Limba noastră

Limba noastră

Alexei Mateevici

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.

Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.

Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le ‘nşirate, –
Te-nfiori adânc şi tremuri.

Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spiue-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.

Limba noastra-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării ‘n care geme.

Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde –
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.

Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Scrisă în 1917(anul morţii poetului), pe un pat de spital din Chişinău, poezia este un elogiu adus limbii române (fără ca numele limbii să apară explicit) și un îndemn pentru prețuirea ei, fiind totodată cea mai autentică mărturisire a identităţii româneşti.
Strofele 1,2,5,8 si 12 au devenit imnul Republicii Moldova, înlocuind în anul 1995 imnul de stat precedent „Deșteaptă-te, române!”. Muzica pentru cîntecul “Limba noastră” a fost compusă de Alexandru Cristea în perioada interbelică.
Pînă în 1990, în manualele de gimnaziu se găsea o variantă a poeziei “Limba noastră” din care, dacă nu mă inşeală memoria, lipsea partea cu Nistrul din strofa a 5-a preluată în imnul moldovenesc.
Atunci am invătat-o în întregime şi de plăcere(varianta din manual); mă intreb dacă azi elevii de gimnaziu o mai pot învăţa din manualele “onor ministerului”.
Pentru cei cu drum prin Bucureşti, în faţa Primăriei sectorului 2 în perioada 28-31 august, se desfăşoară un târg de carte dedicat Zilei Limbii Române cu participarea câtorva edituri(Editura Casa Radio, Editura Muzeului Literaturii Române, Editura Fundaţiei Naţionale de Ştiinţă şi Artă, editurile Semne, Eikon, Vremea, Vivaldi, Vox, Tracus Arte, Curtea Veche, Litera şi altele).

Linkuri:

Text pus la dispoziție de dl FLORIN ȘERBAN
http://ioncoja.ro/doina-dorurilor-noastre/

Anunțuri

Profetul, Kahil Gibran

Când iubirea vă face semn, urmaţi-i îndemnul,
Chiar dacă drumurile-i sunt grele şi prăpăstioase,
Şi când aripile-i vă cuprind, supuneţi-vă ei,
Chiar dacă sabia-i ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,
iar când vă vorbeşte daţi-i crezare,
Chiar dacă vocea-i ar putea să vă sfarme visurile,
asemenea vântului din miazănoapte care vă pustieşte grădinile.
Fiindcă precum iubirea vă încunună, ea trebuie să vă şi crucifice.
Precum vă face să creşteţi, ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile.
Precum ea se ridică până la înălţimea voastră,
alintându-vă ramurile cele mai fragile care freamătă în lumina soarelui
Tot la fel va răzbate până în adâncul rădăcinilor voastre,
zdruncinând încleştarea lor cu pământul.
Asemeni snopilor de grâu, ea va secera.
Va treiera pentru a vă descoji.
Va vântura pentru a vă curăţa de pleavă.
Va măcina până la înălbirea făinii.
Va frământa până ajungeţi foarte supuţi,
Ca apoi să vă hărăzească focului său,
şi să puteţi deveni pâinea sfântă la ospăţul divin.
Toate acestea vi le va da iubirea, pentru ca, astfel,
să vă puteţi cunoaşte tainele inimii,
şi astfel să devenişi o parte din inima Vieţii.
Dar dacă, stăpâniţi de teamă,
veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei,
Atunci e mai bine să vă acoperiţi goliciunea
şi să ieşiti din treierişul iubirii,
Spre a vă întoarce în lumea fără de anotimpuri,
unde veţi râde dar nu cu întreaga voastră bucurie
şi unde veţi plânge dar nu în toate lacrimile voastre.
Iubirea nu se dăruie decat pe sine şi nu ia decât de la sine.
Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită;
Fiindca iubirii îi e de-ajuns iubirea.

Când, cu gura însetată, muşcați dintr-un măr, spuneți-i în cugetul vostru :„Semințele tale vor trăi în trupul meu şi mâine mugurii tăi vor înflori în inima mea.Şi împreună ne vom veseli în toate anotimpurile”

http://www.nlpmania.ro/wp-content/uploads/downloads/2010/04/Profetul-Kahlil-Gibran.pdf

%d blogeri au apreciat asta: