Întâlnire de gradul zero pe o navă

nava-moldova_1

Întâlnire PSD de gradul zero pe un vapor.
Ca orice partid care se respectă și reprezintă interesele cetățenilor, clanul PSD-ist a pus de-o ședință… pe vapor. Nu-i prima oară. Și nici ultima nu va fi, dacă n-o pieri PSD-ul…
Ca niște băieți care știe cum merge treaba, la urcare au fost controlați mai sever decât dacă ar fi intrat într-o bază militară americană.
Au fost ”rugați” cu toții să depună la ”garderobă” toate telefoanele mobile, pixurile și nasturii de la haine, broșele și medalioanele, brichetele, ca și cristalele Swarovski de la chiloțeii tanga ori de la chiloții parașută.
Uite așa, bine ”despăduchiați”, toți membrii de vază ai ”cupolei” PSD-iste, au fost băgați în cabina de ședință de la bordul vaporului, unde li s-au adus la cunoștință noile măsuri luate de către conducerea centrală, vizând munca în folosul comunității. Nu s-a specificat clar, care comunitate.
Oare ce secrete aveți voi față de poporul care v-a pus acolo, la conducerea țării?
Ce aveți voi așa de secret încât să controlați până și muștele care intră pe fereastră, să nu aibă microfoane ori telefoane mobile?
Dar voi, jurnaliști de doi bani, tonomate perimate psihic, cum dracu de nu bateți moneda pe această temă? Vă e frică să nu fiți tăiați de la recompensele guvernamentale?
Unde dracu am mai văzut eu așa ceva? Parcă în filmele cu mafioți ale anilor 30-40?…
Până la urmă, nu putem să nu ne întrebăm: POPORUL ROMÂN O FI REPREZENTAT DE CINEVA ÎN CONDUCEREA ACESTEI ȚĂRI???

Cum să tai ceapa

Despre ceapa se spune ca da savoare majoritatii mancarurilor din intreaga lume. Fie ca este alba, galbena sau rosie, ceapa este un ingredient de baza in bucatarie. Iar ca mancarea sa iti iasa asa cum iti doresti tu, trebuie sa o tai asa cum iti cere reteta aleasa: cuburi, felii, rondele sau feliute subtiri.

In momentul in care cumperi ceapa de ma piata trebuie sa o alegi destul de mare si de tare, astfel incat sa fie usor de taiat. Dupa ce ai curatat-o de coaja ar fi indicat sa ii indepartezi si pielita fina care ramane sub coaja. Pentru a taia mai usor ceapa ar trebui sa folosesti un cutit mare si bine ascutit (de preferat un cutit de bucatar). Un cutit care nu este destul de bine ascutit mai degraba va sfarama ceapa decat o va taia.

In clipul de mai sus il veti vedea pe Jamie Oliver care ne arata cum sa taiem ceapa cat mai usor si mai rapid posibil. Cert este ca foarte multe persoane se confrunta cu astfel de probleme in momentul in care vor sa se apuce de facut mancare.

10 alternative la pedeapsă

alternative la pedeapsă

Ce putem face atunci când nu știm ce să mai facem?

Mulți dintre noi suntem conștienți de faptul că pedepsele funcționează doar pe termen scurt și ne rănesc copiii pe termen lung. Cu toate acestea, mulți dintre părinți mărturisesc că ar face orice să renunțe la pedepse, dar uneori “nu mai știu ce să facă”.
În articolul de mai jos îți propunem 10 alternative la care poți apela atunci când te simți depășit, dar vrei să îți educi copilul fără pedepse:
De ce ne pedepsim copiii deși nu credem în pedepse?
Mulți dintre părinții anului 2014 cunosc prea bine efectele dăunătoare pe termen lung ale pedepselor, precum și înșelătoarele efecte pe termen scurt. Da, fiul meu își va face până la urmă temele dacă îi restricționez accesul la jucării și îl ameninț că nu va putea merge la ziua de naștere a celui mai bun prieten. Dar își va face el tema și a doua zi, va învăța ceva din acele exerciții, va putea să dezvolte un interes crescut pentru măcar una dintre materiile școlare? Nu, pentru că școala și învățatul au devenit deja o pedeapsă în sine.
Chiar dacă știm asta, de multe ori, din cauza propriilor experiențe din copilărie (când pedeapsa și recompensa erau formula de aur, nu-i așa?) nu reușim să găsim alternative pentru “Îți închid desenele dacă nu te oprești acum din urlat!”
Dar iată 10 idei, recomandate de psihologul Aletha Solter, expert în ataşament, traumă şi disciplină non-punitivă și fondatoarea Institutului Aware Parenting, pentru a înlocui cu succes pedepsele:

10 lucruri pe care le pot face în loc să îmi pedepsesc copilul

1. Caută nevoia reală!
La coadă la supermarket, un copil de trei ani se plictisește și începe să arunce alimentele din căruț. Dacă poți să anticipezi această situație și să satisfaci nevoia copilului tău de a fi activ (oferindu-i o jucărie în timp ce stă la coadă, cântând un cântecel cu el), atunci poți să eviți momentul în care ai fi tentat să îl pedepsești.

2. Oferă-i informații și argumente.
Dacă nu vrea să meargă de mână pe stradă, explică-i cât este de periculos înainte de a-l amenința că vă întoarceți acasă dacă nu te ascultă. Este posibil să dureze destul de mult până când va accepta explicațiile tale, dar nu îți pierde răbdarea! Educația nu se face de pe o zi pe alta.

3. Caută sentimentul nemărturisit.
Un copil lovind un alt copil exprimă de cele mai multe ori o frustrare din afara relației cu acel copil. Înainte de a-l pedepsi pentru că a lovit un alt copil, încearcă să afli ce l-a făcut atât de furios în acea zi (poate a fost lovit și el mai devreme de un alt copil, poate a simțit că l-ai ingnorat toată ziua, poate se adaptează mai greu la grădiniță decât ai fi crezut?).

4. Schimbă mediul.
Cutia cu farduri este răvășită odată la două zile și rimelul tău este întins periodic pe faianța din baie? Schimba locul cutiei cu farduri! E normal ca un copil să fie atras de o astfel de cutie cu comori: e atât de colorată și miroase atât de bine! În plus, și tu te joci în fiecare dimineață cu ea!

5. Găsește alternative pentru activitatea care te deranjează.
Bucătăria nu este un loc potrivit pentru o cursă de mașini, dar spune-le că pot face asta și mai distractiv pe holul cel lung al casei.

6. Construiește o alegere în loc să dai un ordin. În loc de “Mergem la grădiniță!” încearcă: “Vrei să mergem cu tramvaiul sau pe jos azi la grădiniță?” Funcționează 90% din cazuri, garantat!

7. Arată-i cum vrei să se poarte, folosește acțiunea, nu doar cuvintele. Mai ales pentru copiii mai mici, e important să te vadă pe tine mirosind o floare în loc să o smulgi. Te va imita cu siguranță!

8. Vorbește-i despre sentimentele tale! ”Sunt foarte obosită și mă supără că trebuie să strâng jucăriile tale din toată casă. Crezi că ai putea să duci o parte din ele la tine în cameră?” Nu aștepta până când nu mai poți…

9. Scoate copilul din situație (dacă lovește un act copil, de pildă) și stai cu el până se linistește. Oferă-i șansa să plângă, să vorbească și poate vei afla ce l-a înfuriat cu adevărat și a determinat agresivitatea.

10. Ia-ți un time-out de părinte! Furia poate fi o emoție orbitoare. Ca și în relația cu adulții, când simți că ești cuprins de furie oprește interacțiunea cu copilul, ieși din cameră, respiră, fă câțiva pași afară, revino după 5 minute și încearcă oricare din alternativele de mai sus!

Dacă vrei să afli mai mute despre beneficiile educației fără pedepse și recompense, o poți asculta pe minunata Aletha Solter într-un interviu pentru Totul despre Mame.

Cum curățăm fructele

Oare de câte ori nu ne-am chinuit să curăţăm fructele, iar rezultatul a fost groaznic?! Iată că se găsesc soluţii inedite în acest sens, iar hainele noastre pot să rămână nepătate şi fructele să fie curăţate perfect. Există cel puţin 6 fructe pe care noi le curăţăm greşit. În acest filmuleţ câţiva oameni ne împărtăşesc din experienţa lor şi ne arată cum ar trebui să procedăm.

Dacă până acum curăţam coaja de kiwi începând cu părţile laterale, cu siguranţă acest lucru va trebui schimbat. Soluţia este să înlăturăm mai întâi capetele. Apoi, cu ajutorul unei linguri, extragem pulpa din coajă.

Rodia se curăţa uşor după ce o tăiem pe jumătate, apoi o desfacem puţin. Luăm o lingură de lemn şi un bol şi lovim hotărât fiecare jumătate de fruct. Vom observa că toate seminţele rodiei vor cădea în bol.

Pentru a curăţa un fruct de mango, avem nevoie de un simplu pahar de sticlă. Tăiem fructul în trei felii apoi ne folosim de marginile paharului pentru a decoji fructul de mango. Felia din mijloc conţine un sâmbure plat pe care îl putem extrage ulterior. Este atât de uşor şi practic!

De câte ori nu ne-am chinuit să curăţăm o portocală decojind fiecare părticică? Ei bine, iată că se poate mult mai simplu. Facem o crestătură la jumătatea portocalei, de jur împrejur, apoi sdecojim fiecare parte, astfel încât fructul să rămână întreg.

Este destul de greu să tăiem un pepene voluminos în bucăţi mici, aşa că specialiştii noştri ne oferă soluţia perfectă. Mai întâi tăiem pepenele pe jumătate pentru a obţine două bucăţi mari. Fiecare jumătate o crestăm apoi de trei ori pe fiecare parte. Vom secţiona apoi conţinutul pepenelui în bucăţi mici, îl întoarcem cu coaja în sus, dupa care apăsam si scuturăm. Toate bucăţelele de pepene vor cădea uşor într-un bol, de unde vor aştepta să fie savurate.

Noapte bună, domnule președinte Băsescu!

Azi a încetat din viață proiectul PMP. Ceea ce s-a dorit o adevarată revoluție în politica de Dâmbovița prin valorificarea esenței pozitive a tot ce a însemnat băsismul în ultimii ani s-a stins cu o durere din care iată s-a intrupat…Elena! Am fost entuziasmați că vom avea un nou partid „emanat” dintr-o mișcare populară care vrea un stat de drept, o elită politică din intelectuali dornică să ajute în sfârșit poporul ăsta să învețe să pescuiască nu să traiască din firimiturile aruncate de diverși interesați.
După debutul fulminat cu alte chipuri, mai neprihanite… n-a durat mult și hop tot ăștia cu vechi state … cu rezultate… la conducere. Cred că neprihăniții ar avea obligația morală să explice populației cum s-a produs această schimbare a partidului. Cum din intrată pe ușa din dos, după ce greul a fost făcut E.Udrea ajuge președintă PMP și candidată la președenția țării.
Buna dimineața, distinși intelectuali!
Urarea se adresează deopotrivă lui Cristian Preda, Cristian Diaconescu, Daniel Funeriu, Teodor Baconschi, Adrian Papahagi, Sebastian Lazaroiu care chiar au crezut în Moș Crăciun.
Noapte bună, domnule președinte Băsescu!
Scufița roșie-galbenă-portocalie l-a păpat pe lup… chiar dacă era mai bâtran și mai târșit de viață decât ea!

Fără rușine și fără onoare

gorghiu

 februarie 2014, în “marţea neagră”, Alina Gorghiu a votat DA pentru amnistie, amnistia fiind “bun”; în august 2014, Alina Gorghiu pretinde că amnistia este “rău”.Poziţia Partidului Naţional Liberal a fost ca parlamentarii săi să voteze împotriva legii amnistiei, iar deputatul Alina Gorghiu, membru PNL, a votat împotriva propriului partid, făcând front comun cu mai marii corupţi ai ţării, transpartinic vorbind.

 

18.08.2014, Romexpo, Bucureşti. Luni a avut loc întâlnirea prezidenţiabilului ACL, Klaus Iohannis, cu militanţii PNL şi PDL din Bucureşti şi Ilfov. La întâlnire au participat lideri ai PNL, PDL şi FC. Vorbitorii au încercat să profite de acest prilej pentru a mobiliza membrii partidelor în scopul strângerii de semnături pentru candidatura lui Klaus Iohannis la funcţia supremă în stat. Chiar dacă şi-au ales cu grijă tehnicile, tacticile şi discursurile, nu toţi vorbitorii s-au remarcat într-un mod pozitiv.

Într-o tentativă de discurs motivaţional pentru susţinerea lui Klaus Iohannis, deputatul PNL Alina Gorghiu a încercat să interacţioneze cu oamenii prezenţi la Romexpo printr-un fel de dialog, formulând următoarele întrebări:

Vreţi amnistie?

Şi sala a spus… – Nuuu…

– Vreţi baronet PSD?

Şi sala a spus… – Nuuu…

– Vreţi ca PSD să confişte statul…”,

sau ceva de genul…

” – Nuuu…”

După nici 6 luni de când a votat în favoarea legii amnistiei, mesajul Alinei Gorghiu pentru susţinerea lui Klaus Iohannis este următorul: ” – Klaus Iohannis este bun dacă nu vreţi amnistia pe care eu am votat-o.”

 

 

 

10 secrete pentru a micșora natural colesterolul

Organizatia Mondiala a Sanatatii spune ca 17 milioane de oameni mor anual datorita colesterolului marit. Luand in consideratie ca aceasta afectiune sporeste semnificativ riscul de boli cardiace, mentinerea sub control a nivelului de colesterol este deosebit de important (2). Desi multi oameni se indreapta spre medicamentele pe reteta pentru a-si controla nivelul colesterolului, exista o abordare mai sigura si chiar permanenta si anume: schimbarea dietei. Citeste mai departe pentru a afla alegerile noastre in ce priveste cele 10 uimitoare secrete de dieta cu scopul micsorarii colesterolului si prevenirii bolilor cardiace.

1. Edamame

Aceste boabe de soia vibrante colorate au un gust dulce si un beneficiu inca si mai dulce pentru corp: ele sunt bogate in fibre solubile si izoflavone, ambele reducand nivelul colesterolului. Un beneficiu suplimentar? Edamame este plina de proteine – o gustare delicioasa si care iti face bine!

2. Ovaz

Stim cu totii ca micul dejun este o modalitate importanta de a-ti mentine corpul energizat de-a lungul zilei. De ce sa nu multiplici efectele energizante ale mesei de dimineata prin recurgerea la ovaz? Alimentele precum ovazul si cerealele pe baza de ovaz ofera proprietati reducatoare de colesterol, multumita unui continut inalt de fibre. Cat de mult poate reduce nivelul colesterolului ovazul? Pana la 7%! (3)

3. Ceaiul verde

Desi ceaiul negru poate si el determina scaderea nivelului de colesterol, ceaiul verde este deosebit de eficient, deoarece este preparat din frunze care au trecut printr-un proces de fermentare mai scurt. Rezultatul? O mai inalta concentratie de antioxidanti ce pot micsora colesterolul, numiti catehine. Citeste mai multe aici: Acum te poti bucura cu adevarat de o ceasca de ceai verde

4. Leguminoasele

Da, aceste legume pline de nutrienti, sunt benefice pentru inima ta, dar de ce? Fasolea este bogata in fibre solubile, care leaga colesterolul in timpul procesului digestiv si il propulseaza in afara corpului. De la fasolea rosie la cea pestrita si de la linte la fasole alba, leguminoasele sunt versatile, gustoase si un important partener in lupta impotriva colesterolului marit.

5. Nucile

Daca iti restrictionezi consumul de nuci datorita inaltului lor continut caloric, reconsidera-ti decizia. O gramada de cercetari arata ca nucile – incluzand in aceasta categorie arahidele, nucile, fisticul, alunele de padure, nucile pecan, migdalele si altele – sunt bogate in steroli vegetali, care previn absorbtia colesterolului. Doar o mana de nuci pe zi – pana la 60 g – este tot ce ai nevoie. (4) Citeste mai multe aici :  Nuca – medicamentul toamnei

6. Avocado

Avocado este un fruct cremos, gustos ce contine acid oleic, care nu doar ca micsoreaza colesterolul rau (LDL), dar mai da si un impuls colesterolului bun. De parca nu ar fi fost destul, avocado este plin de fibre si beta-sitosterol, o substanta fitochimica ce ajuta la moderarea nivelului de colesterol. Citeste mai multe aici:  5 motive pentru care sa consumi avocado !

7. Perele

Un mar pe zi tine doctorul la distanta, dar perele pline de pectine nu sunt nici ele slabe la acest capitol – indeosebi cand vine vorba de micsorarea colesterolului. De fapt, perele proaspete depasesc merele la continutul de pectine, care evacueaza colesterolul din corp inainte de a fi absorbit. Pentru a maximiza aportul de fibre, nu coji para: doar spal-o si mananc-o. Piersicile, portocalele si bananele sunt si ele pline cu acest tip binefacator de fibre.

8. Rosiilecolesterolul

Daca iti place sa mananci un castron plin de paste integrale, doar toarna din belsug sos de rosii peste ele pentru a tine colesterolul sub control. Rosiile pleznesc de pline ce sunt cu licopen, un compus vegetal care micsoreaza nivelul colesterolului LDL. Rosiile taiate marunt sau facute sos amplifica absorbtia de licopen, asa ca introdu sucul de rosii, supa de rosii si alte feluri de mancare cu rosii in dieta ta mai des.

9. Vinetele

Desi vinetele s-ar putea sa nu iti vina in minte imediat atunci cand te gandesti la alimentele care reduc colesterolul, aceasta planta vinetie ofera o multime de beneficii pentru sanatate, inclusiv controlarea nivelului de colesterol. De fapt, unele cercetari au aratat ca includerea vinetelor intr-un fel de mancare micsoreaza colesterolul cu pana la 30%, multumita inaltului lor continut de fibre. (5) Okra (bamele) cad si ele in categoria legumelor putin cunoscute ca reducand colesterolul.

10. Semintele de in

Semintele de in sunt pline de acizi grasi omega-3 ce reduc colesterolul LDL. Insa semintele de in mai contin si o forma speciala de fibre deosebit de benefice pentru inima numita lignina. Citeste mai multe aici: Omega 3, importanta si sursele!

Daca suferi de colesterol marit, nu apela la pastile. In loc de ele, incearca aceste 10 alimente care ofer o simpla – si delicioasa – modalitate de a-ti reduce colesterolul si de a te bucura de o optima sanatate cardiaca. Insa cea mai buna metoda de a reduce colesterolul este trecearea la o dieta complet vegana fara nici un fel de produse de origine animala.

Corpul nostru isi produce propriul colesterol care este deosebit de important in functionarea organismului. In momentul in care prin alimente aducem in corp un colesterol strain de la alte organisme(animale) care la fel ca noi isi produc propriul colesterol, atunci avem de-a face cu un surplus ce este greu de manageriat. Plantele nu au colesterol si din contra incurajeaza si ajuta activ curatarea acestuia din corp.

Surse utilizate:

1) http://www.cdc.gov/mmwr/preview/mmwrhtml/mm6004a5.htm

2) http://www.cdc.gov/cholesterol/faqs.htm

3) http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21631511

4) http://www.aarp.org

5) http://www.oregonlive.com

6) http://www.heart.org

http://science.naturalnews.com

 

http://www.naturalnews.com/045480_diet_secrets_lower_cholesterol_heart_disease.html – colesterolul

Din intrebarile si indoielile unui parinte despre bataia copilului

bătaie

„Ca aproape orice copil din Romania comunista, am crescut cu cheia de gat si am fost invatata sa imi respect parintii si profesorii cu bataia, urechelea sau chiar cu cureaua. Juram printre dinti ca, atunci cand voi fi mare, nu le voi face asa ceva copiilor mei. Niciodata. Dincolo de durerea fizica, umilinta era de nesuportat. Imi imaginam ca parintii mei nu ma mai iubesc si ca i-am dezamagit teribil.
Ma cuprindea teama doar cand auzeam usa de la intrare. Stiam ca o nota mica, o hainuta nearanjata, temele neterminate ar fi putut declansa reprosurile, umilintele verbale sau chiar bataia.
Acum sunt un adult in toata firea, am un loc de munca, o familie frumoasa cu doi copii, de patru si sapte ani. Sunt ambivalenta fata de copilarie: uneori imi spun ca disciplinarea cu palma mi-a prins bine, m-a facut sa ma tin departe de rele si aproape de scoala.
Dar resimt si consecintele negative ale bataii: sunt nesigura, am inca un nod in gat cand dau ochii cu tata sau cu sefii (parca am in continuare sapte ani); daca mi se cere sa spun ceva despre mine, voi spune ceea ce ma deranjeaza, ceea ce nu pot sau nu stiu sa fac – mi-e greu sa ma laud pentru ca nimeni nu m-a laudat, mi-e greu sa accept complimente – pur si simplu nu le cred. De ce ar spune cineva lucruri dragute despre mine? Oricum nu sunt reale, nu mi le-a spus nici mama …
Cand copii mei fac cate o boacana, ii cert, ba chiar mi s-a intamplat sa le ard si vreo doua palme – eram suparata si obosita, iar ei pur si simplu pareau sa nu inteleaga. M-am simtiti atat de vinovata dupa aceea, dar nu as fi stiut ce sa fac – asa au procedat si parintii mei cu mine.
Stiu insa ce nu vreau sa se intample: nu vreau sa ii invat pe copiii mei sa le fie frica de mine, asa cum imi era mie frica de parintii mei; nu vreau sa se indoiasca de iubirea mea si de ei insisi, asa cum am facut-o eu cand eram jignita si umilita; nu vreau sa minta pentru a-si acoperi greselile, pentru ca astfel nu vor invata sa le corecteze; nu vreau sa invete ca doar pumnul si tonul ridicat rezolva un conflict; nu vreau sa stea departe de rele de teama, ci pentru ca le-am aratat oportunitatile pe care le ofera viata. Imi doresc ca ei sa fie suficient de puternici si increzatori incat sa se bucure de acele oportunitati.
Am invatat ca doar minunea de a da viata nu ma transforma intr-un parinte responsabil si competent; am nevoie de sprijin si educatie pentru a deveni parintele de care copiii mei au nevoie.”
M.T., 37 de ani, mamica a doi copii

Ce spun specialistii?

Diana Stanculeanu, psihoterapeut, Salvati Copiii:
Violenta este prezenta in familiile noastre prin folosirea pedepsei fizice si a cuvintelor umilitoare la adresa copiilor. Desi bataia este frecvent utilizata de parinti, fiind uneori un mod facil pentru a-si regla propriile stari emotionale (furie, frica), ea are consecinte negative atat in ceea ce priveste comportamentele imediate, concrete, ale copiilor, cat si in ceea ce priveste dezvoltarea psiho-emotionala si evolutia lor pe termen lung.

Ce se intampla pe termen scurt?

Recidiva – copilul va repeta comportamentul problematic; bataia nu il invata un comportament pozitiv alternativ;
Evitarea – copilul isi va evita parintele, pentru a se proteja; adesea va minti;
Imitarea comportamentului agresiv – copilul invata ca bataia „rezolva”, chiar si pe termen scurt problema, drept pentru care va prelua acest comportament;

Ce se intampla pe termen lung?

Stima de sine a copilului este afectata; cu cat situatiile in care copilul este jignit sau lovit sunt mai frecvente, cu atat frica si furia asociate conduc la scaderea stimei de sine si a increderii copilului in adultii din jurul sau. Copilul experimenteaza emotia de frica si sentimentul de lipsa a controlului, in locul celui de responsabilitate pentru propriile actiuni.
Copilul mai invata ca nu poate controla ceea ce i se intampla, ca pedepsele se aplica nu neaparat in raport cu ceea ce face el, ci mai degraba ele depind de adult. Un comportament pozitiv poate sa apara doar atat timp cat adultul este de fata, nu si in absenta lui.

– See more at: http://www.avantaje.ro/articol/din-intrebarile-si-indoielile-unui-parinte-despre-bataia-copilului-1697295?utm_source=Psychologies&utm_medium=FB&utm_campaign=FB-Post#sthash.aY5TtS6Z.dpuf

Adio, dar rămân cu tine. ȘI cu cine se mai poate!

johannis

Presedintele Forumului Democrat al Germanilor din Romania, Paul Jurgen Porr, spune ca il vor sustine pe Klaus Johannis in lupta pentru canstigarea alegerilor prezidentiale din toamna.

„Forumul il sprijina neconditionat in campania lui electorala. Spun asta din partea Forumului Democrat al germanilor.”
Frumos, dar se pare că președintele forumului a uitat de protocolul cu PSD…
Ba, nu.

„Dupa ce, deja zilele trecute, am vorbit cu vicepresedintii pe regiuni si toti au fost de aceeasi parere. In urma cu cateva luni, am spus ca nu suntem o remorca a PNL-ului si le-am spus votantilor nostri sa mearga la vot, dar sa nu voteze cu un partid anti-european. Nici acum nu suntem o remorca a PNL-ului. Noi il votam pe Klaus Johannis. Pe de alta parte, noi avem un protocol semnat cu PSD-ul si intelegerile pe plan local. ”

Deci la președenție este sprijinit omul nu partidul. Nu contează că omul candidează pe listele PNL, pe listele ACL, se votează omul, nu partidul. Este prea mult chiar și pentru Absurdistan…

Plimbarea de duminică

Originea cuvintelor „român” și „România” și alte curiozități legate de istoria noastră

român1

Dacă întrebi românii de unde provine cuvântul „român” sau „România”, majoritatea ar răspunde că acest cuvânt provine de la Roma sau de la romani.
Greşit!
Român sau România provine de la cuvântul „Arman”, sau „Armis”, adică de la zeul Hermes, pomenit în mitologia greacă de atâtea ori. Greci au preluat mai toate zeităţile de la traci şi daco-geți.
Zeul principal la geţi era Armis, adică Hermes la greci.
hermestrismegistus
Hermestrismegistus
Dacă macedo-românii sunt întrebați ce origine au, vor răspunde că sunt armâni.
aromanii

român2

român3

Ce înseamnă Sarmisegetuza, capitala Daciei?
S este un apostrof;
Armis este zeul Hermes;
Getuza înseamnă getul sau al geţilor.
Deci Sarmisegetuza înseamnă Oraşul/Locul sau Cetatea lui Hermes getul!

Geții erau de origine uriaşi, iar cartea „Urmaşii lui Ham” pe care o puteți citi aici confirmă încă o dată acest lucru. De asemenea și cartea „Dacia preistorică” a lui Nicolae Densușianu este foarte interesantă și plină de lucruri mai pușin cunoscute.

român4

Cea mai numeroasă familie din Muntenegru din ziua de azi se numeşte pe sârbeşte Getici, adică fiii geţilor! Regiunea şi munţii din Serbia se numesc Romalia, adică Armania.
Ce înseamnă cuvântul vlah sau Valahia sau vlași, etnie ce şi în ziua de azi mai există în estul Serbiei, în regiunea numită Valea Timocului? Cuvântul vlah provine de la zeul Val sau Bal sau Mol, adică Hermes. Cultul zeului Hermes sau Bal-Moloh, era răspândit în antichitate mai în toată Europa şi Asia Mică. Referențe despre acest cult găsim în tot Vechiul Testament din Biblie.

român5
O altă curiozitate este proveniența cuvântului sau denumirii „Moldova” sau Mol-Dava. Moldova sau MolDava, provine tot de la acelaşi zeu Mol, Bal, Val sau Hermes, adică Armis. Moldova, ţara sau cetatea zeului Mol!

Simbolul lui Mol sau Hermes este un bour, la fel ca stema Moldovei.

român6

Sursa: talcuireapocalipsa.wordpress.com

Cum să ții țânțarii departe

Ţânţarii sunt cei care nu ne dau pace în nopţile de vară şi pe lângă bâzâitul lor deranjant ne produc şi multiple iritaţii la nivelul pielii. Mai mult decât atât, ţânţarii pot răspândi unele boli ca malaria, febra galbenă sau encefalita virală. Ca să diminuăm aceste efecte produse de micile insecte, putem folosi câteva trucuri sau putem construi adevărate capcane. Iată una dintre ele şi după cum susţine autorul acestui videoclip – şi una dintre cele mai eficiente.

Materialele pe care le folosim sunt la îndemâna oricui… un pet reciclabil, 200 ml apă caldă, 100 g de zahăr brun (dar poate fi şi zahăr alb) şi 1 g de drojdie de bere. Aceasta este reţeta garantată pentru ca ţânţarii ce roiesc în jurul nostru să înceteze să ne mai necăjească.

Se taie sticla pe jumătate, iar în partea de jos a acesteia punem toate ingredientele. Scoatem capacul şi aşezăm partea de sus a sticlei, cu gâtul în jos. Cele două părţi ale sticlei se lipesc între ele cu bandă adezivă. Ţânţarii sun atraşi de dulceaţa amestecului iar dioxidul de carbon emanat din acest amestec le va fi fatal.

Această capcană atrage ţânţarii din curtea interioară a casei sau de pe balcon iar numărul lor se va diminua semnificativ. După un timp, dacă privim capcană inedită, vom observa că în lichid şi-au găsit sfârşitul o mulţime de astfel de insecte.

Eficienţa unor astfel de capcane poate fi totuşi aleatorie pentru că unii ţânţari îşi vor găsi victime în altă parte şi nu vor cădea mereu în plasa pe care noi am vrut să le-o întindem.

Sursa: Youtube

Știați că…?

[1] Oricât de neaoş ar pãrea, mujdei vine din francezã, de la mousse d’ail (spumã de usturoi). Sã nu vã mai prind, aşadar, spunând“mujdei de usturoi”.

[2] Cravata a fost iniţial croatã, fiindcã o purtau mercenarii croaţi din armata lui Ludovic al XIII-lea, pe la o mie şase sute.

[3] Şmecher vine din germanã, de la Schmecker, care era degustãtorul de vinuri. Actualii şmecheri, sãracii, nu fac diferenţa între Veuve Clicquot şi cãpşunicã de Vârteşcoiu.

[4] Chirpiciul vine tocmai din Persia , unde însemna cãrãmidã.

[5] A dezmierda vine din latinã, de la dismerdare, adicãtelea a şterge la fund. Pentru cã mamele pruncilor lui Traian aşa-şi dovedeau afecţiunea.

[6] Oraşul Giurgiu se chema pe vremuri San Giorgio, cã-l înfiinţaserã nişte genovezi aventuroşi care fãceau comerţ. Tot mai bine decât oraşul de vis-à-vis, care s-a transformat din Sexaginta Prista în Ruse .

[7] Pogãcile (nişte turte foarte simple, rustice, din grâu sau mãlai) au ajuns la noi prin austrieci, care le ziceau Pogatschen, dar se trag din focaccia italianã, care vine de la focus, care înseamnã mijloc, centru, buric. Buricul casei era cuptorul. Voilà!

[8] Tradiţionala damigeanã vine din franţuzescul damme-Jeanne, adicã tanti Ioana. În Argentina i se zice şi acum dama Juana, în timp ce englezii au fãcut-o demijohn, iar Vestul sãlbatic a transformat-o în jimmyjohn.

[9] Jobenul se cheamã joben fiindcã un nene pe nume Jobin îl vindea pe vremea când încã nu era limpede cum ar trebui sã se cheme în româneşte. Memoria colectivã a avut de ales între numele pãlãrierului şi “ţilindru”, care sunã ca pălaria.

[10] Clanţa se cheamã clanţã fiindcã face “clanţ”. Serios!

Turmenicul

turmenicul1

Turmericul este un condiment extras din radacina plantei de Curcuma longa, extrem de popular si apreciat in subcontinentul indian. Este intrebuintat in alimentatie, in vindecare si in medicina ayurvedica, pentru a trata o serie de afectiuni, de peste 4000 de ani. Turmericul contine curcuminoide, substante biologice active care se gasesc in curcumina si care au proprietati antioxidante puternice. Acestea neutralizeaza efectele daunatoare ale radicalilor liberi si apara organismul de bacterii. Curcumina este cea care ii confera turmericului superba sa culoare galben-portocalie, iar oamenii de stiinta ii atribuie acestei substante efectul medicinal vindecator. Se estimeaza ca in 100 g de turmeric se afla 3-5 grame de curcumina.

turmenicul2

Turmericul este un antiinflamator natural cu proprietati antiinflamatorii excelente, reducand durerea cauzata de artrita sau osteoporoza. Folosit de secole in medicina ayurvedica drept remediu impotriva artritei reumatoide, un studiu efectuat de Colegiul de Medicina UA in 2006 confirma intr-adevar efectul anti-artrita al turmericului. Totodata, turmericul poate contribui si la reducerea inflamatiei asociate cu astm. Adauga o lingurita de pudra de turmeric intr-un pahar de lapte cald si bea acest remediu homemade eficient.
GreenMedInfo.com a avut in vedere peste 400 de studii aflate in baza de date a Bibliotecii Nationale de Medicina, descoperind peste 580 de potentiale beneficii ale turmericului si ale principalului sau polifenol, curcumina. Publicatia a spus despre planta ca ar fi chiar “cea mai importanta planta a lumii”.
turmeric
Iata cateva din proprietatile uimitoare ale curcuminei:
– distruge cancerul rezistent la medicamente
– protejeaza impotriva bolilor cauzate de iradiere
– reduce nivelul inflamatiilor din organism
– protejeaza impotriva toxicitatii metalelor grele
– previne si suprima boala Alzheimer
Daniela Petrescu, A.M.PRESS

Cum să cureți știuleții de porumb

Bolile copilului tradeaza problemele parintilor

certuri-parinti

Relatia dintre parinti se reflecta intotdeauna in starea de sanatate a copilului. Bolile de care sufera frecvent copilul nu au intotdeauna cauze medicale sau patologice. Adesea, simptomele lui sunt psihosomatice – manifestari fizice sau medicale aparute pe un fond psihic fragil, provocat de scandalurile, neintelegerile sau tensiunile dintre parinti. Iata cand si cum afecteaza problemele parintilor sanatatea copiilor!

Bolile copiilor – manifestari psihosomatice ale conflictelor dintre parinti
Nu degeaba se spune ca parintii fericiti au intotdeauna copii puternici si sanatosi. Este vorba de efectul de „oglinda”. Starea de sanatate a copiilor reflecta relatia dintre parinti si viceversa. Cu alte cuvinte, copilul este cel asupra caruia sa rasfrang intotdeauna problemele emotionale dintre parinti. El devine „simptomul” tensiunilor emotionale dintre cei doi.
Sa luam un exemplu ipotetic. Daca ai o relatie cu partenerul tau presarata cu certuri, neintelegeri, scandaluri, tipete si tensiuni, este foarte posibil sa constati ca ai un copil bolnavicios – il doare tot timpul capul, burtica, se simte rau, face infectii des, sufera de viroze frecvente etc. Chiar daca ai tendinta de a da vina pe sistemul imunitar slabit, alimentatia defectuoasa sau pe alte cauze probabile ale acestor probleme frecvente in sanatatea lui, este posibil sa nu cauti unde trebuie.
Priveste mai in profunzime si vei constata ca cel mic nu are o afectiune patologica – cu cauze patologice – si ca tratamentele medicamentoase s-ar putea dovedi inutile pentru vindecarea lor. Manifestarile lui reprezinta modul in care reactioneaza la situatia tensionata din sanul familiei. Se numesc simptome psihosomatice.
Simptomele psihosomatice reprezinta modul prin care copilul transmite un mesaj important parintilor: acela ca sufera si ca este profund afectat de situatia familiala tensionata la care asista neputincios. Uneori, copilul nu stie sau nu poate sa exprime in cuvinte sentimentele care il incearca in astfel de situatii. De aceea, raspunsul lui este somatic – in corp se declanseaza diverse afectiuni sau boli, pe fondul tensiunilor emotionale pe care le provoaca certurile dintre parinti.
Conflictele parentale afecteaza sanatatea fizica si emotionala a copiilor
Bebelusul empatizeaza cu starea mamicii lui inca din burtica si reactioneaza conform cu aceasta. Dupa nastere, copiii preiau starea de spirit a ambilor parinti. Chiar daca multi parinti incearca sa ascunda tensiunile dintre ei si disimuleaza sau pozeaza adesea intr-o familie fericita in fata copilului, cel mic este greu de pacalit. Chiar daca nu este martorul unor situatii tensionate, copilul stie si simte cand ceva este in neregula cu unul dintre voi, in special cu mama, cu care are o relatie speciala de atasament.
Copilul percepe rapid tensiunea si incordarea emotionala a parintilor, iar starea lui emotionala si fizica are de suferit. Copilul acumuleaza tensiuni, framantari, griji si le exprima prin afectiuni si probleme de sanatate.
Divergentele dintre parinti conduc la imbolnaviri constante ale copilului, Nu apar intotdeauna aceleasi afectiuni. In momentul in care exista conflicte si probleme serioase in sanul cuplului parental, nici copilul nu mai primeste atentia si afectiunea de care are nevoie zilnic pentru a creste si se dezvolta armonios. In acele momente, boala este modul prin care copilul atrage atentia asupra lui si prin care incearca sa traga un semnal de alarma parintilor.
Inainte de a incerca toate tratamentele posibile si imposibile pentru tratarea afectiunilor frecvente ale copilului, incercati sa va „tratati” relatia de cuplu. Priviti mai intai in interiorul cuplului vostru, rezolvati-va problemele, ajungeti la o intelegere. Veti observa cum starea copilului vostru se va imbunatati considerabil. Se va transforma dintr-un copil fragil, bolnavicios si sensibil, intr-un copil sanatos, puternic si fericit.

Cu ce este afectat copilul si ce urmari exista daca va certati de fata cu el?

cearta intre parinti

O familie este o entitate complexa si complicata, care functioneaza numai cu efortul si sprijinul tuturor membrilor ei, parinti si copii. Intr-o familie normala, cu o atmosfera sanatoasa, trebuie sa existe armonie, intelegere, afectiune. Sigur, sunt si momente tensionate din cand in cand, neintelegeri, suparari, cauzate de fel si fel de motive, dar ele trec si se reinstaureaza din nou calmul.
Certurile parintilor
Exista insa din pacate si multe familii in care orice problema devine conflict care degenereaza in certuri nesfarsite. Intre cei doi parinti pare ca se duce un razboi care se manifesta verbal, fara menajamente din partea niciunuia; disputele nu se mai termina, tipetele, acuzatiile, usile trantite devin manifestari obisnuite, linistea si armonia sunt din ce in ce mai rare. Poate problemele care au provocat tensiunea dintre cei doi parteneri sunt mai grave (financiare, infidelitatea) sau mai putin importante, dar oricare ar fi cauza lor, in mod cert ele nu se vor rezolva prin certuri si suparari. Iar ce e mai grav este faptul ca o astfel de abordare a problemelor familiale dauneaza iremediabil asupra dezvoltarii emotionale a copiilor din respectiva familie. Este sigur ca o atmosfera tensionata, cu certuri si violenta verbala continua, nu este un mediu sanatos de dezvoltare si formare.

Cu ce este afectat copilul si ce urmari exista daca va certati de fata cu el?
Sunt familii unde certurile sunt intotdeauna la ordinea zilei, sunt si familii unde certurile trec mai repede, iar partenerii “carpesc“ relatia pe care o au ca si cum nu s-a intamplat nimic. Ceea ce e ciudat e faptul ca nici unii, nici ceilalti nu realizeaza cat de nociva a fost cearta lor pentru copii. Disputele dintre parinti nu au cum sa nu vicieze intreaga atmosfera din familie, nu au cum sa nu afecteze viata afectiva si dezvoltarea emotionala a copiilor.
Orice copil este foarte sensibil la relatia dintre cei doi parinti ai sai si nu e nici un secret ca discordia si indiferenta, chiar ura instalata intre ei il afecteaza si pe el. Copilul este foarte receptiv si la variatiile emotionale existente in relatia dintre cei adulti. Multi cred ca un copil nu le poate percepe, dar nu este adevarat; copilul stie primul daca parintii sai nu se mai iubesc si nu se mai inteleg, chiar daca nu sunt manifestari evidente. Cu atat mai mult, daca ele iau amploarea certurilor continue, copilul este afectat.
Cum afecteaza certurile pe copiii nostri?

Sunt cel putin doua urmari majore in dezvoltarea si formarea copilului cauzate de certurile dintre parinti.

Prima este cazul in care copilul, crescut in tensiune si violenta vebala, isi insuseste si el acest comportament care va deveni o insusire definitorie pentru viitorul sau caracter. Tonul ridicat, predispozitia pentru certuri, preferinta de a rezolva problemele prin dispute, un comportament concurential exagerat si dorinta de a invinge, de a-si impune punctul de vedere cu orice pret vor fi particularitati ale sale in mod sigur “imprumutate“ din familia sa de origine; ceea ce e trist este faptul ca aceste insusiri ale sale vor fi detestate de cei in preajma carora va trai ca adult. Acestia nu vor fi dispusi sa i le tolereze, iar un astfel de individ va fi judecat si izolat, daca nu va fi capabil sa se corecteze. Iar, ceea ce este si mai grav, acesti indivizi nici nu mai sunt capabili sa se schimbe, pentru ca acest mod de a fi este in natura lor deja.
Acest copil crescut in mediul nesanatos al certurilor si acuzatiilor, tipetelor si plansetelor nu va fi poate niciodata capabil sa aprecieze atmosfera de armonie, calm si intelegere a celorlaltor familii. Starea de normalitate pentru el este cea in care a crescut, cea de agresivitate, de ostilitate; iata de ce parintii sunt vinovati ca au viciat modul de a gandi si simti al copilului lor.
Dar, spre deosebire de aceasta prima categorie, care a imprumutat de la parinti violenta verbala, dar nu o resimte ca pe un defect si nici nu sufera din aceasta cauza, exista o a doua categorie de copii crescuti si formati in astfel de familii. Este vorba de copiii sensibili, chiar hipersensibili, pe care certurile dintre parinti ii deprima si din cauza carora ei chiar sufera. Acesti copii suporta cu greu disputele dintre parinti, nu se obisnuiesc cu ele si cauta protectie oriunde pot gasi, ca sa scape de atmosfera tensionata din familia lor. Copiii sensibili nu pot tolera nici tonul ridicat, nici insultele sau acuzatiile aruncate de parinti unul altuia; ei se refugiaza in camera lor, la bunici, sau in orice alt loc de unde nu mai pot fi martorii acelui spectacol pe care ei il detesta. Din pacate, exista chiar cazuri de copii care fug de acasa din cauza certurilor dintre parinti.
Si daca suporta cu mare dificultate atmosfera din familia in care au crescut, mai important este modul in care aceasta ii afecteaza mai tarziu. Acesti copii vor deveni adulti care vor pretui armonia si intelegerea; dar, din pacate, pot fi timizi, retrasi, putin sociabili, tocmai din cauza spaimei de a nu se denatura totul intr-o cearta.
Un copil ai carui parinti se cearta mereu este predispus la insucces scolar, iar ca adult va avea dificultati de afirmare si de exprimare a afectelor. Pentru a performa pe plan profesional are nevoie de mai mult sprijin si incurajare decat altcineva. Oroarea de ostilitatea celor din jur ii poate transforma in victime, tocmai pentru ca o suporta mai greu decat altii. Din cauza traumelor din copilarie pot cadea intr-o stare de autocompatimire, vor pierde increderea in semenii lor si vor prefera singuratatea. Iata numai cateva dintre posibilele reactii ale unui adult care altadata a crescut intr-un mediu plin de agresivitate verbala. Pentru a se repara tot raul facut de o astfel de atmosfera familiala este necesar un efort major din partea individului care trebuie sa se autoeduce, sa se formeze pentru a aprecia valorile normale, cum ar fi calmul, intelegerea si afectiunea; sa-si formeze, ca efect al acestui demers, o familie cu un mediu sanatos, fara certuri si dispute, si sa fie un exemplu de urmat pentru proprii copii.
In cazul unui “razboi“ intre parinti, de multe ori sunt implicati si copiii, in mod activ. Ei tin, adica, partea unuia dintre parinti, fie din proprie initiativa, fie la cererea expresa a parintelui. Este un scenariu de condamnat, indiferent cine si cum a pus la cale un asemenea lucru. Asa cum parintii trebuie sa-si iubeasca nediferentiat copiii, la fel afectiunea aratata de catre copii pentru cei care le-au dat viata trebuie sa fie egala. Copilul, sau copiii, nu trebuie implicati in nici un fel in certurile dintre parinti; nu trebuie ca ei sa judece cine a gresit, cine are dreptate dintre cei doi; si, mai ales, nu trebuie pusi sa aleaga intre cei doi, nu aceasta este rezolvarea problemei care a declansat cearta. Si in loc sa fie pus copilul in mijlocul conflictului, daca ambii parinti ar avea ochii indreptati numai asupra copiilor lor si ar analiza reactiile pe care le au acestia fata de neintelegerile dintre ei, atunci ar gasi alte moduri de rezolvare a problemelor aparute in mediul familial; din dragoste pentru copiii lor.

SuSursa> http://familist.ro/cu-ce-este-afectat-copilul-si-ce-urmari-exista-daca-va-certati-de-fata-cu-el

Sunt certurile dintre părinţi întotdeauna rele pentru copii?

parinti

Mihai şi George sunt doi copii care asistă deseori la certurile dintre părinţi. Drept urmare, Mihai este mereu încruntat şi câteodată îi loveşte pe colegii lui. George în schimb este lipsit de griji şi nu este niciodată agresiv cu ceilalţi. Având în vedere că în ambele familii părinţii se ceartă la fel de mult, oare de ce Mihai este afectat de certurile dintre ei pe când George nu? Şi mai ales, se poate face ceva pentru ca Mihai să nu mai fie afectat de conflictele din familie?
Ca să aflăm răspunsul la aceste întrebări trebuie să renunţăm la ideea larg răspândită că orice ceartă dintre părinţi este dăunătoare pentru copii. Conflictele între părinţi sunt un fenomen întâlnit în majoritatea familiilor, şi la aproape jumătate din ele asistă şi copiii. Dacă ar fi adevărat că orice ceartă are consecinţe negative asupra copiilor, majoritatea acestora ar avea probleme emoţionale. Aşadar, în locul ideii că orice ceartă este nocivă, mai bine să ne gândim că există certuri nocive şi certuri inofensive (poate chiar benefice) pentru copii. Hai să facem distincţia dintre ele.

Diferenţe între cearta nocivă şi cea inofensivă pentru copil
Una dintre diferenţele esenţiale este felul în care se termină. O ceartă terminată în camera părinţilor sau printr-o tăcere apăsătoare este mai dăunătoare decât una în care părinţii ajung să se împace de faţă cu copiii. Dacă copiii asistă atât la ceartă cât şi la împăcare, ei se relaxează şi nu sunt afectaţi pe termen lung de aceasta. Evident, împăcarea trebuie să fie reală şi să nu rămână resentimente între părinți.
Certurile care conţin violenţă fizică sau verbală accentuată (jigniri, ameninţări, umilire) sunt distructive pentru copil. Dimpotrivă, discuţiile aprinse dar în care nu se renunţă la respectul de bază dintre părinţi, nu sunt atât de grave pentru copil. Acesta va observa că furia şi nemulţumirea părinţilor nu pot distruge respectul dintre ei.
Nocivitatea conflictului se măsoară şi în funcţie de repercursiunile pe care le are acesta asupra relaţiei dintre părinţi. Dacă relaţia dintre părinţi rămâne în ansamblu apropiată, copilul nu se va teme ca certurile distrug familia. Dimpotrivă, tăcerile lungi şi distanţa care rămâne între soţi în urma conflictelor îl vor face pe copil să creadă că cearta este un lucru periculos şi distructiv.
Dacă în timpul disputei părinţii iau în seamă cererile şi nemulţumirile celuilalt şi încearcă să ajungă la un acord comun (chiar dacă nu reuşesc), copiii învaţă că negocierea este importantă în viaţă. Dimpotrivă, dacă un părinte nu este atent la cererile celuilalt şi îşi impune punctul de vedere cu forţa, copilul va prelua acelaşi model.
O altă formă nocivă de ceartă apare atunci când părinţii îl acuză pe copil pentru cearta dintre ei. Copiii au tendinţa să creadă că părinţii se ceartă din cauza lor, şi dacă li se mai şi spune acest lucru, sentimentul lor de vinovăţie se agravează. Când părinţii le spun explicit copiilor că cearta nu are legătură cu ei, aceștia se vor simţi mai liniştiți.
Nocivă sau inofensivă, cearta este trăită diferit de fiecare copil în parte. Băieţii au tendinţa să se retragă de la locul conflictului şi să îşi descarce tensiunea imediat, în altă parte. Fetele în schimb încearcă să intervină în timpul conflictului ca să îi împace pe părinţi. Ele rămân tensionate mai mult timp după, şi deseori tensiunea se transformă în tristeţe. De asemenea, copiii retraşi şi liniştiţi sunt mai afectaţi de certurile dintre părinţi decât cei sociabili.
Cearta inofensivă are anumite avantaje pentru copii: în urma ei aceştia învaţă să negocieze şi să se împace cu ceilalţi. Ei nu îşi formează o viziune catastrofică asupra conflictelor, ci le privesc ca pe situaţii rezolvabile. De asemenea, ei pot învăţa strategii specifice de a dezamorsa o ceartă: să facă compromisuri, să recunoască când au greşit, să folosească umorul şi compasiunea.
Indiferent cât de mult te străduieşti să eviţi conflictele, probabil că şi în familia ta vor mai fi certuri. În loc să te simţi vinovat sau să îţi acuzi soţul pentru ele, încearcă mai bine să faci certurile cât mai inofensive pentru copilul tău, şi, pe cât posibil, transformă-le în ocazii de învăţare pentru el. Acestea fiind spuse, îți doresc spor la împăcat!

Sursa. http://www.psihologpentrucopii.ro/2012/09/sunt-certurile-dintre-parinti-intotdeauna-rele-pentru-copii/

Psihologia de familie si urmarile ei

Intotdeauna ni se pare ca familia noastra este mai speciala decat altele. Nimic mai adevarat. Cu bune si cu rele, cu obiceiuri si curiozitati, cu secrete si planuri care de care mai diverse, fiecare poate spune acelasi lucru – pe buna dreptate – despre ai sai.
Se zice ca nicaieri nu-i mai bine ca acasa… Sau, cel putin, asa ne place tuturor sa credem. Dar adevarul e ca traiul in mijlocul celor dragi nu este intotdeauna atat de confortabil pe cat am avea nevoie. Se poate intampla sa cautam refugiu sau intelegere in sanul familiei, dar sa nu primim feedback-ul la care am sperat.
De ce? Pentru ca, desi toti membrii ei sunt legati de sentimente, amintiri si proiecte comune, fiecare are individualitatea, personalitatea si valorile sale. Si, tocmai pentru ca suntem atat de diferiti unii de altii, familiile pe care le alcatuim ca adulti sunt si ele variate. Familia monoparentala cu un copil va fi evident diferita de cea traditionala cu… patru!
Cat de mult conteaza familia?
Se pare, afirma specialistii, ca foarte mult, fie ca vorbim de influente pozitive, fie de impactul negativ al acesteia asupra dezvoltarii noastre. Domnica Petrovai, psiholog clinician si psihoterapeut cognitiv-comportamental, explica: „Familia este primul nostru context de viata in care invatam moduri de comportament, exersam strategii de rezolvare a problemelor de viata, in care ne formam convingerile despre noi si despre ceilalti. Uneori, mai mult decat ne dorim, ce invatam in familie ne influenteaza alegerile, ne determina un anumit tip de reactie sau decizie.
Exista un moment in care este nevoie sa faci diferenta intre lucrurile sanatoase si cele nesanatoase pe care le-ai dobandit in familia ta si pe care le folosesti in prezent in relatiile tale, cu partenerul tau sau cu copiii tai. Schimbarile majore din ultimii ani au dus si la schimbari la nivelul dinamicii familiei, a rolurilor si responsabilitatilor in familie, a «modelelor» de familie. Exista in prezent mult mai multe alternative de functionare a familiei – de la familia traditionala, unde copilul locuieste cu ambii parinti in aceeasi casa, la copii care locuiesc cu un parinte, dar au o relatie constanta cu ambii parinti, sau copii ai caror parinti lucreaza si locuiesc in orase diferite.
Nu mai putem vorbi astazi de modelul de familie perfecta. Exista in continuare multe familii numite traditionale, unde exista conflicte si reactii agresive permanente, fara o rezolvare a lor, care fac ca starea de bine a copiilor si adultilor din acea familie sa fie una foarte scazuta. Inainte de a incerca sa construim familia «perfecta», sa fim mai degraba atenti la nevoile emotionale, de afectiune si grija a celor din familie, la cum si ce comunicam, la cat de frecvent sau cat de rar facem aprecieri sau oferim recompense celor din familie.
Inca exista convingerea ca cea mai buna alternativa pentru copil este familia traditionala indiferent de ce se intampla in mijlocul ei. In ultimii ani insa, exista multe studii care aduc argumente serioase despre impactul «familiei cu risc» asupra sanatatii emotionale si fizice a copilului. Acolo unde sunt frecvente critici, acuze verbale, agresiune verbala sau fizica, o familie in care nu este exprimata afectiunea prin gesturi si cuvinte copiilor, dar si adultilor in egala masura. Pentru un copil este mai sanatos sa creasca cu un singur parinte atent si grijuliu, decat intr-o familie cu doi parinti unde exista critici frecvente, unde copilul este pedepsit fizic.

In contextul familiei, invatam moduri de rezolvare a unor probleme, de gestionare a conflictelor sau de petrecere a timpului liber. Din familie, invatam sa valorizam sau sa apreciem anumite comportamente si, in consecinta, facem de multe ori alegeri in functie de ce am invatat sa apreciem in familie. Doua treimi dintre copiii cu probleme sau tulburari emotionale de tipul anxietatii au cel putin un parinte cu o problema sau tulburare de anxietate sau depresie. Cum se explica aceste date?
O problema de anxietate, cum ar fi anxietatea sociala sau teama de evaluare negativa din partea celorlalti sau atacul de panica, este determinata atat de caracteristicile biologice ale copilului, cum ar fi temperamentul, cat si de vulnerabilitatea dobandita de copil din interactiunile cu parintii si adultii din viata copilului (de exemplu bunicii). In consecinta, noi dobandim dificultatile noastre emotionale si din interactiunea din familie.
Un alt exemplu de influenta a familiei asupra noastra sunt fricile sau fobiile. Studiile de specialitate au demonstrat ca copilul se naste cu cateva frici: frica de straini, frica de apa si frica de intuneric. Toate celelalte frici (frica de inaltime, frica de insecte, frica de paianjeni, frica de respingere, frica de singuratate) toate sunt rezultatul invatarii din interactiunea cu parintii sau bunicii nostrii.

Familia vesela, deschisa, increzatoare
Formata din personalitati optimiste, energice, orientate spre contactul cu ceilalti, aceasta este pregatita sa imbratiseze posibilii noi membri: cu totii vor fi plini de bunavointa cu tanarul logodnic si prietenosi cu viitoarea cuscra. Aceasta tipologie de familie este gata sa imbratiseze idei noi, iar cei care o alcatuiesc sunt toleranti cu dorintele si planurile celorlalti, valorizand independenta.
Avantajul major al acestei atitudini de grup este permeabilitatea la experiente noi. O familie estetica, entuziasta, gata sa imbratiseze planuri si sugestii noi. Traian, 29 de ani, fotograf, povesteste despre felul in care s-a integrat micuta Leia alaturi de cei dragi. „De cand s-a nascut fiica mea, bunicii ei au crezut ca eu si prietena mea vom renunta la stilul nostru de viata liberal, pentru ca nu vom avea incontro. Dar Leia s-a adaptat foarte repede la obiceiurile noastre. O lasam uneori in grija prietenilor, daca avem de lucru, alteori o luam cu noi la concerte. Vrem sa fie un copil sociabil, creativ si vesel si cred ca ne reuseste.”
Dezavantajele unor astfel de raporturi intre membrii unei familii sunt acelea ca exista riscul dispersarii si al dezorganizarii. Cand fiecare are programul sau, nu mai apuci sa ai ritualuri comune, sa iei decizii care privesc binele general. Te porti precum copiii, a caror creativitate este valorizata, si pot incepe sa picteze peretii dormitorului, in timp ce tatal ajunge sa vanda masina familiei pentru a cumpara o motocicleta la care visa din adolescenta.

Familia cu principii ferme
La polul opus se afla familia cu credinte bine inradacinate. Parintii isi afirma explicit opiniile, le sustin cu tarie si adopta comportamente care sa le probeze.
Daca mama considera ca parul de pisica afecteaza sanatatea celor mici, este foarte probabil ca acestia sa nu se apropie prea curand de vreun animal de casa. Daca in casa se considera ca mancarea vegetariana este benefica pentru organism, atunci cu totii isi pot lua ramas bun de la mesele traditionale copioase si pline de grasimi.
Avantajul acestei organizari cat se poate de ferme este sentimentul de securitate si apartenenta pe care il ofera. Poti avea sentimentul ca ai fi in stare sa tii piept lumii intregi pentru o convingere personala cand stii ca toti ai tai sunt de partea ta.
Maia, 28 de ani, consilier, a primit o educatie stricta de la mama ei. „Imi placea ca parintii mei tin la tot felul de reguli, care erau res­pectate si de ei. In plus, intotdeauna mi se explica de ce este preferabil ca lucrurile sa stea asa. Mama era mai insistenta in privinta lecturilor, a exersarii vocabularului limbii engleze, sportului, manierelor la masa. Nu a fost foarte usor, mai ales cand eram mica, dar acum le sunt recunoscatoare pentru ca am niste principii solide si o educatie buna.”
Dezavantajele merg mana in mana cu partile bune. Prea sigur pe el, un tanar venit dintr-un astfel de mediu poate dezvolta un complex de superioritate, devenind intole­rant cu principiile altora si inflexibil in atitudine. Decat sa isi vada edificiul daramat, prefera o minciuna onorabila, care poate pastra onoarea lui si a familiei sale intacta.

Familia inchisa
Nimic mai deosebit de acest grup gata de orice experienta ca familia citadela. Aceasta functioneaza, dupa cum o arata si numele, ca o comunitate inchisa. Membrii „fortaretei” sunt suspiciosi fata de orice interventie din afara, care ar putea leza intimitatea si regulile interne.
Este bine sa nu „dai din casa”, sa nu ceri sfaturi cu privire la problemele de familie si sa nu impartasesti altora secretele acesteia. Influentele exterioare nu sunt vazute cu ochi buni, iar aparentele joaca un rol important.
Avantajele unui astfel de model se refera la existenta unei coeziuni interne, a unei atitudini de tipul corpului comun in fata celor care nu apartin citadelei.
Dezavantajele, pe de alta parte, sunt mai mari. Un mediu inchis nu are sanse de a primi influente pozitive din afara. Tensiunile acumulate de imperativul unui comportament ascuns pot duce la frustrari si dezechilibre emotionale.
In plus, daca nu ai ocazia sa compari stilul de viata al familiei tale cu cel al altora, cum poti fi sigur ca asa cum este in „fortareata” este cel mai bine? Dorina, 36 de ani, asistenta, isi aminteste de relatiile tensionate din casa in care a copilarit. „Mama si tata erau genul secretos. Mereu incercau sa ascunda orice investitie a familiei, nu se vedeau cu prietenii, nu se salutau cu vecinii… Atmosfera din casa parea uneori o combinatie apasatoare de ipocrizie si sobrietate. Am trait cu ideea ca asa e bine si normal sa te comporti pana am mi-am cunoscut viitorii socri. Mi-a fost greu sa ma adaptez la felul lor vesel de a fi. Ma simteam stanjenita. Dar apoi m-am obisnuit, am inceput sa ma simt in largul meu, iar astazi cred ca atitudinea parintilor mei a fost gresita.”

Familia cu o atitudine oscilanta
Daca strictetea si secretomania nu fac bine, nici toleranta si nici lipsa de incredere nu sunt cea mai buna optiune. Este vorba de familiile care nu au putut realiza o ruptura evolutiva de regulile impuse de propriii parinti sau, dimpotriva, de cele care nu au avut parte de acestea.
Lipsiti de incredere in propriile decizii si principii, adultii se pot vedea depasiti de situatie, fiindu-le dificil sa impuna norme sau o anumita ordine copiilor.
Avantajul acestei abordari este acela ca nu exista o presiune a regulilor. Fiecare are astfel o libertate destul de mare in a-si face propriile alegeri.
Dezavantajele vin tot dintr-o libertate excesiva sau, mai exact, dintr-o lipsa a unor repere clare. Parintii oscilanti, care cred ca copiii pot creste de unii singuri, pot avea surprize de la acestia, mai ales in perioada adolescentei.
Cei tineri simt nevoia de a experimenta si pot ajunge astfel in situatii de-a dreptul periculoase, in nevoia de a se defini, de a exista.
Florin, 25 de ani, student, considera ca plecarea la studii a adus cu sine beneficiul maturizarii. „Nu am inteles niciodata cu adevarat ce voiau ai mei de la mine sau unul de la celalalt. Eram certat uneori pentru lucruri care, in alte contexte, le erau indiferente. Notele mari aveau importanta astazi, si maine – nu. Nu stiam niciodata cum vor reactiona in momentul urmator. Era stresant si demotivant. Cand am plecat din oras, ca sa merg la facultate, mi-a fost teama, ma simteam nesigur pe mine. Dar mi-am dat seama in timp, facand propriile mele greseli si reparandu-le singur, ca ma simt mai stabil pe propriile mele picioare, departe de atmosfera de acasa.”

Editare de Irina Buda

Candidata Macovei

Macovei

„De curând, mii și mii dintre voi m-ați chemat să intru în cursa pentru Cotroceni. Răspund acum şi candidez. Nu a fost o alegere ușoară, dar este o provocare pe care mi-o asum cu hotărâre si credință. De ce candidez acum, vă întrebați. Candidez pentru că știu că putem mai mult. Trebuie să dorim mai mult şi să știm că putem mai mult ca țară.Nu avem altă șansă decât să cerem mai mult în aceste alegeri. În acest an, România este la răscruce. Putem merge înainte sau putem să ne întoarcem cu 10 sau 20 de ani în urmă”, argumentează aceasta.

Macovei le cere însă românilor să se implice și ei. „Aceasta este România voastră. Acesta este viitorul vostru. Cei care vi-l fură, vă fură mai mult decât bani din buzunar. Vă lipsesc de investițiile care fac economia mai bună, pun pe fugă afacerile care creează locuri de muncă, vă fură din banii de sănătate, din educația copiilor voștri. Fură din viitorul vostru şi din viitorul copiilor voștri. Aveți de ales: îi lăsați să vă distrugă viitorul sau veniți acum lângă mine să ne câștigăm împreună viitorul.”

Moderator: Problema gazelor de șist, știți că e pusă mereu în asociere cu celebra temă a independenței energetice a României care, iată, revine acum mai ales în contextul a ceea ce se întâmplă în Ucraina. Ce părere aveți aici?

Monica Macovei: Aici, tehnic eu încă nu am înțeles pericolul atunci când faci o fractură hidraulică ce alte substanțe mai intră și cum dispar, dacă dispar. Și, iarăși, am înțeles că este o diferență între situația în care forezi deasupra pânzei freatice sau sub pânza freatică. Aici mai am nevoie de cineva de specialitate să-mi explice. După cum vedeți, deja m-am interesat. Oricum, aici cu resursele naturale mă gândesc de mulți ani la o soluție, m-am uitat și la ce fac și norvegienii. Gazele naturale sunt ale noastre, bogățiile naturale, bogățiile subsolului sunt ale noastre. Fie ale noastre, ale poporului, fie ale tale dacă s-au găsit la tine în curte, cum e în Statele Unite dacă ți-ai găsit petrol. Și atunci, ar trebui ca oamenii, toți dintr-o țară, plus proprietarul, dacă e la el în curte, să beneficieze de o cotă parte din profit. Sau comunitatea.
Monica Macovei: În exploatarea cu cianuri, poziția mea este constantă din 2010. Sunt împotriva exploatării Roșia Montana Gold Corporation. Am scris, am publicat pe blog, am analizat documentele împreună cu cei de acolo. S-au făcut multe ilegalități. Adică, din mai multe puncte de vedere. Plus că nu sunt de acord cu cianura, acolo, în acel loc. Am mai multe argumente, dar nu cred că vreți să intrăm în ele. Se va contrui acel bazin foarte mare, nu se poate să-l ții „nefisurat”. Adică, să spui că nu se va fisura niciodată.
Moderator: Dar cu exploatarea resurselor naturale sunteți de acord în principiu? Înțeleg, aici e un caz mai complicat, se face exploatarea aceea cu cianuri, poate cauza mediul.
Monica Macovei: Plus multă corupție. Plus, eu am văzut cum s-au extins perimetrele pentru avizele de explorare ilegal.
Moderator: Dar, ca principiu, să exploatăm aurul pe care îl avem, sunteți de acord?
Monica Macovei: Nu am o problemă cu asta. Sigur, știm că el nu se duce direct pe raft la Banca Nașională, că Banca Națională este obligată să-l cumpere la prețul pieței. Acum, că-l ții acolo sau că-l exploatezi. Poți să-l exploatezi într-un mod sigur pentru oameni. Și nu există nimic mai important decât viața unui om, sănătatea unui om. Orice pune în pericol asta nu se face. Pe scurt.



Macovei:
Ne-am întors la corupție, de-asta se ajunge aici. Și lipsa de locuri de muncă, și lipsa de bani pentru sănătate și educație, tot din cauza corupției.
Pot să explic de ce? Lumea nu înțelege, de ce țin eu atât de corupție. Cel mai important e corupția când e vorba de sume mari de bani. Și în achizițiile publice. Deci, contract cu statul. Sunteți ministrul cutare, al Transporturilor, Dacă X vine și vă dă o șpagă – sub orice formă ar fi, că s-au mai sofisticat, nu sunt numai bani -, ca să-i dați un contract, contractul acela va fi de 10, de 5 de ori, de 20 de ori mai scump decât la prețul pieței. Cum sunt contractele de deszăpezire în România, kilometrul de deszăpezire, sau de autostradă. Asta înseamnă că ministrul Transporturilor, dumneavoastră, îi veți da acelui om, din banii publici, de 10 ori, de 15 ori mai mulți bani, adică prețul contractului decât prețul pieței. Diferența asta de bani, asta e prețul corupției, nu șpaga. Bani care vin din bugetul ministerului, din bugetul primăriei, din banii noștri.
Și banii ăștia, dacă nu ar fi corupție care să determine un contract cu o valoare mărită, ar rămâne în bugetul public și ar fi folosiți la educație, la sănătate, la asfaltarea încă a unei străzi, la făcutul unui spital. Asta-i legătura și tot vreau să explic asta, pentru că sunt oameni care spun: eu nu sunt un corupt și nu mă interesează că ăia doi sunt corupți. Ba da, că îți iau din buzunar, e simplu. Și afectează competiția, nu uitați. O economie fără competiție sănătoasă nu va produce servicii de calitate pentru oameni. Nici produse, nici servicii. Nici asfaltul nu va fi bun, nici cornul, nici pateul. Asta vreau să spun.

Macovei: Sunt pentru unirea cu Republica Moldova, cu frații noștri de peste Prut, însă trebuie să o facem atunci când se poate. Iar eu 5 ani de zile am fost președinta Comisiei de Cooperare dintre Parlamentul European și Republica Moldova și am fost acolo foarte des: și la alegeri, și în alte ocazii. Am avut un rol vital în obținerea vizelor pentru ei și, în fine, până la semnarea Acordului de Asociere.
Unirea, da. Dar trebuie să o faci când se poate. Așa, haideți să vă spun: în ‘90 se putea, pentru că ai nevoie de un consens – nu de un consens – , de lucrat diplomatic la nivel internațional pentru asta.
Moderator: Plus un context.
Monica Macovei: Un context. Să zicem că acum – eu m-am gândit că ar fi cu ce face Federația Rusă -, dar eu vreau să spun că în ‘90 se putea. Și mie îmi spun tot timpul – și nemții, și alți colegi în Parlamentul European – de ce nu v-ați unit în ‘90? În ‘90 se putea: americanii au spus „da”, nemții au zis „da”. Și a venit Snegur, era președintele, și a stat în aeroport. Deci, el voia, așteptam să zică Iliescu. Și Iliescu a stat 4 ore și l-a sunat pe Snegur și i-a zis “nu”.

Moderator: Este ireversibilă această dezinhibare a judecătorilor și independența asta a justiției cîștigată în acești ani? Este ireversibilă?
Monica Macovei: Pentru sistem, nu. Și asta am spus mai devreme. Avem un grup – de judecători și procurori care sunt pe acest drum. Nu pot să spun că toți judecătorii și procurorii din țară sunt corecți, profesioniști și fac la fel. Și vedem că, foarte des, avem tot cazuri făcute de DNA și condamnări în instanțe de judecători sau procurori corupți, pe care îi prind. Ceea ce iarăși e bine. Bine că sistemul funcționează și se curăță. Asta am vrut. Deci, nu tot sistemul, ci un grup. Acum, ideea este ca pe acest grup să-l menții și să se extindă. Să fie cât mai mulți judecători și procurori la fel.
Și acum să vă răspund la ireversibilitate. Cu PSD la putere, e un risc foarte mare să rămână destul de puțini, iar majoritatea sistemului sau cel care acum nu este pe drumul acesta nu va mai porni pe drumul ăsta. Pentru că noi vedem toate declarațiile publice împotriva justiției, toate actele împotriva justiției, toate afirmațiile. Aduceți-vă aminte cum a oprit Ponta dosarul cu presupusul fals de la bacalaureatul de la un liceu din București, printr-o declarație.

Monica Macovei, 7 august 2014 – Adevarul live

Monica Macovei:Eu mă gândesc la oameni și la principii. Eu am arătat mereu că sunt onestă, că sunt curată, că ceea ce spun fac, trag la greu, țin la greu, îmi urmăresc cu perseverență obiectivele, am suportat o grămadă de insulte și de injurii.

Am și fost scoasă din Guvern de Tăriceanu că nu voiam să semnez ilegalități. M-a trimis afară să mă gândesc, m-am întors după o jumătate de oră: „Semnezi?”, „Nu!”. Dacă e ilegal e ilegal, mă poți ține afară și 5 ore. Adică am trecut prin toate aceste lucruri.

Sursă: adevarul.ro
……………………………………………………………………………………………………

Rezolvă conflictele fără violență

Sa castigi respectul celorlalti, sa elimini agresivitatea, sa stii sa negociezi… Comportamente pe care fiecare dintre noi doreste sa le deprinda. O fi oare atat de simplu?

La birou, Lidia O., secretara, este contrariata: noul ei sef dicteaza prea repede. A incercat sa ii semnaleze asta printr-un gest timid… El i-a raspuns printr-un zambet ironic, apoi si-a continuat monologul fara sa incetineasca ritmul. Lidia e nervoasa: stresul, frustrarea de a nu-si putea afirma competentele, teama de a nu fi concediata… Fragila fiind, ea devine sensibila la orice critica. „Daca vorbesc deschis“, isi spune ea, „voi trece drept incompetenta. Sefii sunt niste tirani!“ Cu aceasta stare, este capabila Lidia sa-si imagineze o discutie pozitiva cu seful ei?
Cand doua persoane au o divergenta, relatia lor intampina greutati si apare conflictul. Termenul se aplica de fiecare data cand doi indivizi sau doua grupuri traiesc in dezacord ca raport de forte. Sa ne limitam la cazul cel mai intalnit: conflictul interpersonal. Cand intervine in familie, la job, la scoala, il percepem ca pe ceva inspaimantator.
Te face sa te confrunti cu sentimente de ostilitate, ura, teama, suferinta. Pentru fiecare dintre noi – atat extrovertitii, cat si introvertitii – situatia conflictuala este o proba grea. Chiar daca esti pe punctul de a o ocoli, prefacandu-te multumit sau folosind un zambet care te face acceptabil in fata celorlalti.
Dar dispui de pacea necesara? Refuzand sa exteriorizezi ceea ce te sacaie, renunti la dorintele tale, alegi o viata ghidata de conveniente. Mai rau, risti sa ai dezechilibre, psihice si fizice, ingropand emotiile in inconstient. De unde miza de a invata sa tratezi pozitiv conflictele. Starea ta de bine, bucuria de a trai si de a fi implinit depind si de abilitatea de a sti sa gestionezi agresivitatea ta si a celuilalt.
De unde vine conflictul

Pentru a cunoaste mai bine conflictul, sa vedem ce il motiveaza. Cand cineva isi bate joc de inte­resele, de valorile tale, e ca si cum ar zice: „Esti un nimic“. Negarea nevoii de a exista si de a fi recunoscut naste agresivitatea. Incapacitatea de a reactiona iti provoaca manie contra ta. O forta salvatoare sau periculoasa?

Depinde de ras­punsul pe care il adopti pentru a o canaliza: iti ataci adversarul cu ris­cul violentei, eviti conflictul innabusind sentimente, stabilesti un schimb cu celalalt pentru a te face inteles… Doar aceasta atitudine se dovedeste constructiva. Caci orienteaza impulsul agresiv catre afirmarea de sine – atunci cand devii capabil sa iti satisfaci nevoile, tinand cont de ceilalti, si atingi maturitatea afectiva.
O unealta pentru a dobandi empatia
P.M. este medic si practica la spital CNV – comunicarea non-violenta. Un mediu „electric”, ce trateaza bolile hemoragice: de la contaminarea cu virusul HIV, pacientii hemofili acumuleaza furie, iar cei care ii ingrijesc simt o culpabilitate latenta.
P.M. primeste la consultatie un tanar de 23 de ani, seropozitiv, care ii cere somnifere, pe langa tratamentul sau. Cunoscandu-i tendin­ta de a abuza de acest tip de edicament, ea refuza. Furios, pacientul riposteaza: „Pana acum, tot ce mi-ati prescris nu inseamna nimic! Atunci nu inteleg de ce nu vreti, doamna!”. In acel moment medicul aplica principiile comunicarii nonviolente. Acestea constau in controlul nevoii de argumentare si in a ghici trairile, sentimentele si nevoile celuilalt. In fine, este vorba de a formula un raspuns in oglinda.
P. M. raspunde: „Sunteti foarte furios din cauza contaminarii cu HIV. Aveti nevoie sa intelegeti cand a inceput acesta sa va distruga viata”. Nimic mai mult decat faptul ca te vezi „reflectat”, – nu numai la nivelul cuvintelor, ci si la nivelul inimii – iti da senzatia ca esti inteles, si te simti usurat. Tensiunea agresiva este eliminata, iar schimbul poate continua. Cand esti atent la sentimente­le celuilalt, pentru a te armoniza cu acestea, inseamna ca esti empatic.

CNV se prezinta ca o cale catre dobandirea acestei atitudini, nu doar vizavi de celalalt, ci si pentru sine.

Sub aspectul evolutiei personale, metoda consta in a-ti asculta interlocutorul, intrebandu-te: „Cum ma influenteaza vorbele sale?”. Daca in timpul discursului tau interior ti se intampla sa ai un gand de genul „este zero individul asta” sau daca simti iritare, spune-ti ca esti pe cale de a judeca si ca aceste manifestari ale inversunarii te fac sa nu-ti mai asculti nevoile. Pentru a iesi din aceasta stare, incearca sa taci, pentru a nu crea o violenta suplimentara, apoi indrazneste „gestul” – cheie: renunta la obiceiul de a evalua, pentru a simti ce se intampla cu tine.
Cu rabdare si curaj, pentru ca schimbarea nu are loc imediat… Vei sti ca procesul este aproape de a reusi cand vei observa o relaxare reala la tine. E posibil sa fie insotita de sentimente de tristete, singuratate, descurajare… Intreaba-te ce dorinta neimplinita te face sa simti asta. Dupa ce o vei descoperi, vei deveni capabil sa te mobilizezi pentru a o satisface. CNV are ca simbol… girafa, datorita inimii sale, cea mai mare dintre mamifere. Este o metoda dezvoltata de psihologul american Marshall Rosenberg.
Cand nu reusesti sa rezolvi conflictul
Se poate intampla sa nu reusesti sa stabilesti un dialog cu celalalt si sa remediezi tu insuti un conflict. Atunci se face apel la o terta persoana: mediatorul. Isi ajuta adversarii sa reinceapa un dialog, sa gaseasca ei insisi o solutie.
Ascultandu-i, neutru, el da cuvantul fiecareia dintre parti. Pune intrebari, cauta o negociere. Cand s-a ajuns la un acord, acesta este formulat in scris. Medierea este adesea propusa de o structura care o finanteaza: tribunal, primarie, scoala, dar poate sa recurga si la un demers voluntar. Pentru ca o mediere sa aiba loc, cele doua parti trebuie sa fie pregatite sa negocieze. Daca celalalt refuza, poti fi consiliat in ce fel sa inceapa un dialog cu „inami­cul” sau.
Sa ocolesti conflictele poate fi periculos
Teama de a esua in confruntarea cu celalalt, teama de a nu fi coplesit de propriile emotii, de a pierde o relatie, incapacitatea de a simti propriile nevoi… Motivele pentru care preferi sa nu spui nimic si sa suporti, sunt numeroase. Dar evitand conflictele sistematic, stii ce risti?

– Repetitia problemei acum si mai tarziu: atunci cand un conflict ramane nerezolvat, vei crea situatii in care s-ar putea reactualiza, cu scopul de a elibera emotiile blocate.

– Scaderea „increderii personale”: a alege sa te supui inseamna sa admiti ca celalalt
iti este superior sau este mai competent decat tine. Deodata, iti pierzi increderea in ideile tale si reduci din potentialul tau creativ.

– Oboseala, traumatismele, bolile: cand iti reprimi emotiile, inmagazinezi tensiune in corp, chiar daca, aparent, nu esti constient de acest lucru. Care se manifesta in felul ei… adica somatizezi.

– Ai resentimente: pe masura ce acumulezi frustrari, vin si sentimentele de ranchiuna, de neliniste, de manie, dorinta de razbunare… Acestea conduc la ura altora si la dezgustul de sine.
Consoleaza „copilul din interior“

O puternica tendinta de a-i agresa pe ceilalti sau negarea conflictelor face trimitere, aproape mereu, la o problema personala.

De exemplu: cazul maltratarii infantile, al carei mecanism psihologic ne este explicat de catre Chantal Herrou, psihoterapeut francez: „Copilul (de la 3 la 4 ani) caruia ii lipseste dragostea sau este violentat, este invadat de suferinta. Nu are cuvinte pentru a o gandi, nici alt mijloc pen­tru a se e­libera. Atunci, o uita. Astfel se creeaza o bomba de furie inconstienta. Mai tarziu, «copilul ranit din interior» va cauta toate ocaziile de conflict, pentru a scapa de raul ce i-a fost facut”.
Unele victime, din contra, isi tin agresivitatea sub presiune, de­oarece cultura lor familiala le-a interzis orice exprimare a sentimentelor ori pentru ca se tem de a nu fi coplesite de emotii. De obicei, aceste persoane traiesc sub o masca rece si fug de intimitate, de teama ca schimbul de tandrete ar putea da­rama sis­temul lor de control. Tensiunile care insotesc aceste refulari te fac sa nu te mai simti bine in corpul tau.
Accidente sau boli joaca atunci un rol de supapa. In asemenea cazuri, psihoterapia a­duce un ajutor foarte bun: recunoasterea ranii, exprimarea sentimentelor si amintirilor care se leaga de ea. Suferinta trebuie exprimata cumva in plans sau in expresia verbala a furiei reprimate. Sedintele cu un psihote­rapeut readuc bucuria, creativitatea dorinta de a comunica. Pentru unii, vindecarea se obtine prin iertare. De sine si de celalalt.
Cum sa accepti o critica
„Cum poti purta o astfel de bluza cand iesim impreuna?“, te intreaba sotul, mirat si autoritar. Este momentul de a incepe o conversatie non-violenta! Iata cumm

– Calmeaza-te. Observa, fara sa judeci, reactia celuilalt. Incearca sa iti intelegi propria reactie de iritare si sa o elaborezi, sa o pui in cuvinte pentru tine insati.

– Exprima-ti propriile sentimente si nevoi: „Ma simt agasata pentru ca vreau ca gusturile mele sa fie respectate”. Vorbeste la persoana intai! Nu acuza, nu folosi exprimari de genul „nu te pricepi“ sau generalizari de genul „mereu vrei sa fac ce spui tu, sa ma imbrac asa cum vrei tu…”.

– Incearca sa intuiesti sentimentele si dorinta ascunse in spatele cuvintelor celuilalt. Verifica-ti impresia cu ajutorul unei intrebari: „Te simti iritat pentru ca ai fi vrut sa ma vezi in niste haine clasice?”. Si mentine acest dialog pe acelasi registru, pana cand celalalt incepe sa se intrebe despre propriile motive de a fi agresiv. Jaques Salomé spunea: „Contrariul comunicarii nu e necomunicarea, ci violenta”.

– Evita sa incepi „platirea de polite”, nu aduce in discutie situatii conflictuale nerezolvate din trecut, ci ramai la problema de azi.

– Pune intrebarea, concreta si realista si mai ales axata pe consens: „Pe viitor, vom putea sa ne acordam cinci minute pentru a alege o tinuta care sa ne placa amandurora?”.

Editare de Irina Buda

Cum împăturim un cearceaf cu elastic

%d blogeri au apreciat: