Din volumul „Aurul şi argintul Roşiei Montane”, Aurel Sântimbreanu

sintimbreanu-150x150
Din volumul “Aurul si Argintul Rosiei Montane”, de ing. Aurel Santimbrean, fost inginer-sef al Exploatarii de stat RosiaMin
Tel: 0258.842.267

Nota: analizele au fost facute in 1973, in masivul Cetate, exploatat de stat si aflat la cateva zeci de metri de Carnic – pilonul central al actualului proiect. E imposibil sa nu fie cam aceeasi compozitie, dupa parerea lui Santimbreanu. Acesta poate fi unul dintre motivele secretizarii contractului.

Minerale si metale rare la Rosia Montana
(despre care si Basescu si Berceanu si compania canadiana au pastrat tacerea)

Aur: 1,5 gr/tona de minereu concentratie medie

Argint: 7-11 gr/tona de minereu

Germaniu: 20 gr/tona (deci de 11-12 ori mai mult decat aurul!), folosit in detectoare ultra sensibile in infrarosu, in compozitia lentilelor de microscoape, in lentilele de camere foto si video cu unghi larg (wide angle) etc.
Vanadiu: 2500 gr/tona (!!) – folosit in aplicatii nucleare si in aliaje de otel anticorozive.
Titan: 1000 gr/tona (!!), folosit la rachete cosmice, submarine nucleare, motoare de avioane supersonice, automobilele de curse Ferrari etc.
Nichel: 30 gr/tona, folosit la baterii, la fabricile de desalinizare a apei, in oteluri inalt aliate
Crom: 50 gr/tona, folosit in constructia de avioane, impreuna cu aluminiul, si in compozitia otelurilor inalt aliate
Cobalt: 30 gr/tona, agent radioterapeutic, folosit in turbine cu gaz, in motoare cu reactie etc.
Galiu: 300 gr/tona. Se produc numai 30 de tone de galiu pe an in intreaga lume (conform site-ului http://www.WebElements „Periodic Table of the Elements”)! Galiul converteste electricitatea in lumina coerenta, se foloseste la oglinzi speciale, in componenta ledurilor din aparatele electronice, la obtinerea de semiconductori, dar mai ales in detectarea particulelor solare neutrinos, in doua laboratoare astronomice din Italia si Rusia, unde 30 de tone de galiu abia detecteaza (interactioneaza cu) o particula pe zi! Potrivit cifrelor Rosia Montana Gold Corporation, ei vor exploata circa 200 de milioane de tone de minereu pentru a obtine 300 tone de aur. Dar, din aceste 200 milioane tone ar putea sa se extraga, spune Santimbrean, si circa 6000 (sase mii!) de tone de galiu in 17 ani, adica o productie medie anuala de circa 352 de tone, de aproape 12 ori productia mondiala actuala!! Desigur, nu vor putea exploata suta la suta.
Arsenic: 5000 (cinci mii) gr/tona (!!!), folosit in tehnologia bronzarii artificiale, in pirotehnie (artificii), in industria laserelor. In final, circa 10.000 de tone de arsenic, din cele 200 de milioane de tone de minereu, in functie de rentabilitate.
Bismut: 20 gr/tona,folosit in medicina, in obtinerea fierului maleabil, in industria fibrelor acrilice, in sisteme de stingere a incendiilor, in sistemul de transport al uraniului in reactoarele nucleare, in industria cosmetica etc.
Feldspat potasic, folosit in industria portelanului: 70% din dacitul din Cetate si Carnic. Adica 70% din tot minereul din Carnic si Cetate este format din feldspat potasic, in timp ce Romania importa acest material din China!
Dupa aprecierile domnului Santimbrean, exista circa 270.000 de tone de feldspat despre care nu se face nici o vorbire, ca si cand n-ar exista.

Anunțuri

Aurel Sântimbreanu, interviu, Formula AS

sintimbreanu-150x150
Aurel Santimbreanu

Campania de sustinere a Rosiei Montane continua. N-avem voie sa obosim!

Aurel Santimbreanu – Geolog, fost inginer sef al Exploatarii miniere de stat Rosia Montana –

„La prima puscare, nu va mai ramane
piatra pe piatra! Rosia va disparea pentru totdeauna!”

In primavara trecuta, exploatarea miniera de stat „RosiaMin” din Rosia Montana si-a incetat activitatea. Dupa vremuri glorioase (daca ne referim doar la ultimii 50 de ani), in care a dat destul aur statului comunist, ca sa-si poata plati datoriile externe, si dupa ce l-a ajutat pe Mugur Isarescu sa sporeasca rezervele de aur ale Bnr, de la 67 de tone in 1989, la 105 tone in prezent, acestei „gaini” care a facut numai oua de aur i-a fost, in mod paradoxal, sucit gatul. Nici o tara din lume, condusa de politicieni responsabili, n-ar proceda la inchiderea unei mine de aur doar pentru ca asa a primit dispozitii de la institutiile financiare externe sau de la o companie pretendenta a licentei. Mina de aur de la Rosia Montana producea pana la 380 de kilograme de metal pretios pe an si, cu toate astea, ajunsese in faliment: nu-si mai putea plati energia, din cauza imenselor datorii lasate de fostul director Gheorghe Gruber, sarit intre timp in barca luxoasa a „Gold Corporation”.
Unul dintre cei care s-au revoltat in fata iresponsabilitatii politice a vanzarii pe nimic a rezervelor strategice de aur ale tarii este inginerul geolog Aurel Santimbreanu, fost inginer sef al exploatarii de la Rosia, autorul a doua volume dedicate istoriei minei pe care a condus-o. In viziunea lui, Rosia Montana este „cetatea de scaun” a aurului romanesc. El stie ca nu aventurierii care au pus mana pe ea atat de usor sunt de vina, ci autoritatile statului, care s-au lasat mituite si pacalite de false promisiuni.

„Directorul Gruber, omul care a vandut
toate secretele noastre strainilor,
predandu-le hartile strategice ale zacamantului
aurifer, nu stia nimic de descoperirile anterioare?”

– Compania „Gold Corporation” a anuntat, cu opt-noua ani in urma, ca a descoperit, la Rosia Montana, cel mai mare zacamant de aur din Europa. Pe timpul dv. nu se stia acest lucru?
– M-a socat foarte tare acest anunt. Cum, domle, dar generatiile ultimelor doua milenii n-or fi descoperit nimica? Directorul Gruber, omul care a vandut toate secretele noastre strainilor, predandu-le hartile strategice ale zacamantului aurifer, si care a facut acest anunt intr-o revista bucuresteana, nu stia nimic de descoperirile anterioare? Personal, ca geolog care a lucrat peste 30 de ani la exploatarea RosiaMin, m-am simtit jignit, nu numai pentru mine, ci pentru toti colegii mei de generatie. In lucrarea mea recenta, „Aurul si Argintul Rosiei Montane”, demonstrez ca tot ce Rmgc da drept mare descoperire era de multa vreme cunoscut de specialistii romani. Doar ca, pe timpul regimului trecut, noi tineam o parte din descoperiri in amortire, nu le comunicam conducerii politice comuniste, sa nu ne trezim cu triplarea planului de productie. Chiar Centrala de ramura agrea tacit acest lucru. Astazi insa, acesti domni dau navala si fac comunicari bombastice, au umflat potul de zece ori, de la 30 de tone ale noastre, la 300 de tone ale lor, pentru a-si impresiona falitii din bransa si pe unii dintre ministrii romani, ignoranti si creduli, ca si pentru a-si atrage finantari la bursa.
– De numele dvs. este legata descoperirea galerilor romane din Orlea, in 1974. Le-ati amenajat pentru turisti si ati creat muzeul local. Ce s-a intamplat dupa venirea companiei straine?
– Galeriile sunt foarte lungi, dar am electrificat numai 350 de metri pe doua niveluri. Pe cei de la „Eurogold” nu i-a interesat pastrarea acestor vestigii inestimabile pentru istoria mineritului antic in Europa. Ca urmare, au distrus planul inclinat din capatul galeriilor, in care se vedea cum se transporta minereul la suprafata, iar peretii, daltuiti de mana de miner de acum 2000 de ani, i-au scrijelit, marcand probele luate in cadrul forarilor. Nu trebuia sa se atinga de aceste galerii, dar asa se intampla intr-o casa fara stapan.

„Am auzit ca Agentia de Resurse Minerale
ar fi vandut secretele de la Rosia cu 150 de milioane de lei vechi.
Dar aceasta documentatie nu trebuia data nici cu 150.000 de miliarde!”

– Au fost cercetarile dvs., facute pe vremea regimului comunist, suficiente pentru a determina corect marimea rezervelor de aur si argint? De ce au fost necesare multiple foraje suplimentare ?
– Cercetarile noastre au fost facute la standardele cele mai inalte ale vremii. Evaluarea potentialului de rezerve pe care a facut-o grupul de geologi condus de mine a fost data ca exemplu tuturor minelor din tara. M-a surprins cum a putut Agentia Nationala a Resurselor Minerale, condusa de profesorul Ianas, sa puna la dispozitia unei companii inregistrate intr-o casuta postala din insulele Barbados o astfel de documentatie! Am inteles ca ar fi vandut-o cu 150 de milioane de lei vechi. Dar aceasta documentatie, cuprinsa in 23 de volume de planse plus zeci de volume de text, nu trebuia data nici cu 150.000 de miliarde! Vorbind de forajele suplimentare ale Rmgc, cred ca era necesar sa se faca doar cateva, pentru a verifica precizia cercetarilor noastre. Dar nu sa se ia toate carierele la rand si sa fie sfredelite, impotriva oricaror reguli tehnice, cu cheltuieli uriase. Am crezut ca o unitate privata are mai multa grija de banii sai, dar Eurogold s-a purtat mereu ca un nabab, risipind si aruncand cu banii in stanga si-n dreapta, mai rau ca pe vremea economiei de stat.
– Comentand Studiul de impact asupra mediului, ati identificat o serie de lucruri cel putin ciudate, pe care le-ati trimis deja unor redactii si Ministerului Mediului. Ne puteti impartasi cateva dintre ele?
Aurel Santimbreanu

Biserica lui Balint. Ea va muri prima

– Avand la baza documentele noastre si propriile ei cercetari, compania a anuntat initial ca va procesa 300 de milioane de tone de minereu. In Studiul de impact, se vorbeste doar de 218 milioane de tone. Deci 100 de milioane le-a pus „deoparte”. Nu ni se spune ce se va intampla cu aceasta uriasa cantitate, in caz ca li se aproba exploatarea. Oare nu vor mai fi contabilizate? Dupa aceea, suntem pusi in fata unui lucru si mai grav: studiul limiteaza exploatarea la cota 714 metri. Adica, la acea inaltime se vor opri si vor pleca acasa. Dar exista aur si mai jos! Mai putin concentrat, dar exista. Or, dupa ce vor extrage doar mucul si sfarcul aurului si vor crea un gropan urias in toata Rosia Montana, cine va mai putea intra sub el, prin apa si namol, sa extraga, in nu stiu ce mileniu, aurul ramas? E necinstit ce se intampla, deoarece generatiile viitoare sunt private de posibilitatea de a continua exploatarea, poate cu mijloace mai performante si mai curate.

„De ce „Gold Corporation” nu spune nimic
despre mineralele rare, care pot depasi
valoarea aurului si argintului?”

– Nici in Studiul de impact si nici in declaratiile directorilor companiei nu gasim vreo referire la mineralele rare si extrem de scumpe ce insotesc, de regula, zacamintele de aur si argint. Care este situatia acestor minerale la Rosia Montana?
– La Rosia Montana sunt si alte minerale in afara de aur si argint, asa-numitele minerale rare si disperse, ca germaniul, cadmiul, seleniul, indiul, galiul si altele, folosite in industria spatiala si aviatica, despre care nu se sufla o vorba. Pe vremuri, primeam bonificatii consistente la fiecare sfarsit de an, din partea uzinei metalurgice din Baia Mare, tocmai pentru ca ii aduceam profituri mari cu aceste minerale. Dupa aceea, in ultima perioada, la Rosia s-a descoperit feldspatul – materie prima pentru industria ceramica, in prezent importata din China. Institutul geologic din Bucuresti si fosta Centrala de metale neferoase de la Cluj-Napoca au confirmat, in cercetarile ultimilor 15 ani, existenta in cantitati uriase a feldspatului, in masivele Cetate si Carnic. Au fost facute incercari industriale, s-a stabilit si tehnologia, ar fi urmat doar sa inceapa exploatarea. De ce „Gold Corporation” nu spune nimic despre aceste bogatii care pot depasi valoarea aurului si argintului respectiv? De ce nimeni nu vorbeste de uriasa cantitate de sulf ce se va obtine din procesarea minereului de aur? Din cele 218 milioane de tone de minereu vor ramane circa 240.000 de tone de sulf. Unde va ajunge acest sulf? In buzunarele cuiva sau pe apa sambetei?
– Avem o agentie nationala de resurse minerale. Ei nu cunosc aceste detalii?
– Le cunosc. Dar, din pacate, acolo s-au adunat multi oameni fricosi, lipsiti de responsabilitate, care tin de scaune in asteptarea pensiei si care urmeaza traditia instituita de fostul lor sef, Ianas.

„Lozinca „Rosia Montana a fost,
este si va fi miniera” este
o mare eroare”

– Reluam o tema mult dezbatuta in societatea civila: daca Banca Nationala nu mai cumpara aur, de ce nu lasam zacamintele pe loc, pentru a le exploata mai tarziu, cand o fi nevoie?
– Asta am spus si eu: domle, nu se termina viata pe pamant cu noi. Lasa, domle, rezerva in munti! Oamenii isi pot crea alte ocupatii, acum, nu peste 17 ani, cand vor fi nevoiti, vrand-nevrand, sa se lase de minerit, ca se termina firul comorii. Stiu, e destul de grea tranzitia spre alte profesii, dar acest lucru se intampla in toata tara, peste tot oamenii isi schimba calificarile din mers, si nu se plang. De ce minerii din Rosia Montana n-ar putea? Cine a hotarat ca Rosia va ramane pe veci comuna unei singure profesii? „Gold Corporation”? Dar care este interesul acestei companii? Oare rosienii care-o sustin, ca sunt si din astia, nu-si dau seama ca sunt folositi in scopuri straine de viata si viitorul lor? Lozinca „Rosia Montana a fost, este si va fi miniera” este o mare eroare.
Aurel Santimbreanu

Crucea de pe Carnic, simbol al credintei minerilor. „Minune arheologica” (in munte sunt superbe galerii romane)

– Pentru a raspunde observatiilor privind lipsa de interes fata de „zona protejata”, Rmgc a pus la lucru diversi experti, ca sa ne linisteasca in privinta caselor si bisericilor de patrimoniu. Poate un inginer geolog, cu experienta dvs., sa creada ca va mai ramane vreo cladire in picioare in centrul Rosiei Montane?
– Am si scris si spun: la prima puscare nu va mai ramane in Rosia piatra pe piatra. Totul se darama. Semeata si superba biserica a lui Balint va fi prima victima, pentru ca e cea mai inalta. Practic, inca din primele zile ale noii exploatari, Rosia Montana va disparea pentru totdeauna. Se vor face puscari cu azotat de amoniu si motorina, poate 20.000 de kilograme odata! Ei nu tin cont ca muntele, la Rosia, e ca un svaiter, iar suflul exploziei poate rabufni prin zeci de galerii ascunse, spulberand totul pe sute de metri. In aria de circa 2000 de hectare a minei, va fi o Hiroshima, nu va mai intra nici pasarea.
– Credeti ca se va face pana la urma aceasta exploatare?
– Sunt sceptic. La inceputuri cred ca a fost mai degraba o spalare de bani, din care, cu parere de rau, trebuie sa spun ca multi romani s-au infruptat. In plus, nu cred ca vor avea sustinere financiara. Si, dupa cate cunosc eu pe plan extern, in comparatie cu zacaminte similare din America, Peru, Indonezia, Canada etc., zacamantul de la Rosia Montana are continuturi aurifere scazute, care nu justifica investitia preconizata. O mare personalitate, fostul meu profesor Razvan Givulescu, mi-a scris ca este sceptic in totalitate si nu crede in realizarea acestei investitii. De aceea, ma indoiesc si as fi curios sa vad cine, din Guvernul Romaniei, va avea curajul sa-si puna semnatura pe cererea unui astfel de proiect.

Domnului Aurel Santimbreanu ii puteti scrie in comuna Santimbru, jud. Alba

http://www.formula-as.ro/2006/736/spectator-38/aurel-santimbreanu-7350

Aurel Sântimbrean, interviu, despre Roşia Montană

sintimbreanu-150x150

A lucrat vreme de peste 20 de ani la minele de la Roșia Montană, ca inginer geolog șef. Este omul care știe cel mai bine din România ce zăcăminte sînt acolo. Și cu toate astea, niciun ministru din România nu a fost curios să îi ceară opinia. Citiți mai jos ce crede specialistul Aurel Sântimbrean despre proiectul Roșia Montană.

Reporter: Care-i cea mai mare problemă a proiectului Roșia Montană?
Aurel Sântimbrean: Discuțiile nesfîrșite în necunoștință de cauză. Nu am văzut niciun specialist, un geolog, un miner, un inginer de preparare, care să discute problema cum trebuie. Trebuie să analizeze specialiștii. Să se facă dezbateri televizate cu specialiști, nu să vorbească oricine.

Rep.: Unul dintre specialiști sînteți dumneavoastră…
A.S.: Am pretenția, și mi-e jenă că o afirm, că sînt cel care cunoaște cel mai bine zăcămîntul de la Roșia Montană.

Rep.: Cît aur este acolo?
A.S.: Aur este mult. Aș vrea să vă spun că zăcămîntul de la Roșia Montană îi un unicat. Astăzi, dacă merg cu dumneata la Roșia Montană și dezlipim o bucată de rocă cu tîrnăcopul, o măcinăm și spălăm acel măciniș cu apă, obținem aur.

Rep.: Dar foarte puțin, bănuiesc.
A.S.: Da, dar la nivelul tîrnăcopului. Mii de ani oameni așa au trăit, la nivelul tîrnăcopului și al lopeții. Azi un gram, mîine zece, poimîine nimic. Acum, trebuie să știți că cei de la Gold Corporation exagerează în privința cantității de aur pe care cică o vor extrage.

Rep.: Dar de ce să spună că e mai mult aur decît în realitate?
A.S.: Nu știu, bănuiesc că au interese pe bursă. În muntele Cetate și în muntele Cârnic sînt evaluate 180 de milioane de tone de minereu. De ce spun asta? Ei au cumpărat documentația noastră, situația zăcămîntului de la Roșia Montană, făcută în 1985. Documentația a fost făcută sub semnătura mea, eram inginer-șef, aveam ultima semnătură. Documentația făcea o evaluare de 30 milioane tone de minereu, cu 1,05 – 1,1 grame de aur pe tona de minereu. Ei, pe baza documentației noastre, au recalculat că zăcămînt ar fi 218 milioane de tone de minereu din care se pot recupera 300 tone de aur și 1600 tone de argint. Eu la o discuție cu planurile pe masă, pot să le arăt că zăcămintele aurifere de la Roșia Montană sînt distribuite pe verticală. Zonele cele mai bogate au fost și sînt la suprafață și cu cît cobori, conținutul în aur scade. La muntele Cetate, dacă la suprafață conținutul e de 3 grame, la o adîncime de 300 metri ajunge la 0,5 – 0,4 – 0,3 grame pe tona de minereu. Vă dați seama ce diferență? S-ar putea să aibă surprize…

Rep.: În munții ăștia care vor fi rași de pe suprafața pămîntului e doar aur și argint, nu mai sînt cumva și alte metale rare?
A.S.: Aș vrea să vă dau doar niște date, pe care le am și în față. În 1970, uzina de la Baia Mare a extras din concentratele noastre: seleniu, indiu, galiu. În 1962, Icechim din București, evidențiează prezența germaniului, 20 de grame pe tona de minereu. În 1973 am recoltat din cariera din muntele Cetate o probă de 350 kilograme de zăcămînt și am trimis-o la analiză la Institutul de Cercetări din Baia Mare. Vreau să vă prezint cîteva din metale identificate: aur – 1,5 grame pe tonă, argint – 11, 7 grame pe tonă, arseniu – 5000 grame pe tonă, titan – 1000 grame pe tonă, molibden – 10 grame pe tonă, vanadiu – 2500 grame pe tonă, nichel – 30 de grame pe tonă, crom – 50 grame pe tonă, cobalt – 30 grame pe tonă, galiu – 300 grame pe tonă. Aceste probe și rezultate se află în documentația pe care RMCG-ul a cumpărat-o de la Agenția Națională de Resurse Minerale.

Rep.: Aceste metale rare le vor extrage fără să plătească nimic?
A.S.: Nimeni nu vorbește despre ele. În orice discuție se vorbește de 300 tone de aur, 1600 de tone de argint. De aceste metale nu vorbește absolut nimeni. Din anumite informații, în contractul de concesiune secretizat se spune că orice metal în plus recuperat intră în beneficiul celui care exploatează zăcămîntul.

Rep.: Pfaaai de capul meu! Dar, ca preț, care sînt mai valoroase, tonele de aur și argint sau și mai multele tone din celelalte metale?
A.S.: Cantitățile din celelalte metale sînt mai valoroase decît cele 300 tone de aur și cele 1600 tone de argint. Într-un document întocmit de un grup de profesori de la ASE – București se spune, pe calcule, nu pe povești, că valoarea celorlalte metale rare de la Roșia Montană e mai mare de patru ori decît valoarea aurului și argintului de acolo.

Rep.: Pe lîngă aceste alte metale rare, mai e și problema patrimoniului cultural, care nu se poate cuantifica în valute.
A.S.: Absolut. Sînt șapte biserici: una greco-catolică în Roșia, de la 1741, apoi una ortodoxă, de la 1620, biserica ortodoxă din Corna, de la 1710, biserica greco-catolică din Corna, de pe la 1846 și restul biserici maghiare, de pe la 1850. Ar fi multe de povestit. Familia Gritta, o mare familie, renumită în toți Apusenii, cu Mihăilă Gritta, care a trăit între 1762-1837 și care a găsit în galeria lui proprie 1700 kilograme de aur. Cu acest aur a făcut șapte biserici și șapte școli confesionale în Munții Apuseni. Cine mai face așa ceva azi? Noi cică vom scoate 300 tone de aur, cu prețul căruia vom rade de pe fața pămîntului două localități cu tot patrimoniul lor cultural-istoric, cu șapte biserici vechi, cu galerii romane unice în Europa, care pot fi vizitate în frac și cu pantofi cu lac, atît de bine-s amenajate și păstrate.

Alexandru Căutiș

Sursa:http://www.kmkz.ro/de-pe-teren/interviu-dezvaluiri/aurel-santimbrean/

Legea şi Roşia Montană

Un aspect deloc neglijabil este compatibilitatea proiectului cu legislaţia europeană, mai ales în contextul în care România este membră a Uniunii Europeane. Actuala poziţie obligă România la respectarea unor aspecte ale legislaţiei UE şi adoptarea integrală a acestei legislaţii. Un studiu întocmit de experţi jurişti (Prof. Dr. P. Fischer si Dr. A. Lengauer) de la Institutul de Drept European al Universităţii din Viena, Austria, intitulat „Compatibilitatea proiectului minier Roşia Montană din România cu principiile şi normele Uniunii Europene şi legislaţia Comunităţii Europene” se încheie cu următoarele concluzii:

1. Metoda aplicată în cursul elaborării proiectului minier Roşia Montană încalcă Directiva de Evaluare a Impactului asupra Mediului 85/337/EEC din 27 iunie 1985 şi Directiva 2001/42/EC a Parlmentului European.

2. Metoda de separare a aurului cu cianură încalcă Directiva 80/68/EEC din 17 decembrie 1979 referitoare la protecţia apelor subterane (freatice).

3. Măsurile de strămutare şi relocare impusă, pe care autorităţile române intenţionează să le ia împotriva locuitorilor zonei miniere care refuză să-şi cedeze proprietăţile, încalcă Art. 8 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care este deja obligatoriu pentru România. Persoanele ale căror drepturi fundamentale au fost atinse au în prezent posibilitatea să-şi apere drepturile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Documentul mai menţionează că situaţia în care partenerul canadian (Gabriel Resources Ltd.) deţine 80 %, iar partenerul român doar 20 % din acţiunile Companiei Roşia Montană Gold Corporation contrazice criteriul de „interes public în beneficiul economic al ţării” (care ar justifica unele măsuri de strămutare) şi este neobişnuită în practica internaţională a valorificării bogăţiilor subsolului, precizând că în industria petroliferă, de exemplu, raportul de concesionare este de 85:15 % în favoarea ţării gazdă. În felul acesta se încalcă şi criteriul prevăzut în Art. 8, alineat 2 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Proiectul încalcă, de asemenea, Convenţia de la Berlin (10 octombrie 2001) care prevede interzicerea cianurii în exploatările miniere pe teritoriul Uniunii Europene.

Sursa: http://www.economistul.ro/cazul-rosia-montana-aurul-dincolo-de-caratele-cianurii-a2470/

Abdic, pentru mine şi urmaşii mei

Act-abdicare-1947Prin Graţia lui Dumnezeu şi voinţă naţională Rege al României
La toţi de faţă şi viitori sănătate !
În viaţa statului român s-au produs în ultimii ani adânci prefaceri politice, economice şi sociale, care au creat noi raporturi între principalii factori ai vieţii de stat. Aceste raporturi nu mai corespund astăzi condiţiunilor stabilite de pactul fundamental – Constitutia ţării – ele cerând o grabnică şi fundamentală schimbare. În faţa acestei situaţiuni, în deplină înţelegere cu factorii de răspundere ai ţării, conştient de răspunderea ce-mi revine, consider că instituţia monarhică nu mai corespunde actualelor condiţiuni ale vieţii ale vieţii noastre de stat, ea reprezentând o piedică serioasă în calea dezvoltării României.
În consecinţă, pe deplin conştient de importanţa actului ce fac în interesul poporului român

ABDIC

Pentru mine şi pentru urmaşii mei la tron, renunţînd pentru mine şi pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca rege al României.
Las poporului român libertatea de a-şi alege noua formă de stat.

Mihai Rege, dat la Bucureşti astăzi 30 decembrie 1947″

Carol al II lea despre abdicarea Regelui Mihai

„Marţi, 30 decembrie 1947. O zi îngrozitoare, ce zi sfâşietoare: la 5 după-amiază, bietul şi credinciosul Ribeiro telefonează că Reuters a comunicat că Mihaiţă a abdicat, azi, la 3. Vestea a căzut ca o măciucă pe capul nostru, am rămas, literalmente, trăsnit. Reprezentantul lui Reuters a şi venit aci aducându-mi telegramele, cari dau oareşicari detalii. La 3, a iscălit abdicarea şi a dat o Proclamaţie către popor, iar unele veşti zic că la 4 va părăsi Bucureştiul.

A şi fost proclamată Republica Democratică Populară, alias Sovietică. M-a apucat o furie auzind aceasta ştire; cine dracu’ l-a pus pe Mihaiţă să se întoarcă, ca, după o săptămână, să plece în condiţiile cele mai urâte şi dând către popor o proclamaţie ruşinoasă. Nu numai că abdică pentru el şi urmaşii săi, dar spune, în proclamaţie, că lasă poporului grija de a-şi alege felul cum doreşte să fie guvernat, considerând că monarhia este un obstacol serios în calea dezvoltării democratice a ţării. Mă sufocă ideea că fiul meu, ca suveran, să poată să-şi puie iscălitura sub un document astfel redactat. Toţi luptăm pentru a arăta lumei că forma democratică nu numai că este compatibilă cu Monarhia, dar că şi asta este, de fapt, mai garantată sub un suveran, decât sub un preşedinte, care-i, totdeauna, un om de partid şi iată că, acuma, Mihăiţă declară, sub iscalitură, contrariul şi, în acelaşi timp, autentifică actul de naştere a Republicii, formă de stat care nu poate permite României de a trăi.”[Fragmentul face parte din volumul al cincilea de însemnări zilnice ale lui Carol al II-lea, „Între datorie şi pasiune”, apărut la Editura Curtea Veche în 2001.)

În noiembrie 1947, Mihai a plecat la Londra, la nunta viitoarei Regine Elisabeta a II-a, decis să nu se mai întoarcă în ţară. La Londra a cunoscut-o pe Prinţesa Ana de Bourbon-Parma, care îi va deveni soţie. Potrivit propriei sale declaraţii, Mihai a revenit acasă „la sfatul expres al lui Winston Churchill”, care se spune că l-ar fi sfătuit pe Mihai că, „mai presus de orice, un rege trebuie să fie curajos”. În fapt, când a aflat de plecarea din România a lui Mihai, Stalin s-a înfuriat, ordonând guvernului de la Bucureşti să intervină pentru ca Mihai să se întoarcă.

Sursa: http://www.art-emis.ro/istorie/1371-…brie-1947.html

Holocaust în România?

Holocaust in Romania?

Cel de-al doilea razboi mondial este istorie. Dintr-o conflagratie de asemenea proportii se trag învataminte de catre cei multi si avantaje economice si politice de catre cei interesati. Plânge cineva sacrificiul celor 30 de milioane de oameni (dupa unii, 100 de milioane) cazuti în cel de-al doilea razboi mondial? Ei sunt de mult uitati! Nu este cazul si cu cei aproximativ 6 milioane de evrei ucisi tot atunci.

Cei care sustin de câtiva ani de zile existenta Holocaustului în România sunt probabil extremisti care profita de remanenta propagandei sovietice în istoriografia româna pentru a acoperi fenomenul aderentei la comunism a unei parti importante din comunitatea evreiasca si a impune o imagine de participanta la Holocaust a României.

Se stie ca pe toata perioada razboiului, conducerea României a încercat sa rezolve problema evreiasca prin emigrarea în Palestina. Demersurile au avut un caracter extern preponderent, deoarece ele implicau o relatie a regimului progerman cu Marea Britanie si SUA. Antonescu a cerut liderilor comunitatii evreiesti sa tina aceasta legatura, având în vedere ca n-o putea face oficial si ca relatiile personalitatilor evreiesti erau mai eficiente. La 30 septembrie 1940, dr. Filderman – presedinte al Uniunii Evreilor din România, presedinte al Federatiei Uniunilor de Comunitati Evreiesti din România, presedinte al Comitetului Joint distribution pentru România, membru al Parlamentului Român ­- a înaintat un memoriu în care esentiala era propunerea de a facilita emigrarea unui numar cât mai mare de evrei în Palestina, propunere la care Antonescu s-a raliat imediat.

De notat însa ca Anglia, importanta militanta pentru drepturile evreilor, folosea solutia deportarii evreilor sositi ilegal în Palestina, atitudine pe care nu a recunoscut-o regimului Antonescu pentru evreii aflati ilegal în România. În pofida acestei situatii, guvernul român era dispus în continuare sa favorizeze emigrarile prin acceptare tacita. Anglia s-a opus înca o data categoric. La propunerea facuta de dr. Filderman pentru o emigrare în SUA pe baza de reciprocitate, Brutus Coste, însarcinatul cu afaceri ad interim la Washington preciza: „Evreii din rasaritul Europei n-au fost niciodata considerati aici ca elemente a caror emigrare trebuie încurajata. S-a facut si se face o deosebire marcata între evreii din Occidentul Europei si cei din Polonia, Rusia si România. Când e vorba de fapte, simpatia americana pentru evrei opereaza doar pâna la un punct: interventii indignate în favoarea evreilor din Europa – da; admiterea în masa a mult deplânselor victime ale persecutiilor antisemite – nu.”

În ciuda tuturor piedicilor întâmpinate, Antonescu a continuat sa insiste pe ideea sa, iar într-o adresa trimisa Ministrului Afacerilor Straine a reconfirmat principiile emigrarii.

Emigrarile au continuat, nu în numarul scontat, ci în numar mic, cu acordul guvernului român si cu riscuri mari pentru emigranti.

Zigu Ornea îsi aminteste: „Antonescu si Filderman au fost colegi de liceu si erau prieteni. Antonescu s-a angajat sa protejeze populatia evreiasca în România si si-a respectat angajamentul; aceasta populatie nu a fost decimata si supusa holocaustului.”

Dupa razboi, când au venit comunistii evrei la putere, conducerea evreiasca ce salvase comunitatea de la disparitie, a fost ostracizata, amenintata si obligata sa fuga din tara clandestin – Filderman – sau expulzata – sef Rabinul {afran. Alexandru {afran a fost unul dintre cei la care s-au prezentat echipei de militari ca sa aresteze un criminal de razboi. El nu a fost niciodata agreat de comunisti – în frunte cu Ana Pauker, care îl considera un tradator.

În ceea ce priveste existenta unui Holocaust în România, în care zic unii ca au murit 400.000 de evrei, altii pretind 800.000, nu este de crezut ca va fi gasita dovada ca ar fi cazut atitia evrei victime ai unor legi si acte de guvernare îndreptate împotriva lor si urmarind exterminarea fizica a acestora. Au fost unii evrei executati prin sentinta Curtii Martiale, dar pentru tradare de tara, spionaj si acte de diversiune în favoarea unui stat inamic, cu care ne aflam în stare de razboi: Uniunea Sovietica. Singurii evrei din România care au suferit prigoana, suferintele si jertfele unui Holocaust, au fost cei din Nordul Ardealului, ajunsi în stapânirea Budapestei prin Diktatul de la Viena din august 1940. Au fost dusi în lagare cu acte în regula, cu toate dovezile necesare sau cei din Basarabia, Bucovina si Transnistria, dar pe care Ucraina sau Rusia refuza sa-i contabilizeze.

Sa se produca un Holocaust în Europa, la mijlocul secolului XX, într-o tara în care au venit la putere evreii comunisti, iar despre cele 400.000 sau 800.000 de victime sa nu se stie nimic si sa ramâna ascunsa aceasta crima gigantica? Evident, intrebarea este retorica.

Cu multi ani în urma, circula printre români povestea unei întâmplari anecdota: Alexandru Rosetti, invitat în Israel, este dus sa viziteze si muzeul memorial al Holocaustului de la Yed Vashem. Acolo da peste o statistica a victimelor înregistrate pe tari, în care România era trecuta cu 500.000 victime. Om cu crestere aleasa, Rosetti citeste si nu zice nimic gazdelor. Când se întoarce la ambasada României, se duce la ambasador si îl ia la rost, cum de admite asemenea ineptii. „Lasati domnule academician ca înca e bine”, îi raspunde ambasadorul. „La început au vrut sa ne treaca cu 600.000, dar am mai discutat cu ei, am mai dus câteva roti de cascaval, icre negre, niste Murfatlar, si au lasat la 500.000! Mai mult n-am putut! N-am avut cu ce!”

Si iata si declaratia-testament facuta de Wilhelm Filderman în lucrarea Populatia evreiasca în timpul celui de-al doilea razboi mondial, publicata la Iasi în 1994, editura Fundatiei Culturale Române, editie bilingva, scoasa de Gheorghe Buzatu:

„A fost mult acuzat regimul Maresalului Ion Antonescu ca fiind înfeudat nazismului si Maresalul însusi a fost executat de agentii Moscovei ca fascist. Adevarul este ca maresalul Antonescu este cel care a pus capat miscarii fasciste în România, oprind activitatile teroriste ale Garzii de Fier din 1941 si suprimând toate activitatile politice ale acestei organizatii. Eu însumi, raspunzând unei întrebari a lui Antonescu la procesul sau – montat de comunisti – am confirmat ca teroarea fascista de strada a fost oprita în România la 21 ianuarie 1941, zi în care maresalul a luat masuri draconice pentru a face sa înceteze anarhia fascista provocata de aceasta organizatie si restabilirea ordinii în tara. În timpul dominatiei hitleriste în Europa, eu am fost în contact permanent cu Maresalul Antonescu, care a facut foarte mult bine pentru îndulcirea soartei evreilor expusi persecutiilor rasiale naziste… Eu am fost martorul unor scene emotionante de solidaritate si de ajutor între români si evrei în momente de grele încercari din timpurile imperiului nazist din Europa. Maresalul Antonescu a rezistat cu succes presiunilor naziste care cereau masuri dure contra evreilor…

El este cel care mi-a dat pasapoarte în alb pentru salvarea de teroarea nazista a evreilor din Ungaria a caror viata era în pericol! Datorita politicii sale, averile evreilor au fost puse sub un regim de administratie tranzitorie care, facându-le sa para pierdute, le-a asigurat conservarea în scopul restituirii lor la momentul oportun.

Am mentionat aceste lucruri pentru a sublinia faptul ca poporul român, chiar când a avut într-o masura limitata controlul tarii, a demonstrat sentimente umaniste si de moderatie politica.”

De asemenea, nu este prea târziu sa ne aducem aminte de cele spuse în lucrarile lor de evreii Nicolae Steinhardt, Marcel Marcian, Oliver Lustig despre sufletul acestui popor în mijlocul caruia s-au nascut, au trait si au murit. Cu totii au marturisit despre situatia de exceptie – fericita – în care s-au aflat evreii din România în timpul razboiului, sub dictatura antonesciana.

Credem în seriozitatea si nepartinirea echipei de istorici români, evrei, americani constituita recent la Bucuresti pentru a stabili daca a fost Holocaust in Romania. Insa, credem la fel de mult ca acest popor – care a rezistat cu obstinatie timp de sute de ani valurilor de navalitori si vremurilor de restriste nemeritate – nu va crede si nu va accepta niciodata o asemenea acuzatie monstruoasa.

În final, gasim binevenita concluzia lui W. Filderman, care a tinut împreuna cu Sabin Manuila o comunicare la Congresul Institutului International de Statistica, la Stockolm, în 8-5 august 1957, cu titlul „Evolutia numerica regionala a populatiei evreiesti din România”: „In nici o tara dominata de nazisti n-a supravietuit o asa de mare proportie a populatiei evreiesti.”

Andrei Tudor Chiriac

Sursa: http://www.rostonline.org/rost/dec03ian04/holocaust.shtml

Efectul cianurilor

Allaţi la Roşia Montană, la o întâlnire cu ziariştii.
Raluca Turcan: Da, m-aţi întrebat de locurile de muncă… V-aş răspunde printr-o întrebare: dacă dispar nişte locuri de muncă dintr-o industrie care, într-un final, va duce la dispariţia pădurilor şi sunt înlocuite cu alte locuri de muncă într-o industrie modernă, care pune accent pe mediu şi pe patrimoniu, d-voastră ce aţi alege? Întrebare la care cei care vor citi publicaţia d-voastră vor găsi un răspuns.

Doamnă, în cazul exploatării cu cianuri, la Roşia montană nu vor dispărea numai pădurile, ci şi trei munţi!
Ce credeaţi că vă vor spune cei de la RMGC?!
Vau spus consilierii dvs. sau cei de la RMGC CĂ Odată cu începerea exploatării de suprafaţă şi demararea acumulărilor cianidice, în arealul transilvan adiacent exploatării aurului, pe o rază de 20 km zona va fi declarată contaminată chimic, pentru încă vreo 30 km se vor fi declarate zone ci risc sever, iar celelalte, până pe la vreo 100 km potenţial variabil de contaminare chimic.
De aceea: nu se va mai putea cultiva nici-un produs agro-zoo-apicol pentru export.Şi uite-aşea vre-o 20% din teritoril transilvan va fi exclus de pe listele agro-zoo sau turistice europene, dintr-un paradis turistic pe care-l putem pune în valoare, o să-l transformăm în ţara lacurilor cu cianuri.

Încă odată, pentru consilierii dvs.
Potrivit unui studiu făcut în 1973 la Institutul de cercetări miniere de la Baia Mare), la Roşia Montană există:
Aur: 1,5 gr/tona de minereu concentratie medie
Argint: 7-11 gr/tona de minereu
Germaniu: 20 gr/
Vanadiu: 2500 gr/tona (!!)
Titan: 1000 gr/tona
Nichel: 30 gr/tona
Crom: 50 gr/tona,
Cobalt: 30 gr/tona
Galiu: 300 gr/tona
Arsenic: 5000 (cinci mii) gr/
Bismut: 20 gr/tona,
Feldspat potasic,
Posibil să mai existe şi alte metale rare.

Plecând de la estimarea de 200 milioane de tone a minereului de acolo se poate face evaluare a metalelor din zăcământ :
AUR (1,5g/tona minereu)……10.5 miliarde USD
ARGINT (10g/tona)………1,3 mld. USD
GALIU (300g/tona)…..13 mld. USD
GERMANIU (20g/tona)….5,2 mld.USD
CROM (50g/tona)……,5 mld. USD
VANADIU (2500g/tona)……10 mld. USD
Co, Ti, Ni, Bi, As şi feldspat potasic…….minimum.. 5 mld. USD TOTAL………………………51,5 mld. USD

Rezumatul afacerii Roşia Montană este următorul:
Dăm:
– resurse minerale:
– Aur 313 t (circa 10 mil. uncii)
– Argint 1.483 t
– metale rare
– patrimoniu vechi de 2000 ani
-dezvoltare durabilă
Dăm gratuit minereuri de circa 40 miliarde USD
Luăm:
– substanţe periculoase 1.581.760 t
(din care cianură de sodiu 192.000 t )
– dezastru durabil.

Vă dau mai jos imagini cu efectele cianurilor şi al acelor utilaje-gigant care vor lucra la Roşia Montană. Şi vă întreb, de ce graba să lucrăm cu cianuri când în Europa vor fi în curând interzise? Dar faptul că toată Europa foloseşte acum o tonă cianuri/an şi la Roşia Montană se vor folosi 12500 tone cianuri/an cum vă sună?

Mine asemănătoare sunt în Guatemala şi Honduras, ambele operate de Gold Corp Canada. În 2008-2009 Rights Action a documentat problemele sătenilor. Concluzia a fost că peste 60% din familii s-au îmbolnăvit din cauza acestui minerit. Problemele de sănătate includ: pierderea părului, grave erupţii pe piele, etc.
Mineritul cu cianură şi mina deschisă are foarte adesea un imens impact asupra mediului. Procesul constă în fărămiţarea prin explozie, a stâncilor, în bucăţi mici şi întinderea acestei pulberi peste filtre. Stânca făcută pulbere este îmbibată cu soluţie de cianură, prin stropire. Cianura extrage metalele. Aurul şi celelalte metale se extrag apoi în soluţia cianurizată. Acestă soluţie cu metalele extrase se colectează în iazuri mari de decantare. Aici aurul se extage din soluţie apoi se mai adaugă cianură şi se repetă procesul. Este o metodă de minerit ce foloseşte zeci de mii de litrii de apă pe oră. Canadienii de la Gold Corp ce sânt la Roşia Montană, şi au operat în Guatemala, au experienţa unei exploatări similare la Siria Valey din Hondurasul învecinat.
Efectele mineritului cu mină deschisă (crater) Cea mai mare problemă este scurgerea de acid de mină (acid de drenaj rocă) Aceasta apare de fiecare dată când o piatră este adusă la suprafaţă, din subteran şi intră în contact cu aerul, cu apa de ploaie. Când vine în contact cu aerul apare oxigenarea. Când aceasta vine mai târziu în contact cu apa de ploaie această oxigenare duce la un drenaj, o oxidare şi crează un acid. Acest acid va ajunge în apa râurilor şi se numeşte acid de drenaj minier. În S.U.A. este considerată principala cauză a difuzării poluării. Este o cauză mai importantă de poluare decât deşeul nuclear. În S.U.A. se apreciază că afectează 17000 km de râuri şi 22 de state. Este o problemă uriaşă fiindcă nu este reversibilă. Mediul este saturat cu metale grele acumulate de-a lungul anilor. Aceasta crează, şi va crea, grave probleme de sănătate. Mai multe studii au analizat apa izvoarelor din regiunile afectate şi cianura şi metalele grele au fost găsite peste normele admise. S-au făcut analize de sânge rezidenţilor din zonele miniere O valoare de 35 este considerată limita de periculozitate (O.M.S.), 70 este o valoare foarte periculoasă şi deosebit de vătămătoare. Toate valorile găsite au fost de peste 70.

Efectul cianurilor, Turcia:
http://www.hurriyetdailynews.com/default.aspx?pageid=438&n=cyanide-dam-collapses-in-kutahya-2011-05-08

Ce spune Bogdan Hossu, lider sindical, care ar trebui să fie mulţumit cu fiecare loc de muncă creat la Roşia Montană.

Îl găseşti în Formula AS, 993

Bogdan Hossu a precizat că nu este împotriva creării de locuri de muncă, ci împotriva minciunii, manipulării şi pericolului reprezentat de cei care, în numele dezvoltării şi creării de job-uri, plănuiesc distrugeri iremediabile de patrimoniu românesc. În traducere, decât aşa slujbe, mai bine lipsă.
„În componenţa ALFA există şi sindicate miniere. Deci, ne preocupă serios soarta minerilor. Contestăm însă proiectul minier Roşia Montană pentru că acolo se duce o campanie de minciuni: se promit 3.600 locuri de muncă, dar studiile noastre au demonstrat că am putea vorbi de fapt de 2000 locuri de muncă, care, în realitate, sunt 1040, care, pentru români, nu vor trece de 800 în perioada de construcţie…. Ca să ajungă, în faza exploatării, la nici 250, din care multe pentru străini. Nimeni nu vorbeştre însă de costurile pentru stat ale acestor slujbe. Fără a intra în detalii tehnice, potrivit estimărilor europene, fiecare slujbă dela Roşia Montană va costa statul 20.000-30.000de euro! Unde-s beneficiile pentru buget? Mineitul românesc a pierdut 200.000 de slujbe din 1999 încoace, şi noi ne lăudăm că aducem două-trei sute? În proiectul Roşia Montană statul rămâne nu minoritar, ci sub-minoritar, iar accizele şi redevenţa cuvenite bugetului vor fi simple paleative în comparaţie cu valorile care se găsesc acolo.”

Întrebat ce trebuie făcut cu aurul: „Aurul trebuie să rămână în pământ, dacă scoaterea lui prsupune atâtea distrugeri şi un iaz de cianură în inima României pentru eternitate. Cum a observat şi guvernatorul BNR, cineva ar dori să transforme România în piaţă de desfacere pentru aurul exploatat de compania RMGC. Cu alte cuvinte, unii ar dori să „consolideze” rezervele de stat, deşi nu le-a cerut-o nimeni. Aceşti politicieni nu ştiu ce vorbesc, pentru că rezervele există şi încă la baremul superior. BNR are mai mult aur, raportat la mărimea rezervelor decât băncile centrale ale Canadei, Franţei, Germaniei şi ale altor state dezvoltate. Or, a cumpăra şi mai mult aur înseamnă a bloca bani publici, miliarde de lei noi. Pe cine au întrârebat politicienii când au propus această afacere păguboasă? Din acest punct de vedere Cartel ALFA se declară împotriva unui astfel de proiect care nu numai că nu ne dă nici o siguranţă legată de viitor, dar va face o cheltuială artificială a banului public, în rezerve care nu sunt o prioritate a politicilor actuale. La Roşia Montană locuri de muncă se pot crea fără probleme în turism şi agricultură specifică zonelor de munte şi să nu uităm de blocajul de acolo, prin care localnicilor le-a fost interzisă de către primărie şi compania minieră orice dezvoltare alternativă. De ce nu intervin guvernanţii ca să rezolve această anomalie? Roşia Montană a fost izolată de circuitul economiei naţionale şi europene, oamenii aceea au fost scoşi din timp! Sunt nişte sacrificaţi, au fost vânduţi de politicieni companiei Gold Corporation. Proiectul Roşia Montană este o ficţiune, o bulă în jocul bursei, care nu va aduce niciodată beneficii României. Din acest punct de vedere proiectul Roşia Montană mai degrabă este de competenţa Agenţei dentru Spălarea Banilor decât de competenţa guvernului.”

Modele:Modele: – ‘Satul aurului’ (Gold village) din Tankavaara, Laponia, Finlanda, creat în 1979, care are un muzeu naţional al aurului şi servicii extraordinare de turism; vizitatorii văd acolo şi învaţă istoria aurului şi experimenta senzaţia măreaţă a febrei aurului, putând exersa personal căutarea aurului cu şaitrocul în locuri special amenajate; aproape toţi găsesc aur şi pot păstra tot aurul pe care-l găsesc !
http://www.tankavaara.fi/goldvillage/pages/en/front-page.php

– Las Médulas din Spania, închisă şi aflată în protecţia UNESCO (Las Médulas Cultural Landscape is listed by the UNESCO as one of the World
Heritage Sites)
– mina romană Dolaucothi, cunoscută şi sub numele de mina Ogofau, din Marea Britanie, închisă în 1938 şi donată lui National Trust of Wales în 1941, care sunt puncte de mare atracţie turistică în cele două ţări respective.

Deocamdată îţi dau ţări care au interzis cianura:

Turcia – in 1997, aceasta tara a decis interzicerea cianurii in minerit, pe baza Constitutiei care garanteaza dreptul cetatenilor la un mediu sanatos (prevedere cuprinsa si in Constitutia Romaniei!). In paralel, Parlamentul de la Ankara a decis oprirea exploatarilor miniere de langa Pergamon si Adramyttion.

Cehia – Parlamentul ceh a aprobat in septembrie 2000 o lege prin care nu se mai permite prelucrarea aurului cu cianuri pe teritoriul Republicii Cehe.

Grecia – Curtea Suprema de Justitie si Parlamentul au stopat mai multe proiecte miniere aurifere, printre altele, pentru pericolul reprezentat de folosirea cianurii in procesul de flotatie a minereurilor.

Costa Rica – Guvernul si Parlamentul au adoptat, in 2002, un moratorium privind cianuratia in exploatarile de aur de suprafata.

Argentina – Mai multe provincii si orase din aceasta tara (Chubut, Rio Negro, Esquel, La Rioja) au interzis transportul si utilizarea cianurii si a mercurului in minerit. In cazul provinciei Chubut, Curtea Suprema din Buenos Aires este cea care a dat o sentinta irevocabila.

Filipine – Provincia miniera Mindroro a adoptat un moratoriu pe 25 de ani, care interzice proiectele miniere cu cianuri incepand cu aprilie 2002.

Montana, Wisconsin interzic de asemenea cianurile în minerit.

Nu sunt sigură dacă nu se numără printre ele şi Germania…

%d blogeri au apreciat asta: