cele sexuale. Aici este aici! Aici au fost lăsați oamenii fără nici o cunotință exactă. Ba li s-au spus multe minciuni și fiecare a fost lăsat în banii lui, cu greșelile și ereziile sale.
S-o luăm fugitiv cu puțină biochimie endocrină. Sexele – bărbat și femeie- se caută la maturizare unul pe celălalt, trecând peste orice bariere ale orciu. Totuși e bună, chiar foarte bună și puțină minte și cât de cât o cunoștință pozitivă a faptului acesta al continuității vieții.
Constituțional natura bărbatului are o glandă în plus față de femeie.- prostate. Această glandă spune foarte multe și importante lucrui în iconomia vieții și interpretarea corectă a foarte multe necazuri ivite în familie. Tot pentru clarificare, trebuie (spuse) și numele produșilor de biosinteză ale glandei: hormomii. Aceștia sunt substanțe de biositeză produse de glande și vărsate în circuitul intern al sângelui, cu ajutorul căruia circulă prin tot organismul, cu activitatea și activarea sistemului nervos, deci a tuturor organelor, în scopul de a menține organismul întreg și în bune condiții de viață internă și externă.
Iată din tainele prostatei: aceasta sintetizează săruri ale acidului glutamic, care sunt substanțe absolut necesare sistemului nervos, atât bărbatului cât și femeii, dar nu le prepară decât bărbatul.
Aici este explicația fundamental biologică, în temeiul căreia femeia este atârnătoare de bărbat. Fără substanțele lui endocrine ea nu regenerează nervos, minta, etc. Aici începe să se înțeleagă de ce au urmări nefaste și abuzul și refuzul.
Dacă aceste substanțe extrem de valoroase pentru iconomia vieții și pentru funcționarea în bune condiții a sistemului nervos sunt risipite de plăcere, de care nu te mai saturi, – atunci încep să apară urmările. Abuzul păguvește pe bărbat de necesarul de substanțe gultamice sistemului său nervos (15 miliarde de neuroni) și încep fenomenele de carență nervoasă, care pot ajunge până la slăbirea totală a funcției mintale. S-au văzut cazuri de tâmenie a minții și de pierdere totală a memoriei, fără să fie și alte boli în organism. Respectivul era supra-solicitat, iar el s-a predat. Urmările sociale se înțeleg.
Refuzul, le păgubește pe femei. Unul din motivele obișnuite este acela întemeiat pe stăvilirea numărului de copii. Pîguvest amândoi – pagubă biologică ce se resimnte în sănătatea amândurora.
Mințirea, trișarea, ferirea, e unul și același viciu, ce duce în mod normal la o nervozitate și la o nemulțumre unul față de altul, pe care natura în nevinovăția ei caută să o remedieze. Și cum o remediază? Căutând fiecare în părți alt partener ca să nu falsifice conviețuirea. În fond e o rezolvare greșită, vinovată față de unitatea de dragoste a tainei Cununiei. Deci, dacă o femeie greșește cu altcineva, de vină e trișarea lor, ferirea soțului, care o împinge la gestul căutării altuia care să fie corect cu natura. În majoritatea cazurilor de necredință a femeii e de vină soțul că nu și-a umplut casa cu copii. Deci, cine fuge de copii, fuge de responsabilitate. Și unde fugim? În iresponsabilitate. Când însă îți iei răspunderea de a rodi copii, Stăpânul vieții îți va ajuta să ai și ce le da de mâncare și-ți va adigura și cinstea căsătoriei. Deci, ncii abuzul, nici refuzul, ci o dreaptă socoteală și o conviețuire corectă și cinstită.
Mai mult chiar, o altă constrângere de care trebuie ținut seama e foliculina, hormon feminin toxic și cancerigen. Toxic la nivelul creierului, dând continuu dureri de cap și foarte intens cancerigen la nivelul sânilor și al uterului (fibroame uterine)
De cleștele acestui hormon nu este scăpare decât de la 3-4 copii în sus, – iar sarcinile să fie în mod natural, cum apar ele normal. Această ordine normală și naturală a sarcinii e singura cale. Asigură sănătatea copiilor și a mamei.
Salturile peste sarcini, lepădarea de copii, indiferent cu ce mijloace și din ce motive, ating sănătatea copiilor ulterior, dacă mai vin. Dar chiar dacă nu mai vin alții, Legea divină îi pedepsește și retrospectiv pe cei făcuți cronologic.
Așadar, în însăși constituția endocrină e pusă obligativitatea nașterii de mai mulți copii. E chiar condiția de mântuire a femeii, după cum s-a descoperit Dumnezeu Sfântului Apostol Pavel.
În cazul viciului sau a greșelilor de conviețuire, apariția cancerului care ucide soția se răstoarnă în răspunderea soțului.Soțul care nu vrea copii, nu trebuie luat, e un criminal camuflat al soției sale. Nu e din turma lui Hristos!
Abia de la 3-4 copii în sus, făcuți în ordinea naturală în care apar, se neutralizează acțiunea toxică și cancerigenă a foliculinei. Terenul confirmă aceasta. Sunt mame cu 10-12 copii făcuți, care trăiesc și ajung la vârsta de 89 de ani sănătoase, în destulă putere, fără să le doară capul sau să fie bolnave.
Femeile mai pătimesc și de crizele climacteriului (menopauza) cam de la 50-52 de ani în sus. Când viața lor de până aici a fost corectă și conformă cu natura, tulburările acesteia trec aproape neobservae. Echilibrul endocrin e asigurat de normalitatea conviețuirii și a roadelor făcute până aici.
În cazul viciilor de conviețuire, perioada aceasta e o adevărată nebunie. Nu mai vorbesc de reflexul normalității sau anormalităților de conviețuire în sfera psihicului, care formează un capitol aparte, cu o matematică mult mai complicată și cu pedepse mai greu de evitat. De asemenea, nu pomenesc aici decât în treacăt reflexul purtării, în genere, în codul genetic, – deci în fond ereditar al urmașilor.
Totuși, nu mă pot abține de a nu pomeni unul care produce extrem de multe și de grele dificultăți în educarea copiilor. Și anume, când soțul nu dă pace sarcinii (zice că el nu poate, sau nu vrea sau nu se declară stăpân pe legile naturii), atunci copiii vin pe lume cu predispoziții precoce spre sexualitate. Aceasta îi face îndărătnici, și foarte greu educabili ( sunt certați cu disciplina; unii genetic prezintă cromozomul criminalității – circumstanțe atenuante în justiție): Fug de la școală și încep aventurile. Deci, tot în răspunderea soțului se soldează și aceste necazuri.
Explicația biologică: au crescut în mediul uterin hrăniți cu sânge prea îmbibat cu progesteron, hormon sexual masculin.
Tot în treacăt pomenesc și de acțiunea toxică a alcoolului. Dacă 6 grame de alcool la litrul de sânge au puterea să sudeze o mulțime de spermatozoizi câte doi cap în cap, fără să le tulbure viața, atunci ce vom zice de bețivii notorii?
Iată ce se întâmplă: acești monstri masculini au două cozi, deci o capacitate dublă de mișcare. Ajunși ca atare în organismul femeii, caută febril ovului, până și la trompă și acolo îl fecundează; oul format nelalocul lui crește astfel normal, dar trebuie extirpat cu trompă cu tot. Așa se instalează sterilitatea, condiție suficientă de dezechilibru, până la fazele clinice,. Iată ce pustiu de bine face băutura. Femeia în cazul acesta să prefere orie agresiune, numai sterilitatea și dezechilibrul nu.
Toxicitatea tutunului duce în cazuri excesive (dar numeni nu știe gradul de vitalitate și carență organică pe care o are sau nu o are) la atrofierea funcțională…
Alcoolismul, bețivitatea buniclior, apare în nepoți ca tulburări și insuficiențe nervoase, până la nivelulde epilepsie. beția este o mare pacoste care se înscrie genetic în patrimoniul ereditar și duce treptat, dar foarte sigur, la degenerarea omului din neam în neam deci la degenerarea neamului.
Răspunderile cresc considerabil!

Arsenie Boca

descărcare

Din Talanții împărăției, cap. Alte cuvinte ale Părintelui Arseniela spuse la Biserica Drăgănescu-bucurești.
– Dreptatea lui Dumnezeu, deși cu milă, plătește fapta. Să nu cârtim la necazuri
– Nu ascultă Dumnezeu toate blestemele nebunilor, dar cei ce blestemă, singuri se osândesc
– Fumul slăbește nu numai plîmânii ci și mintea omului, încât credința nu o mai vede atât de curat
– Cei bolnavi să țină regimul bolii în loc de post
– În timpul sarcinii mama să nu stea în fum și să nu ia medicamente
– Diavolul prezintă patimile din om ca plăcere și ușoare
– Rușine este bătrânului plin de pofte
– Și bătrânețea este un cavou ajutător
– Soacrele acuză pe nedrept nurorile. Mame, care tin pătimaș și vicios la fiul lor și nu vor să-l lase soției. Tinerii să se mute de la bătrânii care le strică casa.
– Dacă nu poți vorbi cu copiii despre Dumnezeu, vorbește cu Dumnezeu despre ei (la rugăciune)
– Cei care opresc copii de la credință sunt osândiți mai rău ca sinucigașii
– Copiii care nu mănâncă lapte să li se facă plăcintă cu brânză și lapte
– Căsătoria este pentru mântuire și nașterea de prunci, nu pentru plăcerile trupești
– Abstinența sexuală dă vigoare, dar din când în când și mai rar, trebuie ca soții să se împreuneze, în afară de posturi (Sfântul Pavel)
– Dacă bărbatul nu-i dă pace la copil în vremea sarcinii, copilul va avea precocitate sexuală
– Pe cei necununați să nu-i împărtășiți
– Onania are urmări foarte grave
– Copiii nefăcuți strică pe cei făcuți
– Iobagii aveau câte 16 copii și erau slugi
– Decât cancer mai bine copii
– Din cauza avorturilor românilor ne vor stăpâni țiganii
– Abia aștept să termin odată cu problemele dintre bărbat și femeie, pentru care și lui Dumnezeu i-a părut rău că a făcut pe om
– A îngăduit divorțul cu o epileptică pentru copiii care se vor naște
– Din trei familii două divorțează
– Să ne ferim de Yoga ca de șarpe, noi creștinii nu avem nevoie de așa ceva, și aici e lucrătura diavolilor
– Își bat joc dracii de voi ca să vă certați
– Mai bine o rugăcine pentru cel care înjură decât o observație
– Dacă judecați, o să vă prindeți mâna în Ușă
– Dacă nu v-aș vesti cele despre sfârșit, v-ați mai face buni?
– La plecarea unor soldați pe front a dat mâna numai cu cei care nu se mai întorc
– Cel care când era pe front a promis că se va ruga toată vremea dacă vine acasă, a mințit
– La boli grave, aleargă la cel mai bun doctor!
– La Prislop, pe cei care voiau îi lua cu el pe un deal unde să petreacă în rugăciune și post cu miere și apă, 7 zile, după care îi împărtășea cu Sfintele Taine
– Zicea Părintele Arsenie: Păcatele se înregistrează în codul genetic al fiecăruia
– Pantalonii la femei sunt un fapt mai mult decât grav ca lipsa basmalei la rugăciune
– Nu-l judeci pe cerșetor că fumează

#

– Nu te răspândi cu multe cărți. Citește Sfinții Părinți
– Mai multă rugăciune către Sfântul Inger Păzitor
– Nu pune pe Maica Domnului pe aceeași treaptă cu Sfinții, că ea este fără asemănare
– N-ai să găsești Sfinte Moaște mai sfinte ca Sfânta Cruce
– Nu ispiti Sfintele Taine
– Slujește sincer și Dumnezeu te va canonisi pe păcatele tale, cum m-a canonisit și pe mine
– Să fiu cu Hristos cel Înviat întotdeauna
– Să-mi țină Dumnezeu credința de copil
– Dumnezeu este pretutindeni, cu toată puterea, mila și ajutorul, pentru cei care-L caută. Nu ne părăsește, că-i Tată ceresc. Dumnezeu ne poartă de grijă în toate amănuntele vieții. Dacă am ști cui îi zicem Tată!
-Studiul teologic trebuie aprins de focul Sfântului Duh înăuntru, ca să avem folos
– Soțul preot, poate fi și duhovnicul soției
– Preoția este prin Sfântul Sânte al Mântuitorului ca o nouă filiațiune
– Creștinului nu-i poate face rău nici cel care-l omoară
– Mântuitorul n-a forțat pe nimeni
– Nu da cu bâta în viespele sectare
– Unei stăpâniri de stat, care nu se supune lui Dumnezeu, nici Sfânta Biserică nu trebuie să i se supună
#
– Creștinului nu-i poate face rău nici ucigașii
-Statueta actriței, puse de revoluținarii francezi pe Altarul Catedralei Notre Dame, drept cult al rațiunii în locul Maicii Domnului
– Profesoriii ascund soluțiile temelor ca să ia bani elevilor și studenților.
– Nu-ți face planuri și nu te amărî, ca nu iasă cum vrea, la nimeni
– Dreapta socoteală-i mai mare ca postul, dar cu ascultare de duhovnic. Beau puțin, ca să nu se zică că nu beau
– Hipii au ajuns nebuni și teroriști
– Nu suntem din maimuță, dar mergem cu pași reprezi spre ea
– Părul pe ochi la băieți și fete le strică și mintea
– Românii cu figuri bizare
– M-am rugat pentru apuseni și m-a dus Dumnezeu acolo și mi–a arătat ce fac ei
– Multe mănăstiri din Ardeal au fost dărâmate și arse de tunurile lui Bucov, general ungur
– Ungurii vor mai mult decât Ardealul
#

– Îmi spunea uneori Petru, iar alteori Toma (poate pentru credința pământească)
– Viață după trup și viață în Hristos luminată de Duhul Sfânt
– Poți să mai închizi ochii când te rogi
– Iisus, Fiul lui Dumnezeu miluiește-mă pentru rugăciunile Sfintei Maicii Tale
– Du-te mai devreme la proscomidie
– Pomelnice ținute minte
– Du-te mai des și te închină la Sfintele Taine
– 3 zile de post la Sfânta Împărtășanie (măcar)
– Zicea : unde sunt lacrimile când venim la împărtășanie?
– La botez să afundăm copiii de trei ori, în Numele Sfintei Treimi
– V-am dezlegat de toate blestemele din veac (spune-i soției)
– Scoală-te mai devreme, dar fără să deranjezi soția
– Nu prea mulți psalmi
– Primul post este vinerea
– Nu-i tot cereți moartea lui Ceaușescu căci care vin vor fi și mai răi. Dărâmarea bisericii le va aduce pedeapsa
– Suntem sigur în Apocalipsă și nu la începutul ei, dar nu fi alarmist. Pacea s-a luat
– Soarele va arde pe oameni
– La cutremur am preamărit pe Dumnezeu
– Cel rău vrea să ocupe scaunul lui Dumnezeu
= Să ne îngrijim mai ales de cei care vor primi mucenicia în prigoana de la sfârșit
– Pe doi preoți dintre care unul urma să-l închidă și altul să moară i-a spovedit și i-a împărtășit
– Informatori lângă preoți
– Credincioși sunt tot mai puțini (chiar și teolog)
– La teologie i-o șerpărie
– Preoți cu musca pe căciulă care-mi spun adevărul
– Profesori de teologie plătiți
– Să fiu singur preot la parohie
– Ploaia vine după purtările oamenilor
= Icoane sunt făcătoare de minuni pentru cei drept-credincioși
– Ierusalimul din noi nu cel din Israel
– La Sfântul Maslu cel puțin doi preoți
= Ne-a cinstit Mântuitorul cu preoția să nu ne întristăm
– Psalmul 50 cât mai des. Crezul nelipsit, Sfânta Cruce dreaptă, că altfel râd dracii de noi
– Și plânsul odihnește
= Când ești învrăjbit, nu-i bine
= Să știi că scapi unde nu bat vânturi
– Părintele Arsenie a fost călugărit în 1939, la Mănăstirea Sâmbăta, de Izvorul Tămăduirii, în Săptămâna Luminată (martoră Maica Arsenia, stareța Mănăstirii Viforița)
– pe regele Mihai Părintele Arsenie l- a sfătuit să plece că-l omoară comuniștii. A zis că va reveni cândva în țară și că îi om credincios
= Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor. Căderea Bisericii prin slujitorii ei, Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxă, fie ei arhierei, preoți de mir, călugări sau mireni. Înapoi la Sfânta Tradiție, la Dogmele și Canoanele Sfinților Părinți al celor șapte sinoade ecumenice, altfel, la iad cu arhierei cu tot. Ferească Dumnezeu.
– Va veni o vreme când ne va chema și pe noi Iisus să-i pipăim rănile ce I le-am făcut, dar va fi prea târziu să zicem ca Toma: Domnul meu și Dumnezeul meu și ne va zice Ferice de cei care n-au văzut dar au crezut.

#
Se ducea într-o dimineață Părintele Arsenie după prescuri în sat, la Sâmbăta și a ajuns la mănăstire înaintea celor cu căruța cu care s-a întâlnit înainte de sat.
– Pentru ca să ajungă la Sfânta Liturghie și o credincioasă care venea pe drum nu a început slujba la 8 ca de obicei, ci la 9, după ce a ajuns și aceasta
– Părintele Savian Bunescu a zis la 9 seara. Nu o mai ține de vorbă pe credincioasa aceasta că acum pierde ultima cursă. Iar Părintele Arsenie a zis: îi vine altă mașină. Și a venit.
– Părintele Arsenie s-a întâlnit cu Iisus în gară în chipul săracului care plângea tremurând de frig
– În Hațeg a suferit mult
– Cel cu un talent din Sfânta Evanghelie are numai botezul și talantul lui i se va da celor fără botez, dar cu fapte.

Despre copii lepătați, Talanții împărăției

Altă durere pe care o aveți voi, mamelor, taților, sunt copii lepădați. Acesta este un păcat strigător la cer. Este uciderea la mijloc, și nu este cu nimic mai ușoară.
Ascultați cu luare aminte sângele lor cere răzbunare. De asemenea, nu vei avea noroc cu ceilalți, ci numai plâns și jale. Răzbunarea sângelui vărsat se face fără milă, ori ți-i ia Dumnezeu și pe ceilalți, ori vor cere însăși capul mamei.
Știți bine că aceasta se întâmplă la multe mame (ucigașe) atunci pe loc. Iar aceata așa se tocmește că atâta supărare vei avea în casă, că îți pierzi cumpătul și uiți de marea milă a lui Dumnezeu, ce o are cu toți păcătoșii, și se apropie deavolul de tine și îți bagă în cap gândul să-ți iei lumea și să-ți faci capătul. Acesta este glasul împotriva tuturor celor care fac așa. Mare ispitire pățesc mamele care fac așa, care au ucis copii. Iar dacă vrei să scapi tu și ceilalți copii, pe care i-ai făcut, trebuie să pui în loc tot atâția copii, ai altor femei sărace și să-i botezi, iar dacă nu, ia-i și botezați gata și să îngrijești de dânșii ca de copiii tăi, cu îmbrăcăminte, încălțăminte, făină, bani de școală, până ce sunt în stare să-și câștige pâinea, și ce scoți din copii tăi, aceea să iasă și din aceia. Iar toate necazurile pe care le vei avea în vremea aceasta fie pentru ei, fie de la ei, să le rabzi pe toate, nădăjduind în mila lui Dumnezeu, că îți va ierta păcatul , căci prin răbdare ispășești păcatul. Iar milostenia cu osteneală biruie înaintea judecății.
Acesta este un cuvânt de mângâiere pentru voi, dar faceți întocmai, căci față de Dumnezeu nu te poți plăti cu minciuni. Și-ți va spune diavolul că ai dat destul, numai așa, ca să te bage dator, ca să-i fii și lui datornic, să nu-ți plinești față de Dumnezeu datoria. Și să înveți pe cele tinere să nu facă și ele așa cum ai făcut tu, pentru că tu nu știi cu câtă înfrigurare pătimește sufletul tău.
Vrei copii mai puțini, nu lăsa pe bărbatul tău să se atingă de tine. Însă ca să puteți face lucrul acesta , trebuie să înfrânați cu postul, iar eu zic cu foamea. Căci truplui acestuia de pe noi nu-i pasă dacă ne bagă în focul iadului. De aceea ar trebui ca nici nouă să nu ne pese de poftele lui, ci să le mai ucidem cu postul.
Te sfătuiește bărbatul ca să ucizi copiii?
Sfatul este ucigaș, nu-l asculta, ci mai bine rabdă să fii alungată de la casa lui, și Dumnezeu va vedea osteneala ta și nu te va părăsi, ci te va milui, de vei fi vrednică. În toate acestea de până aici se încurcă oamenii care nu postesc, căci aceștia sunt izbiți de toate relele ce de la stomac încep, iar eu vă spun că și de la brâu în jos.
Prin urmare să vă pocăiți și să nu mai păcătuiți. Să alergați la spovedanie curată și la Sfânta Împărtășanie, căci aftfel nu vine ocrotirea lui Dumnezeu asupra voastră și asupra avutului vostru. Nu uitați, însă, căci postul este poarta, iar patrafirul este ușa. Iar cu acestea vine ocrotirea vie a lui Dumnezeu, fără de care nu putem face nimic. Mărturisi-voi asupra mea Domnului fărădelegea mea, și îndată Tu ai ridicat pedeapsa păcatului meu.(Psalmi, 31,6) Asupra noastră atârnă pedeapsa păcatului și urmează să-l ispășim și să-l scoatem din obicei. De aceea, toată sluga să se roage în vreme, chiar potop de aur de ar veni să nu-l poată potopi.
Vedeți cum trebuie să vă fie așezământul minții, inimii și trupului vostru, curățite, căci Dumnezeu nu păzește trupul spurcat, inima și mintea cu vicleșug, iar dacă ne îndreptăm, zilele se înseninează și ne vom bucura.
De veți fi și împlinitor, nu numai ascultători, se vor urni necazurile din loc și nici nu am bătut toaca la urechile surzilor. Mai sunt încă multe de dezbătut cu ajutorul lui Dumnezeu, dar nu se pot toate dintr-o dată, ci pe rând și cu cât le veți auzi și le veți citi mai des, cu atât le veți ține minte mai bine.

Arsenie Boca

20080825_09330820080825_09315420080825_09310720080825_09063020080825_09052220080825_09051720080825_09045620080825_09054020080825_09081620080825_09103920080825_09150120080825_08435220080825_08430820080825_08411320080825_08421320080825_084141

%d blogeri au apreciat asta: