Prăjitură cu zmeură

prăji cu zmeură

Sarbatoreste vara cu un cheesecake cu zmeura delicios, cu un blat crocant si gust dulce-acrisor de zmeura, facut dupa o reteta ce garantat iti va iesi. Arata impecabil, fara pic de colorant artificial. Tot secretul sta in a folosi zmeura cat mai coapta si aromate.

INGREDIENTE PENTRU BLAT

150 g faina
100 g unt
2 linguri zahar
un praf de sare
3 linguri apa rece

INGREDIENTE PENTRU CREMA DE ZMEURA

+600 g zmeura (pentru umplutura si decor)
3 albusuri
150 g zahar
1 lingurita zeama de lamaie
500 g crema de branza
500 g smantana pentru frisca
2 pliculete gelatina
MOD DE PREPARARE:
Prepararea blatului
Combina untul cu faina, zaharul, sarea si apa rece, pana cand obtii o consistenta granulata, dar care isi pastreaza forma. Intinde aluatul intr-o tava de tort cu pereti detasabili, cu palmele si degetele. Inteapa apoi blatul din loc in loc cu furculita.
Acopera tava cu folie alimentara si da-o la frigider pentru 30 de minute.
Da tava la cuptor pentru 12-15 minute, la 180 de grade, sau pana cand se rumeneste.
Prepararea cremei de zmeura
Separat, combina zmeura (pastrand cateva pentru decor), cu 2-3 linguri de zahar intr-o cratita si da amestecul la foc mediu. Amesteca periodic, pana cand da in clocot, apoi strecoara zmeura, pentru a separa semintele.
Adauga gelatina granulata si amesteca bine, aducand din nou pe foc pana la dizolvare. Bate albusurile spuma cu restul de zahar, pana se tin bine de tel. Separat bate crema de branza cu zeama de lamaie si smantana pentru frisca.
In final, incorporeaza intai albusurile in amestecul de crema de branza, apoi siropul de zmeura in intreaga compozitie.
Toarna amestecul obtinut peste blatul copt si da cheesecake-ul cu zmeura la frigider pentru minim 2 ore. Serveste desertul ornat cu zmeura, dupa solidificare.

Compot de piersici

etete ca la mama > retete culinare > conserve > Compot de piersici
Compot de piersici
Compot de piersici
Reteta de Laura Laurențiu
Adaugata la 25.07.2009
PUBLICITATE

Compotul de piersici este unul dintre cele mai fine sau cel putin asa mi se pare mie. Iarna, fructele din compot se pot consuma ca atare sau se pot folosi ca ingredient al unor prajituri, ba mai mult, la noi, in Banat, exista obiceiul de a se consuma compotul alaturi de fripturi, asa ca in fiecare an ma straduiesc sa conserv cate ceva in acest mod.
Poate mai deosebit (desi sunt convinsa ca multi procedeaza la fel ca si mine) este ca eu fac compotul fara nici un fel de conservant, sterilizez borcanele umplute si atata tot, tin mult si bine, cu conditia sa fi fost foarte curate si cu capace foarte bune.
Modalitatea prin care eu fac compotul de piersici, care sunt niste fructe mai delicate, este conservarea fructelor in sirop. Exista posibilitatea de a steriliza borcanele in care s-au pus fructele crude, 1-2 linguri de zahar/borcan si apa rece pana la umplerea borcanului, iar compotul se va pastra foarte bine daca s-au respectat cerintele de igiena descrise la alineatul anterior. Prin conservarea in sirop, insa, am observat ca piersicile isi pastreaza mai bine forma si textura, oferindu-mi posibilitatea de a le include in niste deserturi deosebite, cum ar fi Piersica Melba (click pe link pentru reteta) sau Piersica Penelope (click pe link pentru reteta).
compot de piersici- fara conservant
Ingrediente Compot De Piersici:
compot de piersici fara conservanti, ingrediente, reteta laura laurentiu
piersici proaspete, de buna calitate, sa fie suficient de coapte ca sa aiba gust dar tari la pipait, ferme
zahar
apa
dupa gust, zeama de lamaie si/sau zahar vanilat
Preparare Compot De Piersici:
Compot de piersici – sterilizarea borcanelor:
Borcanele trebuie sa fie foarte bine spalate cu detergent de vase, lipezite si uscate, apoi se sterilizeaza prin diferite metode, eu le asez pe o tava metalica si le introduc in cuptorul rece, aprind cuptorul si il incing la 150 de grade, mentinand borcanele la aceasta temperatura jumatate de ora, apoi sting focul. Las borcanele sa se raceasca in interiorul cuptorului, apoi le scot si le intrebuintez. Capacele le spal bine cu detergent de vase, le limpezesc, le pun intr-un castron si le oparesc cu apa clocotita. Le las sa se raceasca in apa apoi le sterg cu servete curate de bucatarie. Atentie, un capac care nu inchide etans va compromite orice conserva!
PUBLICITATE

Compot din piersici decojite sau nu, dupa preferinta
Se poate prepara compotul atat din fructe cu coaja cu tot, cat si decojite. Eu am preferat varianta a doua, asa incat am plonjat piersicile, alese si bine spalate in prealabil, intr-o oala cu apa clocotita, doar cateva secunde:
compot de piersici preparare 1
Apoi le decojesc cu usurinta:
compot de piersici cu piersici decojite
Compot de piersici – îmbutelierea și sterilizarea produsului finit
1. Desprind pulpa fructului de pe sambure, cu ajutorul unui cutit, incercand sa obtin felii cat mai regulate – jumatati sau sferturi de fruct – si le asez in borcane:
preparare compot de piersici 2
2. Pentru a determina catitatea de lichid de care am nevoie, am umplut unul din borcane cu apa (cu fructele deja in borcan) apoi am masurat. Au incaput in borcan 300 de ml, eu avand 7 borcane de cate 750 ml in care urma sa intre aproximativ tot atat, am dedus ca am nevoie de 2,1 litri de sirop. Tinand cont ca si zaharul urma sa ocupe un anumit volum, am pus pe foc 2,3 litri de apa si 0.7 kg de zahar. Am dat in clocot siropul si l-am lasat sa fiarba aproximativ 5 minute, timp in care am adunat spuma de la suprafata de cateva ori (optional):
sirop compot de piersici
3. Se aseaza borcanele pe o tava metalica sau se introduce lama unui cutit sub borcan (contactul cu metalul – bun conducator de caldura care va prelua o parte din aceasta – va impiedica borcanul sa se sparga in momentul in care se toarna siropul fierbinte). Se toarna siropul fierbinte (care mi-a ajuns la fix!) pana ce acopera fructele. Se inchid borcanele cu capace atent verificate (sau se capseaza, se leaga cu celofan):
compot de piersici fara conservant preparare 3
4. Se aseaza borcanele intr-o oala incapatoare, pe fundul careia s-a asternut un servet de bucatarie impaturit in doua, si se toarna apa calda cam pana la jumatate din inaltimea acestora:
compot de piersici preparare 4
5. Se pune oala pe foc si din momentul in care apa incepe se fiarba se reduce focul si se mentine fierberea fara clococot timp de 1/4 de ora. Intre timp am pregatit un „culcus” primitor pentru borcanele fierbinti, cu cateva straturi de materiale textile, ideea e sa se mentina o temperatura inalta pentru o durata cat mai lunga. Am asezat borcanele fierbinti in acest „culcus”:
compot de piersici preparare 5

6. Am acoperit bine si am lasat borcanele cu compot sa se raceasca lent pana a doua zi, cand le-am asezat frumos in șpais, cum zice banatanul, adica in camara. La fel am facut si compot de prune, bineinteles, din fructe intregi:
compot de prune pregatit dupa reteta de compot de piersici

Sursa https://www.retetecalamama.ro/retete-culinare/conserve/compot-de-piersici.html

Ana și Juan Sebastian Vera

A luz apaga porque já raiou o dia
E a fantasia vai voltar pro barracão
Outra ilusão desaparece quarta-feira
Queira ou não queira terminou o carnaval.

Mas não faz mal, não é o fim da batucada
E a madrugada vem trazer meu novo amor
Bate o tambor, chora a cuíca e o pandeiro
Come o couro no terreiro porque o choro começou.

A gente ri
A gente chora
E joga fora o que passou
A gente ri
A gente chora
E comemora o novo amor.

USR

Dl Ghinea ne anunță că USR a votat împotriva referendumului cerut de trei milioane de cetățeni. Hotărăsc ei pentru noi ce e mai bine pentru noi… Unde am mai auzit asta?
Ne modernizăm, zice dl Ghinea. Dar sigur nu ca și Elveția, unde politicienii fac legea și apoi legea este supusă unui referendum! Ci ca și Canada, înțeleg pentru că vorbim aici despre lgbt…
Mihaela Rădulescu a fost amendată cu 3000 ron pentru că a scris pe blogul propriu despre parada gay că „Sunteți aiurea și noi nu putem să ne ferim copii…” După Constituția României și Carta drepturilor omului, avem dreptul – încă – să spunem ceea ce gândim. Unde ar trebui să-și mărturisească creștinii Biblia, sau să-și spună părerea, să sape o groapă în mijlocul pădurii și să șoptească acolo ce cred? Acest drept de a tăcea vă așteaptă.
Vorbim de modernism. Unde a dus modernismul în Canada? Carte de identitate fără sex specificat, părinții nu mai sunt numiți în lege părinți ci îngrijitori, nu mai au voie să facă educație creștină sau sexuală copiilor, nu au voie să se opună tratamentului hormonal pentru schimbare de sex la proprii copii minori. Înțelegeți? Vorbim despre copilul care nu are voie să își ia carnet de conducere, să-și cumpere o casă, o sticlă de vin, sau un pachet de țigări, pentru că este minor și nu are discernământ. Dar poate hotărî să înceapă un tratament hormonal…
Citiți Legea Bill 89, Ontario.
Vreți astfel de modernism? Ei bine, sunt români care nu vor și democrație înseamnă să se meargă la vot. E vorba despre cetate, cetățenii cetății ar trebui să hotărască.
Un partid care refuză un referendum nu este un partid democratic. Adică, lasă, hotărăsc eu ce e mai bine pentru voi! Comuniștii mai făceau asta și suntem destui care suntem sătui de comunism.
O consecință a legiferării căsătoriei lgbt va fi adopția orfanilor. Lăsați textele privind familia tradițională bețivă și săracă, am citit altfel de statistici.. Aici este vorba despre LEGE. Lege care va stabili din start să ia unui copil dreptul de a avea și mamă și tată! Cine sunteți voi să hotărâți asta pentru un copil și așa încercat de soartă dacă a ajuns la orfelinat? Adică puneți dreptul unei familii lgbt înaintea drptului unui minor. Dreptul unor adulți înaintea dreptului unui copil fără apărare…

Manipularea sau fereastra Overton

Manipularea pentru to(n)ți sau Fereastra Overton
Publicat pe 22 Septembrie, 2014 de mediocruladevarat
besogon-overton-window

Cred că am pomenit de mai multe ori un banc despre homosexualitate, dar îndrăznesc să-l mai repet.

Un bătrân, abia ținându-se pe picioare, vine grăbit la serviciul pașapoarte.
– Vreau pașaport în regim de urgență, ca să plec cât mai repede din țară.
– Păi n-aveți nevoie de pașaport în Europa.
– Europa e prea aproape… vreau să mă duc la capătul lumii.
– Da’ de ce?
– Nu sunt de acord cu politica față de homosexuali!
– Cum așa?
– Pe vremea lui Antonescu îi împușcau. Gheorghiu-Dej îi băga la pușcărie. Ceaușescu îi închidea la balamuc. Acum, după revoluție, i-au lăsat în pace și le-au dat drepturi.
– Și-atunci?
– Mi-e teamă să nu devină OBLIGATORIU…

Nu o dată mi-a trecut prin minte gândul că e PREA adevărat ca să nu aibă și un substrat teoretic.
Zilele trecute l-am auzit pe celebrul regizor și actor rus Nikita Mihalkov, prezentând în emisiunea lui, Besogon TV, teoria FERESTREI OVERTON, considerată prototipul tehnologiei manipulării opiniei publice. Teorie care îmi confirma bănuiala despre substratul bancului de mai sus.

Iată, în continuare, o traducere, cu unele adaptări pentru limba română.

V-am promis să vă prezint tehnologia folosită pentru a face lumea să se obișnuiască cu ceea ce, în mod normal, e IMPOSIBIL să poată accepta. Tehnologia „sădirii” în conștiința umană a ceea ce, aparent, nu poate fi inclus. Din păcate… se poate.

Se numește FEREASTRA OVERTON.

Joseph P. Overton (1960-2003), prim vice-președinte al Centrului pentru Politici Publice (la Mackinac Center), a formulat această teorie, care i-a primit numele postum, în urma unei catastrofe aviatice.

În conformitate cu FEREASTRA OVERTON, pentru fiecare idee sau problemă, în societate există o așa-numită fereastră de oportunități. În cadrul acestei ferestre, ideea poate (sau nu) să fie discutată pe larg, susținută deschis, promovată, se poate încerca legalizarea ei. Fereastra e mutată, schimbând paleta posibilităților de la o fază de NECONCEPUT, complet străină moralei publice, total respinsă, până la faza de POLITICĂ CURENTĂ, care e deja discutată pe larg și adoptată de conștiința populară și susținută prin lege.
Nu e o spălare a creierului ca atare, ci o acțiune mult mai subtilă…

Să abordăm ceva cu totul de neînchipuit.
Să ne imaginăm, de exemplu, legalizarea canibalismului, dreptul oamenilor de a se mânca reciproc. Destul de dur, nu?
E evident că în prezent, în 2014, nu e posibilă desfășurarea unei propagande pro-canibalism, deoarece societatea ar exploda. Asta înseamnă că problema legalizării canibalismului se află la stadiul de oportunitate ZERO a ferestrei.

Acum vom simula modul în care ideea de NECONCEPUT va fi implementată, trecând prin toate etapele ferestrei de oportunități.
Astfel, subiectul va deveni nu doar acceptabil, ci chiar obligatoriu.

Tema canibalismului e încă dezgustătoare și absolut inacceptabilă în societate. A discuta acest subiect în presă sau într-o companie decentă e indezirabil. Ca atare, prima mișcare a FERESTREI OVERTON e mutarea subiectului canibalism din domeniul de NECONCEPUT în cel RADICAL.

Ne bucurăm de libertatea de exprimare, nu-i așa? Avem democrație… De ce să nu vorbim despre canibalism? Oamenii de știință, în principiu, au dreptul să vorbească despre orice – pentru ei nu există subiecte interzise, ei trebuie să studieze toate temele. Și dacă așa stau lucrurile, atunci putem organiza un simpozion etnologic cu tema „Ritualuri exotice ale triburilor din Polinezia”. Vom aborda istoria subiectului, îl vom introduce în circuitul științific și vom obține opinii autorizate despre canibalism.
Putem, deci, discuta despre canibalism și rămâne, în același timp, în limitele respectabilității științifice.

FEREASTRA OVERTON s-a mutat. A fost deja determinată revizuirea pozițiilor, asigurând astfel trecerea de la atitudinea intransigentă, de respingere, a societății, la o atitudine mai pozitivă.
Concomitent cu discuția pseudo-științifică, TREBUIE să apară undeva „Societatea Canibalilor Radicali”. Chiar dacă vor fi prezenți doar pe internet, „Canibalii Radicali” vor fi observați și menționați de toate mass-media relevante.

Rezultatul primei mișcări a FERESTREI OVERTON:
– tema inacceptabilă a fost introdusă în circulație, tabu-ul a fost „desacralizat”, a fost distrus caracterul univoc al problemei și s-au creat „tonuri de gri”.

Următorul pas al FERESTREI OVERTON mută tema canibalismului din domeniul RADICAL în cel POSIBIL. În acest stadiu continuăm să cităm „oamenii de știință”. Nu ne putem permite respingerea cunoștințelor despre canibalism… Oricine ar refuza să discute această temă, ar trebui înfierat drept bigot și ipocrit.
Condamnând bigotismul, trebuie să găsim un nume elegant canibalismului.
Nu mai există canibalism! Acum se numește, de exemplu, „antropofagie”. Dar termenul în cauză va fi, curând, înlocuit din nou, considerând această definiție drept jignitoare. Scopul inventării noilor denumiri e devierea problemei de la esența ei, ruperea formei de conținut, privarea adversarilor ideologici de cuvânt. Canibalismul se transformă în „antropofagie” și apoi în „antropofilie”, la fel cum un criminal își schimbă numele și pașapoartele.

În paralel cu jocul numelor, are loc crearea unui precedent de referință – istoric, mitologic, contemporan sau pur și simplu inventat, dar cel mai important – legitimant.

Obiectivul principal al acestei etape, cel puțin parțial, e de a scoate mâncarea cărnii de om de sub incidența penalului. Eventual, prin găsirea unui exemplu în istorie. După ce a fost găsit precedentul legitim, apare posibilitatea de a muta FEREASTRA OVERTON din spațiul POSIBIL în domeniul RAȚIONAL.

„Dorința de a mânca carne de om e înscrisă în genele omului și e, deci, naturală”
„Uneori, să mănânci un om e necesar, există circumstanțe determinante”
„Există oameni care doresc să fie mâncați”
„Antropofilii au fost provocați”
„Gustul fructului oprit e mereu dulce”
„Omul are libertatea de a-și rezolva singur problemele”
„Nu ascundeți informațiile, astfel ca fiecare să poată decide dacă e antropofag sau antropofil”
„Are antropofilia aspecte negative? Există vreo dovadă?”
ș.a.m.d.

(Observați cum decurge procesul și suprapuneți-l peste evenimentele pe care le-ați trăit în ultimii 30, 20 sau 10 ani…)

În conștiința comunității se creează în mod artificial „câmpul de luptă” pentru această problemă.
(Acum se trece de la RAȚIONAL la POPULAR.)
În scopul popularizării temei canibalismului, ea trebuie să fie susținută de mesaje populare, „asezonată” cu personalități istorice și mitologice, și dacă e posibil, cu personalități media contemporane. Antropofilia pătrunde masiv la știri și în talk-show-uri. Oamenii sunt mâncați în filme de largă distribuție, în versurile cântecelor și în clipuri video.

Una din tehnicile folosite se numește „Uită-te în jur”:
– „n-ați știut că unul dintre cei mai cunoscuți compozitori e …antropofil???”
– „unul dintre cei mai celebri scenariști polonezi a fost toată viața antropofil, a fost chiar cercetat pentru asta. Unde e democrația?”
– „câți au zăcut prin balamucuri?”
– „câte milioane au fost deportați și li s-a retras cetățenia?”
– „ce părere aveți despre clipul „Eat me baby” al lui Lady Gaga?” 😉

Tema aflată în prelucrare se aduce în top și începe să fie reprodusă în mod autonom în mass-media, show-business și politică.

Pentru justificarea subiectului, suporterii legalizării uzează de imaginea umanizată a criminalilor, creându-le o aparență pozitivă, prin intermediul argumentelor care bagatelizează faptele lor criminale.
De exemplu:
– „doar sunt oameni care creează… ce dacă au mâncat?”
– „ei își iubesc sincer victimele – mănâncă, deci iubește”
– „antropofilii sunt victime ei înșiși – viața i-a obligat, așa au fost educați”
– etc., etc.

Asta, pe de altă parte, e „sarea și piperul” manipulatorilor din talk-show-uri:
– „Vă vom povesti despre o tragică poveste de dragoste – el voia s-o mănânce, iar ea dorea doar să fie mâncată. Cine suntem noi, să-i judecăm? Poate că asta e adevărata dragoste. Cine vă credeți, ca să vă opuneți iubirii?”

Începe să vă „sune” cunoscut?

Trecerea la etapa a cincea se face atunci când tema s-a „încins” și se poate muta din categoria POPULARĂ în cea a POLITICii CURENTE.
Începe pregătirea bazei legislative. Grupuri de lobby, aflate în preajma puterii, se consolidează și ies din umbră. Sunt publicate sondaje care, chipurile, confirmă marele procentaj al susținătorilor legalizării canibalismului. În conștiința publică se introduce o nouă dogmă – „interdicția interzicerii canibalismului”. E un simbol al liberalismului – toleranța ca o interdicție a interzicerii tabu-urilor, interzicerea prevenirii și corecțiilor abaterilor dăunătoare pentru societate.

În timpul acestei ultime etape, societatea e deja „zdrobită”.
Se adoptă legi care schimbă (distrug) normele existenței umane. Tema se „rostogolește” inevitabil către școli și grădinițe. Asta înseamnă că următoarele generații vor crește lipsite complet de șanse de supraviețuire.

Așa s-a întâmplat și cu legalizarea pederastiei – acum „ei” pretind să fie numiți GAY.
Acum, sub ochii noștri, Europa încearcă legalizarea incestului și a eutanasierii copiilor.

FEREASTRA de oportunități descrisă de OVERTON se „mișcă” mai ușor într-o societate tolerantă. Într-o astfel de societate fără idealuri, nu există o delimitare clară între bine și rău.

– Vreți să vorbiți despre faptul că mama dumneavoastră e o târâtură?
– Vreți să publicați un articol despre asta?
– Să cântați un cântec?
– Să demonstrați, la urma urmei, că a fi târâtură e normal și chiar necesar?
E exact tehnologia descrisă mai sus și se sprijină pe libertinaj.

Dacă nu există tabu-uri, nu există nimic sacru.
Există așa-numita libertate de exprimare, transformată în libertatea de dezumanizare. Sub ochii noștri se elimină ultimele obstacole ce protejează societatea de auto-distrugere. Acum, calea e deschisă.

Crezi că nu vei reuși să schimbi nimic de unul singur? Ai perfectă dreptate. Singur, omul nu poate nimic…
Dar, personal, ești obligat să rămâi Om. OMUL e capabil să găsească o soluție oricărei probleme. Și ceea ce nu vei putea de unul singur, vor reuși oamenii uniți de o idee comună.

Uită-te în jur…

sursa

La ce vârstă copilul poate să primească diferite însărcinări? Un tabel util oricărui părinte!
FACEBOOK PREV ARTICLE NEXT ARTICLE
La ce vârstă ați rămas, pentru prima dată, pe noapte la prieteni? Când ați început să vă machiați și să ieșiți la primele întâlniri? În adolescență cu siguranță, v-ați dorit să începeți mai devreme aceste lucruri, însă din punct de vedere al părinților este mult mai complicat.

varsta și responsabilități

Nu este atât de simplu să înțelegem la ce vârstă copilul este gata pentru o activitate sau alta, deoarece toți sunt diferiți, ceea ce înseamnă că și copii au nevoie de o abordare individuală. Totuși, părinții actuali afirmă într-un glas că copii se dezvoltă prea repede. Conform datelor unui sondaj, realizat de Harris Poll, 92% dintre respondenți au fost de această părere.

Această organizație americană a efectuat acest sondaj printre părinți și adolescenți pentru a afla părerea celor din jur referitor la vârsta ideală pentru diferite tipuri de activități și responsabilități. La sondaj au participat 2643 adulți și 510 adolescenți (13-17 ani). Iată rezultatele sondajului.

Mai mult, majoritatea părinților consideră că adolescenții devin adulți la 18 ani, în timp ce americanii în vârstă de 65 de ani și mai mult consideră că 19.5 ani este vârsta ideală pentru a începe viața de adult. Dvs. ce părere aveți?

Prăjitură

Cea mai buna prajitura din lume! Desert incredibil cu bezea, frisca si banane!
1 aug 2017

Share pe Facebook
Aceasta prajitura cu multa bezea, frisca si banane se pare ca indeplineste destul de multe conditii pentru a purta titulatura de cea mai buna prajitura din lume.
In 2002 aceasta prajitura a fost desemnata chiar prajitura nationala a Norvegiei.
aceasta prajitura este foarte buna, arata spectaculos, are un strat moale si pufos, altul crocant, frisca si banane, se face usor si nu vei murdari decat doua boluri in timpul prepararii.
Urmeaza instructiunile si vei obtine un desert impresionant. Dupa ce il savurezi poti sa iti dai cu parerea: a fost sau nu cea mai buna prajitura din lume?
Ingrediente
10 linguri unt moale
330 grame zahar
160 grame faina
1 lingurita praf de copt
Scortisoara, cardamon
5 oua
80 ml lapte
200 ml frisca lichida
1-2 banane
Fulgi de nuca de cocos, baton de vanilie
Mod de preparare

Bate cu ajutorul unui mixer untul cu 130 grame de zahar, pana cand obtii o crema moale si aerata. (aproximativ 3 minute)

Da mixerul la viteza mai mica si adauga faina, praful de copt si aromele, continuand sa amesteci. Pune si galbenusurile de ou si laptele, amesteca, apoi pune compozitia intr-o tava tapetata cu hartie de copt.

Separat, bate cu mixerul albusurile de ou cu restul de zahar pana cand devin spuma. Pune bezeaua rezultata peste compozitia pe care ai pus-o in tava.

Pune prajitura la cuptor (180 de grade C) pentru 30-35 de minute sau pana cand bezeaua devine aurie. Cand a trecut jumatate din timpul de coacere, pune peste stratul de bezea si fulgii de nuca de cocos.

Dupa ce s-a racit, taie blatul (doar stratul pufos al prajiturii) transversal. Pune peste jumatatea de la baza un strat de frisca si banane taiate felii, apoi pune deasupra cealalta jumatate de blat.

Lasa prajitura sa stea la rece cel putin o ora inainte de a o manca.

%d blogeri au apreciat asta: