Proiect de lege Podemos

PROIECTUL DE LEGE TOTALITAR AL PODEMOS care ar putea transforma SPANIA intr-un LAGAR GAY DE

PROIECTUL DE LEGE PODEMOS

Parlamentul din Spania are in vedere adoptarea unui proiect de lege al partidului de stanga PODEMOS care, sub pretextul combaterii discriminarii persoanelor LGBTQ, instituie, de drept si de facto, o ordine totalitara si de reeducare agresiva a tuturor aspectelor vietii publice si sociale.

Proiectul de lege, care a trecut, favorabil, de etapa preliminara, este in atentia parlamentarilor spanioli si beneficiaza de sustinerea tuturor fortelor politice, cu exceptia conservatorilor. Sansele de a fi adoptata, insa, sunt destul de mari, de vreme ce conservatorii au mai cedat, anterior, unor proiecte de lege similare.

Proiectul de lege prevede infiintarea unei agentii speciale de stat insarcinata cu misiunea de a promova ideologia LGBT in scoli, spitale, sport, locuri de munca, administratie, mass-media, evenimente publice, familie. Ca si cum nu era de ajuns, proiectul de lege instituie o regula totalitara la modul propriu: regula inversarii sarcinii probei sau a obligatiei probarii (vezi art. 74). Conform acestei reguli, sacrina de a proba intr-un litigiu nu mai tine de acuzator, ci de parat, de acuzat, care trebuie sa demonstreze ca e nevinovat. Cu alte cuvinte, prezumtia de nevinovatie este eliminata, acuzatul trebuind el sa probeze ca acuzele sunt nefondate si nu invers, asa cum a fost si este valabil intr-o ordine de drept normala!

Draftul creeaza, de fapt, un grup privilegiat care, pe langa beneficii sociale, este dotat si cu arme juridice de represiune asupra altor grupuri sociale.Amenzile pentru ceea ce legea considera discriminare sunt uriase, de zeci de mii de euro, si se pot da pentru orice imagini sau exprimari considerate ofensatoare – in special cele de pe internet.

In concret, daca va deveni lege, proiectul obliga scoala sa includa lectii despre LGBT inca din ciclul primar, obliga reeducarea profesorilor cu privire la homosexualitate si transsexualitate, precum si la familia LGBT, obliga editarea de materiale didactice care sa puna intr-o lumina pozitiva personaje gay. 

Vor fi acordate beneficii materiale, constand in diferite inlesniri fiscale, angajatorilor care angajeaza sau promoveaza persoane LGBT. 

In ceea ce priveste serviciile sanitare, se mentioneaza garantarea tratamentului chirurgical si hormonal inclusiv minorilor.

PODEMOS este o miscare de stanga pe modelul SYRIZEI din Grecia. Exista si in Romania o organizatie care se revendica de acest nou val de miscari stangiste asa-zis alternative, DEMOS, din care fac parte multi activisti anti-Coalitia penru Familie. 

Textul integral al proiectului de lege din Spania a fost postat, de curand, pe pagina de Facebook Referendum pentru România. Postarea a fost stearsa, iar pagina a primit avertisment din partea Facebook pentru ca ar incalca regulile comunitatii (!). De asemenea, mai multi utilizatori de Facebook, printre care si liderii CpF, au reclamat ca postarile care contineau textul proiectului de lege le-au fost sterse de catre Facebook.

Redam, mai jos, proiectul de lege tradus pentru siteul Referendum pentru România. Cititi-l cu atentie, caci este vorba despre lumea in care ne putem trezi maine, descoperind ca nu e un cosmar, ci o realitate. Iar intr-o lume guvernata de o astfel de lege, proiectul de referendum al CpF ar trece drept ”infractiune foarte grava”, ar fi amendabila cu zeci de mii de euro, iar cei implicati ar suferi repercusiuni drastice pe plan social. 

Cuvantul Ortodox

CAMERA DEPUTAȚILOR

LEGISLATURA XII

SERIA B: PROPUNERILE DE LEGE pentru 12 mai 2017 nr. 1222 – pag. 1

BULETINUL OFICIAL AL ADUNĂRII GENERALE

PROIECTUL DE LEGE 122/000097

Propunere de lege împotriva discriminării pe criteriul orientării sexuale, al identității, al exprimării de genul, al particularităților sexuale, în favoarea egalității sociale pentru lesbiene, homosexuali, bisexuali, transsexuali și persoane hermafrodite.

Prezentată de Grupul Parlamentar Unidos Podemos (Uniți Putem)-En Comu Podem-En Marea

STRUCTURA LEGII

TITLU PRELIMINAR: Dispoziții generale

TITLUL I. Capitolul I. Organizare administrativă.

TITLUL II. Politici publice privind garantarea egalității sociale și nediscriminarea persoanelor LGTBI pe criteriul orientării sexuale, al identității sau exprimării de gen sau al particularităților sexuale.

Capitolul II. Despre protecția socială

Capitolul III. Măsuri în Sectorul sănătății publice

Capitolul IV. Măsuri în Mediul familial

Capitolul V.  Despre violența în interiorul genului

Capitolul Vi. Despre administrarea justiției și protecția legală

Capitolul VII. Măsuri în sectorul Educației

Capitolul VIII. Măsuri în domeniul muncii

Capitolul IX. Măsuri privind copiii și tinerii

Capitolul X. Măsuri în domensiul divertismentului, culturii, educației, activităților de relaxare și sportive

Capitolul XI. Despre recunoașterea drepturilor

Capitolul XII. Centrul Național pentru Memoria LGTBI.

Capitolul XIII. Despre azil și măsuri de cooperare internațională

Capitolul XIV. Despre comunicații și media

Capitolul XV. Ordine publică și deprivarea de libertate

Capitolul XVI. Despre Forțele Armate

Capitolul XVII. Despre administrația publică

Capitolul XVIII. Despre trans-identitate și inter-sexualitate

Capitolul XIX. Norme privind încălcarea drepturilor și penalități

Dispoziții adiționale

Dispoziții derogatorii

Dispoziții finale

Articolul 1. Scopul

  1. Scopul acestei legi este să stabilească și să reglementeze principiile, măsurile și resursele ce vor garanta deplin dreptul la egalitate efectivă și reală pentru homosexuali, lesbiene, bisexuali, transsexuali, persoane cu identitate de gen diferită și hermafrodiți, precum și pentru urmașii acestora, prin prevenirea, corectarea și eliminarea tuturor discriminărilor pe criterii de orientare sexuală, expresie și identitate de gen, particularități sexuale, în sectoarele publice și private, la orice vârstă, în sfera privată și publică, precum și la locul de muncă, în mediul social, economic, cultural, al sănătății și educației.
  2. Obiectivul acestei legi este să stabilească și să reglementeze condiții adecvate pentru ca drepturile lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor, transsexualilor, persoanelor cu identitate diferită de gen și hermafrodiților, precum și ale urmașilor acestora sau ale grupurilor în care se integrează, să fie reale și efective; să faciliteze participarea și reprezentativitatea în toatea sferele vieții sociale și să contribuie la depășirea stereotipurilor ce afectează negativ percepția socială a acestor grupuri de persoane.

 

Articolul 2. Domeniul de aplicare

  1. Această lege se va aplica oricărei persoane fizice și juridice, din sectorul public sau privat, indiferent de statutul personal sau juridic în care se găsește persoana, fără încălcarea prevederilor legislației internaționale în vigoare, a tratatelor internaționale aplicabile în domeniu, sau a oricărei legislații în vigoare.
  2. Administrația Publică trebuie să garanteze îndeplinirea și aplicarea acestei legi, să promoveze condițiile care să o facă deplin efectivă în cadrul sferelor sale de competență.

 

Articolul 3. Definiții

  1. În sensul acestei legi, anumiți termeni sunt definiți după cum urmează:
  2. a) <Orientare sexuală>: Facultatea de a simți dorință, afecțiune, atracție (fizică sau afectivă) pentru o altă persoană, indiferent că e vorba de angajarea în practici sexuale cu pesoane de alt gen (orientare sexuală de natură heterosexuală), de același gen (orientare sexuală de natură homosexuală), sau indiferent de genul celeilalte persoane (orientare sexuală bisexuală).
  3. b) <Identitate de gen>: Experiența/Conștientizarea internă și individuală a propriului gen în conformitate cu modul în care persoana îl percepe, inclusiv a propriului corp sau a altor expresii ale genului, precum îmbrăcămintea, manierele și modul de exprimare. O astfel de experiență poate presupune modificarea înfățișării sau a funcțiilor corpului prin intervenții medicale și chirurgicale și de altă natură, atâta vreme cât acestea sunt alese în mod liber de persoana interesată.
  4. c) <Transsexual>: orice persoană a cărei identitate de gen nu corespunde cu genul (care i-a fost) atribuit la momentul nașterii.
  5. <Hermafroditism>: Situația în care o persoană prezintă la naștere anatomia sexuală, organe reproductive sau tipar cromozomial ce nu corespund conceptelor social stabilite de bărbat și femeie.
  6. e) <LGBTI>: Un acronim ce se referă la lesbiene, homosexuali, transsexuali, bisexuali și hermafrodiți. Urmașii persoanelor din acest grup sunt de asemenea incluși în acest grup, precum și acele persoane care nu se identifică în mod necesar ca heterosexuale sau bisexuale.
  7. f) <LGBTI-fobia>: Respingerea, repudierea, prejudicierea, discriminarea lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor, transsexualilor și persoanelor hermafrodite și identitate diferită de gen.
  8. g) <Expresia de gen>: Exteriorizarea identității de gen a unei persoane, inclusiv exprimarea identității și personalității prin limbaj, înfățișare, alegerea numelui, precum și alte forme de exprimare a atracției sexuale pentru un gen specific.
  9. h) <Realitatea identității diferite de gen>: termen global ce definește o persoană a cărei identitate de gen, expresie de gen și comportament nu se identifică din punct de vedere social cu genul cu care s-a născut. Spre deosebire de transsexuali, aceste persoane nu au o identitate de gen binară și nu simt nevoia să își ajusteze/conformeze identitatea și așteptările sociale. Acest termen se referă la cei care se identifică pe sine ca travestiți, poponari, ciudați sexuali, regine sau alte genuri definite non-normative.
  10. i) ) <Persoane cis-sexuale>: Acele persoane care se identifică pe sine cu genul ce le-a fost atribuit la naștere.
  11. j) <Copii sau persoane cu un comportament de gen non-normativ>: Minori (sau oricine, de orice vârstă) al căror comportament, mod de a se îmbrăca, mod de a se identifica pe sine, etc., nu corespunde așteptărilor culturale de la genul care le-a fost atribuit. Aceștia pot fi transsexuali sau cu identitate diferită de gen, dar nu obligatoriu.
  12. k) <Familii LGBTI>: homosexuali, lesbiene, transsexuali, bisexuali, hermafrodiți având copii sau minori în custodie. Aceștia sunt incluși în colectivul LGBTI și sunt susceptibili să li se aplice discriminări similare.

 

Articolul 7.3 Principii de bază/directoare în sectorul Sănătății

  1. b) Nimeni nu va fi obligat să se supună unui tratament, unei proceduri medicale sau unui examen psihologic care îi limitează libertatea de a-și determina propiriul gen. Serviciile medicale oferite transsexualilor sau persoanelor cu identitate diferită de gen nu se vor acorda sub eticheta patologiilor și se bazează pe principiile codeciziei și a consimțământului informat.
  2. c) Orice profesionist care oferă servicii medicale în sectorul public e obligat să ofere egalitate de tratament persoanelor LGBTI.
  3. d) Terapiile cu scopul de a inversa orientarea sexuală sau identitatea de gen a unei persoane sunt interzise, chiar dacă individul interesat sau reprezentanți săi legali și-au dat consimțământul.
  4. e) Agenția pentru Sănătate Publică va promova instruirea profesioniștilor în domeniul diversității și non-discriminării și trebuie să aibă în vedere/să țină cont de nevoile de sănătate publică spcifice persoanelor LGBTI, inclusiv de drepturile lor sexuale și reproductive. În plus, este necesară adaptarea formularelor pentru a reflecta diversitatea existentă a diversității afectiv-sexuale în cadrul genului și al familiei.

 

CAPITOLUL 1

Despre organizarea administrativă

Articolul 8. Agenția de Stat împotriva discriminării pe criteriile orientării sexuale, a identității de gen, a expresiei de gen și a particularităților sexuale.

  1. Agenția de Stat împotriva discriminării pe criteriile orientării sexuale, a identității de gen, a expresiei de gen și a particularităților sexuale se va constitui ca o entitate de drept public, cu propria identitate juridică și cu prerogative complete în sfera publică, privată și națională și va acționa independent fată de Administrația publică în exercitarea propriilor funcții.

2.b. Se va ghida după prevederile din propria lege și propriul statut, ce vor fi aprobate de guvern prin Decret Regal. Acest organism va avea ca obiectiv nediscriminarea persoanelor pe criteriul orientării sexuale sau a identității de gen.

  1. Funcții:

Agenția de Stat are resonsabilitatea de a iniția proceduri, din proprie decizie sau la cererea unui terț, de a inspecta, instrui, decide și executa proceduri disciplinare pentru încălcarea acestei Legi.

Agenția va colabora cu Ministerul de Finanțe, al Aprării Publice și alte organisme publice.

Agenția va redacta un consimțământ obligatoriu pentru reglementările ce vor decurge din această Lege.

Agenția este obligată să informeze cu privire la Planul Național privind tratamentul egal pentru persoanele LGBTI

Articolul 9. Comisia Interminsterială pentru politici LGBTI.

Guvernul va înființa o Comisie Interminsterială pentru politici LGBTI, cu scopul de a coordona executarea acestora în sfera politicilor LGBTI în cadrul diverselor instituții. Această Comisie va fi parte a Ministerului pentru Sănătate, Servicii Sociale și Egalitate.

 

CAPITOLUL III

Măsuri în sectorul Sănătății

Articolul 16. Administrația Generală a Statului și Guvernele Regionale ale diverselor Comunități Autonome ale Spaniei, prin intermediul propriilor competențe vor:

  1. a) se vor asigura că politicile privind sănătatea publică vor manifesta respect față de persoanele LGBTI și că nu vor trata afecțiunile acestora (direct sau indirect) ca și cum ar reprezenta o patologie.
  2. d) crea mecanisme de participare a persoanelor, entităților și asociațiilor LGBTI la politicile care au legătură cu sănătatea sexuală și reproductivă.
  3. e) garanta studierea, cercetarea, investigarea și dezvoltarea unor politici specifice privind sănătătatea pentru persoanele LGTBI.
  4. f) promova dintre diferitele straturi de instituții medicale pe acele instituții medicale și practici psihologice legitime și respectuoase, în niciun fel ostile în privința orientării sexuale, identității de gen, expresiei de gen și particularităților sexuale.
  5. g) recunoaște dreptul de a accesa mijloace preventive – pentru a garanta o mai mare siguranță a practicilor sexuale, a evita bolile cu transmitere sexuală și tratamentul necesar acestora – și promovează folosirea acestor mijloace.
  6. h) recunoaște dreptul la prevenire, diagnosticare corectă și tratament integrat în funcție de domeniul de aplicare al serviciilor disponibile, ținând cont de expertize, conform celor mai noi descoperiri științifice.
  7. i) include în mod expres realitatea colectivului LGTBI în campaniile de educație sexuală și prevenție a bolilor cu transmitere sexuală, cu atenție specială acordată HIV în contextul relațiilor sexuale. Vor exista campanii de informare privind profilaxia.
  8. j) garanta că profesioniștii din domeniul medical vor avea instruirea necesară și adecvată în chestiunea diversității sociale și a diversității de gen, a diversității familiale, precum și nevoile specifice ale asistenței medicale pentru persoanele LGTBI.
  9. k) crea echipe coordonate de specialiști în domeniul medical ce vor garanta tratamentul nediscriminatoriu pentru persoanele LGTBI ce sunt beneficiare ale serviciilor sistemului de sănătate publică, cu atenție specială acordată persoanelor transsexuale, cu identitate diferită de gen și hermafrodite.
  10. i) asigura că profesioniștii în domeniul asistenței medicale, care detectează o situație de violență discriminatorie exercitată împotriva unei persoane pe criteriul orientării sexuale, identității și expresiei de gen sau a particularităților sexuale, vor informa despre aceasta autoritățile competente. În acest scop, va fi dezvoltat un protocol de acțiune.

Articolul 18. Atenție medicală acordată femeilor lesbiene și bisexualilor.

  1. Administrația Generală a Statului și Comunităților Autonome, în interiorul propriilor competențe, vor promova executarea programelor și protocoalelor specifice ce răspund nevoilor femeilor lesbiene, persoanelor bisexuale și transsexuale, în ceea ce privește sănătatea sexuală și reproductivă.
  2. Tuturor femeilor li se va garanta accesul la tehnicile de reproducere asistată în toate centrele medicale și spitalele statului spaniol ce au în compunere un departament de reproducere umană. Acesta va avea loc indiferent de orientarea sexuală, identitatea și expresia de gen a acestora.

Articolul 19. Drepturi sexuale și reproductive

i.b. Asistența medicală și ginecologică vor include, în toate cazurile, organele rezultate în urma intervențiilor medicale suferite de persoanele transsexuale și cu identitate diferită de gen.

  1. În cazul persoanelor transsexuale și cu identitate diferită de gen, ele pot avea acces la tehnnicile de înghețare ale țesutului gonadic și ale celulelor reproductive pentru a face posibilă obținerea acestora în aceleași condiții ca și ceilalți beneficiari, înainte începerii oricărui tratament care ar putea compromite capacitatea reproductivă a acestora.

Articolul 20. Principii directoare în asistența medicală  pentru persoanele transsexuale și cu identitate diferită de gen

  1. Asistența medicală se va baza pe o perspectivă non-patologică, ceea ce înseamnă că experiența transsexuală și a identității diferite de gen nu reprezintă o boală, o anomalie sau o dereglare, ci o parte a diversității umane. Personalul de asistență medicală va ține legătura cu persoana în privința dezvoltării identității pentru care persoana a optat. Orice test, exploratoriu sau psihologic menit să determine condiția unei persoane transsexuale, cu identitate diferită de gen sau orice altă practică medicală care limitează sau restricționează această libertate este interzisă.
  2. Nimeni nu va fi obligat să se supună unui tratament, unei proceduri medicale, unui examen psihologic sau psihiatric pe care nu îl dorește sau care îi limitează sau restricționează libertatea la autodeterminare a genului.
  3. continuarea asistenței medicale pentru transsexuali și persoanele cu identitate diferită de gen va include crearea unor indicatori privind urmărirea, rezultatele tratamentelor, intervențiilor care au avut loc , cu detalii asupra tehnicilor folosite, complicațiilor și reclamațiilor ce ar putea să apară, precum și a unor indicatori privind evaluarea calității asistenței medicale. Pentru a elabora aceste statistici, va fi creată o bază de date automată, al cărei autor va fi Serviciul de Asistență Medicală corespunzător, în termenii prezenți în normativele de aplicare.

Articolul 20 bis. Beneficii incluse

  1. Administrația Generală a Statului și Comunităților Autonome, în interiorul propriilor competențe vor garanta includerea, atenția și asistența în cadrul domeniului de aplicare specific serviciilor medicale pentru transsexuali și persoane cu identitate diferită de gen.
  2. În interiorul propriilor competențe, acestea vor furniza asigurare și acoperire pentru procesul de reatribuire sexuală în conformitate cu domeniul de aplicare al acestora în fiecare caz. Transsexualii și persoanele cu identitate de gen diferită care au peste 16 ani vor putea furniza propriul consimțământ informat, cu scopul de a beneficia de o reatribuire sexuală pe cale chirurgicală. Din momentul în care au ajuns la pubertate li se va permite să-și dea propriul consimțământ informat pentru a accede la tratamentul cu blockeri hormonali și la terapia de înlocuire a hormonilor.
  3. În conformitate cu propriile competențe, toate serviciile medicale vor include intervențiile necesare și existența unui număr suficient de specialiști pentru derularea procesului de tranziție, inclusiv a intervențiilor chirurgicale. În cazul minorilor, acesta va include tratamentul hormonal la debutul pubertății cu scopul de a evita dezvoltarea unor trăsături sexuale secundare indezirabile, și pe parcursul desfășurării terapiei de înlocuire a hormonilor, atunci când există dovezi că transformările corpulului nu corespund cu vârsta biologică a persoanei, cu scopul de a ajuta dezvoltarea dorită a caracteristicilor secundare.
  4. Transsexualii și persoanele cu identitate diferită de gen care doresc aceasta, vor avea acces la servicii și ajutor psihologic în cabinete de asistență primară sau orice alt serviciu specializat, fără a fi obligați să se supună unei examinări psihologice prealabile.

CAPITOLUL IV

Măsuri cu privire la mediul familial.

Articolul 24. Protejarea diversității familiale.

  1. Administrația Publică trebuie să stabilească mecanismele necesare astfel încât documentația administrativă va fi adecvată și adaptată relațiilor afectuoase ale persoanelor LGTBI și caracterului eterogen al familiei.

Articolul 25. Promovarea și susținerea familiilor LGTBI

  1. Vor fi stabilite de către Administrația Publică programe de informare, în cadrul centrelor de educație/școlilor cu scopul de a disemina/propaga diferite realități afective, de gen și de a combate discriminarea pe criterii sexuale, de identitate de gen, expresie de gen sau particularități sexuale.

CAPITOLUL VI

Despre administrarea justiției și protecția legală

  1. Guvernul și Consiliul General al Puterii Judecătorești al Comunităților Autonome, în interiorul propriilor competențe vor adopta măsurile necesare pentru asigurarea respectului față de diversitatea sexuală și de gen.
  2. Judecătorii, magistrați, consultanții juridici și avocații Administrației Judecătorească/Justiției, doctorii, legiștii, psihologii, asistenții sociali și echipele tehnice, funcționarii publici și restul personalului aflat în serviciul Administrației judecătorești, precum și agenții Forțelor de ordine vor acorda transsexualilor și persoanelor cu identitate diferită de gen, un tratament conform identității asumate.
  3. În cazul în care formularul are rubrici separate pentru fiecare gen, determinarea acestuia se va decide pe baza identității de gen asumate, spre exemplu, în cazul violenței masculine, chiar dacă procesul de rectificare a sexului nu a fost încă declarat în Registrul de stare civilă.
  4. Documentele, chestionarele și formularele ce trebuie completate trebuie redactate astfel încât să respecte diversitatea sexuală și de gen.

Articolul 32. Instruirea.

  1. Guvernul și Consiliul General al Puterii Judecătorești al Comunităților Autonome, în interiorul propriilor competențe vor asigura instruirea obligatorie și vor pune un accent special pus pe diversitatea sexuală și de gen, violența în interiorul genului, violență și infracțiunile generate de ură, care au ca mobil orientarea sexuală, identitatea de gen și particularitățile sexuale, în cadrul cursurilor organizate pentru judecători, magistrați, consultanți juridici și avocații Administrației Judecătorești/Justiției, doctori, legiști, psihologi, asistenți sociali și echipe tehnice, funcționari publici și restul personalului aflat în serviciul Administrației judecătorești, precum și agenții Forțelor de ordine ai statului.
  2. Același instructaj va fi asigurat și agenților de securitate/ordine ai serviciilor private.
  3. Consiliul General al Asociațiilor de Drept Spaniole, Consiliile Autonome ale Asociațiilor de Drept și ale Barourilor de avocați care facilitează servicii legale gratuite și asistență pentru persoanele care au fost arestate, se vor asigura că avocații care oferă aceste servicii au urmat un curs specific privind diversitatea sexuală și de gen, ceea ce va asigura o consultanță profesionale și eficientă în probleme de violență în interiorul genului și infracțiuni generate de ură.

CAPITOLUL VII

Măsuri în sectorul educației

Articolul 40. Un plan extensiv în domeniul educației și diversității

  1. Administrația Generală a Statului și a Comunităților/Regiunilor autonome, în cadrul propriilor competențe, vor trebui să conceapă un plan extensiv de educație, în care se va urmări implementarea non-discriminării și va fi asigurat respectul pentru diversitatea sexuală, de gen și familială, într-o manieră interdisciplinară, în toate situațiile.
  2. Pentru implementarea acestor planuri, Administrația calificată va pune la dispoziție cursuri pentru conștientizarea corpului profesoral în cadrul unor centre permanente de instruire pentru profesori. Realitatea LGTBI și diversitatea familial vor fi implementate cu regularitate în programa de studiu a acestora.
  3. Ca măsuri minime, planul extensiv va conține următoarele puncte:
  4. a) În termeni generali, pe toate nivelurile și subiectele, adoptarea de exerciții și exemple care includ diversitatea sexuală și de gen, precum și diversitatea familial.
  5. b) includerea diversității familiale în educația copiilor.
  6. c) atenție acordată diversității sexuale, de gen și familial în cadrul unor materii precum „Cunoașterea mediului înconjurător”, în ciclul primar.
  7. d) studierea istoriei mișcării LGTBI, ca subiect de studiu în ciclul gimnazial.
  8. Vor fi create și promovate programe de coordonare între sistemele sanitar, social și educațional pentru detectarea și intervenția în cazul situațiilor de risc, atunci cand este pusă în pericol dezvoltarea extensivă a minorilor cu identitate de gen diferită sau a minorilor cu exprimare de gen non-normativă.

Articolul 41. Instruirea profesorilor

  1. Administrația Generală a Statului și a Comunităților/Regiunilor autonome, în cadrul propriilor competențe, vor oferi o instruire care să garanteze conștientizarea și intervenția adecvată a profesioniștilor în domeniul educației, astfel încât aceștia să fie în măsură să elaboreze planuri de educație bazate pe respectful pentru diversitatea sexuală și de gen.
  2. Va fi evaluată atenția acordată diversității sexuale, de gen și familiale, în cadrul examenelor de admitere în corpul profesoral/didactic.

Articolul 42. Activități de conștientizare pe probleme de diversitate sexuală, de gen și familială, pentru tații și mamele elevilor.

Vor fi promovate seminarii și campanii de conștientizare de către centre educaționale, pe tema diversității sexuale și de gen, atât pentru elevi, cât și pentru părinți sau tutori.

Articolul 44. Dreptul la identitate sexual și de gen.

Colectivele de elevi, precum și corpul didactic și cel administrativ, care apelează la serviciile unui centru al sistemului național de educație, ale unui centru de educație – public sau subvenționat – , ale unui centru de instruire, de antrenament, sportiv, sau orice activitate de divertisment, au dreptul să:

  1. Își exteriorizeze propria identitate de gen. Înfățișarea fizică, alegerea ținutei, accesul și utilizarea facilităților respectivului centru vor fi respectate în conformitate cu genul asumat de către persoană.
  2. Își folosească în mod liber numele ales și care va fi reflectat în documentele administrative ale centrului, în special în cele care presupun expunere publică, precum sunt listele de elevi, recensămintele claselor, electorale sau ale alegerilor administrative.

Articolul 45. Material didactic cu respect pentru diversitatea sexuală, de gen și familială

  1. 1. Administrația Generală a Statului și a Comunităților/Regiunilor autonome, în cadrul propriilor competențe, vor garanta prezentarea unor exemple pozitive LGTBI în materialele școlare, într-o manieră care este naturală, respectuoasă și interdisciplinară în cadrul tuturor claselor și nivelurilor sistemului educațional, în conformitate cu materiile și vârstele.
  2. Librăriile școalare vor conține cărți cu teme LGTBI, potrivite elevilor de toate vârstele.

Articolul 46. Despre universități.

  1. Vor fi promovate cercetări teoretice aprofundate pe tema identității de gen sau a diversității sexuale și de gen.
  2. Vor fi create departamente specifice, dotate cu personal, spații și suficiente resurse financiare, pentru a garanta respectul pentru diversitatea sexuală și identitatea de gen în toate campusurile și spațiile universitare.
  3. Vor fi incluse în curricula oficială materii specifice și cursuri despre realitatea LGTBI.
  4. Universitățile vor instrui personalul și studenții facultăților în privința diversității sexuale și a identității de gen.

CAPITOLUL VIII

Măsuri în sectorul muncii

Articolul 49. Despre promovarea angajării persoanelor transsexuale și cu identitate diferită de gen.

  1. Vor fi prevăzute reduceri la impozite, garanții și subvenții în toate contractele de angajare care conțin anumite tipuri de criterii privind egalitatea de șanse/oportunități. Reducerile vor presupune măsuri directe, precum reduceri ale impozitului pe venit; sau măsuri indirecte, precum reducerea impozitului pe venit, dedusă la sursă, în primii 5 ani ai contractului, alături de alte măsuri.

CAPITOLUL IX

Măsuri privin copii și tinerii

Articolul 57. Va fi implementată educația privind diversitatea sexuală, de gen și familială pentru instructorii de copii și tineret.

CAPITOLUL X

Măsuri în domeniul divertismentului, culturii, petrecerii timpului liber, educației și sportului

Articolul 58. Despre cultură și divertisment

  1. Diversitatea sexuală, identitatea și expresia de gen, trebuie să reprezinte părți ale unei culturi înglobante și diverse ce apără drepturile fiecărui individ. Vor fi adoptate măsuri care să garanteze non-discriminarea pe criteriul orientării sexuale, ale identității și expresiei de gen sau al particularităților sexuale, în domeniul culturii și divertismentului.
  2. Administrația Generală a Statului și a Comunităților/Regiunilor autonome, în cadrul propriilor competențe, vor adopta măsuri pentru a sublinia și promova diversitatea sexuală, identitatea și expresia de gen în domeniul culturii și al divertismentului prin:
  3. a) emisiuni și producții cultural pentru toate vârstele
  4. b) competiții culturale și expoziții
  5. c) evenimente sportive
  6. d) colecții documentare
  7. e) proiecte legate de recuperarea memoriei istorice
  8. f) materiale de studiu în educație non-formală
  9. g) activități recreative și divertisment
  10. h) sărbătorirea unor date commemorative
  11. i) spectacole, festivități folclorice și tradiționale
  12. Administrația Generală a Statului și a Comunităților/Regiunilor autonome, în cadrul propriilor competențe, vor garanta existența unui fond documentar în biblioteci pe subiectul LGBTI, care să promoveze și să disemineze diversitatea sexuală și identitatea de gen. În bibliotecile municipale, din orașe cu peste 20 000 de locuitori existența fondurilor destinate acestui subiect va fi obligatorie și va fi reglementată de Centrul Național pentru Memoria Istorică LGBTI – instituție reglementată în cuprinsul prezentei legi.
  13. Administrația Generală a Statului, a Comunităților/Regiunilor autonome și autoritățile locale în cadrul propriilor competențe, vor adopta măsurile necesare pentru a preveni actele de discriminare pe criteriul orientării sexuale și al identității și expresiei de gen, sau al particularităților sexuale, în cadrul spectacolelor și activităților culturale.
  14. Administrația Generală a Statului, a Comunităților/Regiunilor autonome și autoritățile locale în cadrul propriilor competențe, vor promova vizibilitatea LGBTI în spațiul public, așezând monumente sau denumind străzi după aceasta.
  15. Administrația Generală a Statului, a Comunităților/Regiunilor autonome și autoritățile locale în cadrul propriilor competențe, vor promova cunoașterea și aplicarea corectă a dreptului de acces în domeniul restaurantelor și divertismentului, astfel încât acest drept nu este aplicat într-o manieră discriminatorie față de persoanele LGBTI.

CAPITOLUL XII

Centrul Național pentru Memoria Istorică a LGTBI

Articolul 62. Centrul Național pentru Memoria Istorică a LGTBI

  1. Va fi creat Centrul Național pentru Memoria Istorică a LGTBI.
  2. Centrul Național pentru Memoria Istorică a LGTBI va fi conectat cu Sistemul național de biblioteci și Arhiva Națională de Filme
  3. Centrul Național pentru Memoria Istorică a LGTBI va găzdui arhive, înregistrări, documente, inclusiv audio-vizuale, ale organizațiilor LGTBI și ale sectoarelor LGTBI și documentație de Memorie Istorică, precum și istoria represiunii persoanelor LGTBI în Spania.
  4. Fondurile documentare care vor fi păstrate în Centrul Național pentru Memoria Istorică a LGTBI vor fi deschise accesului liber pentru toți cetățenii.
  5. Centrul Național pentru Memoria Istorică a LGTBI va promova diseminarea și activitatea de cercetare privind recuperarea Memoriei Istorice LGTBI și va publica materiale conexe acesteia.
  6. Centrul Național pentru Memoria Istorică a LGTBI va putea ajunge la un acord cu Ministerul Educației privind publicarea unor cărți specifice privind LGTBI.
  7. Centrul Național pentru Memoria Istorică a LGTBI va fi în măsură să stabilească protocoale de colaborare cu organizațiile de Memorie Istorică din Spania și cu festivalurile de film LGTBI, pe tot cuprinsul teritoriului național.

CAPITOLUL XIV

Media și Comunicațiile

Articolul 65. Tratament egal privind informațiile și comunicațiile.

  1. Administrația Generală a Statului și a Comunităților/Regiunilor autonome, în cadrul propriilor competențe, vor urmări, în propriile media și comunicațiile publice, precum și în cele care primesc susținere financiară sau finanțare publică din partea Administrației, conștientizarea și diseminarea și transmisiunea privind diversitatea sexuală, expresia și identitatea de gen, transmițând un conținut care va veni în ajutorul unei percepții lipsite de stereotipuri a acestui grup, precum și în ajutorul cunoașterii și difuzării nevoilor și realității persoanelor LGBTI.
  2. Recomandările privind terminologia lingvistică și expresia vor fi stabilite precum și tratamentul și utilizarea unor imagini și fotografii cu referire la orientarea sexuală, identitatea și expresia de gen.
  3. Conținutul transmisiunilor și al materialelor publicitare va fi supravegheat astfel încât acestea să fie respectuoase la adresa persoanelor LGTBI.
  4. Media și comunicațiile vor fi supravegheate astfel încât acestea să includă în programele lor pentru toate categoriile de vârstă, diversitatea orientărilor sexual, a expresiei și identitățiii de gen, inclusiv diversitatea familială LGTBI.

Articolul 66. Codul Deontologic

Administrația Generală a Statului și a Comunităților/Regiunilor autonome, în cadrul propriilor competențe, vor urmări ca în codul deontologic al media și comunicațiilor proprii să fie inclusă diversitatea sexuală și de gen ce nu contravin prezentei Legi.

CAPITOLUL XV

Ordinea publică și deprivarea de libertate

Articolul 67. În sfera ordinii publice, Administrația Generală a Statului și a Comunităților/Regiunilor autonome, în cadrul propriilor competențe, vor:

  1. asigura instruirea specifică obligatorie privind diversitatea sexuală și de gen, violența în interiorul genului/de gen, violența pe criteriul urii, cauzată de LGTBI-fobie, pe parcursul instruirii membrilor Corpului și Forțelor de Ordine ale Statului.
  2. urmări ca transsexualii și persoanele cu identitate diferită de gen vor primi un tratament corespunzător identității asumate, inclusiv în privința celulelor în care vor fi distribuiți. În perioada privării de libertate, continuarea tratamentului hormonal și a oricărui tratament medical trebuie garantată, și chiar a oricărui tratament pe care doresc să îl înceapă.
  3. procedurile de înregistrare și identificare pentru transsexuali și persoanele cu identitate diferită de gen va fi stabilită în conformitate cu identitatea asumată pentru a li se garanta demnitatea. Pentru persoanele care nu se identifică cu niciun gen, posibilitatea de a opta pentru un alt agent de poliție, de orice sex va fi pusă la dispoziția acestuia în timpul în care are loc intervenția poliției.
  4. documentele, formularele, chestionarele sau orice alte instanțe folosite de către Corpul și Forțele de Ordine al Statului vor respecta diversitatea sexuală și de gen.

CAPITOLUL XVI

Referitor la Forțele Armate

Articolul 68. Guvernul va garanta egalitatea reală și efectivă, precum și non-discriminarea persoanei LGBTI care face parte din Forțele Armate. Pentru a face asta, vor:

  1. garanta dreptul la intimitate al persoanelor LGTBI care fac parte din Forțele Armate.
  2. proceda, în mod obligatoriu, la acțiuni de sensibilizare cu privire la diversitatea sexuală și de gen, destinate personalului militar.
  3. introduce, în mod obligatoriu, în planificarea materialelor de instruire ale Forțelor Armatei, a diversității orientărilor sexuale și a identității de gen.
  4. garanta tuturor transsexualilor și persoanelor cu identitate diferită de gen, pe tot parcursul rămânerii lor în cadrul Forțelor Armate, inițierea sau continuarea oricărui tratament medical și hormonal, inclusive a operațiilor de reatribuire.
  5. ține sub observație modul în care sunt tratați transsexualii și hermafrodiții, și anume să primească un tratament conform identității asumate de aceștia.

CAPITOLUL XVII

Referitor la Administrația Publică

Articolul 74. Despre inversarea sarcinii probei

  1. În conformitate cu ceea ce este stabilit prin legile procedurale și normativele de reglementare ale procedurilor administrative, atunci când reclamantul sau persoana interesată susține că a fost discriminat(ă) pe criteriul orientării sexual, al identității sau expresiei de gen, sau al particularităților sexuale și formulează o suspiciune motivată, apărătorul celui acuzat de discriminare va trebui să furnizeze o justificare fundamentată, obiectivă și rezonabilă a măsurilor adoptate, pe principiul proporționalității.
  2. Faptele și suspiciunile pe temeiul cărora poate fi determinată existența discriminării pe criteriul orientării sexuale, al identității sau expresiei de gen sau al particularităților sexual, pot fi de orice natură, cu condiția să fie legale/legitime, să nu aducă prejudicii procedurilor și măsurilor luate conform regulamentelor organizației, coexistenței sau disciplinei instituțiilor sau serviciilor publice. Se poate ține, de asemenea, seama de probe statistice și teste de situație.
  3. Corpul administrativ care aplică sancțiunile, în cazul autosesizării sau la sesizarea cuiva, poate pretinde rapoarte sau opinii din partea organismelor de resort specializate în egalitatea de gen.

4 prevederile de la Secțiunea1 nu sunt aplicabile în cazul procedurilor penale și procedurilor de sancționare administrativă.

CAPITOLUL XVIII

Despre identitatea diferită de gen și hermafroditism

Articolul 77.  Fiecare persoană are dreptul la recunoașterea propriei identități determinate în mod liber și să fie tratată în conformitate cu aceasta, independent dacă a obținut sau nu recunoașterea legală a acesteia.

CAPITOLUL XIX

Reguli privind încălcarea drepturilor și penalități

Articolul 90. Regimul infracțiunilor și sancțiunilor.

  1. infracțiunile clasificate ca minore conform prezentei Legi expiră după șase luni. Cele clasificate ca serioase/grave, după un an. Iar cele clasificate ca foarte serioase/grave, după trei ani.
  2. Sancțiunile impuse în conformitate/sub acoperirea prezentei Legi expiră după trei luni, dacă sunt minore; după șase luni, dacă sunt serioase/grave; după un an, dacă sunt foarte serioase/grave.
  3. Termenul de prescripție al infracțiunii este calculat începând cu ziua imediat următoare producerii infracțiunii.
  4. Termenul de expirare al sancțiunilor este calculat din momentul în care s-a pronunțat hotărârea de impunere a sancțiunii.

Articolul 92. Procedura.

  1. Următoarele măsuri provizorii pot fi adoptate:
  2. a) anularea temporară a activităților și serviciilor
  3. b) anularea licențelor sau autorizațiilor corespunzătoare
  4. c) anularea sau interzicerea emisiunii/spectacolului public sau a activității de divertisment
  5. d) închiderea temporară a locațiilor destinate publicului prin sigilarea acestora.
  6. e) sechestrarea împrumuturilor
  7. f) poprirea preventivă a bunurilor, chiriilor, a bunurilor fungibile în bani, prin aplicarea unor prețuri corecte.
  8. g) sechestrarea, reținerea, imobilizarea proprietăților
  9. h) supravegherea și blocarea veniturilor provenite dintr-o activitate considerată ilicită și care ar trebui interzisă sau întreruptă.
  10. i) ordonarea sau constituirea unor depozite echivalente cantității creanțelor
  11. j) alte măsuri care, pentru protecția drepturilor reclamantului sunt prevăzute specific de lege sau sunt considerate necesare pentru executarea eficientă a hotărârii.

Articolul 94. Infracțiuni

  1. Infracțiunile stabilite în conformitate cu prezenta Lege sunt calificate drept minore, grave și foarte grave, conform naturii obligației încălcate și magnitudinea dreptului încălcat, atâta timp cât nu constituie o crimă.
  2. Infracțiunile minore sunt:
  3. a) Punerea în circulație, prin orice mijloace sau metode, de expresii, imagini sau conținuturi grafice de orice fel care sunt jignitoare sau degradante pe motiv de orientare sexuală, identitate sau expresie de gen sau particularități sexuale, împotriva persoanelor LGTBI sau a familiilor acestora.
  4. b) refuzul de a facilita sau refuzul parțial de a colabora la investigarea corpului de infracțiuni calificate de prezenta Lege.
  5. c) reducerea/tăierea din bunurile personale sau a proprietăților pe motivul orientării sexuale, al identității sau expresiei de gen sau a particularităților sexuale, aparținând persoanelor LGTBI sau a familiilor acestora.
  6. Infracțiunile grave sunt:
  7. b) punerea în circulație în mod repetat de expresii, imagini sau conținuturi grafice de orice fel care sunt jignitoare sau degradante, pe motiv de orientare sexuală, identitate sau expresie de gen sau particularități sexuale, împotriva persoanelor LGTBI sau a familiilor acestora.
  8. c) publicarea repetată pe internet sau în medii de socializare a unor expresii, imagini sau conținuturi grafice de orice fel, care sunt jignitoare sau degradante pentru persoanele LGTBI sau familiile acestora, pe motivul orientării sexuale, identității sau expresiei de gen sau particularității sexuale.
  9. d) când prprietarul sau furnizorul de servicii sau societatea de informații nu îndepărtează expresiile, imaginile sau conținuturile grafice de orice fel care sunt jignitoare sau degradante, pe motiv de orientare sexuală, identitate sau expresie de gen sau particularități sexuale, din conținutul website-urilor sau mediilor de socializare virtual, atunci când existența acestora este probată.
  10. f) propagarea în mediul virtual – internet, medii de socializare – a oricărui de fel de expresie, imagine sau conținut grafic care sunt jignitoare sau degradante pentru persoanele LGTBI sau familiile acestora, pe motivul orientării sexuale, identității sau expresiei de gen sau particularității sexuale.
  11. g) limitarea, împiedicarea, obstrucționarea de către un funcționar public sau un individ responsabil cu un serviciu public, a accesului unor persoane LGTBI sau famililor acestora, la un beneficiu la care sunt îndreptățite, pe motivul orientării sexuale, identității sau expresiei de gen sau particularității sexuale. (complementar Articolului 511 din Codul Penal) sau impunerea unor condiții împovărătoare la muncă sau în cazul unui divertisment.
  12. h) ) limitarea, împiedicarea, obstrucționarea de către un profesionist sau întreprizător a accesului unor persoane LGTBI sau famililor acestora, la benefiici sau bunuri la care sunt îndreptățite, pe motivul orientării sexuale, identității sau expresiei de gen sau particularității sexuale. (complementar Articolului 511 din Codul Penal) sau impunerea unor condiții împovărătoare la locul de muncă sau în cazul unui divertisment.
  13. n) producerea, folosirea sau propagarea în școlile aflate în administrația generală a statului a unor manual sau materiale educaționale care încalcă demnitatea persoanelor LGTBI.
  14. Infracțiunile foarte grave sunt:
  15. e) solicitarea prin orice mijloace sau procedure a unor acte publice care au ca obiectiv să promoveze, să încurajeze, să incite în mod direct sau indirect, la discriminare, ură sau violență împotriva persoanelor pe criteriul orientării sexuale, al identității sau expresiei de gen sau a particularităților sexuale.
  16. h) Jignirea repetată prin publicarea pe internet sau în medii de socializare a unor expresii, imagini sau conținuturi grafice de orice fel, care sunt jignitoare sau degradante pentru persoanele LGTBI sau familiile acestora, pe motivul orientării sexuale, identității sau expresiei de gen sau particularității sexuale.

Articolul 96. Sancțiuni

1 Infracțiunile minore vor fi penalizate cu avertisment sau amendă în valoare de până la 3000 euro.

  1. infracțiunile grave vor fi penalizate cu amendă între 3001 și 20 000 euro. În plus, unele dintre următoarele pot fi impuse ca sancțiuni secundare:
  2. a) interzicerea accesului la orice fel de serviciu public aparținând Administrației, pentru o perioadă de până la un an.
  3. b) interzicerea angajării pe un post din Administrație, din cadrul organismelor sale autonome sau alte entități/instituții publice pentru o perioadă de până la un an, inclusiv un an.
  4. infracțiunile foarte grave vor fi penalizate cu o amendă cuprinsă înte 20 001 și 45 000 euro. În plus, unele dintre următoarele pot fi impuse ca sancțiuni secundare:
  5. a) închiderea activității sau a serviciilor pe o perioadă de maxim 2 ani.
  6. b) refuzul licențelor sau autorizațiilor de funcționare.
  7. c) închiderea locațiilor destinate publicului, pentru o perioadă de maxim 2 ani.
  8. d) interzicerea accesului la orice fel de asistență publică din partea Administrației, pentru o perioadă de până la 2 ani. În cazul recidivei se poate ajunge la o perioadă maximă de 5 ani.
  9. e) interzicerea angajării pe un post din Administrație, din cadrul organismelor sale autonome sau alte entități/instituții publice pentru o perioadă de până la 2 ani. În cazul recidivei se poate ajunge la o perioadă maximă de 5 ani.
  10. f) descalificare temporară pentru o perioadă de până la 2 ani de la furnizarea de servicii publice. În cazul recidivei se poate ajunge la o perioadă maximă de 5 ani.

În cazul oricărei infracțiuni, indiferent de natură, va avea loc stoparea, distrugerea, ștergerea sau dezactivarea cărților, fișierelor, documentelor, articolelor în orice fel de format, care reprezintă obiectul infracțiunii de natură administrativă stabilite prin prezenta Lege, precum și a mijloacelor prin care s-a produs infracțiunea. Atunci când crima a fost comisă prin intermediul tehnologiei informației sau comunicațiilor, se va proceda la retragere. În cazul în care s-a produs prin intermediul website-urilor sau serviciile societății informatice, conținutul la care se face referire în secțiunea anterioară a fost transmis în mod exclusiv sau în principal, accesul va fi blocat sau va fi întreruptă furnizarea accesului.

Atunci când se impun sancțiuni, dacă nu sunt foarte grave, iar persoana ultragiată consimte, sancțiunea economică va fi înlocuită cu: prestarea unei activități neremunerate în folosul societății, în domeniul social, educațional, prin atribuirea de responsabilități menite să repare prejudiciul, punându-se în slujba persoanelor vătămate prin acte de discriminare; prin participarea la un curs de conștientizare privind tratamentul egal și non-discriminarea, cu scopul de a repara prejudiciul moral produs victimelor și persoanelor afectate.

Anunțuri

Constituţia, încotro?

Preluat cu acordul user-ului Cucuveaua.
Fac în continuare câteva propuneri de revizuirea a Constituţiei în calitate de cetăţean (fără cunoştinţe juridice sau de drept constituţional) ca urmare a lipsei unei dezbateri publice purtate de specialişti. O să punctez despre ce aș dori să discutăm în cadrul acestui subiect cu cei care doresc să mi se alăture:

A. Cum ar trebui modificată Constituția ca urmare a deciziei CCR privind neconstituționalitatea unor articole? Propun mai jos să nu fie modificate articolele declarate neconstituţionale de CCR, ci să se elimine neconstituţionalitatea prin modificarea şi completarea articolului 152. Aceste propuneri au fost făcute anterior publicării motivării CCR, dar rămân de actualitate.

B. Ce alte modificări ale Constituției sunt necesare?
Eu personal cred că sunt unele omisiuni sau erori care mă deranjează, şi care ar impune o revizuire mai profundă a Constituţiei:
1. Curtea Constituțională rămâne în continuare o instituție nereformată si nesupusă niciunui control (pământean). O să explicitez mai jos.
2. În România, spre deosebire de alte ţări cu democraţii avansate, alegătorii au doar dreptul de a alege, nu şi dreptul de a-i revoca pe cei aleşi. Propun includerea acestui drept ca drept fundamental al cetăţenilor cu drept de vot şi reglementarea exercitării lui prin lege.
3. Membrii unor instituţii (CCR, CSM, ş.a.) nu pot fi revocaţi de cei care i-au numit. Propun includerea de prevederi în acest sens în Constituţie, iar unde este cazul, să se consemneze restricţionarea inamovibilităţii faţă de acest drept de revocare.
4. Răspunderea tuturor autorităţilor publice pentru actele publice emise trebuie consemnată în Constituţie, cu răspunderea personală a decidenţilor, dar şi pentru daunele produse prin activitate sau inactivitate. Până acum cam nimeni nu a răspuns pentru nimic.
5. Art. 21 – Accesul liber la justitie, mi se pare limitativ ca arie: „(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.”. Propun înlocuire cu „(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, ale colectivităţii sociale, profesionale sau etnice din care face parte sau ale întregului popor.”.
Propun şi adăugarea „(5) Orice act public care nu a fost adoptat prin referendum poate fi atacat în justiţie de persoanele lezate direct sau indirect”.
6. Parlamentul rămâne singura instituție care poate să își stabilească/aprobe singură bugetul. Propun ca bugetul Parlamentului să fie stabilit de Guvern, cu avizul consultativ al Preşedintelui Parlamentului. Bugetul Parlamentului va fi promovat prin ordonanţă de urgenţă. Parlamentul poate modifica această OUG doar în sensul micşorării sumelor prevăzute în buget. În cazul în care Parlamentul respinge OUG sau majorează sumele din buget, Preşedintele dizolvă Parlamentul pentru că împiedică funcţionarea statului.
7. Dreptul de proprietate privată – Trebuie clarificat sintetic în Constituţie şi detaliat prin lege ce înseamnă proprietate dobândită ilicit sau de provenienţă ilicită. Dacă nu se face acest lucru CCR va declara confiscările ca fiind neconstituţionale. Voi explicita succint mai jos.
8. Dizolvarea Parlamentului să se poată face de către Preşedinte şi în alte situaţii (de ex. dacă constată un blocaj al activităţii acestuia, ş.a.).
9. Art. 148 – Integrarea in Uniunea Europeana – ar trebui un articol care să specifice cine monitorizează şi armonizează legislaţia noastră cu cea europeană, ş.a. Informaţii privind această legislaţie, actualizate la zi, ar trebui să fie făcută accesibilă oricărui cetăţean.
10. Art. 124 – Infaptuirea justitiei. Propun completarea alin. 3 cu textul suprascris: „Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii şi sunt obligaţi să respecte legea în cursul judecăţii şi în luarea hotărârilor judecătoreşti.”
Art. 125 – Statutul judecatorilor. Propun adăugarea următorului aliniat: „(4) Judecatorii pierd inamovibilitatea prevăzută la aliniatul 1 dacă emit hotărâri judecătoreşti care nu respectă legea şi vor fi excluşi de CSM din corpul magistraţilor.”
Cele de mai sus au scopul de a nu se mai permite judecătorilor să ia decizii care încalcă legi/ordonanțe adoptate de Parlament/Guvern sau legislaţia europeană.
11. Eroarea de la art. 72 alin. 2, semnalată de Realitatea TV – eliminarea din „Urmarirea, perchezitia, retinerea, arestarea sau trimiterea in judecata penala a parlamentarilor … de catre Parchetul de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie” a sintagmei „, arestarea”. Procurorii au drept de reţinere, nu de arestare.
12. Art.52 – Dreptul unei persoane vătămate de o autoritate publică. Propun înlocuirea prevederii „(3) Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Raspunderea statului este stabilita in conditiile legii si nu inlatura raspunderea magistratilor pentru erorile judiciare savarsite.” cu „(3) Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, solidar cu toate persoanele care au contribuit la săvârşirea erorii (procurori, magistraţi, martori dovediţi a fi mincinoşi, experţi care au întocmit expertize incorecte, ş.a.). Raspunderea statului nu inlatură dreptul statului de a recupera integral sumele cu care a contribuit pentru repararea prejudiciului de la cei care l-au provocat.”.
La alin. 1, propun înlocuirea sintagmei „act administrativ” cu „act public”, pentru a lărgi aria de acţiune pentru persoanele vătămate.

Aștept propunerile/completările dvs.

C. Motivarea CCR privind neconstiţuonalitatea unor propuneri ale Preşedintelui

(Paranteză, nelegată de Constituţie:
Remunerarea parlamentarilor să se facă proporţional cu prezenţa efectivă la lucrările Parlamentului, exceptând cazurile în care fac parte din delegaţii oficiale. Un parlamentar chiulangiu care a participat 1,8% la aceste lucrăriar trebui remunerat în aceeaşi proporţie.
Cheltuielile ptr. birourile din teritoriu ale parlamentarilor să fie suportate de stat numai dacă angajaţii acestora au un program de muncă pe care să îl şi respecte şi dacă parlamentarii au întâlniri regulate şi anunţate în prealabil, cu alegătorii.
)

Detaliez unele dintre cele de mai sus, adică pct. A, B.1, B.7 şi C (va fi şi acesta un text relativ lung pe care nu-l recomand persoanelor impulsive/sintezofile):

A. În legătură cu declararea de către CCR ca neconstituționalea unora dintre propunerile Preşedintelui
Din punctul meu de vedere eliminarea neconstituţionalităţii pentru majoritatea argticolelor incriminate de CCR se poate face prin completarea art. 152 care stabilește limitele revizuirii Constituției, reproduc mai jos aliniatul 2:

” (2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi facuta daca are ca rezultat suprimarea drepturilor si a libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora.”

Slăbiciunea acestui aliniat este că este generic, astfel încât protejează fără discernământ și cetățenii onești, și infractorii cu sau fără funcții publice, și proprietatea obținută ilicit. Acest aliniat trebuie să specifice clar care sunt drepturile și libertățile fundamentale și garanțiile care nu pot fi suprimate, prin completare, precum și ce garanții nu pot fi acordate la revizuire prin adăugarea aliniatului 3:

” (2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi facuta daca are ca rezultat suprimarea drepturilor si a libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora, prevăzute în articolele 22 – 52.
(3) Nici-o revizuire nu poate garanta proprietatea privată dobândită ilicit și nici proprietatea privată de proveniență ilicită.”

Facem referire numai la articolele 22 – 52 din Constitutie, și atât, drepturile date de funcții publice nu sunt drepturi fundamentale după cum susține CCR. O să revin mai jos, la pct. B.7 asupra proprietății ilicite.

În acest fel ar deveni constituționale:
– eliminarea tezei a doua a art.44 alin.(8) din Constitutie, potrivit careia „Caracterul licit al dobandirii se prezuma”
– modificarea alin.(2) si abrogarea alin.(3) ale art.72 care se referă la urmărirea parlamentarilor care au comis delicte
– abrogarea alin.(2) si modificarea alin.(3) ale art.109 privind delicte ale membrilor Guvernului
– modificarea alin.(6) al art.126 din Constitutie, in sensul introducerii sintagmei „precum si a celor care privesc politicile financiare si bugetare ale Guvernului, in conditiile legii contenciosului administrativ” – totuși, de examinat de specialişti dacă nu se încalcă și art. 21 Accesul liber la justitie.

Privind faptul că modificarile alin.(2) lit.a) si b) si alin.(3) ale art.133 sunt neconstitutionale, deoarece au ca efect incalcarea independentei justitiei, in contradictie cu dispozitiile art.152 alin.(1)din Constitutie, motivația CCR mi se pare trasă de păr. Reducerea în CSM a numărului de magistrați de la 14 la 10, creșterea numărului reprezentanților societății civile de la 2 la 6 sau posibilitatea ca Președintele al CSM să nu fie un magistrat nu reprezintă în opinia mea încălcarea independenței justiției. Dacă 12 magistrați nu reușesc să aleagă un președinte dintre ei, iar ceilalți 6 da, nu este o problemă constituțională. Înseamnă că cei 12 magistrați s-au împărțit în trei sau mai multe tabere având cel mult 5 membri și atunci este mai bine ca niciunul dintre ei să nu fie președinte.

În legătură cu paragraful de mai sus vă recomand cu căldură să citiți opiniile dlui Damian Miron (http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-8…uri.htm?cfadac=), iar per ansamblu cele ale dlui Dan Tapalagă (http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-8…centa-fura.htm).

B. Personal mi s-au părut pripite propunerile Guvernului de revizuire a Costituției, fără o dezbatere publică serioasă, în care să își facă publice opiniile și alți specialiști decât experții Guvernului. Din reacțiile presei am aflat că acei experți au făcut o treabă cam de mântuială. Ulterior am aflat, tot din presă, că propunerile Președenției corectează erorile propunerii guvernamentale și o completează cu propuneri de substanță. Până de curând nu m-am documentat în privința acestor propuneri și a celor ce au urmat. În prezent mă gândesc că ceva nu este în ordine. Experții Președintelui chiar nu au anticipat obstacolele pe care le va pune art. 152? Dacă nu, fie nu sunt experți, fie au acționat extrem de superficial, dacă da, no comment.
Ieri m-am întrebat: Ce mă deranjează pe mine, ca simplu cetățean, la actuala Constituție? Instantaneu au apărut pct. 1 și 7, după care, spicuind frugal prin Constituţie, au mai răsărit câteva pe care le-am consemnat în prima parte a postării
Luaţi cele scrise ca o provocare la discuţie, oricum nu ne va băga cineva în seamă.

B.1. Curtea Constituțională rămâne în continuare o instituție nereformată si nesupusă niciunui control (pământean)
Pentru mine CCR a acționat adesea ca o instituție pecingine a României. O să trec peste enervarea pe care mi-o provocau deciziile diametral opuse luate de CCR în raport cu decizii anterioare ale ei, senzația de ala-bala prin care o decizie era favorabilă puterii și următoarea opoziției. Ceea ce nu pot să îi iert CCR este decizia, calp motivată în opinia mea, de a nu se reduce pensiile cu 15%. A urmat majorarea TVA cu efect asupra întregii populației, apoi inflația care a diminuat puterea de cumpărare a tuturor. Cred că pe ansamblu pensionarii au plătit mai mult decât dacă li s-ar fi redus temporar pensiile.
Îl citez pe dl Băsescu (http://www.hotnews.ro/stiri-esential…ensiile-15.htm ):
„Marirea TVA ne va face sa ne taraim inca 2-3 ani de acum inainte. A fost o greseala pe care o vom plati inca cativa ani”.
Cum va plăti CCR? Nicicum, poate să facă orice prostie şi ea devine obligatorie pentru întreaga naţie. Iar naţia trebuie să tacă chitic de la Preşedinte până la ultimul cetăţean.
Îl citez cu plăcere și pe dl Vlad Perju (http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-8…muri-criza.htm ):
„… Curtea si-a extins jurisdictia asupra masurilor economice ale guvernului. Din aceasta persectiva, analiza constitutionala se supraimpune deciziilor economice ale guvernului ca o camasa de forta. Insa coalitia de guvernamant, nu judecatorii constitutionali, raspund politic in fata populatiei pentru aceste masuri. Curtea se afla aici in ipostaza exercitarii unor puteri pentru care nu este nici calificata, nici raspunzatoare”.
Am examinat tabelul comparativ întocmit de hotnews privind propunerile de modificare a Constituției (http://media.hotnews.ro/media_server…esedintiei.pdf ), pentru a vedea ce articole privind Curtea Constituțională se modifică/adaugă/abrogă. Stupoare, singura modificare este înlocuirea unui adjectiv în articolul 146.
Aici Guvernul și Președintele ar fi trebuit să facă propuneri de reformare și control a CCR (precum şi de reformare a altor instituţii ale statului, şi de clarificare a unor probleme legate de relaţiile şi raporturile dintre ele – s-au făcut unele propuneri, dar cred că sunt insuficiente), în opinia mea. Personal nu mă simt în măsură să fac propuneri de reformare a CCR. Am citit opiniile pertinente ale dlui Vlad Perju (http://www.hotnews.ro/stiri-esential…ale-partea.htm ; http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-8…nalismului.htm ), opinii cu o arie mai largă decât CCR, personal preiau o singură propunere de reformare a CCR: eliminarea controlului anterior (precum si a solutionarii conflictelor dintre autoritatile publice. Subscriu la această propunere. Celelalte propuneri ale dlui Perju sunt mult mai importante şi ar trebui avute în vedere la revizuirea Constituţiei (nu le sintetizez aici pentru a nu le deforma sau sărăci în conţinut).
Am făcut în prima parte a postării propuneri mai generale care se referă şi la CCR şi care ar asigura răspunderea personală a decidenţilor, posibilitatea de atacare în justiţie a deciziilor CCR, posibilitatea de revocare a membrilor CCR.

B.7. Dreptul de proprietate privată
Este necesar să se clarifice ce înseamnă proprietate dobândită ilicit. Personal văd două aspecte:
– proprietate dobândită prin mijloace ilicite (acte false, excrocare, ş.a.)
– proprietate dobândită cu mijloace ilicite, prin aceste înţelegînd nu numai cele dobândite ilicit ci şi cele generate licit din mijloace ilicite
Exemplific „generate licit din mijloace ilicite”: O persoană a furat 500.000 EUR. A făcut 2 ani de puşcărie, nimeni nu i-a cerut să restituie ceva, după care a devenit investitor. Afacerea s-a dezvoltat, a înfiinţat sau achiziţionat alte societăţi, are acum o avere estimată la 100 milioane EUR?
Întrebare: Dacă se pune problema de confiscare a proprietăţilor ilicite, care este valoarea lor: 500.000 EUR sau 100 milioane EUR?
În opinia mea 100 milioane EUR. Dvs. aveţi altă opinie?

C. Motivarea CCR privind neconstiţuonalitatea unor propuneri ale Preşedintelui poate fi găsită la:
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-9010111-curtea-constitutionala-publicat-motivarea-deciziei-privind-proiectul-revizuire-constitutiei-eliminarea-prezumtiei-caracterului-licit-dobandirii-averii-insemna-detinatorul-unui-bun-supus-unei-insecurit.htm

Notă: Extrasele din motivarea CCR vor fi scrise cu litere aldine suprascrise (Italic & Bold), iar comentariile personale cu text normal, unele accentuări vor fi făcute cu text suprascris (Bold), iar citatele cu litere aldine.

1. CCR despre neconstitutionalitatea eliminarii prezumtiei de dobandire licita a averilor
Curtea constata ca eliminarea tezei a doua a art.44 alin.(8) din Constitutie, potrivit careia ‘Caracterul licit al dobandirii se prezuma’ este neconstitutionala, deoarece are ca efect suprimarea unei garantii a dreptului de proprietate, incalcandu-se astfel limitele revizuirii prevazute de art.152 alin.(2) din Constitutie.
Fals: a nu declara în Constituţie prezumţia că proprietatea este licită nu încalcă dreptul de proprietate, pur şi simplu nu se mai garantează că orice proprietate este licită, pentru că în fapt aşa interpretează CCR teza a doua din art. 44 alin. (8). Art. 152 alin. (2) limitează revizuirea Constituţiei în ceea ce priveşte „suprimarea drepturilor si a libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora”, dar nicăieri în Constituţie nu scrie explicit că se garantează proprietăţile obţinute ilicit. Pentru ca acest lucru să fie clar, am propus mai sus (la pct. A) adăgarea la art. 152 a aliniatului:
„(3) Nici-o revizuire nu poate garanta proprietatea privată dobândită ilicit și nici proprietatea privată de proveniență ilicită.”

Aceasta prezumtie se intemeiaza si pe principiul general potrivit caruia orice act sau fapt juridic este licit pana la dovada contrarie, impunand, in ce priveste averea unei persoane, ca dobandirea ilicita a acesteia sa fie dovedita. Retinand ca prin propunerea de revizuire se urmareste rasturnarea sarcinii probei privind caracterul licit al averii, in sensul ca averea unei persoane este prezumat ca fiind dobandita ilicit, pana la dovada contrarie facuta de titularul ei, precum si faptul ca securitatea juridica a dreptului de proprietate asupra bunurilor ce alcatuiesc averea unei persoane este indisolubil legata de prezumtia dobandirii licite a averii, iar inlaturarea acestei prezumtii are semnificatia suprimarii unei garantii constitutionale a dreptului de proprietate, Curtea a constatat neconstitutionalitatea acestei propuneri.
În ceea ce priveşte referirea CCR la „principiul general potrivit caruia orice act sau fapt juridic este licit pana la dovada contrarie” ştiam că CCR judecă în baza Constituţiei nu a unor principii generale. În ce articol din Constituţie este scris acest principiu? Am căutat în Constituţie sintagma fapt juridic şi nu am găsit-o. În cazul în care o persoană este bănuită de încălcarea legii i se acordă prezumţia de nevinovăţie, dar se cercetează faptele. De ce să nu se cerceteze similar şi dobândirea proprietăţii de către persoane la care valoarea proprietăţilor depăşeşte vizibil valoarea veniturilor declarate conform legii, respectând principiul general de prezumţie a dobândirii licite?
Afirmaţia că „averea unei persoane este prezumat ca fiind dobandita ilicit, pana la dovada contrarie facuta de titularul ei ” nu are niciun fundament şi este excesivă; faptul că nu se mai prezumă în Constituţie că proprietatea este licită nu înseamnă contrariul. Legat de probarea de către titular formularea este inexactă, deoarece este logic ca titularul să colaboreze cu organele de cercetare, pentru că această sarcină nu trebuie să fie exclusivă a niciuneia dintre părţi. Organele de cerctetare pot obţine (şi scuti astfel persoana investigată de acest efort) toate declaraţiile de venit ale familiei investigate. Dar a trage concluzii doar după aceste documente nu ar fi corect, pentru că ar leza respectiva persoană: poate să aibă venituri încă nedeclarate realizate în anul în curs (sau chiar şi în anul precedent), subiectul ar fi putut fi recent beneficiarul unor donaţii, moşteniri, ş.a. De fapt i se acordă celui investigat dreptul de a se apăra, de a dovedi provenienţa licită a proprietăţilor.
În fapt este similar cu ceea ce se întâmplă la cercetarea celor presupuşi a fi încălcat legea, li se îngăduie să se apere aducând probe (martori, înscrisuri, ş.a.).
Remarcabil în argumentarea de mai sus a CCR este că nu se bazează pe niciun articol din Constituţie.

Eliminarea din Constitutie a prezumtiei caracterului licit al dobandirii averii, fapt ce constituie o garantie a dreptului de proprietate al persoanei, ar insemna ca detinatorul unui bun ar fi supus unei insecuritati continue, intrucat, ori de cate ori s-ar invoca dobandirea ilicita a acestuia, sarcina probei nu ar reveni celui care face afirmatia, ci detinatorului bunului.
Nu mai reiau justificarea că „prezumtia caracterului licit al dobandirii averii” = „constituie o garantie a dreptului de proprietate al persoanei” este o aberaţie. Nu revin nici la cine face sarcina probei, opinie atât de îndepărtată de realitatea concretă. Remarc caracterul melodramatic-duios al acestei fraze: „detinatorul unui bun ar fi supus unei insecuritati continue”. Cine dintre următorii deţinători de bunuri ar fi supuşi unei insecurităţi continue:
– salariatul ale cărui venituri sunt declarate de angajator la administraţia financiară şi care pentru majoritatea bunurilor apelează la rate?
– întereprinzătorul care îşi declară toate veniturile la fisc şi toate acestea pot fi atestate prin documente ale unor societăţi?
– demnitarul care îşi declară anual veniturile şi care se află permanent în această privinţă sub lupa ANI?
Presupun că niciunul dintre cei de mai sus. Chiar nu ştiu la cine s-a gândit CCR când s-a referit la insecuritatea continuă.
O altă afirmaţie bizară este că „ori de cate ori s-ar invoca dobandirea ilicita a acestuia”. Scenariul ar fi următorul: organul de cercetare investighează dacă un anumit bun a fost dobândit licit sau nu. Proprietarul dovedeşte că acel bun a fost obţinut licit. Organul de cercetare atestă că bunul este dobândit licit, după care periodic reia investigarea. Absurd!

în continuare o să dau un exemplu ipotetic:
Un funcţionar care a ieşit la pensie, fără să fie niciodată subiectul unei cercetări, se retrage în pălăţelul lui. Este muţumit, a făcut şi pentru copii lui 5 viloance din modestul lui salariu. Este vizibil că ar fi trebuit să aibă un salariu de 100 de ori mai mare pentru a le realiza.
Ce facem? În opinia CCR ar trebui să prezumăm că toate aceste proprietăţi au fost dobândite licit şi, dat fiind că nu putem depista nici-o faptă de încălcarea legii, să-l lăsăm în pace.
Sunteţi de acord cu CCR?
Precizez că acord prezumţia de obţinere licită de către acel funcţionar a tuturor bunurilor.

2. CCR despre neconstitutionalitatea eliminarii imunitatii parlamentare
Reglementarea constitutionala a imunitatii parlamentare este justificata de necesitatea protectiei mandatului parlamentar, ca garantie a infaptuirii prerogativelor constitutionale si, totodata, o conditie a functionarii statului de drept. In activitatea sa, parlamentarul trebuie sa se bucure de o reala libertate de gandire, expresie si actiune, astfel incat sa-si exercite mandatul in mod eficient.
În Constituţie se specifică la art. 72 că „Deputatii si senatorii nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului”, asta înseamnă imunitate parlamentară. În esenţă CCR apreciază că şi parlamentarii suspectaţi de a fi infractori „trebuie sa se bucure de o reala libertate de gandire, expresie si actiune”, tocmai în cazuri în care acţiunile respectivilor ar trebui să fie stopate.

Institutia imunitatii parlamentare este reglementata atat sub forma imunitatii pentru opinii, fiind general admis faptul ca nici un parlamentar nu poate sa fie urmarit, civil sau penal, pentru declaratiile facute si voturile exprimate in exercitiul mandatului, cat si a imunitatii materiale, denumita si imunitate relativa, neprofesionala sau inviolabilitate, fiind admis, de regula, ca un parlamentar nu poate fi arestat, cercetat sau urmarit in materie penala, fara autorizarea Camerei din care face parte…
Întreb CCR în care articole din Constituţie se definesc imunitatea materială şi imunitatea relativă? În Constituţie cuvântul imunitate apare de două ori, prima dată cu privire la parlamentari, a doua oară privind Preşedintele. Din nou CCR argumentează o decizie fără să se bazeze pe Constituţia României.
Legat de exemplele date de CCR din alte constituţii, ce prevede Constituţia SUA în privinţa imunităţii parlamentare? Am căutat în textul acestei Constituţii cuvântul immunity şi nu l-am găsit (mărturisesc că nu l-am căutat şi în amendamente). De ce n-ar fi constituţia celei mai avansate democraţii de pe glob o referinţă şi pentru noi?

Eliminarea oricareia dintre aceste forme ale imunitatii parlamentare are ca efect direct suprimarea unei garantii care priveste atat mandatul Camerelor, cat si al fiecarui parlamentar in parte, cu consecinte grave asupra indeplinirii de catre Parlament a rolului sau constitutional. In ceea ce priveste persoana care ocupa demnitatea publica de parlamentar, eliminarea oricareia dintre aceste forme ale imunitatii parlamentarea are ca efect suprimarea garantiilor unor drepturi si libertati fundamentale, respectiv libertatea individuala si libertatea de exprimare.
CCR continuă argumentaţia ilogică făcând referire la forme ale imunităţii parlamentare neprevăzute în Constituţie. În plus faptul că ar fi anchetat-arestat un parlamentar infractor ar avea „consecinte grave asupra indeplinirii de catre Parlament a rolului sau constitutional” (!). Adică Parlamentul nu ar mai putea să funcţioneze fără parlamentarii infractori? Aberant.
Stupefiant este şi argumentul că „eliminarea oricareia dintre aceste forme ale imunitatii parlamentarea are ca efect suprimarea garantiilor unor drepturi si libertati fundamentale, respectiv libertatea individuala si libertatea de exprimare”. Înţeleg că pentru CCR imunitatea dată de Constituţie „Deputatii si senatorii nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului” nu este suficientă. Prin aceasta CCR excede Constituţia.

Pentru aceste considerente, si vazand ca prin proiectul legii de revizuire a Constitutiei este eliminata inviolabilitatea parlamentarului, adica acea imunitate de procedura care protejeaza parlamentarul impotriva urmaririlor penale abuzive sau vexatorii, institutia imunitatii parlamentare fiind astfel golita de continut, Curtea constata ca modificarea propusa sub acest aspect este neconstitutionala, deoarece are ca efect suprimarea unei garantii a unui drept fundamental al persoanei care ocupa o demnitate publica, incalcandu-se astfel limitele revizuirii prevazute de art.152 alin.(2) din Constitutie.
Concluzie nefundamentată: art. 152 alin. 2 garantează drepturile fundamentale, adică cele cuprinse în art. 22 – 52, nu drepturi ale persoanelor care ocupă funcţii publice.
Deasemenea CCR deplânge că „este eliminata inviolabilitatea parlamentarului”. La ce articol se referă CCR? În Constituţie inviolabilitate apare o singuă dată şi se referă la domiciliu, substantiv care nu este sinonim cu parlamentar.
Interesantă este şi afirmaţia că este „eliminata inviolabilitatea parlamentarului, adica acea imunitate de procedura care protejeaza parlamentarul impotriva urmaririlor penale abuzive sau vexatorii”. Reamintesc că în propunerea prezidenţială urmărirea, perchiziţionarea şi reţinerea pot fi făcute numai de Parchetul de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie. Prin această argumentaţie CCR aruncă un vot de blam asupra celui mai înal Parchet al tării, pentru că prezumă că poate acţiona abuziv sau vexatoriu. Este corect? CCR nu respectă un principiu general valabil, prezumţia de nevinovăţie (a procurorilor).

În preambul, care presupun că aparţine tot CCR, se afirmă că „eliminarea imunitatii parlamentare ar avea ca efect direct suprimarea unei garantii care priveste atat mandatul Camerelor, cat si al fiecarui parlamentar in parte, cu consecinte grave asupra indeplinirii de catre Parlament a rolului sau constitutional”. Halucinat! Şi nemotivat.

3. CCR despre modificarile privind componenta CSM
Curtea constata ca indeplinirea rolului constitutional al Consiliului Superior al Magistraturii, acela de garant al independentei justitiei, precum si a principalelor atributii care privesc cariera si raspunderea disciplinara a magistratilor, presupune ca judecatorii si procurorii sa aiba o pondere corespunzatoare imperativului constitutional, consacrat de art.133 alin.(1). Asa fiind, in virtutea atributiilor Consiliului Superior al Magistraturii, componenta acestui organism trebuie sa reflecte specificitatea acestei activitati, calitatea de magistrati a membrilor – asa cum o impune insasi titulatura acestui organism suprem de reprezentare, care cunosc in mod direct implicatiile activitatii desfasurate de aceasta categorie profesionala, fiind definitorie pentru hotararile pe care le adopta Consiliul.
CCR se referă la art. 133 alin (1) ca fiind un imperativ constituţional. Deci CCR consideră că această proprţie 10 magistraţi – 2 reprezentanţi ai societăţii civile (la care se adaugă 2 magistraţi şi ministrul justiţiei) este imuabilă? Care sunt argumentele CCR privind faptul că ponderea propusă de Preşedinte este necorespunzătoare? De ce nu ne dă CCR exemple din alte tări, după cum a mai făcut-o?
Dintr-o postare a dlui Damian Miron (http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-8936526-curtea-constitutionala-stngul-drepturi.htm?cfadac=) reiese că:
„În Italia, raportul între magistrați și ne-magistrați în CSM este 2:1, similar cu cel propus de președinte. În Franța raportul e 1:1, la fel stau lucrurile și în Belgia.”
Înţeleg în urma argumentaţiei CCR că în Franţa şi Belgia independenţa justiţiei este serios ameninţată.
CCR argumentează că „componenta acestui organism trebuie sa reflecte specificitatea acestei activitati, calitatea de magistrati a membrilor”. De fapt atribuţiile CSM sunt stabilite prin art. 134:
„(1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Presedintelui Romaniei numirea in functie a judecatorilor si a procurorilor, cu exceptia celor stagiari, in conditiile legii.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii indeplineste rolul de instanta de judecata, prin sectiile sale, in domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organica. In aceste situatii, ministrul justitiei, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie si procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie nu au drept de vot.
(3) Hotararile Consiliului Superior al Magistraturii in materie disciplinara pot fi atacate la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
(4) Consiliul Superior al Magistraturii indeplineste si alte atributii stabilite prin legea sa organica, in realizarea rolului sau de garant al independentei justitiei.”
În fapt reprezenţii societăţii civile ar fi implicaţi în activităţile de la alin. 1 şi 4, adică numirea judecătorilor şi alte atribuţii privind independenţa justiţiei, presupun că şi în aplicarea unor sancţiuni. Aceste activităţi pot fi prestate şi de nespecialişi în justiţie. În opinia mea o participare mai largă a membrilor societăţii civile ar tempera solidaritatea cu magistraţi beţi-mangăsau cu comportament social neadecvat. Poate că sunt cazuri în care colegi magistraţi au făcut tot posibilul ca magistraţi în culpă să fie absolviţi în justiţie de astfel de fapte.

„Majorarea numarului membrilor reprezentantilor societatii civile, deci a persoanelor din afara sistemului judiciar, si schimbarea proportiei de reprezentare in Consiliu, are consecinte negative asupra activitatii sistemului judiciar. Mai mult, se ajunge la situatia in care acesti membri dobandesc un rol important in domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si procurorilor, ceea ce reprezinta o ingerinta a politicului in justitie, imprejurare ce este de natura a anihila garantia constitutionala referitoare la independenta justitiei.”
Păstrez aici suprascrierea (bolduirea) CCR pentru că este relevantă.
Reprezentanţii societăţii civile vor afecta activitatea sistemului judiciar, ne spune CCR. Adică a întregului sistem judiciar. Adică prin participarea alături de un grup majoritar de magistraţi (12) cei 6 vor periclita acest sistem. Absurd!
CCR mai afirmă că „acesti membri dobandesc un rol important in domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si procurorilor”. Cum pot dobândi 6 reprezentanţi ai societăţii civile un rol important în raport cu 12 magistraţi? Din nou, Absurd!
Cheia de boltă este afirmaţia că reprezintă o „ingerinta a politicului in justitie, imprejurare ce este de natura a anihila garantia constitutionala referitoare la independenta justitiei”. Adică CCR consideră că reprezentanţii societăţii civile sunt reprezentanţi ai politicului.Prin această afirmaţie CCR afirmă că reprezentanţii nominalizaţi de Parlament şi de Preşedinte sunt reprezentanţi ai politicului, nu ai societăţii civile. În urma acestei motivări deduc că CCR reprezintă integral interese politice, dat fiind că membrii ei sunt numiţi de Senat, Camera Deputaţilor şi de Preşedinte. În baza acestui raţionament al CCR deduc că ordinea constituţională din România este sever ameninţată dat fiind că membrii CCR au fost cu toţii desemnaţi politic.

Independenta justitiei este afectata si de posibilitatea ca presedintele CSM sa fie ales dintre membrii reprezentanti ai societatii civile, considera judecatorii constitutionali.
De ce? Este un mod injurios de a-i privi pe reprezentanţii societăţii civile. Şi cum ar putea alege cei 6 un preşedinte al CSM, decât dacă cei 12 ar forma grupuleţe adverse, sau magistraţi ar recunoaşte că unul dintre reprezentanţii societăţii civile merită să fie preşedinte al CSM.

Curtea Constitutionala nu este de acord nici cu dispozitia privind caracterul definitiv si irevocabil al hotararilor CSM, aratand ca aceasta modificare incalca principiul accesului liber la justitie, deoarece impiedica persoanele afectate de deciziile CSM sa faca apel la instante.
SUBSCRIU INTEGRAL LA ACEASTĂ PROPUNERE A CCR.
DEASEMENEA SOLICIT CA ŞI HOTĂRÂRILE CCR SĂ FIE ATACABILE ÎN JUSTIŢIE.
Am motivat acest lucru în postarea iniţială. Nu pot uita dezastrul provocat de CCR privind declararea ca neconstituţională reducerea pensiilor cu 15%. CCR a declarat neconstituţională o decizie executivă, CCR devenind ad-hoc un factor executiv dominant asupra guvernului, cu consecinţe dramatice asupra evoluţiei economiei României.
N.B.: Guvernul Boc a ridicat mingea la fileul CCR trâmbiţând reducerea cu 15% a pensiilor în loc să anunţe modificarea temporară a modului de calcul a punctului de pensie ca urmare a crizei economice.

4. CCR solicita sa se poata pronunta din oficiu asupra recursurilor in interesul legii adoptate de ICCJ
Curtea Constitutionala a Romaniei solicita ca, in textul revizuit al Constitutiei, sa fie introdus un nou articol, prin care sa primeasca o noua atributie, respectiv aceea de a se putea pronunta, din oficiu, asupra recursurilor in interesul legii adoptate de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
NUUUUUUUUUUUU! Vă rog să nu ne periclitaţi patria. Acest lucru va fi posibil când CCR va deveni matură. Interpretările ciudate, unele înafara Constituţiei, mă fac să recomand cu căldură SĂ NU LE ACORDAŢI ACEST DREPT.

5.CCR: Dreptul Camerelor si a presedintelui de a cere urmarirea penala a ministrilor, o garantie menita sa ocroteasa interesul public
Cerand urmarirea penala a unor membri ai Guvernului sau refuzand sa dea curs unei sesizari in acest sens, Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele Romaniei isi asuma raspunderea politica pentru temeinicia deciziei lor”, sustin judecatorii Curtii in legatura cu modificarea propusa in proiect potrivit careia reglementarea raspunderii penale a membrilor Guvernului, pentru fapte savarsite in exercitiul functiei lor, se stabileste prin lege organica, iar urmarirea si trimiterea in judecata a acestora se realizeaza numai de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, eliminandu-se astfel dreptul exclusiv al celor doua camere si a sefului statului de a cere urmarirea penala in cazul ministrilor.
Propunrea prezidenţială: „Raspunderea penala a membrilor Guvernului, pentru fapte savarsite in exercitiul functiei lor, se stabileste prin lege organica. Competenta de judecata apartine inaltei Curti de Casatie si Justitie”.
Decizia din acest paragraf a CCR afectează independenţa justiţiei.
CCR încearcă să stabilească cortine de protecţie şi pentru demnitari, după cum o doreşte şi pentru parlamentari. Fonduri imense au fost risipite de-a lungul timpului de respectivii guvernanţi ŞI NIMENI NU A RĂSPUNS NICIODATĂ de nimic.

Cerand urmarirea penala a unor membri ai Guvernului sau refuzand sa dea curs unei sesizari in acest sens, Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele Romaniei isi asuma raspunderea politica pentru temeinicia deciziei lor, sustin judecatorii Curtii in legatura cu modificarea propusa in proiect potrivit careia reglementarea raspunderii penale a membrilor Guvernului, pentru fapte savarsite in exercitiul functiei lor, se stabileste prin lege organica, iar urmarirea si trimiterea in judecata a acestora se realizeaza numai de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, eliminandu-se astfel dreptul exclusiv al celor doua camere si a sefului statului de a cere urmarirea penala in cazul ministrilor.
Din nou CCR determină o ingerinţă a politicului în Justiţie. În opinia mea CCR pune independenţa justiţiei ba întrun taler, ba în altul, fără nici-o logică (ca să respect prezumţia de nevinovăţie).

6. Curtea Constitutionala: Ar trebui eliminata exceptia privind cumulul calitatii de parlamentar si de membru al Guvernului
Curtea Constitutionala apreciaza ca ar trebui eliminata exceptia privind cumulul calitatii de parlamentar si de membru al Guvernului, intrucat mentinerea dispozitiei determina lipsa de eficienta a prevederilor constitutionale, potrivit carora Executivul raspunde politic numai in fata Parlamentului.
Motivaţie subţire: ce determină lipsa de eficienţă a prevederilor constitutionale în cazul ministrului-parlamentar când acesta răspunde în faţa a sute de parlamentari?

Potrivit proiectului legii de revizuire, alin.(1) al art.71 din Constitutie reglementeaza un nou caz de incompatibilitate, acela dintre calitatea de membru al Parlamentului si membru al Parlamentului European, propunere justificata si care nu pune in discutie limitele revizuirii Constitutiei, arata Curtea Constitutionala in decizia sa referitoare la revizuirea Legii fundamentale.
OK!

Curtea arata ca, pentru a da expresie principiului separatiei si echilibrului puterilor in stat si a asigura deplina efectivitate a textului constitutional in sensul asigurarii independentei membrilor Parlamentului si a protejarii Legislativului impotriva influentelor Executivului, alin.(2) al art.72 ar trebui modificat, in sensul eliminarii exceptiei pe care o instituie in prezent si care permite cumulul calitatii de parlamentar si de membru al Guvernului.
Se prezumă că membrii Executivului influenţează membrii Legislativului dacă sunt şi membrii ai Parlamentului (!). Este o acuzaţie gravă şi nefondată la adresa membrilor Guvernului şi ar trebui taxată ca atare.

Mentinerea acestei dispozitii ar determina lipsa de eficienta a prevederilor constitutionale cuprinse in art.109 alin.(1), potrivit carora „Guvernul raspunde politic numai in fata Parlamentului pentru intreaga sa activitate”, subliniaza CC.
Bla-bla-bla! Bla-bla-bla! Niciun argument pertinent.

%d blogeri au apreciat asta: