Lamaia si bicarbonatul de sodiu, o combinatie miraculoasa de 10.000 de ori mai puternica decat chimioterapia! Corporatiile farmaceutice ne ascund acest lucru!

lamaia cu bicarbonat

Foarte recent, am discutat despre cat de eficient este bicarbonatul de sodiu in tratarea unor boli grave, ca diabetul si cancerul (vezi articolul: Bicarbonatul de sodiu este cosmarul industriei farmaceutice! Poate vindeca diabetul si cancerul… si este incredibil de ieftin!). O substanta atat de ieftina si simpla, cum este bicarbonatul de sodiu, poate fi mult mai buna decat toxicele tratamente cu chimioterapie, care ajung uneori sa coste si mii de euro. De asemenea, si vitamina C este extrem de eficienta in lupta impotriva cancerului (vezi articolul Cancerul poate fi oprit cu ajutorul unor doze uriase de vitamina C?, dar si acesta Un nou studiu stiintific arata inca o data ca dozele mari de vitamina C inving cancerul! Corporatiile farmaceutice nici nu vor sa auda de asa ceva…). Astazi, in articolul de fata vom vorbi despre combinatia dintre bicarbonat de sodiu si vitamina C, care poate invinge orice cancer, renuntand astfel la costisitoarele, scumpele si ineficientele tratamente chimioterapeutice!

Combinatia dintre vitamina C si bicarbonatul de sodiu este de 10.000 de ori mai puternica decat chimioterapia! Atunci, de ce nu stim nimic despre ea? De ce medicii, farmacistii si intreaga lume medicala nu o promoveaza? Pentru ca traim intr-o epoca materialista, iar marile corporatii chimio-farmaceutice au tot interesul ca sa-si vanda produsele scumpe, iar lumea sa fie cat mai bolnava. Altfel, cum si-ar face ele profitul? V-ati inchipuit vreodata cati oameni mor din cauza groaznicei maladii, doar pentru ca intreg sistemul medical tine la secret o asemenea informatie? Iar daca ea apare in site-urile alternative, este ridiculizata de sistemul medical!

Precum se stie, fructul care contine o cantitate mare din vitamina C este lamaia. S-a dovedit deja ca lamaia are puternice proprietati anti-carcinogenice, actionand energic asupra tumorilor. Lamaia poate vindeca cancerul; a fost testata pe toate tipurile de cancer, iar, daca veti adauga si bicarbonat de sodiu, va fi chiar si mai bine, pentru ca va normaliza pH-ul trupului. In plus, lamaia are efecte antimicrobiene si este eficienta impotriva parazitilor interni si a viermilor; lamaia mai regleaza si tensiunea arteriala, reduce stresul si este un puternic antidepresiv.

Interesant este urmatoarea informatie care provine dintr-un laborator de cercetare: din anii 70 pana in prezent, in urma testelor efectuate, s-a dovedit ca lamaia distruge celulele canceroase in cel putin 12 tipuri de cancer; astfel, s-a dovedit ca lamaia impiedica raspandirea celulelor carcinogene si este de 10.000 de ori mai puternica decat medicamente ca Adriamicina, folosit in chimioterapie!

Si ce-i mai important e faptul ca acest tratament cu extract de lamaie si bicarbonat de sodiu distruge doar celulele canceroase, nu si cele sanatoase, asa cum fac medicamentele chimioterapeutice! Pacientii care au cancer ar trebui sa consume zilnic lamaie si bicarbonat de sodiu… si, desigur, scapa de efectele groaznice ale chimioterapiei.

Totusi, aici mai trebuie facut un amendament: trebuie sa faceti rost de lamai naturale, organice, nu lamaile crescute cu ingrasaminte chimice care se gasesc in marile magazine.

Sursa: Instititul Superior de Stiinte Medicale din Argentina (www.cienciasdelasalud.edu.ar)
Sursa sursei: http://www.almeea.com/lamaia-si-bicarbonatul-de-sodiu-o-combinatie-miraculoasa-de-10-000-de-ori-mai-puternica-decat-chimioterapia-corporatiile-farmaceutice-ne-ascund-acest-lucru/

Bicarbonatul de sodiu şi sănătatea

1. Poate fi folosit ca antiacid – calmează arsurile stomacale şi balonările. O linguriţă de bicarbonat de sodiu se amestecă cu un pahar de apă.
2. Un bun antiperspirant. Se aplică sub formă de pudră la subraţ, etc, pentru a evita mirosurile neplăcute.
3. Albeşte dinţii. Este recomandat ca o dată pe săptămână să te speli pe dinţi cu bicarbonat – elimină bacteriile din gură, previne apariţia cariilor, curăţă dinţii pătaţi.
4. Poate fi folosit ca scrub pentru faţă şi corp. Se face o pastă din bicarbonat şi apă, se masează blând pielea. Este de ajutor şi celor cu acnee.

masca
5. Adaugă o ceaşcă de bicarbonat în baie şi vei avea o piele mai catifelată. Este bun şi împotriva psoriazisului.
6. Bicarbonatul de sodiu este un bun remediu împotriva înţepăturilor de insecte sau arsuri solare.
7. Înlătură mirosurile neplăcute de pe mâinile tale.
8. Două linguriţe de bicarbonat de sodiu în cada bebeluşului vor ajuta la dispariţia iritaţiei provocate de pampers.
9. Bicarbonatul în cadă ajută la înlăturarea iritaţiilor pielii şi în cazul unui adult.
10. Gargara cu o jumătate de linguriţă de bicarbonat de sodiu în apă îţi împrospătează respiraţia, dar şi previne apariţia aftelor bucale şi ajută la vindecarea lor.
11. Pune puţin bicarbonat în şamponul tău şi vei scăpa de problemele pielii sau ale părului gras. Un amestec de apă caldă, puţină lămâie şi bicarbonat de sodiu împrospătează părul celor care au dread-uri.

spalat
12. Bun pentru mâinile crăpate de vânt.
13. Este bun şi în cazul în care te-a atins meduza pe piele. Bicarbonatul de sodiu înlătură veninul şi durerea.
14. Ajută la desfundarea nasului. Se pune o linguriţă de bicarbonat de sodiu în picăturile de nas.

Bicarbonatul de sodiu în casă şi maşină
15. Florile din vază se păstrează proaspete mai mult timp dacă adaugi în apă o linguriţă de bicarbonat de sodiu.
16. Absoarbe mirosurile neplăcute din frigider.
17. Dacă este pus în scrumieră va reduce mirosul neplăcut de ţigară.
18. Presară bicarbonat de sodiu în încălţăminte şi şosete pentru a elimina eventualele mirosuri deranjante.
19. Pe un burete umed pune puţin bicarbonat de sodiu şi şterge parbrizul maşinii tale.
20. Hainele înmuiate în apă cu bicarbonat vor scăpa de mirosurile neplăcute.
21. Trage-l cu aspiratorul pentru a scoate mirosurile neplăcute din cameră.

aspirator
22. Poţi face săculeţi parfumaţi de cameră din bicarbonat de sodiu şi sare de baie parfumată.
23. Dă viaţă pensulelor întărite – amestecă o ceaşcă de bicarbonat cu 1/4 ceaşcă de oţet şi aproape 2 litri de apă. Pui amestecul pe foc şi fierbi pensulele.
24. Presară bicarbonat de sodiu pe la colţurile casei, pereţi, pentru a scăpa de furnici, gândaci şi alte insecte nedorite.
25. Presărat prin grădina de zarzavaturi, bicarbonatul va ţine la distanţă iepuraşii.
26. Presară bicarbonat de sodiu pe pământul unde cresc roşiile şi le vei da o dulceaţă nemaipomenită legumelor roşii.
27. Presară bicarbonat în litiera pisicii pentru a absorbi mirosurile neplăcute.

pisica
28. Presărat pe blana animalului tău de casă, îi fa conferi strălucire pielii şi blăniţei. Nu se pune mult bicarbonat şi se perie bine blăniţa pet-ului.

Bicarbonatul de sodiu în bucătărie
29. Este substituent al prafului de copt. Se amestecă cu oţet.
30. Spală fructele şi legumele cu bicarbonat de sodiu.
31. O linguriţă de bicarbonat adăugat în apa în care fierbe puiul sau găina va grăbi procesul de frăgezire al cărnii.
32. Pentru a fi mai digerabile, pune boabele de fasole în bicarbonat de sodiu.

omleta

33. Mirosul de peşte de pe mâinile tale va dispărea dacă te speli cu bicarbonat. La fel poţi presăra şi pe carnea de peşte pentru a mai scoate din mirosul specific.
34. Omleta va ieşi mai pufoasă dacă adaugi jumătate de linguriţă de bicarbonat de sodiu la fiecare trei ouă folosite.
35. Reduce aciditatea din preparatele culinare cu roşii. Presară puţin bicarbonat peste.

Bicarbonatul de sodiu, un agent de curăţare

36. Adaugă o ceaşcă de bicarbonat de sodiu în toaletă, lasă să acţioneze o oră, apoi clăteşte. Când va curăţa vasul de toaletă va elimina şi mirosurile neplăcute.
37. Foloseşte-l la curăţarea chiuvetei, dusşului, căzii, obiectelor plastice sau de porţelan.

baie
38. Amestecat cu apă îl poţi pulveriza pe geamuri şi oglinzi, pentru a le curăţa.
39. Bicarbonatul de sodiu înlătură grăsimile de pe farfurii, oale, etc.
40. Curăţă covoarele – presară bicarbonat, freacă uşor, apoi lasă să acţioneze ori o oră, ori peste noapte. La sfârşit foloseşte aspiratorul pentru a curăţa locul.
41. Pune puţin bicarbonat şi în maşina de spălat rufe. vei avea rufe mai curate.
42. Fă o pastă din apă şi bicarbonat apoi şterge obiectele din inox sau crom.
43. Înlătură zgârieturile sau urmele de creion de pe pereţi.
44. Bicarbonatul curăţă încălţămintea.
45. Curăţă bine şi frigiderul, cuptorul cu microunde, cutorul aragazului, etc.
46. Spală bine şi sticlele pe care le refoloseşti.
47. Pasta de bicarbonat curăţă bine suprafeţele de marmură.
48. Foloseşte-l şi atunci când vrei să scapi de anumite mirosuri neplăcute din cuptorul cu microunde, frigider, termos, etc.
49. Combină-l cu apă fierbinte şi spală cu acest amestec biberoanele bebeluşului.
50. Curăţă bine canalizarea. Pune bicarbonat, lasă-l să acţioneze, apoi clăteşte bine cu apă.

frigider
51. Curăţă protezele dentare.
52. Pasta de bicarbonat curăţă suprafeţele care au corodat (de la baterie, etc).
53. Curăţă bine bijuteriile.

https://www.facebook.com/groups/diasporarounita/

Anunțuri

Decizii


Decizii

Daca ar trebui sa iei o decizie, ar fi ea cea corecta?!
Întrebarile de mai jos reflecta faptul ca problemele trebuie bine cantarite inainte de a actiona:
Întrebarea1: Daca ar trebui sa sfatuiesti o femeie INSARCINATA, care mai are 7 copii, dintre care:
-2 orbi
-3 handicapati locomotor
-2 surzi
Ce ai sfatui-o: SA FACA SAU NU AVORT?
Întrebarea2: Daca maine ar fi alegerile si ar trebui sa alegi intre 3 candidati dintre care:
-Primul a avut numeroase aventuri extraconjugale facute publice;
-Al doilea bea in fiecare seara o sticla de coniac si fumeaza 4 trabucuri;
-Al treilea NU FUMEAZA si, ocazional, la intervale mari de timp, bea cate o bere;
PE CINE AI ALEGE?
R1: Daca ai ales avortul, sa stii ca tocmai l-ai omorat pe Bethoveen.
R2: Daca l-ai votat pe candidatul cuminte, sa stii ca tocmai l-ai ales pe HITLER dintre ROOSEVELT si CHURCHILL…

hristos sa înălțat

Cum facem față doliului

doliu

Pierderea unei persoane dragi reprezinta una dintre cele mai dificile forme de trauma, si este un factor de stres major pentru ca presupune pierderea efectiva a relatiei de atasament si confruntarea cu ideea de moarte proprie.

Reactiile provocate de moartea cuiva apropiat ne zguduie intreaga fiinta in mod coplesitor si extrem de dureros. In doliu, de fapt, noi plangem atat fiinta disparuta, cat si parti din noi insine, localizate in relatia cu celalalt, de care ne separam pentru totdeauna.
A face doliul dupa persoana disparuta inseamna a integra la nivel psihic experienta pierderii si durerea asociata, avand ca finalitate reorientarea persoanei intr-o viata care nu o mai include si pe fiinta decedata.

Ce se intampla la moartea cuiva drag
Lumea exterioara devine complet devalorizata si nu mai suscita niciun fel de interes pentru cel/cea care a pierdut pe cineva. Intreaga energie pare sa ii fie acaparata de durerea si amintirile sale, pana cand se hotaraste sa rupa legatura cu cel disparut.

Doliul reusit
Doliul reusit inseamna capacitatea de a ramane conectat/a emotional in profunzime cu fiinta disparuta, proiectandu-te la un nivel adaptativ intr-o lume satisfacatoare fara aceasta. Raman sentimentele de dor si tristete, insa preocuparile si gandurile despre persoana decedata nu mai sunt coplesitoare, in defavoarea altor activitati.

Doliu dificil
Nu toata lumea reuseste sa integreze trauma pierderii cuiva apropiat. Unele persoane mentin starea psihologica de doliu ca si cum ar fi singura legatura care mai functioneaza cu persoana disparuta, iar reluarea propriei vieti ar echivala cu o tradare. In cadrul acestui tip de doliu prelungit se ajunge la a pune restrictii modului propriu de viata, evitarea locurilor si lucrurilor care ii faceau placere celui drag, evitarea petrecererii timpului cu familia sau cu prietenii celui decedat.

Perioada aproximativa de doliu
Se spune ca intre 6 luni si 2 ani un om aflat in doliu reuseste sa traverseze toate etapele pentru a putea functiona normal, integrat si asumat in lumea din care cel drag nu mai face parte.

Manifestarile in fata pierderii cuiva drag
Exista evident manifestari tipice: imediate (siderare cognitiva, afectiva, agitatie, fuga, stres accentuat), postimediate (insomnie, angoasa, stari anxioase, depresive, haos emotional) si manifestari de tipul amintirilor recurente (disociere, evitare).
Insa, confruntati cu moartea, multi oameni au reactii surprinzatoare pentru cei din jur. Unii abordeaza situatia cu mult cinism, facand glume macabre sau vazandu-si nestingheriti de activitatile cotidiene.
Altii refuza sa mearga la inmormantare si nici nu ajung la cimitir o lunga perioada de timp dupa producerea evenimentului. Anumite persoane resping cu vehementa contactul cu apropiatii celui mort sau cu orice fel de lucruri care le-ar putea evoca amintiri.
Mai exista situatia cand evenimentul trece sub tacere. Este intrerupta orice comunicare pe aceasta tema si moartea devine un subiect tabu sau, dimpotriva, toate obiectele personale ale persoanei decedate se transforma intr-un altar.
Pe termen lung, modalitatile de mentinere la nivel inconstient a celui disparut sunt care mai de care mai curioase: este replicata boala fizica care a omorat persoana draga sau se “apeleaza” la maternitate pentru a-i “prelungi” viata celui decedat.

Cum se percepe durerea
S-ar putea crede ca atunci cand te astepti sa moara cineva (fiind bolnav de exemplu) durerea se dilueaza mai repede deoarece esti pregatit psihologic. Iar disparitia subita prelungeste socul acceptarii, prelungind implicit si perioada doliului. In realitate lucrurile sunt atat de sensibile incat difera de la persoana la persoana in functie de capacitatea fiecaruia de a gestiona trauma.

Ce putem face pentru cineva care a suferit o pierdere
Sa ii fim alaturi fara sa grabim travaliul doliului. Fiecare traverseaza etapele in ritmul sau si isi va cauta propriile metode de a face fata. Daca dificultatile se accentueaza si se intind in timp, atunci putem sugera un ajutor de specialitate.
Important este sa intelegem ca nu trebuie sa eliminam persoana disparuta din viata noastra interioara, ci sa o pastram psihic, functionand normal.

Autor: psiholog Andreea Popescu
http://www.psidia.ro
andreea.popescu@psidia.ro
andreeapopesc@gmail.com

Se poate dreapta reunifica?

Reunificarea dreptei, nu o cred posibilă în acest moment. Prea multe orgolii, prea multe interese materiale.
Deja se pornește cu stângul: să se întâlnească doar PDL și PNL, ca să stabilească „niște principii”.., iar ne iau politicienii de proști, vor de fapt să stabilească cine va da președintele și cine va da premierul, după procentele de la europarlamentare. Deși este o greșeală foarte mare. Eu una, deși sunt votant de dreapta și-mi tai mâna dar nu pun ștampila pe un PSD-ist, nu am să votez nici Antonescu, nici Johannis. Îngerul Johannis are destule pete pe cv, uitați-vă cum pierde proces după proces pe case pe care și le-a însușit fraudulos. Nu mai vorbesc despre copiii pe care i-a dat spre adopție unei familii dubioase, căutate de Interpol și de la care a recunoscut că a primit bani… Eu nu votez așa ceva.
Cum nu votez nici un profesor de istorie mediocru, de nivel liceal. Eu vreau un președinte care să fie puternic. Aici Base i-a bătut pe toți, știam că dacă a fost în stare să ducă un petrolier până în port pe furtună are nervii suficient de tari ca să stea fără inhibiții la masa tratativelor cu orice șef de stat, pe orice problemă, pe orice situație.
Nu mă poate convinge nimeni că profesorașul de istorie sau cel de fizică sau doamna Udrea ar avea atâta forță interioară și nervi de oțel pentru tratative grele. Nu mai vorbesc de pregătirea lor âintelectuală, insuficientă pentru contextul geopolitic actual
Dreapta dacă vrea să câștige trebuie să treacă peste orgoliul de a alege președintele partidul care are mai multe procente. Toată dreapta trebuie să caute cu lumânarea și cu lupa dacă e nevoie un om integru, cu un cv impecabil, bun român, foarte puternic, cu o cultură și cunoștințe temeinice. Avem nevoie de un președinte puternic, pentru că situația geopolitică ne-o cere.
Dacă dreapta nu înțelege, să piardă, eu una nu pun ștampila pe orice candidat!

…………………………………………………………………………………………………

Vasile Blaga: „Da , este posibilă o majoritate prezidențială fără PMP ! „
Cum vă sună declarația asta de la un șef de partid care a luat 12,23% și care vrea uniune cu un PNL de 15,00% și cu toate fărâmițele care le-ar mai strânge fără PMP nu cred că ar trece de 30%?
Pe Blaga l-am mai bănuit că este prieten foarte bun cu PSD-ul și dacă acum vor să izoleze PMP-ul, lucrul acesta este clar.
Ponta președinte, ca și cum nu am avea președinte de stat.
Antonescu, foarte slab, Johannis este șantajabil, Predoiu o mămăligă.
Asta vrea viitoarea uniune de dreapta, o păpușă la Cotroceni și în politica externă?!
Păi să o voteze mămicile lor!

Nu pot să nu observ ce animale politice avem: PNL uită că până mai ieri era cel care a adus monstruozitatea de USL la butoane, și mai uită că Base a vrut o uniune pe dreapta. Ei inventează acuma roata!
PDL și Blaga uită că Base a luat PD-ul când avea 5% și l-a făcut partid.
Acuma se spală pe mânuțele spurcate și vor fără Base!

Cum poti depasi starea de nefericire

nefericire

Macar o data in viata ai trait starea de nefericire sau ai intalnit persoane care declara ca au avut momente de nefericire. Atata timp cat aceasta stare intervine rar, se inscrie in limita normalului, dar daca momentele de nefericire sunt periodice sau ciclice atunci se recomanda a fi cautate solutii pentru a le diminua intensitatea sau a le micsora frecventa.

Ce provoaca aceasta stare?
Poate singuratatea, decesul cuiva apropiat, nelinistea, lipsa de iubire, de incredere in sine, sentimentul de a fi neinteles/neinteleasa sau neacceptat/a de cei din jur, greutatile materiale, lipsa provocarilor profesionale etc.

Cum se manifesta o astfel de persoana?
In primul rand isi plange de mila, ii considera pe ceilalti vinovati de starea sa, se considera neinteleasa, poate chiar manifesta sentimente de superioritate legate de starea privilegiata pe care o are.
O persoana ce se declara a fi nefericita ii poate respinge pe cei din jur tocmai pentru a-si confirma si intari sentimentele de nefericire pe care le traieste. Ea poate aprecia personalitatile romantice, neintelese, cu care gaseste similitudini, consolandu-se cu ideea ca “trebuie sa fii special pentru a fi nefericit”.
Aceasta atitudine poate sa-i confere persoanei nefericite dreptul de a fi consolata sau compatimita?
Astfel de persoane sunt evitate pentru ca, nu-i asa, nimanui nu-i place sa aiba in preajma sa persoane care mereu se plang, nefacand nimic pentru a-si depasi starea.
Diminuarea starii de nefericire nu se face prin eliminarea cauzelor de suprafata, a celor aparente, pentru ca aceasta persoana va gasi un alt motiv pentru a fi nefericita.

Cum iti dai seama cand o persoana este fericita?
Este atat de diferit de la o persoana la alta! Poate ca atunci cand este optimista chiar daca nu sunt schimbari majore comparative cu ziua de ieri, cand totul parca-i zambeste sau poate atunci cand totul i se pare mai frumos, mai bun, mai accesibil si mai usor de realizat.

Cum poti avea stari de fericire?

1. Urmareste zilnic cu privirea si cu gandul tot ceea ce te inconjoara: oameni, locuri, natura, chiar si forfota unui nou inceput de zi. Lasa-te cuprins/a de bucurie, multumire, recunostinta!
2. Fii mai putin critic/a cu cei din jur si mai generos/generoasa cu propria persoana. Te vei simti mai bun/a!
3. Fa complimente celor din jur!
4. Zambeste mai des!
5. Iubeste-ti familia!
6. Nu mai trai in trecut si “iarta” persoanele care crezi ca poarta vina nefericirilor tale.
7. Poti plange daca simti nevoia sa te eliberezi, dar nu o face pentru a starni compasiunea celor din jur.
8. Dedica o parte din timpul tau unei activitati care-ti face placere.
9. Perfectioneaza-te profesional si personal.
10. Fa o activitate fizica.
11. Largeste-ti grupul de cunoscuti.
12. Ingrijeste-te ca persoana atat din punct de vedere medical cat si estetic.
13. Din fiecare experienta retine partea buna pentru a o multiplica si cea mai putin buna pentru a o evita;
14. Nu te lasa demoralizat/a de problemele de natura economica.

Cunoscand cateva metode prin care poti trai stari de fericire, nu-ti ramane decat sa le identifici pe cele care ti se potrivesc cel mai bine, si sa le pui in practica inlocuind starile de nefericire cu cele de fericire.

Autor: Ramona Georgescu, consilier pentru dezvoltare personala
0722656215
ramonaoanca@yahoo.com

Marii învinşi ai alegerilor: Băsescu şi Antonescu

Andreea Pora
Cei doi lideri considerați cândva providențiali, Crin Antonescu și Traian Băsescu, și-au atins limitele, fiind, de fapt, marii învinși ai alegerilor.

Victoria clară a PSD nu a surprins, chiar dacă efectul celor 3 procente sub pragul psihologic de 40% va fi speculat în fel și chip. Ponta și-a câștigat candidatura la pre­zidențiale, dar drumul spre Cotroceni nu va fi simplu, victoria de acum conține în ea sâmburele unui eșec viitor. Ceea ce a uimit însă este dezastrul opoziției, nu atât în cifrele cumulate, cât mai ales in­dividual. Doi mari perdanți se profilează din aceste rezultate: Crin Antonescu și Tra­ian Băsescu. O certitudine, scena po­litică se va reașeza, scorurile slabe ale partidelor din opoziție obligând, teoretic, la coa­gu­la­rea unui front anti-PSD. Doar teoretic, pentru că orice joc rămâne deschis. Re­fa­cerea USL, de care Ponta are stringentă nevoie, este o variantă, alta constituirea a doi poli în opoziție – PNL-PDL și PMP-FC. Rațiunea politică și cifrele arată însă că PSD și Ponta pot fi înfrânți doar de o opo­ziție unită și un candidat comun. Alt­fel, Ponta va fi făcut președinte chiar de in­teresele meschine și inconștiența liderilor de dreapta.

PSD, victorie neterminată

Rezultatele finale arată că PSD a obținut la europarlamentare 37,6%, adică 2.093.032 voturi, și a câștigat detașat alegerile par­ția­le pentru parlament, primari și șefi de CJ din 18 județe. Victoria i-a fost trâmbițată rapid cu ajutorul exit-poll-urilor min­ci­noase făcute de casele de sondare ale PSD, unele și cu 5-6 procente peste rezultatele reale, dar ea nu este întruparea visului de aur de a controla chiar toată țara. Baronii de sub comanda lui Dragnea nu i-au ne­tezit totuși lui Ponta drumul spre o vic­torie fără bătai de cap la prezidențiale, iar unii dintre cei urmăriți de DNA nu au lu­crat la turație maximă, cele mai bune exem­ple fiind Constanța lui Mazăre, unde PSD a luat doar 34%, și Prahova lui Cos­ma – 33%, departe de scorul obținut în alte fiefuri roșii. Drumul spre un scor de peste 40% a fost barat, ca și altă dată, de voturile din Ardeal și Banat, unde PSD s-a plasat la o medie de 30%. Teama lui Ponta că nu se va descurca fără alianțe a căpătat acum consistență, iar sloganul obsesiv „USL trăiește“ trebuie să treacă obli­ga­to­riu de la iluzie la fapte. Tăriceanu lucrează din greu la asta, împins de PSD și ajutat de rezultatul catastrofal al PNL.

Adevărata victorie a PSD este însă la nivel european, în România socialiștii în­re­gis­trând unul dintre cele mai bune scoruri. Cu cei 17 din cei 32 de deputați români pe care îi va trimite în Parlamentul Euro­pean, PSD își va întări poziția în cadrul so­cialiștilor și va căuta, cu ajutorul acestora, să slăbească presiunea PPE, care are ma­jo­ritatea, pusă pe chestiuni neplăcute pre­cum stat de drept și independența jus­ti­ției.

Manipulând, mințind, resuscitând și fruc­tificând antibăsimul feroce, deținând su­pre­mația mediatică și controlând teritoriul prin rețeaua baronilor, alimentând frus­tră­rile și necazurile unei populații depen­den­te de pomeni de tot soiul, pe fondul de­grin­goladei opoziției, PSD a reușit să scoa­tă unul dintre cele mai bune scoruri de după perioada fesenistă a anilor ’90.

Rezultatele parțiale (după numărarea a 99,99% din voturi) ale alegerilor europarlamentare din România (prezența la vot – 32,29%)

Opoziţia ratată

Oricum ne-am contorsiona ca să putem privi cifrele opoziției dintr-o perspectivă optimistă, ele nu arată deloc bine. Par­ti­de­le de „dreapta“ – PNL (15%), PDL (12,23%), PMP (6,2%) – au adunat 33, 44%. În ter­meni de electorat, asta înseamnă 1.880.120 de voturi. Dacă adăugăm Forța Civică (2,62%) și PNȚCD (0,9%), mai ies încă 190.223 votanți. Altfel spus, electoratul PSD și cel al opoziției ar fi aproximativ egale, cam 2 milioane fiecare. Spre deo­sebire de PSD însă, care nu și-a dat la aceste alegeri măsura capacității de mo­bi­lizare, cele trei partide și-au atins limitele, acesta este potențialul maxim al ma­și­nă­riilor lor electorale și a ceea ce reprezintă ele în imagistica și emoționalul publicului. Rămânând în actuala paradigmă – fă­râ­mițare, lipsă de proiect, falși lideri, falia pro-contra Băsescu -, opoziția și-a epui­zat potențialul de creștere. Aici este ma­rea ei problemă și de aceea orice analiză serioasă și rece de la această realitate tre­buie să pornească. De la faptul că cei doi li­deri considerați cândva providențiali, Crin Antonescu și Traian Băsescu, și-au atins limitele, fiind, de fapt, marii învinși ai alegerilor. PNL a ajuns la 15%, adică la un electorat de doar 835.453 votanți, iar par­tidul lui Băsescu, PMP, a obținut 6,21% (345.908 voturi).

Antonescu, picat în propria capcană

Indiferent dacă Antonescu va supraviețui cutremurului din PNL, el este un perdant. Întreaga sa politică din ultimii trei ani – alianțele nesănătoase cu Voiculescu și PSD, parteneriatul cu Ponta la subminarea sta­tului de drept și a justiției din vara lui 2012, agresivitățile față de partenerii oc­cidentali, strategia minoră a jocului la două capete și pirueta în relația cu Ponta și PSD – s-au dovedit falimentare. A fost abandonat și de electoratul USL, și de o bună parte din cel liberal. Chiar dacă ră­mâne candidatul PNL la prezidențiale (de­și cred că rocada cu Johannis i se va im­pune, fiind singura soluție de salvare a partidului în contextul în care PSD do­rește să și-l anexe pentru a securiza can­didatura lui Ponta), eșecul este asigurat. Antonescu nu poate depăși, în cel mai fe­ricit caz, bazinul electoral al întregii opo­ziții de la europarlamentare. Nu are de un­de să mai crească, decredibilizarea sa ca lider fiind definitivă. În mod normal ar tre­bui să plece, să iasă de pe scena po­litică, împreună cu toată camarila care i-a susținut aventurile.

Udrea, colivăreasa lui Băsescu

Înaintea chiar a lui Antonescu, marele în­vins este Traian Băsescu, prin Elena Udrea. PMP a strâns doar 345.908 voturi, nici măcar în marile fiefuri băsiste din Ardeal nu a depășit 6%, mai puțin decât Mircea Diaconu. O imensă umilință pentru bran­dul Băsescu. Impunând-o pe Elena Udrea în pofida evidenței – imensul său capital negativ (peste 70%), a faptului că este res­pinsă până și de nucleul dur băsist și a pre­cedentului cu alegerile din București, când a îngropat PDL -, orb și surd la toate avertismentele, transformându-și criticii în dușmani personali, Băsescu a făcut o greșeală gravă care îl va costa finalul de mandat. Sub tăvălugul imensei ambiții de parvenire politică a protejatei, a spart PDL în an electoral, a produs un clivaj pro/contra Băsescu (scriam mai demult că ăsta va fi coșmarul anului) și i-a pus la gât eșar­fa PMP cu intelectuali cu tot. Rezul­tatul: în loc de un partid, PDL, care putea să devină a doua forță politică pe scenă, depășind PNL, a reușit să îngroape și „pro­iectul Băsescu“. Păcat.

Partea plină a paharului

Singurul lucru pozitiv din această înfrân­gere este că niciunul dintre cele trei par­tide nu a luat un scor care să-l plaseze în postura de a ridica pretenții în fața ce­lor­lalți. Toți sunt în aceeași găleată. Raportul de forțe dintre PNL, PDL și PMP nu mai con­tează în ecuație, indiferent cum ar în­cerca fiecare să ambaleze eșecul. Asta face mai ușoară negocierea, coagularea, sus­ți­nerea unui candidat comun, dacă chiar se dorește și dacă chiar vor ca Ponta să nu ajungă președinte. Responsabilii reușitei sau eșecului sunt Băsescu, Blaga și An­to­nescu. Ar trebui să treacă în planul doi cu toții, de Udrea nu mai vorbesc, și să lase alți lideri ai partidului să negocieze. Orice soluție – Johannis, MRU, Diaconescu sau un independent – este preferabilă for­mulei „fiecare cu propriul candidat“.

Asta din punct de vedere teoretic, pentru că practic este puțin probabil să se în­tâmple. Primele poziționări sunt halu­ci­nante. Fiecare susține că, de fapt, a ob­ți­nut o victorie, că „partidul s-a con­so­lidat“ (PDL) sau chiar „a crescut“ (PMP și PNL), că propriul candidat are „po­ten­țial de creștere“ și invită la strângerea rân­durilor în jurul său. Privindu-i, te în­trebi fără să vrei ce alte interese se ascund în spate sau dacă e vorba doar de simplă prostie și inconștiență.

Partea goală e că „parteneriatul cu Bă­sescu“ trebuie lăsat la vatră, nimic nu se va putea coagula în jurul lui. Băsescu în­suși trebuie să înțeleagă că epoca Băsescu s-a încheiat. Ideile „proiectului Băsescu“ trebuie însă duse mai departe, dar fără Udrea și Băsescu.
…………………………………………………………………………………………………..

Câtă dreptate are Andreea Pora. Iată unul dintre năuci:
pREDOIU

Și declarația lui năucitoare:Voi merge inainte pe drumul catre Cotroceni pana la capat, mandatat de 140.000 de pedelisti si de sutele de mii de suporteri care mi-au aratat increderea. Sunt la randul meu increzator in milioanele de cetateni romani care isi doresc echilibru, pace sociala, justitie si prosperitate europeana.

Și ăsta merge înainte. Ca toată dreapta hipnotizată și sedată.
Dar spre deosebire de Udrea, care e mandatată de Băsescu, Predoiu e mai tare, e mandatat de cei 140 000 de membri care au fost mandatați de Blaga să-l voteze la ordin. Tot atîtea voturi o să ia și la prezidențiale. Sau chiar mai puține, că nu poate intra Blaga cu ei în cabină să vadă dacă chiar votează cum i-a mandatat el între o țuică de electrozi și altă țuică de electrozi.

Caricaturile merg înainte. Vă mai aduceți aminte de anul 2000?

Colectionarii sunt niste nevrozati?

colecționarii

Timp de 13 ani, in fiecare miercuri, Freud facea turul magazinelor de antichitati pentru a completa colectia care, spunea el, ii procura o mare relaxare.
Avea in jur de 2.000 de obiecte din diverse civilizatii mediteraneene disparute (egiptene – in marea lor majoritate, grecesti, etrusce sau romane) si cateva statuete chinezesti de o autenticitate indoielnica, intre care era si o figurina indesata „care avea onoarea de a sta singura pe biroul sau si pe care o saluta in fiecare dimineata“, povesteste guvernanta.
Fascinatia sa pentru antichitati venea din identificarea cu arheologul Heinrich Schliemann (descoperitorul Troiei) si din pasiunea sa pentru eroii antichitatii.
Putem spune astfel ca el colectiona mai mult simboluri, nu obiecte. Si tot intr-un obiect al colectiei sale a dorit sa fie depozitata cenusa sa de dupa moarte.
„Gasisem o papusa veche pentru o clienta de-a mea, care le colectioneaza“, povesteste V., anticar. „Ii propusesem si cutia originara, care adauga valoare obiectului, insa m-a refuzat. I-am dat atunci niste hartie de orez ca sa ambaleze papusa, iar ea a exclamat: «Nuuu, ca se sufoca…»“.
Anecdote de acest gen au toti anticarii si pasionatii de vechituri. Se cunosc cazuri de oameni care si-au ipotecat locuinta pentru a cumpara o statueta.
Sigur, nu toti sunt prinsi de acest morb periculos. Dar pe majoritatea, aceasta ocupatie ii confisca, le ia timp, si cautarea unui nou obiect le pune sub semnul intrebarii sensul vietii.
Dar la fel ar putea fi femeile ce colectioneaza pantofi, bijuterii, genti, obiecte pe care nu le mai utilizeaza, dar devin un fel de repere ale sigurantei, ca „sunt acolo“ si se aduna.

Comportament cu multe fatete

Chiar si cei mai incrancenati colectionari nu pot explica aceasta pulsiune irepresibila, apetitul pentru achizitie care le guverneaza existenta.
Sacha Guitry, mare colectionar de obiecte de arta si manuscrise, distingea intre colectionarii „dulap“ si cei „vitrina“: primii, introvertiti si neincrezatori, nu isi arata nimanui colectia.
Cei din urma sunt extravertiti si exhibitionisti si vorbesc mereu de ea. La toti, pasiunea poate sa fie in diverse feluri: acumulare turbata, alegere selectiva, obiecte mari sau mici, artistice sau utilitare.
Mai sunt si cei care urmeaza modele sau continua o colectie a familiei, moderatii – care cheltuiesc putin, sau cei lacomi, care dau tot salariul…
Un punct comun: toti simt aceeasi excitare in piata de vechituri sau la magazinul de pantofi… aceeasi emotie cand descopera un obiect, aceeasi disperare cand nu pot sa il cumpere…
Un adevarat comportament amoros. Nu spun ei ca e dragoste la prima vedere cu un obiect? Totul se intampla de parca un obiect ar prinde viata la ei in colectie, fiind iubit si respectat.
Cu el, putem descoperi o identificare mai exclusiva decat cu oricare fiinta umana. Un obiect suporta orice exces pasional, este un fel de caine insensibil care primeste mangaierile si reflecta precum oglinda, dar nu imaginea reala, ci pe cea dorita.

Obiectul – prelungire a sinelui

Dar de unde vine aceasta dragoste pentru obiecte? Psihanalistul american Werner Muestenberger ii plaseaza originea in copilaria mica.
La nastere, copilul nu face distinctia intre el si mama si traieste in fuziune. Intr-o zi, isi da seama ca ea lipseste. Un veritabl traumatism. Prins intre angoasa si frica, intinde manutele, ia un obiect si il tine langa sine.
Este „obiectul tranzitional“, definit de Donald Winnicot drept „acel obiect care nu face parte din corpul bebelusului, dar pe care el inca nu il vede ca apartinand realitatii exterioare“.
Acest obiect, papusa de panza, paturica, este prelungirea copilului catre exterior. Ii permite sa isi aline frica de singuratate. Dupa Werner Muestenberger, colectionarul regaseste, in fiecare dintre achizitiile sale, puterea obiectului tranzitional. Iata de ce, un agent de asigurari este pasionat de clopotei. Biserica ii dadea confort.
Alt exemplu: Balzac. Toata viata, scriitorul si-a cheltuit averea pe obiecte de valoare. Si repeta: „Eu nu am avut mama“. Gustul sau pentru obiecte era o compensare pentru o copilarie fara iubire.
Daca cei care colectioneaza sunt adesea nevrozati, acest fapt nu este din cauza obiectelor, ci din cauza sentimentelor stapanilor.

Acumulare fara sfarsit

O alta caracteristica a anumitor colectionari: absenta unui punct de saturatie. Daca gustul lor sau centrul de interes se deplaseaza catre altceva, alte tipuri de obiecte, ei nu se opresc niciodata.
Dar nu este vorba despre ceea ce psihanaliza numeste „tulburare obsesionala compulsiva“.
„Suntem cu totii compulsivi“, spune psihiatrul Robert Neuburger. In grade diferite, desigur. Iata de ce „colectionismul“ nu este o boala sau un comportament patologic.
Putem chiar spune ca este un tratament pentru sine! Proba este ca multi colectionari devin depresivi daca isi incheie colectia.
Dar e suficient sa mai inceapa una si depresia dispare…

O dorinta care apare intre 7 si 12 ani

Curios, in lumea psihologiei, resorturile psihologice ale colectionarului nu fac decat rar obiectul analizei.
Psihologul Henri Codet recenzeaza patru caracteristici ale psihologiei colectionarului: dorinta de posesiune, nevoia de activitate spontana, antrenament de autodepasire si tendinta de a clasifica.
„Gasim si la copii aceste comportamente“, spune psihologul. „Poate ca supravietuirea acelui copil la varsta adulta face colectionarul.“
Intre 7 si 12 ani apar primele dorinte de a colectiona. Ele corespund nevoii de a rationaliza si de a clasifica elementele din lumea exterioara pentru a le lua in posesie.
Este si primul mijloc de a se masura pe sine in lumea adultilor. In principiu, la pubertate, aceste elemente dispar. Dar daca ele continua sa se manifeste la varsta adulta, vor avea un element suplimentar: pasiunea. De unde si adevaratul colectionar.

Obiectele au suflet?

Oricare ar fi tipul de colectie, fiecare obiect are un sens particular pentru stapanul sau. De aceea, valoarea pe care o da fiecarui obiect nu este neaparat legata de valorea sa materiala sau de piata.
Este o proiectie a psihismului sau. De exemplu, sa aduni masinute sau papusi, sau genti de vinilin, sau ciorapi colorati poate sa denote un atasament de copilarie (o forma de regresie care se regaseste in colectie); afisele filmelor cu Marlon Brando pot aminti de tinerete, iar colectia de ziare comuniste poate sa insemne fuga din prezent.
Oricum, ne putem intreba asupra resorturilor acestei cautari permanente, a unei tentative de a restaura imaginea de sine si de a o completa prin elemente noi. Colectia poate fi considerata o valorizare narcisica.

Cand dependentii se pierd

Sunt rari cei care cred ca sunt „inchisi“ intre obiectele lor. Multi se simt liberi si fericiti. Sunt mandri de colectia lor, de faptul ca stiu totul despre ea. Dar fac ei viata celor din jur insuportabila?
„Comportamentul lor devine periculos daca acea colectie-tratament si-a depasit scopul“, spune Robert Neuburger. Aspectul pulsional trece in prim plan si ei uita de orice altceva. Dar sunt cazuri rare, desigur.
Colectionarii normali, chiar daca nu sufera de o boala, nu se vindeca niciodata de „colectionism“. Este o adevarata dependenta, nitel ca alcoolismul. Doar ca este mai simpatica.

Editare de Violeta Rusu
http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/cunoaste-te-anchete-si-dosar/colectionarii-sunt-niste-nevrozati-1709075/2

%d blogeri au apreciat asta: