Adevărul despre Roșia Montana

 

 

Adevărul despre

proiectul Roşia Montană

Raportul comisiei  Grupului pentru Salvarea Roşiei Montanedin Academia de Studii Economice

Responsabil comisie:   prof.univ.dr. Ion Gh. Roşca, rector

Membrii comisiei:

Prof.univ.dr. Felicia Alexandru

Prof.univ.dr. Coralia Angelescu – Şef catedră

Prof.univ.dr. Marius Băcescu- membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România

Prof.univ.dr. Florina Bran – Prodecan

Conf.univ.dr. Ildiko Ioan

Prof.univ.dr. Afrodita Iorgulescu

Prof.univ.dr. Alexandru Isaic-Maniu

Prep.univ.drd. Raluca Lădaru

Prof.univ.dr. Gheorghe Manea – Cercetător

Prof.univ.dr. Victor Manole – Decan

Prof.univ.dr. Gabriel Popescu

Conf.univ.dr. Carmen Valentina Rădulescu

Prof.univ.dr. Toma Roman

Prof.univ.dr. Mirela Stoian – Prodecan

Prof.univ.dr. Radu Voicu

Cuprinsul

  1. Care proiect ?
  2. Titularul proiectului
  3. Licenţa 47
  4. Problemele economice ale proiectului

4.1  Beneficiile pentru România

4.1.1 Beneficiile directe

4.1.2 Beneficiile indirecte

4.2  Pierderile pentru România

4.2.1pierderi sociale

4.2.2 – pierderi culturale

4.2.3 – pierderi de mediu

4.2.4 – pierderea aurului

4.3  O problemă deschisă

4.4  Rezumat

  1. Riscurile pentru România

5.1 Riscul financiar

                                    5.1.1 Riscul incapacităţii de plată a RMGC

5.1.2 Riscul închiderii înainte de termen a minei

5.1.3 Riscul unei speculaţii bursiere

5.2  Riscul de mediu

                                    5.2.1 Riscul poluării pânzei freatice

5.2.2 Riscul ruperii barajului iazului de decantare

5.2.3 Riscul alunecărilor de teren

  1. Comparaţia cu  mine de aur  din lume
  2. Analiza situaţiei “fără proiect”
  3. Articolele 135, 136 din Constituţie şi criza mondială
  4. Luptă inegală
  5. Concluzii

 

 Motto:

 Salvaţi  Roşia Montană

                                                       O deviză pentru care trebuie să luptăm toţi românii.

                                                       Să  apărăm această bogăţie naturală, aurul, împreună

                                                       cu  patrimoniul cultural-istoric de importanţă

                                                       naţională şi  universală, împotriva celor însetaţi de

                                                       îmbogăţire în  defavoarea neamului românesc.

                                                       

                                                                      2005,  geolog Aurel Sîntimbrean,

                                                                                       fost inginer  şef  Roşiamin

 

Marea deosebire între proiectul Roşia Montană şi exploatările miniere ale aurului active în lume astăzi este că la Roşia Montană aurul se exploatează de peste 2000  de ani, pe când celelalte exploatări  sunt recente (începute în secolul 20 sau chiar 21).

De aceea, la Roşia Montană concentraţia în aur a zăcământului este acum slabă (1,3 g./t), pe când, la exploatările noi, concentraţia în aur este bogată (3-7 g/t) sau foarte bogată (20-30 g/t).

În consecinţă, la Roşia Montană  sunt acum mai importante  localitatea şi  istoria ei,  patrimoniul arheologic minier şi cel construit, spiritul locului, decât aurul care mai există în zonă – aşa cum perla dezvoltată într-o scoică devine mai importantă decât scoica.

Trebuie să lăsăm Roşia Montană şi generaţiilor  următoare pentru încă 2000 de ani cel puţin, nu să o distrugem, ca sa luăm tot aurul  acum. Avem datoria să salvăm Roşia Montană de lăcomia  unora şi de lipsa de informare a altora.

 

  1. Care proiect ?

S-a plecat  în 1995, de la un proiect  doar de explorări în iazul de decantare de lângă Gura Roşiei  şi,  prin „rostogolire”,  s-a  ajuns,  trecând  prin  proiectul RMGC din 2002, la proiectul RMGC din 2004.

Proiectul RMGC, prezentat în decembrie 2004 în documentul  “Memoriul de Prezentare a Proiectului”,  pe scurt MPP,  o dată cu demararea   pentru a doua oară  (prima dată în sept. 2002, retrasă în 2003)  a  procedurii de obţinere a acordului de mediuse prezintă astfel:

Perimetrul licenţei de exploatare este  de 2388 ha ([MPP], pag. 9); se vorbeşte de 218 milioane tone  total minereu măcinat în cei 17 ani de viaţă a minei, de 261 milioane tone de steril în cei 17 ani , se vor prelucra (măcina) 13 milioane tone minereu în medie pe an, cu un conţinut de aproximativ 1,52 grame aur/tonă (recent 1,3 g/t Au)  şi 7,47 grame argint/tonă; pentru extragerea aurului se vor folosi,  anual,  91.860 tone substanţe periculoase, dintre care 12.000 tone cianură de sodiu.

Proiectul va afecta 4 munţi prin exploatare la suprafaţă, în cariere  (menţionăm că timp de circa 2000 ani, până în 1970, aurul  a fost  exploatat în subteran, prin galerii): Cetate (care a fost  exploatat la suprafaţă din 1970 de către Minvest  în mina mică de 400.000 tone minereu anual,  mină care a fost închisă în 2006) şi  Cârnic în primii 7 ani,  apoi  Orlea şi Jig-Văidoaia;  carierele se vor extinde la adâncimi cuprinse între 220 şi 260 metri  ([MPP] pag. 44) sub nivelul topografic actual; reziduurile obţinute din prelucrarea minereului vor forma un iaz  de decantare cu suprafaţa  de 299,8 ha,  care va avea un baraj de 185 m înălţime, la 2 km de oraşul Abrud, în locul actualului sat Corna. Se prevede posibilitatea  ca  o eventuală carieră la Bucium să aducă reziduurile  tot în acest iaz de decantare (RMGC a avut, tot prin transfer de la Minvest,  o licenţă de explorare la Bucium, care a expirat  în 2007, şi acum aşteaptă aprobarea pentru transformarea ei în licenţă de exploatare, de îndată ce proiectul Roşia Montană ar fi aprobat).

Proiectul, a cărui zonă industrială are  suprafaţa totală de: 1376,17 ha, va   afecta 4 sate din cele 16 câte are comuna Roşia Montană, cel mai afectat fiind satul Roşia Montană. Proiectul va afecta 960 familii (adică 2064 persoane)  din cele 1362 familii (reprezentând 3865 persoane) câte erau în 2002 în comuna Roşia Montană  (până în prezent  au fost cumpărate de către RMGC 77% din proprietăţile care cad în zona proiectului).

Este prevazută în proiect o zonă protejată, care va fi în jurul centrului istoric, şi va cuprinde 140 case (din care 33 sunt monumente istorice). 9 case monument istoric ar trebui declasificate, câteva biserici şi cimitire ar trebui mutate.   Este o pură iluzie că  obiectivele arheologice  propuse spre conservare în proiect ca şi centrul istoric al satului Roşia Montană,  pus  într-o  zonă protejată, aflate toate  între cele 4 cariere deschise,  vor rezista exploziilor  planificate (şi  prafului produs de explozii)   şi  trepidaţiilor produse de cele 23 de   autobasculante de transport de  mare tonaj  (150 t)  care vor circula la Roşia Montană  timp de 16 ani,  365 zile pe an,  24 de ore pe zi, cum prevede proiectul ([MPP], pag. 136,143).

Proiectul va afecta importante ecosisteme terestre şi acvatice.

Graficul  proiectului ar fi:  perioada de construcţie de 2-3 ani,  perioada de exploatare  de  17 ani,  perioada de închidere a activităţilor miniere de 2 ani.

Deşi minereul este sărac, de ce este totuşi foarte rentabil proiectul Roşia Montană

pentru compania Gabriel Resources  (este  o “proprietate trofeu”  „Trophy Asset”, [2001 AR], pag. 6, 12) ?  pentru că:

raportul steril-minereu este foarte scăzut,

– procesarea este convenţională simplă,

– infrastructura este foarte bună (drumuri bune, existenţa unor linii de înaltă tensiune care travesează zona, sursa majoră de apă în apropiere, legături bune cu aeroporturi) şi

zona a avut statutul de zonă dezavantajată (primit în 1999, pentru 10 ani) ([2001 AR], pag. 12).

Acest proiect nu mai este valabil după anularea definitivă, de către  Curtea Supremă, în decembrie 2008, a “Certificatului de descărcare de sarcină arheologică 4/2004”; astfel, masivul Cârnic, obiectivul central al proiectului, redevine sit arheologic protejat de lege. Deci, RMGC trebuie sa   elaboreze un nou proiect, fără  masivul Cârnic.

Amintim că:

–  Ministerul Culturii a demarat acţiunea de înscriere a Roşiei Montane pe lista monumentelor din patrimonial  mondial UNESCO.

–  la 5 mai 2010, Parlamentul European a adoptat cu o majoritate zdrobitoare rezoluţia pentru interzicerea până la finele lui 2011 a mineritului pe bază de cianuri în Uniunea Europeană, cu recomandarea către statele UE să nu încurajeze noi proiecte de minerit  pe bază de cianuri până la interzicerea totală din 2011.

In continuare, ne vom referi la proiectul  RMGC din 2004,  pe scurt proiectul, care  însă nu mai este valabil la această dată.

  1. Titularul proiectului

Titularul proiectului este  societatea  mixtă Roşia Montana Gold Corporation, pe scurt RMGC.

– S-a plecat în mai 1995, de la un program de explorări (foraje)  în iazul de decantare  al Roşiamin de lângă Gura Roşiei  ([MPP], pag. 15).

– La 7 iunie 1997,   a fost înfiinţată societatea  mixtă  Euro Gold  (actuala RMGC) ([1997 AR], pag. 18) – iniţial între:

  • Gabriel Jersey 65 % (capitalizarea iniţială de 000 USD),
  • actuala Minvest Deva 33,8 %,
  • 3 acţionari minoritari privaţi cu câte 1,2 %.

– In 1999,  participarea lui Gabriel a crescut de la 65% la  80%, în urma elaborării unui studiu de pre-fezabilitate ([1999 AR], pag. 2);  Minvest Deva deţine 19,31%,  iar cele  3 firme private câte 0,23%.

– In timpul anului 2009, Gabriel a cumpărat acţiunile a  doi din cei trei acţionari minoritari privaţi. Astfel, în 2010, Gabriel deţine 80,46 %, Minvest Deva 19,31% şi o firmă privată 0,23 % ([2009 GFS], pag. 13) .

Acţionarul majoritar al RMGC este compania Gabriel Resources Ltd, pe scurt Gabriel,  sau Compania, înfiinţată în 1996: în  mai  1996,  compania Starx Resources Ltd., reactivată, încorporează compania Gabriel Resources Limited („Gabriel Jersey”), compania părinte, Starx Resources Ltd., fiind rebotezată „Gabriel Resources Ltd.” (“Gabriel”) -simbol GBU pe bursa din Vancouver ([1997 AR], pag. 17, 18).

Compania are un segment de operare: achiziţia, explorarea şi dezvoltarea de proiecte de metale preţioase localizate în România  (“The Company has one operating segment: the acquisition, exploration and development of precious metal projects located in Romania.” [2009 GFS], pag. 22).

Se observă că Gabriel nu are în domeniul său de activitate “exploatarea”, ci doar “explorarea”.  De aceea, credem  că RMGC va  vinde afacerea în momentul în care ar  ajunge cu dezvoltarea proiectului  Roşia Montană  până la obţinerea licenţei de exploatare şi a acordului de mediu. De altfel, în  tot acest timp, RMGC  (Gabriel) nu a făcut decât explorări la Roşia Montană, exploatare a făcut Minvest,  prin sucursala  sa Roşiamin, până în 2006. Se pune problema de ce atunci  RMGC a preluat de la Minvest licenţa 47, care era o licenţă de exploatare şi nu a luat o licenţă de explorare? Vom vedea mai departe, la punctul 3.

La 31 decembrie 2009, Compania nu are bani suficienţi pentru a finanţa dezvoltarea Proiectului  şi de aceea va necesita finanţare adiţională, care dacă nu este obţinută, va avea ca efect reducerea activităţilor şi întârzieri ale proiectului (“As at December 31, 2009 the Company had no sources of operating cash flows and does not have sufficient cash to fund the development of  the Project   and  therefore will require additional funding which, if not raised, would result in the curtailment of activities and Project delays.”  [2009 GFS], pag. 7).

Nici  în  2007  Compania nu avea bani suficienţi pentru a finanţa dezvoltarea proiectului;  atunci se gândea chiar la o evaluare a alternativelor strategice  ( “The Company does not have sufficient cash to fund the development of the Project and  therefore will require additional funding which  if not raised  would result in the curtailment of activities and result in  Project development  delays or a review of strategic alternatives.” [2007 FQR], pag. 27).

Să observăm  că Gabriel nu are bani să finanţeze dezvoltarea proiectului, dar RMGC are bani să plătească  o campanie agresivă şi mincinoasă  în media   cu cele  4 miliarde pe care le-ar câştiga chipurile România  din acest Proiect.

In decembrie 2004,  Gabriel a împrumutat 971.000 USD lui Minvest şi celor 3 companii private – cei patru acţionari minoritari – pentru a-şi achita contribuţia la mărirea de capital a RMGC, urmând a returna banii  lui Gabriel când vor primi dividende (“In December 2004, the Company loaned a total of  US$ 971 thousand  to the four minority shareholderswho hold an aggregate of 20% of the shares of RMGC to facilitate a statutory requirement to increase RMGC’s total share capital. The loans are non-interest bearing and are to be repaid as and when RMGC distributes dividends to its share holders.” [2007 AR], pag. 24).

In decembrie 2009, Gabriel a mai  împrumutat 40 mil. USD lui Minvest (19,31%)  şi companiei private (0,23%) – cei doi acţionari minoritari ai RMGC –  pentru a-şi  achita  partea care le revine din mărirea de capital a RMGC, urmând a returna împrumutul când RMGC va da dividende   (Mărirea de capital la RMGC a fost de 216 mil.  $, din care 174 mil. $ Gabriel şi 42 mil $ Minvest şi compania privată) ([2009 GFS], pag. 13, 16)

Cum de s-a asociat statul român,  prin compania falimentară Minvest, cu o companie fără experienţă  în   exploatare  şi fără bani  ? –  rămâne întrebarea fierbinte la care  trebuie să primim un răspuns.

 

  1. Licenţa 47

Licenţa de exploatare 47/1999 a fost acordată prin H.G. nr. 458 din 10 iunie 1999 lui Minvest ca titular şi lui RMGC ca afiliat (prin art. 11, art. 46 şi prin interpretarea în favoarea lui Gabriel a Art. 15 din Legea minelor 61/1998). Minvest  a făcut exploatare, prin sucursala sa Roşiamin, iar  RMGC (Gabriel)  a făcut explorare.

Licenţa 47 a fost transferată (conform art. 14 din Legea Minelor 61/1998) de la Minvest la RMGC prin Ordinul Agenţiei Naţionale pentru Resurse  Minerale, pe scurt ANRM nr. 310/9.10.2000, Minvest ramânând companie afiliată. Deci, prin ordin al ANRM, participarea statului de 100% a fost diminuată la  numai 19,31%  !  Acelasi lucru s-a întâmplat la Bucium şi  Certej !

Să remarcăm că Legea 61 prevede doar titular pentru o licenţă, nu şi afiliat, şi că licenţele, atât cea de exploatare cât şi cea de explorare, sunt exclusive. Deci,  normal era  ca Minvest  să exploateze cu Licenţa de exploatare  47,  iar RMGC putea şi  trebuia să ceară o licenţă de explorare pe acelaşi perimetru al Licentei 47, conform Art. 15.    Dar ingineria cu licenţa mixtă  –  de exploatare şi explorare – dovedeşte înţelegerea dintre  ANRM şi Gabriel, în folosul firmei private. Pentru că  una este să le spui acţionarilor că ai o licenţă de explorare, care se acordă pentru 5 ani plus încă maximum 3 ani, şi alta este să te lauzi că ai o licenţă de exploatare, care se acordă pentru 20 de ani, plus – eventual – încă câte 5 ani.

Să remarcăm  că  Art. 15  din Legea minelor 61/1998  devine  Art. 25 în Legea minelor 85/2003,  şi acesta nu mai permite  unor persoane juridice, alta decât titularul licenţei, dreptul de explorare/exploatare pentru aceleaşi  resurse minerale – în speţă  aurul şi argintul la Roşia Montană:

– Legea 61/1998, Art 15. – In limitele unui perimetru de  exploatare autoritatea competenta poate acorda, în conditiile legii, unor persoane juridice, altele decat titularul licentei,  dreptul de explorare şi/sau exploatare pentru  unele   resurse minerale, cu acordul titularului.

– Legea 85/2003,  Art 25. – In limitele unui perimetru de  explorare/exploatare, autoritatea competenta poate acorda, în conditiile legii, unor persoane juridice, altele decat titularul licentei,  dreptul de explorare şi/sau exploatare pentru  alte  resurse minerale, cu acordul titularului.

Perimetrul  Licentei  47 a fost modificat de 3 ori, prin acte adiţionale elaborate  de ANRM, în favoarea lui RMGC (Gabriel):

  • perimetrul iniţial era de aproximativ  1200 ha, şi era orientat est-vest; aproape sigur  nu conţinea masivul Cârnic;
  • a fost mărit în 1999, la 2122 ha, ca să conţină şi Cârnicul cel puţin;
  • a fost mărit în 2001, la 4282 ha ([DP], pag. 8), adică la toată suprafaţa comunei Roşia Montană (16 sate),
  • a fost micşorat în 2004, la 2388 ha, şi este orientat nord-sud (s-a ajuns astfel la situaţia absurdă – şi ilegală credem – că perimetrul licenţei nu mai conţine uzina de prelucrare din Gura Roşiei, folosită de Roşiamin până în 2006).

Să observăm că s-a modificat de fapt perimetrul de explorare al lui  RMGC (Gabriel), şi nu perimetrul de exploatare al lui Minvest.

Să  mai menţionăm că  ambele legi ale minelor nu permit modificarea prevederilor licenţei (din care face parte şi perimetrul) :

  • Legea Minelor 61/1998, prin  11:  “Prevederile licenţei  rămân

valabile pe toată durata acesteia, în conditiile existente la data încheierii” ,

–     Legea Minelor  85/2003,   Art. 60 (1): “Prevederile licenţelor de explorare şi/sau exploatare aprobate de Guvern   rămân valabile pe întreaga lor durată, în condiţiile în care au fost încheiate”.

şi că perimetrul unei licenţe de explorare poate fi doar micşorat.

Licenţa nr. 47/1999 era  deci pentru exploatarea veche, de mici dimensiuni (400.000 tone minereu anual), în carieră  deschisă în muntele Cetate, exploatare închisă în 2006 ca fiind nerentabilă, nu pentru proiect.

În  Raportul la Studiul de EIM,  ca şi în alte documente precedente,  RMGC face fals referire la   Licenţa de exploatare  nr. 47/1999 ca fiind licenţa pentru proiect  (Vol. 7, pag. 4, de exemplu).    RMGC nu poate face exploatarea prevăzută în proiectul său cu Licenţa de exploatare 47 şi Legea Minelor 85/2003 nu prevede operaţia de modificare  (actualizare) a unei licenţe de exploatare, cum fals afirmă RMGC: „Actuala licenţă de exploatare va trebui modificată în conformitate cu noile cerinţe. Ea va fi eliberată de ANRM,  RMGC căutând sa  finalizeze cererea de modificare după aprobarea EIM.” (Raport  Studiu  EIM,Vol. 7, pag. 6) .

RMGC trebuie să ceară o nouă licenţă de exploatare, pentru  cele 4 cariere prevăzute în proiectul său, configurat abia în 2001noua licenţă de exploatare ar  trebui să fie aprobată de Guvern, nu de ANRM.  Pentru a începe activităţile miniere prevăzute în  această eventuală nouă licenţă, RMGC ar  fi avut  nevoie de acordul de mediu !

Procedura de obţinere a acordului de mediu, declanşată în decembrie 2004,  prin depunerea MPP,  trebuia  să urmeze  şi  nu  să  preceadă  pe cea a obţinerii licenţei de exploatare (conform Legii Minelor 85/2003, Art. 20, alin. (1), lit. c)  şi Art. 22, alin. (1), lit. d) ).

RMGC nu poate  să obţină o licenţă de exploatare nouă,  pentru  Proiect, sub legea Minelor 85/2003, deoarece  la Art. 18, alin. (2), se spune că:Licenţa de exploatare se acordă:  a)  direct titularului licenţei de explorare, la solicitarea acestuia, …; b) câştigătorului unui concurs public de ofertă, … .”

Dar RMGC  nu a fost titularul unei licenţe de explorare, ci   a fost (este) titularul  unei licenţe de exploatare.

Să observăm că  nici nu se poate organiza un  concurs public  de ofertă pentru Roşia Montană, deoarece  Art. 11 din Legea Minelor  85/2003 interzice strict efectuarea de operaţii miniere – deci  explorare/exploatare – la Roşia Montana, din cauza patrimoniului arheologic de importanţă mondială (galerii romane şi dacice unice în lume):

–  Art. 11 alin.  (1) :   „Efectuarea de activităţi miniere pe terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezervaţii naturale,…., precum  şi instituirea dreptului de servitute pentru activităţi miniere pe astfel de terenuri sunt strict interzise.

 alin. (2): „Excepţiile de la prevederile alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, cu avizul autorităţilor competente în domeniu şi cu stabilirea de despăgubiri şi alte măsuri compensatorii.”

 

In mai 2006, Minvest a încetat permanent  toate operaţiile miniere la Roşia Montană şi a predat un plan de închidere a minei care a fost aprobat ([2009 FQR], pag. 36).  Conform Legii Minelor 85/2003, Art. 52, titularul licenţei 47, adica RMGC, a cerut închiderea  minei. Conform Art. 31, concesiunea minieră  încetează  şi, deci, considerăm că Licenţa 47 trebuia să fie  anulată (retrasă).  Ea este însă încă activă în listele ANRM, în interesul RMGC!

Licenţa 47  este secretă. Se pot deduce însa logic, din documentele publice ale lui Gabriel, prevederile ei şi se poate vedea cum legile minelor au fost, credem,  încălcate de ANRM, în favoarea RMGC. Cerem desecretizarea licenţei 47  şi a anexelor sale !

  1. Problemele economice ale proiectului

Vom analiza:

  • 1. Beneficiile pentru România
  • 2. Pierderile pentru România
  • 3. O problemă deschisă
  • 4. Rezumat

4.1. Beneficiile pentru Romania

Vom  anliza aici:

4.1.1 Beneficiile directe

4.1.2 Beneficiile indirecte.

Câteva observaţii pentru început:

Aflăm din  documentele lui Gabriel  despre  evoluţia costului de construcţie a minei necesar pentru a trece la exploatarea prevăzută în proiect :

  • 253 milioane USD  în 2001  ([2001 AR], pag. 6)
  • 437 milioane USD  în 2002  ([2002 AR], pag. 10)
  • 638 milioane USD  în 2006  ([2005 AR], pag. 14)
  • 876 milioane USD în 2009 ([2008 AR], pag. 3).

Explicaţia noastră pentru aceste creşteri este că acest  cost a fost greşit evaluat,  datorită incapacităţii  RMGC de a face un proiect bun.  Nu cunoastem ca RMGC să fi dat o explicaţie a acestor creşteri.

Aflam din  documentele lui Gabriel  de asemenea despre   involuţia  concentraţiei  medii de aur în depozitul de la Roşia Montană:

Concentraţia medie  de aur

la tona de minereu                     Cantitatea de minereu                   Documentul

1,7   g/t   Au                                45.000.000 t                                                [1998  AR]

1,52 g/t   Au                              218.000.000 t           [2002 AR], [2003 AR], [2004 AR],

[MPP]

1,46   g/t   Au                            215.000.000 t                [2005 AR],  [EIM]

1,3 g/t    Au                               215.000.000 t                   site-ul  lui Gabriel în 2010

 

–––––––––––––––––––––––––––––––––––

0,86 g/t                                        29.000.000 t        Regia Deva 1995 în  [1997AR],  pag. 8

 

Care sa fie adevărul ?

In [2005 AR], pag. 3,  găsim următoarele date legate de proiect:

2 miliarde USD (cel putin)  infuzaţi  în economia  României pe durata de viaţă a minei,

1.200 locuri  de muncă create în medie pe durata de 2 ani de construcţie a minei,

   600  locuri  de muncă directe    create în medie  pe durata de viaţă a minei,

6.000 locuri  de muncă indirecte   create în medie  pe durata de viaţă a minei.

 

In  [2006 AR], pag. 12,  găsim 2,5 miliarde USD infuzaţi  în economia României  pe durata de viaţă a minei.

Pe cand în 2010, găsim pe site-ul lui Gabriel şi în reclamele agresive promovate la televiziune  de RMGC, următoarele date legate de proiect:

4 miliarde USD (cel putin) infuzaţi  în economia României  pe durata de viaţă a minei,

2.300 locuri  de muncă create în medie pe durata de 2 ani de construcţie a minei,

   880 locuri de muncă   directe create în medie  pe durata de viaţă a minei,

3.500 locuri  de muncă indirecte  create în medie  pe durata de viaţă a minei.

Cum  este posibil să existe aceste fluctuaţii în datele proiectului dacă nu din cauza neseriozităţii  sale?  Ca să glumim, atunci să mai aşteptăm  câţiva ani cu  acest proiect, dacă cu fiecare an  care trece creşte şi suma infuzată în România cu 0,5 miliarde dolari!

In iulie  2009, redevenţa minieră a crescut de la 2% la 4%.

RMGC declară că până acum a investit în România peste 400 milioane USD (www.gabrielresources.com – Corporate profile   – 10 mai 2010) . Ar fi utilă  publicarea  de către RMGC a unei liste  a acestor ‘investiţii’, ca să vedem ce conţine.

Să intrăm acum  în detalii:

Beneficii pentru România de 4 miliarde USD ?

       Exagerări grosolane !

Un astfel de proiect  generează beneficii directe din redevenţa minieră, din taxe şi plata salariilor şi beneficii indirecte din generarea unor afaceri şi investiţii  secundare.

În 2010, RMGC spune că va aduce beneficii directe şi indirecte României de 4 miliarde USD pe durata de  circa 20 ani (2 ani  (construcţia minei)  + 16 ani (de viaţă a minei) +  perioada de închidere a minei ), şi anume:

  • beneficii directe de 1,7 miliarde USD,
  • beneficii indirecte de 2,3 miliarde USD

(www.gabriel resources.com – Corporate profile   – 10 mai 2010).

În contextual cel mai favorabil pentru RMGC, de 1.000 USD/uncia de aur  pe toată viaţa minei şi fără costuri pentru reabilitarea mediului, estimăm  [2] că proiectul va genera un profit direct (dupa scăderea taxelor) pentru investitor (Gabriel) de maximum 3,2 miliarde USD. Este un nonsens să credem că România va  beneficia de 4 miliarde USD, adică mai mult decât Gabriel.

4.1.1  Beneficii directe  pentru Romania de 1,7  mld. USD ?

Observaţie.  Beneficiile directe pentru România erau de 583 milioane USD  pentru primii 17 ani de operare, la 350 USD/uncie ([MPP], pag. 17, 18).

Beneficiile sub formă de venituri la bugetul de stat constau  din:

– impozit pe profitul RMGC  (16%),

– taxa de redevenţă minieră  (4%).

In scenariul cel mai optimist (1.000 USD/uncie),  estimăm [2] aceste beneficii la aproximativ  863 milioane USD pe durata de viaţă a minei  (adică  de aproximativ 40 milioane USD /an pentru fiecare din cei  20 ani de viaţă) .

 

Beneficiile sub formă de dividende şi alte taxe

In scenariul cel mai optimist, profitul cumulat al Minvest (România) după 16 ani  este estimat de noi [2]  la 305 milioane USD.

Minvest (Romania) va rambursa partea sa (19,31 %) de capital la RMGC – plus împrumuturile făcute la Gabriel pentru acoperirea majorărilor de capital – din dividende, când le va primi.

Gabriel estimează  intervalul de timp de la începutul exploatarii când va avea beneficii   (payback)  la:

5,2 ani    –  dacă  preţul aurului este de 600 USD/uncie,

3,5 ani    –  dacă  preţul aurului este de 750 USD/uncie,

2,7 ani    –  dacă  preţul aurului este de 900 USD/uncie.

 

Noi  [2] apreciem că payback-ul pentru România este de circa  12 ani, la un preţ al aurului de 1.000 USD/uncie.

Apreciem că “taxele pe dividende” de la Gabriel nu vor ajunge la buget, deoarece acţionarii sunt  în majoritate companii offshore, fără taxe.

4.1.2   Beneficii indirecte pentru România de 2,3 mld. USD ?

Observaţie.  Beneficiile indirecte pentru România erau de 1,024 mld. USD  pentru primii 17 ani de operare, la 350 USD/uncie ([MPP], pag. 18).

 

RMGC pretinde că în totalitate costurile sale de productie (operare) constituie “beneficii indirecte pentru România”, deoarece cheltuielile se fac în România.

     Total fals !

Costul de producţie (project operating cost) este estimat (în [2009 FQR], pag. 9)  la  12,57 USD pe tona de minereu (a fost de 9,46 USD în 2005, 6,48 USD în 2004, 4,99 în 2000, deci creşte mereu în timp).

Amintim  (din [MPP], pag. 43) următoarele date pe durata de viaţă a minei (17 ani):

Total minereu:  218       milioane tone

Total steril:       261,5    milioane tone

Total excavat:  479,5    milioane tone.

 

Costul de producţie provine din:

– minerit   22,9%,

– procesare şi stocare   65,5 %,

– activităţi generale şi administrative  11,6 %.

 

Mineritul implică excavarea/ distrugerea a 4 munţi şi deci modificarea peisajului în mod ireversibil. Este “beneficiu indirect” sau o pierdere  imensă pentru România ?

 

Procesarea  are loc într-o uzină închisă şi implică în principal :

– consumul  unor chimicale importate (inclusiv cianura),

– energie electrică şi apă.

– Importurile nu sunt beneficii pentru economia naţională.

– Consumul resurselor energie electrică şi apă  sunt o  pierdere pentru economia naţională şi nu un “beneficiu  indirect”.

 

Stocarea unor cantităţi uriaşe de deşeuri toxice duce la contaminarea solului şi chiar la contaminarea pânzei freatice,  deci nu sunt “beneficii indirecte”.

 

Singurul beneficiu pentru România este reprezentat de componenta  “activităţi generale şi administrative”. De această componentă  profită  într-adevăr  direct unii oficiali din administraţia locală şi centrală; dar ea poate contribui şi la procesul de corupţie, care nu este un beneficiu pentru România.

 

  1. a) Revitalizarea zonei ?

 

– Proiectul minier  nu  foloseşte  resurse procesate local. Principala materie primă în activitatea minei este minereul,  care este direct procesat de companie, cu propriile echipamente de import. Unele produse chimice ar putea fi achiziţionate din România, dar acest lucru nu va avea mai mult ca sigur un impact semnificativ asupra industriei chimice locale.

 

– Produsul final al  proiectului  este aurul. În România însă nu există o piaţă de desfacere a aurului şi nu există o industrie de procesare a aurului .   BNR a anunţat oficial că rezervele naţionale de aur sunt suficiente (103 t). Pieţele de desfacere ale RMGC sunt deci  în străinătate şi compania va exporta întreaga sa producţie.

Mai mult decât atât, existenţa unei activităţi miniere de asemenea proporţii îi  descurajeaza pe alţi potenţiali oameni de afaceri să investească în regiune. Pe lângă minerit, regiunea are un potenţial semnificativ şi imediat pentru o dezvoltare bazată pe turism (agroturism şi turism cultural), precum şi pentru activităţi economice bazate pe creşterea animalelor etc.

Aceste activităţi alternative nu pot fi dezvoltate într-o zonă în care mediul înconjurător  /apă, sol, aer/ va fi afectat în mod considerabil de activitatea de tip minier. Mina, în special din cauza că  este la suprafaţă,   exclude dezvoltarea potenţială a unor activităţi diversificate şi de durată, care ar putea oferi locuri de muncă şi venituri populaţiei.

Oricât de sigure ar fi măsurile de protecţie a mediului pe care le va aplica RMGC, nici un investitor şi nici un turist nu-şi va asuma riscul să vină în apropierea unei mine de aur care utilizează  cantităţi aşa de mari de cianuri. A ignora acest aspect ar însemna o totală neînţelegere a psihologiei investitorilor şi  turiştilor.

Proiectul  Roşia Montană este un caz tipic de activitate principală care nu se bazează pe resurse procesate local şi nu generează  nici o activitate economică corelată. Din punct de vedere economic  aşadar, pretenţia RMGC că proiectul  va avea un impact pozitiv asupra economiei locale şi naţionale  este nerealistă.

  1. b) Ocuparea forţei de muncă ?

    (Locurile de muncă şi somajul)

RMGC a anunţat că  “va crea un număr semnificativ de locuri de muncă, temporare şi permanente”. Conform Studiului de fezabilitate al RMGC, numărul total de angajaţi va fi de 500 în momentele de exploatare maximă.

 Numărul locurilor  de muncă  directe, în medie, pe durata de viaţă a minei, a crescut şi el însă în timp:

  • 500 în [DP], pag. 11,
  • 560 în [2004 AR], pag. 29, [MPP], pag. 19,
  • 600 în [2005 AR], pag. 3,
  • 880 pe site-ul lui Gabriel în 2010 şi în recenta reclamă susţinută de domnul Bogdan Baltazar.

Dar în studiul comandat de Gabriel lui Independent Mining Consultants Inc. în 2003 , care se afla pe site-ul lui Gabriel, dar a fost retras, există tabele cu meseriaşii  şi numărul lor pe fiecare an, media fiind de 217 locuri de muncă directe (maximum  248 locuri în anul al 8-lea de viaţă).

Dacă acest Proiect este similar altor proiecte gestionate de companii străine, atunci multe din slujbele bine plătite vor fi oferite străinilor. Dacă se va pune problema scăderilor costurilor, varianta scăderii numărului de angajaţi se ia prima în calcul. Aşadar, o scădere a numărului locurilor de muncă pe termen lung este de aşteptat, şi scăderea va fi aproape cert în randul localnicilor angajaţi.

Problema locurilor de muncă este critică în zonă.  Inchiderea în 2006 a  minei de stat existente a afectat  circa  800 (775) de muncitori. Mai mult, închiderea minei de cupru de la Roşia Poieni (pentru a se face loc RMGC) va afecta alţi 1.500 de muncitori.

Sarcina disponibilizării a 2.300 de muncitori şi a compensării lor va reveni bugetului de stat al României. Angajarea a  circa 300 de oameni  de către RMGC nu va fi simţită şi nu va soluţiona problema locurilor de muncă, în condiţiile în care 2.000 de oameni vor rămâne fără ocupaţie şi venituri. Dar poate mulţi dintre ei au fost relocaţi deja de către RMGC, înainte de termen.

  RMGC presupune că deschiderea minei va crea locuri de muncă indirecte. În descrierea Proiectului [MPP], RMGC a calculat între 5 şi 7 , apoi între 3 şi 5, locuri de muncă indirecte pentru un loc de muncă la mină. Această estimare este total nerealistă, este o exagerare.  În  2005  ne prezentau  6.000 locuri de muncă indirecte, în 2010  doar 3.500: ce să mai credem ?  Crearea de locuri de muncă indirecte este asigurată doar de o activitate cu legături economice în aval şi amonte, nu de o mină pe termen scurt.

 Distrugerea terenurilor agricole şi a pădurilor, care oferă o sursă de venituri pentru populaţia locală, va genera şi mai multă sărăcie. În perioada 1997-1999 a avut loc prima restructurare a forţei de muncă din minerit,  în urma unui decret guvernamental. Cei care au beneficiat atunci de pachetul financiar oferit în compensaţie de guvern au devenit fermieri. Standardele lor de viaţă sunt relativ scăzute, dar au suficient teren, animale, resurse forestiere pentru a-şi hrăni familiile şi a-şi asigura căldura în timpul iernii. Dacă ar fi strămutaţi – relocaţi şi şi-ar pierde terenurile, ar muri de foame. Nu este greu de imaginat ce se va întâmpla cu majoritatea şomerilor care vor fi privaţi de aceste resurse. Sarcina de a oferi ajutoare sociale va reveni tot bugetului de stat al României, nu RMGC.

 RMGC spune, în [EIA], că fără proiect şomajul va creşte la 90%. Total greşit, pentru că numără ca şomeri şi pensionarii şi ţăranii care lucrează în gospodăriile lor de subzistenţă  (să nu uităm că Roşia Montană este un sat, nu un oraş).

RMGC are o mare contribuţie la şomajul  din 2010 în zonă. Incă din 2002, când RMGC a cerut şi a obţinut de la Consiliul local al comunei Roşia Montană modificarea PUG-ului şi  PUZ-ului comunei şi  declararea prematură (pentru că proiectul nu a fost aprobat)  a unei suprafeţe de 1376,16  ha drept zonă industrială minieră ([MPP], pag. 20), nici o altă activitate minieră nu a mai fost permisă în zonă, în aşteptarea proiectului ‘salvator’.

Comuna Roşia Montană (16 sate)  are o suprafaţă de 4200 ha, 3865 locuitori (conform recensământului din 2002) şi 1362 familii; vor fi afectate de proiect 960 familii ([MPP], pag. 159) – 77% au fost deja relocaţi .

In medie, în 2004,  în 25% din gospodării exista un angajat Minvest şi în circa 7% din gospodării exista un angajat RMGC ([MPP], pag. 158).

Proiectul ar putea afecta 33 de activităţi comerciale. Cele mai multe sunt băcănii sau magazine universale, baruri sau o combinaţie a ultimelor două  ([MPP], pag. 158).

Nu este nevoie să spunem ce se va întâmpla la închiderea minei, pentru că problema asigurării necesarului  de trai al populaţiei va apărea încă din primii ani de exploatare şi se va înrăutăţi cu timpul.

RMGC nu va soluţiona problema locurilor de muncă. Dimpotrivă, va genera o rată a şomajului mare şi o sărăcire considerabilă a populaţiei. Bugetul de stat al României va trebui să acopere aceste pierderi.

De asemenea, diferenţele majore de nivel de trai între majoritatea aflată în şomaj şi puţinii angajaţi ai RMGC va crea şi mai multe tensiuni sociale şi poate şi o creştere a criminalităţii.

4.2  Pierderi (costuri) pentru Romania

RMGC face o propagandă agresivă privind beneficiile pentru România, dar ignoră total pierderile pentru România aduse de proiect,  pierderi care care pot fi clasificate astfel:

4.2.1pierderi sociale

4.2.2 – pierderi culturale

4.2.3 – pierderi de mediu

4.2.4 – pierderea aurului

 

 

4.2.1 Pierderi sociale

Proiectul este localizat într-o zonă populată, cu importanţă istorică şi culturală foarte mare pentru România. Deci, nu poate fi comparat cu  proiectele similare din lume, care  sunt localizate în zone aride, nelocuite, fără importanţă istorică şi culturală.

Proiectul prevede  strămutarea (=  proprietate  contra proprietate) sau relocarea (=  bani contra proprietate) a  900 familii de proprietari din satul  Roşia Montană şi din satul Corna, adică a aproximativ 2000 oameni (din  totalul de circa 4000). În România nu există legislaţie explicită pentru strămutarea  involuntară a populaţiei. Dar există politicile (recomandările) Grupului Băncii Mondiale, care sunt mai favorabile decât legile româneşti. Diferenţa principală este că legile din România sunt „orientate–spre-bunuri”, adica se compensează bunurile pierdute, pe când recomandările Grupului Băncii Mondiale (Divizia IFC) – care recomandă strămutarea, nu relocarea – sunt „orientate-spre-mijloacele de existenţă”, adică oamenii strămutaţi trebuie repuşi în condiţiile de a avea mijloace de existenţă, nici mai rele-nici mai bune, după strămutare. Problema este ca IFC a renunţat în 2002 la negocierile de finanţare a Proiectului, şi deci nu mai există siguranţa că cei strămutaţi  (deja) de RMGC vor mai fi (au fost)  protejaţi.

Fără a avea  aprobările pentru Proiect, RMGC a trecut  încă   din 2002 la punerea în aplicare a planului de strămutare-relocare  a populaţiei; s-au dat bani pentru locuinţă şi atât, în general. Astăzi, un procent de 77%  au fost  deja relocaţi şi câţiva strămutaţi la Alba Iulia, în cartierul Recea, construit special  pe dealul Furcilor.

„Strămutarea populaţiei, făcută prin diferite mijloace, fără ca statul român să intervină, poate fi considerată o autentică deportare la începutul mileniului III.”([4], pag. 12)

S-a spus  despre cumpărarea caselor localnicilor  din zona proiectului  de către RMGC (Gabriel) că   este o simplă activitate imobiliară. Dar  este o activitate imobiliară fără concurenţă!

Ceea ce este mai grav, după  opinia noastră,  este că au existat  termene pentru strămutare-relocare  în  „Regulamentul local de urbanism Comuna Roşia Montana” care însoţea noul PUG/PUZ  din 2002,  la Primăria localităţii Roşia Montană:

Zonă propusă  pentru schimbare de funcţiune din zonă  rezidenţială în zonă industrială şi de protecţie cu funcţiuni conexe compatibile cu zona industrială, fiind afectată de zona de dezvoltare industrială Roşia Montană Gold Corporation, necesitând strămutare – relocare în două etape, astfel:

 –   etapa I-a având termene limită pentru negociere 01.07.2002 şi pentru strămutare-relocare 01.07.2003, pentru imobilele aflate în teritoriul limitei perimetrului industrial, din Bunta, Corna şi parţial Roşia Montană;

 – etapa a II-a având termene limită pentru negociere 01.07.2002 şi pentru strămutare-relocare 01.07.2004, pentru imobilele aflate în interiorul limitei zonei de protecţie a industriei propuse.

Locuinţele din zona de protecţie se pot demola sau pot rămâne. ….

Populaţia   a fost ameninţată cu expropierea pentru utilitate publică (Frank Timiş, în oct. 2002,  cu ocazia inaugurării sediului RMGC din Alba Iulia); astfel, unii  au  acceptat bani ca sa se mute, de frică că altfel vor fi mutaţi forţat şi nu vor mai primi nimic.

Există deja, după informaţiile noastre, probleme sociale grave pentru câţiva localnici care au acceptat banii şi au plecat.

Semnalăm apariţia pe site-ul lui Gabriel în anii 2005-2006  (a fost apoi retras)  a unui articol sponsorizat de RMGC, intitulat  „Roşia Montana gold controversy” şi apărut în revista Mining Environmental management în numărul din ianuarie 2005, pag. 5 – 13,  în care autorul, de la Universitatea din Alberta, Canada, pe lângă multe exagerări din lipsă de informaţii corecte (RMGC  i-a plătit transportul şi cazarea la Roşia Montană, iar oamenii RMGC l-au informat), critică totuşi  relocarea  făcută  de RMGC înainte ca acordul de mediu (EIA) să fie obţinut (To date, over 800 people have been relocated. If there is criticism at this stage, it is that resettlement may have been allowed to start too early (…) before major aspects of the project, such  as the EIA, were firmly in place.”).

Este interesant că autorul apreciază că probabil cheia pentru o dezvoltare pe termen lung a regiunii este investiţia în educarea tinerilor, iar cei ce pot merge la facultate să ia cursuri de economie şi turism, pentru a fi capabili să deschidă afaceri în zonă, după minerit (Perhaps a key to the long-term sustainable development of the region is investment in youth education, and many of those who can afford to go to university are taking courses in economics or tourism, potentially leading to businesses beyond mining.” ).

Pierderea socială cea mai importantă este distrugerea coeziunii comunităţii locale, distrugerea „spiritului locului”. Faptul ca unii trebuie sa plece, iar alţii rămân, iar din cei care trebuie sa plece unii  au rezistat ispitei banilor, alţii nu au rezistat,  a împărţit comuna în două tabere. “Dezbină şi stăpâneşte “, o veche metodă de pe vremea romanilor – culmea ironiei -, este folosită cu succes  pentru  avansarea  Proiectului. Solidaritatea, liniştea  din comunitate au disparut, poate pentru totdeauna . Există o mare tensiune în localitate,  între oameni, de 14  ani deja.

Comunitatea a avut deja mult de suferit din cauza acestui Proiect.  117 persoane din cele 800-900  relocate-strămutate au murit deja. Acest Proiect  contribuie la depopularea munţilor Apuseni, şi aşa o zonă depopulată .

Pe  toata durata minei, pierderile de venituri pentru cei care lucrează în mod curent în agricultură, în silvicultură, în creşterea animalelor, în industria de prelucrare a lemnului şi în servicii incompatibile cu mineritul pe scară largă sunt foarte mari şi nu au foat cuantificate de RMGC .

 

După închiderea minei,  când resursele  minerale vor fi dispărut, pierderea veniturilor potenţiale din activităţile tradiţionale – care nu vor mai putea fi făcute în zonă- trebuie numărate drept pierderi sociale continue  pentru România.

 

Costurile sociale indirecte, ca de exemplu pierderea valorilor tradiţionale ale comunităţii , sunt imposibil de determinat, dar ar trebui să aibă o valoare ridicată într-o ţară care respectă valorile  tradiţionale.

 

Guvernul trebuie să respingă acest proiect; să naţionalizeze şi să returneze proprietarilor  (ideea inginerului geolog Andrei Justin) casele cumpărate de RMGC.

 

 

4.2.2 Pierderi culturale

 

Satul  Roşia Montană   apare pe lista monumentelor istorice apărută  în Monitorul Oficial nr. 646 bis din 16 iulie 2004, astfel:

 

  • la categoria I, cu 7 monumente, toate din epoca romana: „Situl arheologic Alburnus Maior-Roşia Montana”,  „Asezarea romana de la Alburnus Maior, zona Orlea”, „Exploatarea miniera romana de la Alburnus Maior,  Masivul Orlea”,  „Vestigiile romane de la Alburnus Maior, zona Carpeni”, „Incinta funerara romana din zona  Tau Gauri”, „ Galeria „Catalina Monulesti” din zona protejata a centrului istoric al localitatii”,  „Galeriile romane din Masivul Carnic, punct Piatra Corbului”,
  • la categoria II, cu 42 monumente: „Biserica „Adormirea Maicii Domnului””, „Centrul istoric al localitatii ( Targul satului, Piata, Cartierul Berg, Str. Brazilor şi zona amonte de Piata, spre lacuri)”, „Casa parohiala ortodoxa”, „Casa cu spatiu comercial, azi primarie”  şi înca 38 case, iar
  • la categoria III, cu  „Monumentul comemorativ  al lui Simion Balint (în cimitirul bisericii „Adormirea Maicii Domnuluui”)” .

 

In concordanţă cu “Charta de la Venetia- Charta Internationala pentru Conservarea şi Restaurarea Monumentelor şi Siturilor- adoptată de ICOMOS în 1965”, noţiunea de monument istoric nu cuprinde doar opera arhitectonică singulară, ci şi ansamblul arhitectonic urban sau rural care poartă mărturia unei civilizaţii particulare, unei evoluţii distincte, sau unui eveniment istoric. Nu se referă doar la opere mari de creaţie, ci şi la opere mai modeste, care în decursul timpului au căpătat o semnificaţie culturală. Este cazul monumentelor de la Roşia Montană şi Abrud.

 

Pierderea caselor de patrimoniu din secolele XVIII – XIX , care nu vor rezista exploziilor  preconizate în proiect, şi pierderea patrimoniului arheologic (galeriile romane şi dacice)  şi natural  unic, care nu  vor putea fi  înlocuite  vreodată, trebuie măsurate ca un cost pentru România.

 

Costul economic al acestui patrimoniu depinde de interesul ţării în păstrarea şi valorificarea  lui culturală.

 

Valoarea culturală şi istorică excepţională a  satului  Roşia  Montană  este certă. Pierderea unor venituri importante potenţiale din turism la Roşia Montană trebuie considerate ca un cost  cultural al proiectului.

 

 

4.2.3  Pierderi de mediu

 

In mineritul aurifer, resursele naturale (Pământul, Minereul, Pădurile, Aerul, Apa)

sunt  intrări în sistem, iar  ieşirile sunt : Sterilul, Aurul, Eroziunea solului, Emisiile în aer, Poluarea apei. Folosirea şi distrugerea resurselor naturale,  cât  şi  efectele  distrugerii asupra mediului  trebuie sa fie cuantificate în costuri pentru  economia naţională.

Evaluarea acestor costuri trebuie  să ia în consideraţie :

  • pierderea ( temporară sau permanentă) a resurselor disponibile pentru alte utilizări,
  • costul remedierii distrugerilor mediului, inclusiv reabilitarea carierelor, curăţarea râurilor poluate de drenarea apelor acide, etc.

Guvernul are datoria să cântărească  cu grijă costurile pierderilor de resurse naturale disponibile, inclusiv ale aurului,  faţă de interesul privat al RMGC . Guvernul ar trebui de asemenea să considere pierderea pământului productiv  şi a apei, care ar fi putut fi folosite în alte activităţi alternative şi durabile.

 

Costurile de remediere a distrugerilor mediului sunt uriaşe. Oameni de ştiinţă  din Organizaţia Cercetării Ştiinţifice a Commonwealth-ului ( the Commonwealth Scientific Research Organization) din Australia au estimat costul remedierii siturilor abandonate care produc ape acide la  100.000 USD / ha.

 

Raportul dintre terenul  folosit direct de către  o companie minieră şi aria totală afectată este 1:5. In cazul Roşiei Montane, mina  va ocupa o suprafata de 1 200 ha,  dar aria afectată totală va fi de 5 ori mai mare, deci de 6 000 ha.  Dacă ne bazăm pe costul estimat de cercetătorii australieni,  de  100 000 USD/ha,  obţinem un cost total de mediu  pentru Roşia Montană de 600 mil. USD.

 

Acest cost poate fi şi mai mare în cazul în care RMGC nu va folosi planuri de management adecvate. De exemplu, costul total  pentru a curăţa mina de cupru montană (Rhone Poulenc) din  California  a fost estimat la  9 miliarde  USD.

Potrivit raportului EIA, RMG va cheltui  70,9 milioane USD pentru reabilitarea minei pe toată durata de viaţă a acesteia, inclusiv 44,3 milioane USD în perioada de închidere a minei (anii 16-21).

 

Aceste cifre sunt de 35 ori mai mici decât costul estimat de 2,6 miliarde USD bazat pe datele oferite de Agenţia de Protecţie a Mediului din SUA.

 

Costurile cu închiderea minei, remedierea zonei şi întreţinerea iazului sunt estimate între 2,63 – 17,73   miliarde USD.

 

4.2.4  Pierderea aurului

 

Aurul este un  metal de importanţă strategică pentru o ţară. Rezerva de aur a BNR este de 103 tone. In caz de colaps internaţional –  trebuie să ne gândim şi la această situaţie  cu ocazia crizei actuale – dolarii şi euro din rezerva BNR nu ar mai valora nimic;  ceea ce ar conta,  ar  fi  rezerva de aur  a BNR, dar   şi  rezerva de aur din pământ a ţării – care nu trebuie epuizată  de   proiecte aberante.

 

Dacă aurul ar reveni la nivel internaţional ca  monedă de schimb,  lucru care nu este complet imposibil  (a se vedea analiza  [3] De ce aurul rămâne cea mai bună monedă făcută   de Cristian Păun, conferenţiar la ASE),  atunci ţările care  au  aur ar fi mai bogate decât cele care nu au.

 

4.3  O problemă deschisă

 

Domnul  ing. Niculae Rădulescu-Dobrogea (NRD pe scurt), Preşedinte Eco-Civica,  şi-a propus  evaluarea  metalelor  rare ce compun zăcământul de la Roşia Montană, având ca ghidaj datele conţinute în [5] (volumul  “Aurul şi Argintul Roşiei Montane”, 1974, 2009, de Aurel Sîntimbrean, fost inginer şef al exploatării de stat Roşiamin)

(o probă de 300 kg a fost trimisă în 1973 la Institutul de cercetări miniere de la Baia Mare), şi anume:

 

Aur:     1,5 gr/tona de minereu concentratie medie

Argint:    7-11 gr/tona de minereu

Germaniu:   20 gr/tona  (deci de 11-12 ori mai mult decat aurul!), folosit in detectoare ultra sensibile in infrarosu, in compozitia lentilelor de microscoape, in lentilele de camere foto si video cu unghi larg (wide angle) etc.

Vanadiu:   2500 gr/tona (!!) – folosit in aplicatii nucleare si in aliaje de otel anticorozive.

Titan:   1000 gr/tona (!!), folosit la rachete cosmice, submarine nucleare, motoare de avioane supersonice, automobilele de curse Ferrari etc.

Nichel:    30 gr/tona, folosit la baterii, la fabricile de desalinizare a apei, in oteluri inalt aliate

Crom:   50 gr/tona, folosit in constructia de avioane, impreuna cu aluminiul, si in compozitia otelurilor inalt aliate

Cobalt:    30 gr/tona, agent radioterapeutic, folosit in turbine cu gaz, in motoare cu reactie etc.

Galiu:   300 gr/tona. Se produc numai 30 de tone de galiu pe an, in intreaga lume (conform site-ului http://www.WebElements Periodic Table of the Elements)! Galiul converteste electricitatea in lumina coerenta, se foloseste la oglinzi speciale, in componenta LED-urilor din aparatele electronice, la obtinerea de semiconductori, dar mai ales in detectarea particulelor solare neutrinos, in doua laboratoare astronomice din Italia si Rusia, unde 30 de tone de galiu abia detecteaza (interactioneaza cu) o particula pe zi! Potrivit cifrelor Rosia Montana Gold Corporation, ei vor exploata circa 200 de milioane de tone de minereu pentru a obtine 300 tone de aur. Dar in aceste 200 mil.to. ar putea sa extraga, spune Sintimbrean, si circa 6000 (sase mii!) de tone de Galiu in 17 ani, adica o productie medie anuala de circa 352 de tone, de aproape 12 ori productia  mondiala actuala!! Desigur, nu vor putea exploata suta la suta.

Arsenic:   5000 (cinci mii) gr/tona (!!!), folosit in tehnologia bronzarii artificiale, in pirotehnie (artificii), in industria laserelor. In final, circa 10.000 de tone de arsenic, din cele 200 de milioane de tone de minereu, in functie de rentabilitate.

Bismut 20 gr/tona,folosit in medicina, in obtinerea fierului maleabil, in industria fibrelor acrilice, in sisteme de stingere a incendiilor, in sistemul de transport al uraniului in reactoarele nucleare, in ind.cosmetica etc.

Feldspat potasic, folosit in industria portelanului: 70% din dacitul din Cetate si Cirnic. Adica 70% din tot minereul din Cirnic si Cetate este format din feldspat potasic, in timp ce Romania importa acest material din China! Dupa aprecierile d-lui Sîntimbrean, există  circa 270.000 de tone de feldspat despre care nu se face nici o vorbire, ca si cand n-ar exista.

 

Plecând de la estimarea de 200 milioane de tone a minereului de acolo,  NRD a obţinut următoarea evaluare a metalelor din zăcământ :

AUR (1,5g/tona minereu)………………………………………10.5 miliarde USD

ARGINT (10g/tona)……………………………………………….1,3 mld. USD

GALIU (300g/tona)………………………………………………13 mld. USD

GERMANIU (20g/tona)………………………………………….5,2 mld.USD

CROM (50g/tona)…………………………………………………..6,5 mld. USD

VANADIU (2500g/tona)………………………………………..10 mld. USD

Co, Ti, Ni, Bi, As şi feldspat potasic…………minimum.. 5 mld. USD TOTAL………………………………………………………….             51,5 mld.  USD

Problema deschisă este: ce se întamplă cu restul metalelor  rare (în afară de aur şi argint), dacă ele într-adevăr există la Roşia Montană ?  RMGC nu pomeneşte nimic de ele.  Dacă ele există, cum credem, vor fi ele luate de RMGC ca “bonus”  sau vor fi deversate în iazul de decantare ?

4.4 Rezumat

 

Rezumatul afacerii Roşia Montană este următorul:

Dăm:

– resurse minerale:

Aur           313 t (circa 10 mil. uncii)

Argint    1.483 t

–   metale rare

 

– patrimoniu vechi de 2000 ani

 

  • dezvoltare durabilă

 

Luăm:

 

– substanţe  periculoase         1.581.760 t

(din care  cianură de sodiu        192.000 t  )

 

dezastru durabil.

  1. Riscurile pentru România

 

In acest  capitol vom analiza pe scurt riscurile  majore pentru România  ale acestui proiect minier, împărţite în:

5.1  Riscul financiar

5.2  Riscul de mediu.

 

(Este interesant de văzut în Rapoartele anuale ale lui Gabriel începând cu anul 2003  riscurile şi incertitudinile pentru Gabriel ale  Proiectului său.)

5.1  Riscul financiar

5.1.1 Riscul incapacităţii de plată a RMGC

5.1.2 Riscul închiderii înainte de termen a minei

5.1.3 Riscul unei speculaţii bursiere

5.1.1  Riscul incapacităţii de plată a RMGC

După cum am văzut la capitolul  2,  RMGC (Gabriel) nu are fonduri pentru a începe faza de construcţie a Proiectului. Aşa cum s-a menţionat anterior, costurile de capital iniţiale sunt acum de 876  mil. USD, cea mai mare parte din sumă trebuind să fie obţinută din împrumuturi comerciale. Sunt mici şansele ca Gabriel  să fie capabilă să atragă aceste fonduri.

 

Guvernul român are datoria să verifice capacitatea financiară  (bonitatea) a unui potenţial investitor, mai ales când acesta vine cu un proiect minier cu  riscuri foarte mari.

5.1.2 Riscul închiderii înainte de termen a minei

In cazul în care RMGC reuşeşte să înainteze cu Proiectul la faza de construcţie şi  apoi de producţie, există riscul mare ca să închidă operaţiile după 5 (6) ani, când perioada cu costuri de producţie mai mici este urmată de o creştere a acestui cost în periada anilor

7-16. Creşterea în costurile operaţionale va apărea de îndată ce compania va începe exploatarea resurselor cu un coeficient mic de aur, argint. Va rezulta o descreştere a profitabilităţii  minei şi deci RMGC ar putea să decidă că exploatarea a devenit ne-economică.

In cazul în care RMGC va închide mina înainte de perioada programată, după ce va fi exploatat  zonele cele mai bogate, valoarea depozitelor rămase va fi prea mică ca să mai atragă posibili noi investitori.

 

 

5.1.3  Riscul unei speculaţii bursiere

De ce doreşte Gabriel  să continue un Proiect cu o rată de profit scăzută? Unul din răspunsurile posibile este că în realitate Gabriel „face săpături după bani”, nu după aur, şi că Proiectul nu reprezintă altceva decât o speculaţie bursieră, aşa cum a fost proiectul Bre-X, în Indonezia (conform domnului ing. geolog Ion Rădulescu, fost consilier al ANRM).

 

  • Riscul de mediu

5.2.1 Riscul poluării pânzei freatice

5.2.2 Riscul ruperii barajului iazului de decantare

5.2.3 Riscul alunecărilor de teren

5.2.1 Riscul  poluării pânzei freatice

Scurgerile de ape acide datorate mineritului de rocă sunt apreciate ca fiind cele mai mari probleme ecologice asociate cu mineritul.

Dacă haldele de steril vor deveni acide, atunci  apa acidă  va produce contaminarea pânzei freatice. Există o incertitudine considerabilă în a determina costurile pe termen lung ale tratării apei acide, aşa că guvernul işi asumă un risc semnificativ în cazul în care aceste costuri sunt subestimate, el  fiind  nevoit să acopere costurile crescute dacă nu mai are cine să-şi asume responsabilitatea, cum este adesea cazul  (conform lui  David Chambers [1]).

Iazul de decantare de pe valea Cornii … este aşezat parţial pe gresii permeabile şi afectate de fracturi. Din acest motiv, iazul proiectat pe valea Cornii este o bombă ecologică cu pericol permanent.” (Ing. Andrei Justin)

 

“Recent, exploratoarea româncă Uca Marinescu a surprins în călătoria ei în jurul lumii imagini dezolante  despre dezastrul ecologic lăsat în urmă de exploatarea  minieră cu cianuri  din Yellowknife, Canada;  activitatea minieră din zonă a fost sistată din cauza efectelor produse de deşeurile cu  cianură.  Exploratoarea Uca Marinescu spune că autorităţile locale cheltuiesc anual aproape 1 miliard de dolari (CD ?)  doar pentru a ţine solul îngheţat, astfel încât să nu permită răspândirea noxelor provenite din lacul de cianură”.

(http:// www.romania-actualitati.ro/dezastrul_ecologic_din_yellowknife_in_imagini-13 …)

5.2.2  Riscul ruperii barajului iazului de               decantare

Acesta nu este cel mai sigur tip de baraj în sensul oferirii unei stabilităţi în timpul unor cutremure. (David Chambers)[1]. In orice regiuni muntoase, există de obicei un potenţial seismic semnificativ, iar iazurile de decantare, spre deosebire de rezervoarele de apă, trebuie să fie în aşa fel construite încât să işi poată menţine “încărcătura” pentru totdeauna.

In condiţiile creşterii terorismului internaţional, un astfel de baraj poate deveni o ţintă. Aceasta implică costuri şi riscuri suplimentare.

 

Barajul este la aproximativ 2 km în amonte de oraşul Abrud. O ruptură majoră sau catastrofală a barajului ar putea rezulta în pierderi semnificative de proprietăţi şi posibile vieţi omeneşti. De exemplu, în 1998, barajul de sterile s-a rupt la mina Los Frailes, din Spania, răspândind 5 mil. mc de deşeuri toxice în râul de lângă  Parcul Naţional Donana. Inundaţiile au afectat 5.000-7.000 ha de teren arabil şi baltă, omorând 26 tone de peşte (conform [6]).

 

5.2.3   Riscul alunecărilor de teren

 

Structura geologică de sub localitatea Roşia Montană este formată din roci care nu permit exploatarea la suprafaţă (rocile sunt constituite din marne, argile, gresii şi gipsuri badenian care stau pe Wildflysch predominant argilo-grezos (campanian)); în urma excavărilor, apa de la ploi va pătrunde la nivele inferioare şi terenul va aluneca” (ing. Sever Bordea, Institutul de Geologie al României).

 

  1. Comparaţia cu mine de aur  din lume

         Comparaţia cu toate celelalte mine de aur, vechi sau active, din lume, ca de exemplu cu  vechiul proiect Rio Narcea din Spania  şi cu mina Martha din Noua Zeelandă (ca să amintim  cele două mine cu care lui  RMGC îi plăcea să  compare acum câţiva ani proiectul său), sau cu mina Kittila din Finlanda este în defavoarea proiectului  RMGC, prin  amploarea sa, prin  concentraţia  slabă de aur,  prin locaţia sa într-o zonă umedă, foarte populată, cu  vestigii  arheologice vechi de peste  2000 de ani, de importanţă mondială.

Proiectul RMGC  (13.000.000 tone minereu anual, cu concentraţie medie  de  1,3 g/t Au)  era de 26 ori mai mare ca proiectul închis   al companiei  canadiene RIO NARCEA GOLD MINES LTD  (www.rionarcea.com )  la mina “El Valle”   şi la mina satelit Carlés  din Spania  (500 000 tone minereu anual, cu concentraţie medie de 5,62 respectiv 4,12 grame aur/tona); este  de cel puţin  10 ori mai mare ca proiectul în funcţiune  al companiei americane Newmont  (www.newmont.com)  la  mina Martha din Noua Zeelandă (1.100.000 tone anual cu medie de  2,98 grame aur/tona); are o rezervă totală de minereu  de 218 milioane tone, de  10 ori mai mare ca rezerva totală de minereu a minei Kittila din Finlanda (21,4 milioane tone), dar cu o concentraţie medie de peste 3 ori mai săracă.

 

RIO NARCEA GOLD MINES LTD  (Rio Narcea, pe scurt) – cumpărată de Lundin Mining Corporation  în 2007 -era o companie canadiană pentru resurse minerale cu operaţii, proiecte de dezvoltare şi activităţi de explorare în Spania şi Portugalia. Rio Narcea  a exploatat  aurul  în carieră  la suprafaţă   la mina “El Valle” din Februarie 1998  şi la mina satelit Carlés  (la 20 km de El Valle) din toamna lui 2000. Ambele mine   erau  situate în provincia  Asturia, în nordul Spaniei.  Uzina de procesare era situată  la El Valle, aşa că minereul de la  mina Carlés era adus acolo. Minereul din mina  la suprafaţă El Valle avea o concentraţie medie de 5,62 g. aur/t, iar cel din mina la suprafaţă Carlés  avea o concentraţie medie de 4,12 g. aur/t. În anul 2004, un total de aproximativ  500.000 tone de minereu de la minele El Valle şi  Carlés a fost  procesat la uzina El Valle (adica cu 100.000 tone mai mult decât se prelucra la Roşia Montană în mina închisă în 2006); dacă se  compară cu 13 milioane tone prevăzute a se prelucra în uzina din proiectul  RMGC,  raportul este:  1 la 26. Deoarece capacitatea uzinei de prelucrare El Valle era mai mare, Rio Narcea  a semnat o înţelegere  pe trei ani cu Crew Development Corp. pentru cumpărarea şi tratarea minereului bogat în aur de la mina Nalunaq din Groenlanda. În 2004 era în plan procesarea a patru sau cinci loturi de câte 34.000 tone de minereu  (adica  136.000 -170.000 tone minereu) cu o concentraţie  de aproximativ 25-30 g. aur /t . Deci, în 2004, uzina El Valle  a  prelucrat  în total  aproximativ 636.000  (=500.000 + 136.000)  sau 670.000 (=500.000 + 170.000) tone minereu. Daca se  compară cu 13 milioane tone prevăzute a se prelucra în uzina din proiectul Roşia Montană,  raportul este minim: 1 la 19. Rio Narcea s-a concentrat în ultimii ani pe trecerea ambelor mine de la exploatarea în carieră  la suprafaţă,  la exploatarea subterană; la Carlés, exploatarea subterana a început în august 2003 iar exploatarea la suprafaţă a încetat în primăvara lui 2004, pe când la El Valle, exploatarea subterană a început  la sfârşitul primului semestru din 2004, în paralel cu ultima fază a exploatării la suprafaţă.  Rio Narcea  mai  avea   proiectul Salave   de exploatare a aurului  din zona Salave, la 60 km de mina El Valle, unde minereul de aur avea o concentraţie  între 3,0-5,0 g. aur /t  şi a oprit proiectul Corcoesto, datorită “lower estimated returns than previously anticipated” (concentratie de 1,45 g. aur/t). Localitatea cea mai răsărită din preajma minei El Valle este  Belmonte de Miranda, care  este situată la circa 60 km de  mina El Valle,  într-o zonă montană, la circa 50 km de Oceanul Atlantic, cu câteva sute de familii. In locul minei a fost înainte o localitate cu circa 20 de case.

Mina Martha din Noua Zeelandă  http://www.marthamine.co.nz  este proprietate a Newmont. Aurul a fost descoperit în Noua Zeelandă pentru prima dată în 1852. Mina Martha – din orăşelul Waihi cu circa 4700 locuitori – săpată în dealul Martha  (exploatare în subteran), a început în 1878 şi a fost închisă în 1952. Rămăşiţe ale ei sunt protejate ca monument istoric şi sunt o atracţie turistică. Folosirea cianurii în extracţia aurului s-a făcut din anul 1894. În cei 73 de ani, ea a produs 174.160 kg aur, din 11,9 milioane tone minereu (adică în medie 163.000 tone minereu anual, cu o concentraţie medie de 14,6 g/t aur ). La ea au lucrat în medie 600 oameni.

Mina Martha a fost redeschisă în 1987, în exploatare în carieră deschisă. Licenţa pentru mina Martha a fost dată în 1987, pentru 30 ani, pentru 394,27 ha. În 1999 este aprobat un proiect extins, pentru o perioadă până în 2007, şi începe lucrul la proiectul extins. Cantităţile de minereu (în tone) măcinat au fost de, respectiv:

1988 (68.179 t), 1989 (775.240 t), 1990(879.294 t), 1991(858.173 t), 1992 (834.472), 1993 (817.003 t), 1994(800.203 t), 1995(880.580 t), 1996(892.859 t), 1997 (915.135 t), 1998(917.346 t), 1999 (907.790 t) şi cu proiectul extins 2000(1.031.161 t), 2001(1.202.938 t), 2002(1.343.925 t), 2003(1.525.212 t),  cu o concentraţie medie de aproximativ 3,1 g/t aur.

Mina Martha  are  92 locuri de muncă directe  şi a creat încă 43 locuri de muncă indirecte  în oraşelul Waihi din cele circa 1226 locuri de muncă în total, adică 7,5%. Mina are un aport de circa 27% în bugetul  Waihi.

Legăturile minei Martha cu economia locală sunt relative slabe (Martha Mine’s links with the local economy are relatively weak)  (http://www.marthamine.co.nz/ economics & employment: NZIER Report March 2005). Mina Martha este în plan să fie închisă în august 2010.

  Mina de aur Kittila http://www.mining-technology.com/projects/kittila-gold/  din Finlanda este localizată la 900 km nord de Helsinki. Are reserve de 3,2 milioane uncii de aur (circa 100 tone aur)  în 21,4 milioane tone de minereu în total cu o concentraţie medie de 4,7 g/t. A fost construită în 2006, producţia comercială a început în septembrie 2008 şi primul aur a fost produs în ianuarie 2009. Este numită  aşa după comunitatea care rezidă în apropiere.

 

  1. Analiza situaţiei “fără proiect”

 

In absenţa Proiectului şi cum mina veche a fost închisă, şi ca urmare a nefericitei reclame făcute localităţii Roşia Montană de reclamele RMGC, apreciem că zona se va dezvolta rapid. Sugerăm următoarele acţiuni rapide de  dezvoltare durabilă a zonei :

 

  1. Aurul are aşa o atracţie la oameni, încât adesea se pot obţine mai mulţi bani pe termen lung   dintr-o mină închisă (sau nedeschisă), prin turism şi hoteluri,  decât dintr-o mină care funcţionează. Astfel, se poate crea la Roşia un centru  (turistic, comercial, cultural, istoric) cu tematica “AURUL”, cuplat cu un parc arheologic, care să conserve şi să studieze vestigiile  romanilor  şi dacilor din zona Roşia Montană şi nu numai.  Reamintim că galeria minieră romană din masivul Orlea (ca şi  monumentele naturale “Piatra Despicată” , “Piatra Corbului” şi “Detunata”) este de mult în circuitul turistic al zonei.  Reamintim că în Roşia Montană  (cel mai vechi sat minier, 131 e.n.)  există 42 case cu valoare de patrimoniu (monumente istorice), iar în Abrud  4.

 

Un model perfect  de organizare pentru Roşia Montană ar fi  ‘Satul aurului

     (Gold  village)  din Tankavaara, Laponia,  Finlanda, creat în 1979, care are un

muzeu naţional al aurului şi servicii extraordinare de turism; vizitatorii văd acolo

şi  învaţă istoria aurului şi pot experimenta senzaţia măreaţă a febrei aurului,

putând exersa personal căutarea aurului cu şaitrocul în locuri special amenajate;

aproape  toţi găsesc aur şi  pot  păstra tot aurul pe care-l găsesc !

      http://www.tankavaara.fi/goldvillage/pages/en/front-page.php

 

Să amintim de mina romană Las Médulas din Spania, închisă şi aflată în protecţia

UNESCO (Las Médulas Cultural Landscape is listed by the UNESCO as one of the World      

      Heritage Sites)  şi  de mina romană  Dolaucothi, cunoscută şi sub numele de mina

Ogofau, din Marea Britanie,  închisă în 1938 şi  donată lui  National Trust of Wales  în

1941, care sunt puncte de mare atracţie turistică în cele două ţări respective.

  1. Statisticile Agenţiei Naţionale de Turism arată că atracţiile culturale şi zonele montane (inclusiv Munţii Apuseni) sunt destinaţiile preferate ale turiştilor, mult înaintea litoralului şi a Deltei Dunării. In mod curent, Roşia Montană atrage 15.000 vizitatori pe an, dar nu generează venituri datorită absenţei oricăror facilităţi de cazare sau alte structuri (restaurante, magazine). Să amintim că aceste structuri nu sunt permise prin PUG-ul din 2002. Dacă la Roşia Montană ar fi construite nişte circuite turistice şi structuri adecvate, ar putea fi atraşi 150.000 vizitatori pe an şi ar fi generate venituri local.
  2. Se poate crea un circuit turistic  al regiunii, cuplat cu un circuit turistic al României, care să  lege localităţile  cu vestigii romane.  Corelat, propunem  crearea Asociaţiei pentru Arheologie Romană, care să păstreze, să dezvolte  şi să promoveze “România romană”.
  3. In lipsa exploatării aurului,  care poluează zona,   se va putea dezvolta agroturismul, cultura plantelor medicinale şi a ciupercilor, mica industrie de colectare şi prelucrare a  laptelui, industria textilă, industria lemnului, artizanatul, pescuitul în tăuri.  Există un surplus de producţie animală în regiune, care poate genera dezvoltarea  industriei aferente.
  4. Se pot înfiinţa  magazine cu flori de mină şi alte suveniruri legate de mineritul aurului şi argintului. Se pot înfiinţa crescătorii de cai, firme de închirieri biciclete, pentru deplasarea cu mijloace durabile a turiştilor pe trasee montane.
  5. Se poate reabilita mocăniţa de pe linia Turda-Abrud şi folosi în scopuri turistice şi de transport marfă.
  6. Se impune şi organizarea de cursuri şi seminarii de instruire pentru localnicii care doresc să primeasca turişti, atragerea de fonduri (prin proiecte de dezvoltare comunitară) pentru aducerea la standarde competitive a locuinţelor în care vor fi cazaţi turiştii şi pentru modernizarea infrastructurii (de transport şi utilităţi publice). Este necesară monitorizarea permanentă a activităţilor turistice, pentru o dezvoltare durabilă a acestora, pentru păstrarea autenticităţii zonei.
  7. Statul trebuie să acorde burse studenţilor proveniţi din zonă, pentru  a se califica în economie, turism etc., cu obligaţia să rămâna în zona cel puţin 5 ani.
  8. In ziarele mai vechi  din epocă se aminteşte de posibilitatea  folosirii haldelor de steril în industria porţelanului –  informaţie care se corelează cu datele despre feldspatul potasic din cartea lui Aurel Sîntimbrean.

 

 Perspectiva includerii zonei în patrimoniul UNESCO

 

Pentru salvarea Roşiei Montane s-au pronunţat peste 1000 arheologi şi istorici  din lumea întreagă, iar  ICOMOS a dat   trei rezoluţii în acest sens. Din discuţiile purtate cu colegi arheologi, a reieşit posibilitatea  declarării zonei ca « Peisaj cultural evolutiv » şi înscrierea ei ca atare în Patrimoniul UNESCO.

 

Recent, Ministerul Culturii  a anunţat demararea procedurilor pentru înscrierea Roşiei Montane în lista tentativă a Patrimoniului universal UNESCO.

 

  1. Articolele 135, 136 din Constituţie şi criza mondială

 

Amintim  Art. 135 alin. (2) din Constituţia României:
(2) “Statul trebuie să asigure:…
b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;…
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional;
e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;…
g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene”
.

 

Amintim  Art. 136 alin. (3)  şi (4)din Constituţia României:

(3) “Bogăţiile de interes public ale subsolului, …. fac obiectul exclusive al proprietăţii publice.”

(4) “Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.”

 

Apreciem că autorităţile   încalcă  aceste articole din Constituţie  prin promovarea acestui  Proiect, care vizează  exploatarea până la epuizare a unei  resurse naturale de importanţă strategică naţională – aurul,   în care participarea  noastră  este de doar 19,31%, care va provoca un dezastru durabil şi nu dezvoltare durabilă, care distruge un patrimoniu arheologic şi istoric  de importanţă naţională şi mondială.

 

Circumstanţele actuale, ale crizei mondiale, ar trebui să îndemne la reflexie pe cei care reprezintă statul, dar şi pe noi toţi.

Criza financiară mondială a fost provocată de speculatorii financiari, prin metodele lor lipsite de etică, dar şi de noi toţi, care am asistat fermecaţi la întregul proces şi nu am avut nici o reacţie”. Analiza “Poveştii islandeze” făcută de Cristian Pîrvulescu în R.L. din 19 februarie 2010, dar mai ales concluzia sa: “popoarele  care renunţă la calitatea de cetăţeni pentru confortul consumului plătesc”, ne-au cutremurat şi  ne-au amintit de datoria ce o avem.

 

Avertizăm pe guvernanţi că exact aşa se întâmplă   şi cu proiectul Roşia Montană:  un proiect care încalcă flagrant  Constituţia  a fost şi este promovat prin metode lipsite de etică, fermecând pe mulţi dintre noi, pe unii funcţionari şi demnitari ai statului român în primul rând.

Nu vrem să aşteptăm ca dezastrul să se producă, şi abia atunci să reacţionăm, pentru că pierderile suferite vor fi greu sau imposibil de recuperat. Amintim că bogăţiile subsolului – şi implicit  aurul – au fost  naţionalizate  ca să beneficiem cu toţii de ele, nu ca să beneficieze  de ele o firmă străină –  şi noi să ne alegem cu gunoiul;  şi că favorizarea unei firme (ţări) străine în detrimentul statului poate fi catalogată  ca  “trădare de ţară”.

 

 

  1.  Luptă inegală

 

In condiţiile în care statul român, prin ANRM şi Ministerul Economiei – la nivel

central –  şi prin diverse organisme – la nivel local – au sprijinit  tacit sau explicit  interesele companiei străine private, societatea civilă s-a mobilizat pentru apărarea interesului statului român.

      Lupta este însă inegală:

 

RMGC (Gabriel) investeşte sume mari de bani în elaborarea documentelor (studii, manuale de prezentare a proiectului, etc.)   şi în campania  media agresivă    de promovare a proiectului, ca de exemplu:

– In 2001, două studii de fezabilitate definitive au fost finalizate pentru Roşia Montană de către firma GRD Minproc Limited (Perth, Australia) pentru suma de 9,6 mil. $CD (conform [2001 AR], pag. 6).

–  La 31 dec. 2009, Gabriel a plătit 152.000 $CD la doi directori ai companiei pentru

servicii de consultanţă oferite companiei în anul 2009.

– In scopul campaniei media, Gabriel a făcut contract cu o firmă de comunicaţii

internaţională pe 3 ani: 1 martie 2009 – 29 februarie 2012, pentru  o taxă anuală   de 450.000 Euro şi o taxă de succes  de 800.000 Euro plătibilă la sfârşitul celor 3  ani dacă anumite criterii sunt îndeplinite. Gabriel a plătit pentru 2009 suma de   375.000 Euro (conform [2009 FQR], pag. 23, [2009 GFS], pag. 25).

 

Societatea civilă: NGO-uri, universitari, academicieni, oameni de cultură, cultele

etc. analizează  de 8 ani  fără bani, voluntar, datele în continuă schimbare ale acestui proiect (a se vedea [7],  [8], [9], [10]) şi nu au decât un acces foarte limitat la mijloacele media pentru a-şi exprima protestul lor împotriva acestui proiect, în apărarea intereselor statului român.

        Cine este mai credibil ?

 

In memoriam   Ne simţim obligaţi moral să amintim aici  români care au murit,  gândindu-se  până în ultima clipă la salvarea Roşiei Montane de proiectul RMGC:

– prof.univ. dr. Paul Bran, rector al Academiei de Studii Economice din Bucureşti

– arheolog Niculae Conovici, de la Academia Română

         – profesoara de istorie Ruxandra Manta, din satul Roşia Montană

         – ing. Ştefan Răgălie, de la Academia Română

         – architect Silvia Păun, din Bucureşti.

 

Am văzut că în Programul de Guvernare 2009-2012 – cap. 17 ” Energie şi Resurse Minerale”, la sfârşit, scrie: „Realizarea unei strategii naţionale pentru valorificarea
resurselor minerale non-energetice şi reevaluarea proiectului Roşia-Montană
”.

Intrebarea care se pune  este următoarea: De ce nu  ţine cont statul român de argumentele  dezinteresate ale Academiei Române, ale noastre,  ale  societăţii civile în general  contra acestui proiect?

 

 

  1. Concluzii

România este o ţară săracă, în tranziţie încă, cu un nivel ridicat de  corupţie. A face un proiect care exploatează  resursa aur prin mutilarea munţilor, afectarea mediului, a comunităţii umane etc. pentru 19,31% din afacere este pierderea cea mai vizibilă pentru România (desigur că problema rentabilităţii pentru România s-ar pune şi în cazul unui procent mai mare, dar deocamdată analizăm acest proiect).

Cu beneficiile aduse României prin acest proiect nu vom fi mai bogaţi, dar generaţiile următoare vor fi cu siguranţă mai sărace, prin epuizarea resurselor, distrugerea reliefului şi a mediului, distrugerea  culturală şi nu în ultimul rând prin distrugerea  comunităţii locale. In ultimă instanţă, ce trebuie  să realizeze un astfel de proiect?  o bunăstare generală, despre care nu poate fi vorba în acest caz.   Beneficiile mici pentru România ale acestui proiect  pălesc în faţa pierderilor . Riscurile  realizării acestui proiect sunt majore şi reale.

Beneficiile substanţiale potenţiale care ar putea deriva dintr-un proiect alternativ, cum ar fi unul bazat pe dezvoltarea turistică  şi pe  agricultură, sunt cele care ar trebui, cu adevărat, avute în vedere.

Guvernul  şi-a fixat obiective naţionale pentru o dezvoltare echilibrată şi de durată. Ministerul  de resort  a calificat Munţii Apuseni drept o zonă cu un potenţial turistic imens şi a dezvoltat o strategie viabilă de reabilitare progresivă a centrelor miniere şi de promovare a dezvoltării rurale şi ecoturismului. Proiectul companiei RMGC vine într-o contradicţie flagrantă cu obiectivele naţionale şi regionale stabilite de guvern.

Experienţele anterioare în dezvoltarea mono-industrială bazată pe minerit s-au dovedit dezastruoase pentru economie (exemplul Văii Jiului şi al altor centre miniere). După 20 ani de tranziţie, economia  se luptă în continuare să reabiliteze zonele miniere prin introducerea unor activităţi economice diversificate şi durabile. Acceptarea proiectului companiei RMGC în această formă, nu ar însemna altceva decât o revenire la politica  lui Ceauşescu bazată pe mineritul mono-industrial,  şi chiar mai rău, pentru că acest proiect reprezintă o investiţie intensivă de capital (opusă unei investiţii sociale intensive), ceea ce înseamnă că problemele legate de locuri de muncă şi cele sociale vor deveni şi mai acute.

Aurul  (ca şi vestigiile arheologice)  poate  sta foarte bine în pământ  să aştepte vremuri mai bune, când România işi va putea permite să facă afaceri rentabile cu adevărat, când dezvoltarea tehnicii va permite o exploatare nepoluantă şi când nivelul – mult  scăzut al corupţiei – va elimina suspiciunile legate de avizele date.

 

Se impune ca Guvernul , prin Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, să stabileasca politici şi criterii clare, care să fie publice, după care să se ghideze în aprobarea concesiunilor şi a proiectelor de activităţi miniere în general – şi legate de metalele preţioase în particular. Recomandăm reanalizarea tuturor concesiunilor  privitoare la metale preţioase – şi nu numai –  din ultimii 20 ani.

 

Concluzia finală

Având în vedere cele prezentate mai sus, cerem Preşedinţiei, Guvernului  şi Parlamentului  României:

 

  • să oprească acest Proiect, indiferent de consecinţe, deoarece nu este în interesul statului român;

 

  • să naţionalizeze toate proprietăţile cumpărate de RMGC la Roşia Montană   şi  să le returneze  proprietarilor,  pentru refacerea comunităţii.

Bibliografie

 

Rapoartele anuale ale lui Gabriel Resources Ltd. de pe site-ul  www.gabrielresources.com:

[1997 AR]  1997 Annual Report

[1998 AR] 1998 Annual Report

[1999 AR] 1999 Annual Report

[2000 AR] 2000 Annual Report

[2001 AR] 2001 Annual Report

[2002 AR] 2002 Annual Report

[2003 AR] 2003 Annual Report

[2004 AR] 2004 Annual Report

[2005 AR] 2005 Annual Report

[2006 AR] 2006 Annual Report

[2007 FQR]  2007 Fourth Quarter and Year End Results

[2007 AR] 2007  Annual Report

[2008 FR]  2008 Financial Report

[2008 AR] 2008  Annual Report

[2009 FQR] 2009 Fourth Quarter Report , care include

[2009 GFS] Gabriel Resources Ltd. Consolidated Financial Statements for 2008, 2009

[2009 AR] 2009 Annual Report

 

[DP ]  Descrierea Proiectului Roşia Montana (sep. 2002)

[MPP]  Memoriul de Prezentare a Proiectului (dec. 2004)

 

[1]  D. M. Chambers,  Comentarii tehnice asupra Studiului de Fezabilitate şi asupra

Proiectului Roşia Montana (dec.2002)

[2]  Francoise Heidebroek,  Economic analysis of RMGC project, 2010,  manuscris

[3] Cristian Păun, De ce aurul rămâne cea mai bună monedă, 1.06.2010 http://cristianpaun.finantare.ro/2010/06/01/de-ce-aurul-ramane-cea-mai-buna-moneda/

[4]  Aurel Sîntimbrean, Horea Bedelean, Roşia Montană – Alburnus Maior (Cetatea de

      scaun a aurului românesc),  2002,  Ediţia a 2-a, 2004,  Editura ALTIP, Alba Iulia

[5]  Aurel  Sîntimbrean, Aurul şi Argintul Roşiei Montane,  1974, republicat în 2009,

Editura ALTIP, Alba Iulia

[6]   ***  To Dig or Not to Dig ? OECD Global Forum on International Investment

(Conference on Foreign Direct Investment and the Environment) , feb. 2002

[7]   ***  Raportul comisiei din Academia de Studii Economice, Bucureşti,  privitor la 

       problemele economice, financiare, sociale, de mediu şi de durabilitate ale

      proiectului   minier Roşia Montană, Academica, nr. 15, 2003, 57-70.

[8]   *** Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice

      şi  Naturale, septembrie 2009

[9]   *** Poziţia Academiei Române privind proiectul de exploatare minieră de la Roşia

     Montană,  3.11.2009  www.acad.ro

[10]  *** Poziţia Ad Astra privind proiectul RMGC de exploatare a aurului de la Roşia

      Montană, 15 mai 2010, www.ad-astra.ro

 

Aurel Sântimbrean:

http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/diverse/aurel-santimbrean

 

Potrivit unui studiu făcut în 1973 la Institutul de cercetări miniere de la Baia Mare), la Roşia Montană există:

Aur:     1,5 gr/tona de minereu concentratie medie

Argint:    7-11 gr/tona de minereu

Germaniu:   20 gr/ tona de minereu

Vanadiu:   2500 gr/tona (!!)

Titan:   1000 gr/tona

Nichel:    30 gr/tona

Crom:   50 gr/tona,

Cobalt:    30 gr/tona

Galiu:   300 gr/tona

Arsenic:   5000 (cinci mii) gr/

 Bismut 20 gr/tona,

 Feldspat potasic,

Posibil să mai existe şi alte metale rare.

 

Plecând de la estimarea de 200 milioane de tone a minereului de acolo se poate face evaluare a metalelor din zăcământ :

AUR (1,5g/tona minereu)………………………………………10.5 miliarde USD

ARGINT (10g/tona)……………………………………………….1,3 mld. USD

GALIU (300g/tona)………………………………………………13 mld. USD

GERMANIU (20g/tona)………………………………………….5,2 mld.USD

CROM (50g/tona)…………………………………………………..6,5 mld. USD

VANADIU (2500g/tona)………………………………………..10 mld. USD

Co, Ti, Ni, Bi, As şi feldspat potasic…………minimum.. 5 mld. USD TOTAL………………………………………………………….             51,5 mld.  USD

 

Rezumatul afacerii Roşia Montană este următorul:

Dăm:

– resurse minerale:

Aur           313 t (circa 10 mil. uncii)

Argint    1.483 t

–   metale rare

 

– patrimoniu vechi de 2000 ani

 

  • dezvoltare durabilă

 

Luăm:

 

– substanţe  periculoase         1.581.760 t

(din care  cianură de sodiu        192.000 t  )

 

dezastru durabil.

 

From: cosmin dumitru [mailto:cosmin8@yahoo.com]

Stimata Doamna,

Mie „studiul nou din ASE”…semnat de un inginer geolog imi pare ciudat.

Nu pot pricepe ce are ASE-ul si un geolog de-a face cu studiile de proiecte!!!

Eu am facut proiecte si le-am realizat in Alaska (USA) pentru Teck-Cominco in conformitate cu legile americane si EPA, plus ce le-a mai „nazarit” eschimosilor pentru protectia mediului.( Nu am putut sa opresc masina sa ma pi…ca se numea poluare – asa ca idee de ce inseamna la altii poluare).

Preluare ilegala de licenta de exploaare!!!! de la Minvest …

„Romania’s mining law, which was adopted in September 1998, defines all minerals as the property of the state; this includes water resources, as well as waste and tailings dumps (Hinde, Hall, and Walker, 1999, p. 4). Also, the mining law requires permits for all mineral exploration and mining activities. Mining titles are transferable and may be used as securities with authorization

from the Government of Romania.”

Asta este de pe http://minerals.usgs.gov/minerals/pubs/country/1999/9433099.pdf ce nu stiu strainii despre noi este coruptia crasa in care se balaceste Romania si manipularile care se fac !!!! Deci „mining titles are transferable” e ceva normal la orice tara civilizata…sau care se pretinde.

Dar daca cititi un pic mai mult de ce zice guvernul american despre noi in 1999 ar trebui sa va speriati!

„The tailings were to be recovered by a hydraulic monitor, and the slurry would be sent to a new plant next to REMIN’s current (1999) flotation plant. The new carbon-in-leach plant,

which was designed by Lycopodeum Pty. Ltd. of Australia, had a design capacity of about 1.6 t/yr and was expected to have a 63% to 66% rate of recovery.”

 

Astea erau afacerile pe vremea aia…o mana de criminali 63-66% recuperare ( recovery)  DOAMNE!!!! nu este de mirare ca departamentul lui Lycopodeum a fost „inghitit” de OMC care macar are 25 de ani experienta in domeniul de procesare de minerale.Numai criminalii nostrii autohtoni sint bine merci.

Ca sa pricepeti o uzina de procesare ( Plant ) in mod normal are o recuperare de 87-91% prin procedee gravitationale ( fara cianura) sau 89-93% daca foloseste cianura.Daca zacamintul este o concentratie mica nu ai de ales si trebuie sa utilizezi cianura.

In nici una din uzinele ( plant) in care am lucrat nu am avut sub 89% recuperare! Una este sa distrugi 7-11% solutie de cianura si alta este cind ai 34-37% asta fiind diferenta dintre recuperare si ce se duce in tailng.( iazurile de decantare-cred ca asa se numeste in romana).

E normal ca toata lumea se sperie de moarte, eu unul personal daca asi accepta sa lucrez la una ca asta…asi opri-o din primul minut…si pina nu facem „upgrade” sa trecem peste 89% nu mai porneste. Si nu glumesc.

Astia sint afacerile „Statului Roman” sau Minvest..dar daca erau in „west” le trimiteam chiftele cu prastia demult ca in occident nu se glumeste cu asa ceva.

Tot ce s-a facut in Romania si exista in mod normal nu ar primi avizul de exploatare de la MSHA sau de la nici un stat care se respecta.

Uitati-va la recovery la orice mine occidentale de la Barick Gold, Iamgold…sau oricare..toate opereaza intre 87-93%.Si asta indiferent de continent…in America sau in Africa.

Eu stiu de proiectul asta de la cineva care lucreaza la SNC Lavalin de nici nu mai stiu de cind…cred ca era prin 2000 care stia ca sint roman si voia sa afle mai multe despre mineritul din Romania.

SNC Lavalin este una dintre cele mai mari companii care fac proiecte miniere si este extrem de scumpa dar garanteaza succesul proiectului. Din pacate companiile la care am lucrat nu si-au putut permite sa angajeze SNC Lavalain si am utilizat pentru proiecte companii de mana a doua sau le-am facut noi „in house”… asta daca era ceva mai mic de 1-1,5 milioane de tone pe an.

Ma uit la amplasarea uzinei pe documentul RMGC incorporat in „studiul” asta si daca asi avea ceva de comentat ar fi : Amplasarea in sud duce le distante mari de transport de minereu deci costuri sporite, personal asi fi amplasat-o intre cariere ( Pit-uri). Poate ca o exploatare in stagii ar fi mai recomandata..iti ofere sansa sa umplii cariera odata epuizata cu materialul steril rezultat de la procesare…sa nu lasi „cratere lunare” in urma ta…asta ar diminua si costurile de transport pentru slury ( cred ca in romana ar fi namol…aici ma scuz ca nu stiu echivalentul in limba romana), numarul de pompe sau chiar s-ar putea face in mare parte gravitational.

Vad ca lumea se sperie ca statul avea 100% si acum mai are doar 19%… pe plan global…chiar si in China astea sint procentele pentru Stat intre 18% si  21%pentru mine categoria „A” cu durata de exploatare de 25 ani. Pentru B si C este mult mai mic ajungind la 10%. Cistigul statului este mult mai mare prin taxe si salarii plus o adevarata industrie paralela de servicii aparuta „peste noapte”.

Aha si acuma piesa de „REZISTENTA”…..cea mai tare din parcare… in opinia mea faimosul proiect de inchidere!!!! fara care nu se obtine autorizarea de exploatare…

Un proiect de inchidere este usor de facut comparativ cu proiectul minei. Unde este problema atunci?!?…pai sa va traduc…in romana..ca poate nu stiti ceva:

1- gabriel este canadiana?!?..da deci trebuie sa depuna 1$ la fiecare tona extrasa si la volumul ala cred ca o sa fie un cont de 135,000,000$ pentru proiectul de inchidere..dar tinind cont ca se depune progresiv…suma este mult mai mare.

Problema este cine va inchide mina?!?..cine va face lucrarile de refacere sa ia banii aia?!?…DECI cine va lua Banii?

In orice tara normala sa obtii un permis de exploatare de clasa A dureaza 1-2 ani…in Romania se incepe in 99′ si nu se incheie nici in 2012, 3 guverne si-au umplut buzunarele si probabil alte 2 de acum in colo…

Acum o saptamina la PDAC in Toronto erau mai multe companii care deschid mine…1 in Portugalia, 2 in Finlanda, 1 Grecia, 3 Turcia toate aveau permise de grad A si toate obtinute in 1 an.

Am sa va explic inca o „chestie” cu durata de exploatare a unei mine ca vad ca in raport se tot precizeaza….Durata de exploatere este determinata de pretul aurului la bursa si de cutting grade. Cutting grade asta l-asi traduce in romana ca fiind concentratia minimala de aur pe tona ca exploatarea sa fie rentabila.

Deci daca Rosia montana are depozite de la 1 la 3 grame pe tona concentratie…totul este rentabil la 1700$/uncie aur…dar daca scade la 400$ asa cum era acum 10 ani…hm…rezervele alea sint aproape nule…doar ceva depozite de 3 grame/tona.

Pe intelesul tuturor in functie de pretul aurului la bursa de metale azi ai un zacamint valoros…miine poti sa ai „steril” deci durata de exploatare este determinata de Bursa.

Eu unul m-asi ingrijora si de cine va construi uzina (Processing Plant). In mod normal ar dura 2 ani fabricarea echipamentelor si aprope 1 an instalarea lor.

Asta se refera la profesionisti nu la firme „capusa” sau firme de nivelul celor care va construiesc voua autostrazile…la asta ma refer…ca altfel instalarea lor nu ar mai dura 1 an…ci probabil 10-15 ani.

Sa obtii camioanele de 250 tone CAT ( Caterpillar ) minim 18 luni de „asteptare” sa zicem 2 ani juma’ pentru a avea flotila completa.

Deci daca s-ar da avizul acuma…eu cred ca de aici in 3-4 ani o sa toarne primul lingou de aur.

Daca se va deschide o echipa de „expati” va conduce compania pina cind o sa fie pregatiti niste romani sa le preia locul. Si nu este de mirare ca asta se intimpla cu toate regiile voastre, vin strainii sa va conduca!

Eu nu vreau sa fiu magar..dar totusi nu ma pot abtine… am vazut ca domnul inginer geolog Ioan Radulescu a fost expert la ONU intre 1969 si 1981…hm expert in ce..ca toti stim ca pe vremea aia trebuia sa „ai ochi albastri” sa fii reprezentant al Romaniei … nu? Vad o experienta in ceva state din Africa state in care am reusit sa pun mina pe harti geologice rusesti ( era o companie sovietica) care a cartografiat si au facut o multime de prospectiuni geologice iar rusii chiar au deschis o multime de mine de aur acolo iar la una dintre ele chiar am facut un upgrade dupa normele occidentale.

Dar nu’i bai…ca si eu „am comiso’ „…am acceptat un contract cu Severstal da nu pe vremea comunistilor ci post perestroica , banii n’au miros..de votca…

 

Si cu astea fiind zise va rog sa ma taiati de pe lista aia ca demagogia asta ieftina imi provoaca greata, 25 noi mine se deschid anual in toata lumea doar in Romania din cauza coruptiei nu se deschide nimic doar se dau „spagi”in speranta ca se va ajunge candva la normalitate.

Dar este normal sa se inchida toate minele din Romania cind cei care le conduc sint alesi pe „culoare politica” nu pe competenta.

Parearea mea este sa nu va mai agitati atita..ca pina se deschide mina aia…pretul la aur ajunge iarasi la 250$/uncie…si e nerentabil proiectul..ca pretul la aur este ciclic…iese lumea din criza economica si nu mai are nevoie de aur sa isi sustina bancile centrale ( a fost 2000$ si e in scadere..acuma este 1700$), pacat se va pierde oportunitatea ca Statul Roman sa-si rotunjeasca bugetul ca se imprumuta la bursa din NY sa va plateasca salariile de bugetari si ajungeti in situatia Greciei datori vinduti.

 

O zii buna..dar cred ca v-am stricat-o…

 

Best regards,

 

Cosmin

 

PS: Sa nu ma acuzati ca nu sint patriot daca pe romani in general strainii le zic „tigani” mie mi se zice „The Romanian” sau „The Fucking Romanian” ( prin spate) pentru ca sint bun in ceace fac si exceptind un certificat de nastere nu pot face dovada ca sint roman dar pe pasaport locul nasterii este RO

 

 

From: AFRODITA IORGULESCU <afrodita.iorgulescu@ase.ro>

 

Buna seara,

 

Va trimitem atasat noul studiu realizat in ASE, in colaborare cu domnul inginer geolog Ioan Radulescu,

despre ilegalitatile legate de licenta de exploatare Rosia Montana.

 

Cu pretuire,

Afrodita Iorgulescu

prof.univ.dr. matematician

Grupul pentru salvarea Rosiei Montane din

Academia de Studii Economice din Bucuresti

 

P.S. Scuze daca ati mai primit materialul !

 

XXX. La volum mare de materie prima exploatata, redeventa e principalul avantaj … ca doar n-or sa creeze astia sute de mii de locuri de munca bine platite (sau macar zeci de mii).

Cum iti explici ca redeventele la petrol in Lybia ajung pe la 93% ?

Cum iti explici ca redeventele la aur in Africa de Sud sunt de 34% ?

Royalties + Severance Mining Taxes + Income Taxes for Mining, etc sunt cam asa in lume:

Argentina: 35% din venit

Austraila: 30%

Bolivia: 25%

Brazilia: 15% + 10% (mascati ca ‘Social contribution tax’)

Canada: componenta federala este de 15% din 2010 la care se mai adauga 10-16% (in functie de Provincie)

Chile: 30% (royalties) + 35% (din dividende)

China: 25%

Germania: variabila intre 15-25%, la care se mai poate adauga o taxa de solidaritate de 5.5%

India: 10.55% , dar companiile straine trebuie sa plateasca cu 9% mai mult (corporate) tax pe income
Kazakhstan: 15%

Peru: 1-3% redevente si, aparent, nicio alta taxa ascunca… pe astia se pare ca i-am facut

Rusia: taxa pe extractie variaza intre 4-8% la care se adauga o taxa speciala pe dividend, de 15% + o taxa standard de 20% pe venit

 

 

http://nicolaebalint.wordpress.com/2013/06/13/mihai-gotiu-jurnalist-de-investigatii-tradarea-de-tara-a-facut-ca-romania-sa-devina-o-colonie/

Goţiu, despre firmele care au cumpărat zăcămintele de aur ale Româniai.

 

Potrivit unui studiu făcut în 1973 la Institutul de cercetări miniere de la Baia Mare), la Roşia Montană există:

Aur:     1,5 gr/tona de minereu concentratie medie

Argint:    7-11 gr/tona de minereu

Germaniu:   20 gr/ tona de minereu

Vanadiu:   2500 gr/tona (!!)

Titan:   1000 gr/tona

Nichel:    30 gr/tona

Crom:   50 gr/tona,

Cobalt:    30 gr/tona

Galiu:   300 gr/tona

Arsenic:   5000 (cinci mii) gr/

Bismut:   20 gr/tona,

Feldspat potasic,

Posibil să mai existe şi alte metale rare. El se referă la sterilul de la Roşia Montană.

 

Când l-aţi avut invitat la Hotnews pe Dragoş Tudose şi l-am întrebat ce se întâmplă cu metalele rare mi-a răspuns că le vom găsi în iazul cu cianuri.

Învitaţi la DIGI 24 trei din conducerea RMGC,.Cecilia Szentesy, director de proiectare tehnica la RMGC spunea:

– explorarea ne-a costat 100 milioane Eur

– în perimentrul obţinut de noi pentru exploatare există 300 tone aur

– sub siturile istorice există 200 tone aur

– proximitatea zonei pe care o avem în exploatare este foarte atractivă din punct de vedere al zăcămintelor.

 

La Comisia Specială de la Parlament George Maior a spus că România trebuie să-şi evalueze singură zăcămintele.

[1] Exista trei mari tipuri de baraje: (1) In amonte – in cazul in care barajul este practic construit pe sterile, si depinde de stabilitatea acelor sterile; (2) In aval – cand barajul este o falca sprijinind sterilele, dar construit in sol; (3) Centrat – cel mai sigur design si care este construit foarte asemanator cu barajul din roca al unui rezervor cu material de suport atat in aval cat si in amonte.

 

 

 

Adevărul despre

proiectul Roşia Montană

 

 

Raportul comisiei  Grupului pentru Salvarea Roşiei Montane

din Academia de Studii Economice

 

 

 

 

 

Responsabil comisie:   prof.univ.dr. Ion Gh. Roşca, rector

 

Membrii comisiei:

Prof.univ.dr. Felicia Alexandru

Prof.univ.dr. Coralia Angelescu – Şef catedră

Prof.univ.dr. Marius Băcescu- membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România

Prof.univ.dr. Florina Bran – Prodecan

Conf.univ.dr. Ildiko Ioan

Prof.univ.dr. Afrodita Iorgulescu

Prof.univ.dr. Alexandru Isaic-Maniu

Prep.univ.drd. Raluca Lădaru

Prof.univ.dr. Gheorghe Manea – Cercetător

Prof.univ.dr. Victor Manole – Decan

Prof.univ.dr. Gabriel Popescu

Conf.univ.dr. Carmen Valentina Rădulescu

Prof.univ.dr. Toma Roman

Prof.univ.dr. Mirela Stoian – Prodecan

Prof.univ.dr. Radu Voicu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cuprinsul

 

 

  1. Care proiect ?
  2. Titularul proiectului
  3. Licenţa 47
  4. Problemele economice ale proiectului

4.1  Beneficiile pentru România

4.1.1 Beneficiile directe

4.1.2 Beneficiile indirecte

4.2  Pierderile pentru România

4.2.1pierderi sociale

4.2.2 – pierderi culturale

4.2.3 – pierderi de mediu

4.2.4 – pierderea aurului

4.3  O problemă deschisă

4.4  Rezumat

  1. Riscurile pentru România

5.1 Riscul financiar

                                    5.1.1 Riscul incapacităţii de plată a RMGC

5.1.2 Riscul închiderii înainte de termen a minei

5.1.3 Riscul unei speculaţii bursiere

5.2  Riscul de mediu

                                    5.2.1 Riscul poluării pânzei freatice

5.2.2 Riscul ruperii barajului iazului de decantare

5.2.3 Riscul alunecărilor de teren

  1. Comparaţia cu  mine de aur  din lume
  2. Analiza situaţiei “fără proiect”
  3. Articolele 135, 136 din Constituţie şi criza mondială
  4. Luptă inegală
  5. Concluzii

 

 

 

 

 

 

 

 

 Motto:

 Salvaţi  Roşia Montană

                                                       O deviză pentru care trebuie să luptăm toţi românii.

                                                       Să  apărăm această bogăţie naturală, aurul, împreună

                                                       cu  patrimoniul cultural-istoric de importanţă

                                                       naţională şi  universală, împotriva celor însetaţi de

                                                       îmbogăţire în  defavoarea neamului românesc.

                                                       

                                                                      2005,  geolog Aurel Sîntimbrean,

                                                                                       fost inginer  şef  Roşiamin

 

Marea deosebire între proiectul Roşia Montană şi exploatările miniere ale aurului active în lume astăzi este că la Roşia Montană aurul se exploatează de peste 2000  de ani, pe când celelalte exploatări  sunt recente (începute în secolul 20 sau chiar 21).

De aceea, la Roşia Montană concentraţia în aur a zăcământului este acum slabă (1,3 g./t), pe când, la exploatările noi, concentraţia în aur este bogată (3-7 g/t) sau foarte bogată (20-30 g/t).

În consecinţă, la Roşia Montană  sunt acum mai importante  localitatea şi  istoria ei,  patrimoniul arheologic minier şi cel construit, spiritul locului, decât aurul care mai există în zonă – aşa cum perla dezvoltată într-o scoică devine mai importantă decât scoica.

Trebuie să lăsăm Roşia Montană şi generaţiilor  următoare pentru încă 2000 de ani cel puţin, nu să o distrugem, ca sa luăm tot aurul  acum. Avem datoria să salvăm Roşia Montană de lăcomia  unora şi de lipsa de informare a altora.

 

  1. Care proiect ?

 

S-a plecat  în 1995, de la un proiect  doar de explorări în iazul de decantare de lângă Gura Roşiei  şi,  prin „rostogolire”,  s-a  ajuns,  trecând  prin  proiectul RMGC din 2002, la proiectul RMGC din 2004.

 

Proiectul RMGC, prezentat în decembrie 2004 în documentul  “Memoriul de Prezentare a Proiectului”,  pe scurt MPP,  o dată cu demararea   pentru a doua oară  (prima dată în sept. 2002, retrasă în 2003)  a  procedurii de obţinere a acordului de mediuse prezintă astfel:

 

Perimetrul licenţei de exploatare este  de 2388 ha ([MPP], pag. 9); se vorbeşte de 218 milioane tone  total minereu măcinat în cei 17 ani de viaţă a minei, de 261 milioane tone de steril în cei 17 ani , se vor prelucra (măcina) 13 milioane tone minereu în medie pe an, cu un conţinut de aproximativ 1,52 grame aur/tonă (recent 1,3 g/t Au)  şi 7,47 grame argint/tonă; pentru extragerea aurului se vor folosi,  anual,  91.860 tone substanţe periculoase, dintre care 12.000 tone cianură de sodiu.

 

Proiectul va afecta 4 munţi prin exploatare la suprafaţă, în cariere  (menţionăm că timp de circa 2000 ani, până în 1970, aurul  a fost  exploatat în subteran, prin galerii): Cetate (care a fost  exploatat la suprafaţă din 1970 de către Minvest  în mina mică de 400.000 tone minereu anual,  mină care a fost închisă în 2006) şi  Cârnic în primii 7 ani,  apoi  Orlea şi Jig-Văidoaia;  carierele se vor extinde la adâncimi cuprinse între 220 şi 260 metri  ([MPP] pag. 44) sub nivelul topografic actual; reziduurile obţinute din prelucrarea minereului vor forma un iaz  de decantare cu suprafaţa  de 299,8 ha,  care va avea un baraj de 185 m înălţime, la 2 km de oraşul Abrud, în locul actualului sat Corna. Se prevede posibilitatea  ca  o eventuală carieră la Bucium să aducă reziduurile  tot în acest iaz de decantare (RMGC a avut, tot prin transfer de la Minvest,  o licenţă de explorare la Bucium, care a expirat  în 2007, şi acum aşteaptă aprobarea pentru transformarea ei în licenţă de exploatare, de îndată ce proiectul Roşia Montană ar fi aprobat).

 

Proiectul, a cărui zonă industrială are  suprafaţa totală de: 1376,17 ha, va   afecta 4 sate din cele 16 câte are comuna Roşia Montană, cel mai afectat fiind satul Roşia Montană. Proiectul va afecta 960 familii (adică 2064 persoane)  din cele 1362 familii (reprezentând 3865 persoane) câte erau în 2002 în comuna Roşia Montană  (până în prezent  au fost cumpărate de către RMGC 77% din proprietăţile care cad în zona proiectului).

 

Este prevazută în proiect o zonă protejată, care va fi în jurul centrului istoric, şi va cuprinde 140 case (din care 33 sunt monumente istorice). 9 case monument istoric ar trebui declasificate, câteva biserici şi cimitire ar trebui mutate.   Este o pură iluzie că  obiectivele arheologice  propuse spre conservare în proiect ca şi centrul istoric al satului Roşia Montană,  pus  într-o  zonă protejată, aflate toate  între cele 4 cariere deschise,  vor rezista exploziilor  planificate (şi  prafului produs de explozii)   şi  trepidaţiilor produse de cele 23 de   autobasculante de transport de  mare tonaj  (150 t)  care vor circula la Roşia Montană  timp de 16 ani,  365 zile pe an,  24 de ore pe zi, cum prevede proiectul ([MPP], pag. 136,143).

Proiectul va afecta importante ecosisteme terestre şi acvatice.

 

Graficul  proiectului ar fi:  perioada de construcţie de 2-3 ani,  perioada de exploatare  de  17 ani,  perioada de închidere a activităţilor miniere de 2 ani.

 

Deşi minereul este sărac, de ce este totuşi foarte rentabil proiectul Roşia Montană

pentru compania Gabriel Resources  (este  o “proprietate trofeu”  „Trophy Asset”, [2001 AR], pag. 6, 12) ?  pentru că:

raportul steril-minereu este foarte scăzut,

– procesarea este convenţională simplă,

– infrastructura este foarte bună (drumuri bune, existenţa unor linii de înaltă tensiune care travesează zona, sursa majoră de apă în apropiere, legături bune cu aeroporturi) şi

zona a avut statutul de zonă dezavantajată (primit în 1999, pentru 10 ani) ([2001 AR], pag. 12).

 

Acest proiect nu mai este valabil după anularea definitivă, de către  Curtea Supremă, în decembrie 2008, a “Certificatului de descărcare de sarcină arheologică 4/2004”; astfel, masivul Cârnic, obiectivul central al proiectului, redevine sit arheologic protejat de lege. Deci, RMGC trebuie sa   elaboreze un nou proiect, fără  masivul Cârnic.

 

Amintim că:

–  Ministerul Culturii a demarat acţiunea de înscriere a Roşiei Montane pe lista monumentelor din patrimonial  mondial UNESCO.

–  la 5 mai 2010, Parlamentul European a adoptat cu o majoritate zdrobitoare rezoluţia pentru interzicerea până la finele lui 2011 a mineritului pe bază de cianuri în Uniunea Europeană, cu recomandarea către statele UE să nu încurajeze noi proiecte de minerit  pe bază de cianuri până la interzicerea totală din 2011.

 

In continuare, ne vom referi la proiectul  RMGC din 2004,  pe scurt proiectul, care  însă nu mai este valabil la această dată.

  1. Titularul proiectului

 

Titularul proiectului este  societatea  mixtă Roşia Montana Gold Corporation, pe scurt RMGC.

– S-a plecat în mai 1995, de la un program de explorări (foraje)  în iazul de decantare  al Roşiamin de lângă Gura Roşiei  ([MPP], pag. 15).

– La 7 iunie 1997,   a fost înfiinţată societatea  mixtă  Euro Gold  (actuala RMGC) ([1997 AR], pag. 18) – iniţial între:

  • Gabriel Jersey 65 % (capitalizarea iniţială de 000 USD),
  • actuala Minvest Deva 33,8 %,
  • 3 acţionari minoritari privaţi cu câte 1,2 %.

– In 1999,  participarea lui Gabriel a crescut de la 65% la  80%, în urma elaborării unui studiu de pre-fezabilitate ([1999 AR], pag. 2);  Minvest Deva deţine 19,31%,  iar cele  3 firme private câte 0,23%.

– In timpul anului 2009, Gabriel a cumpărat acţiunile a  doi din cei trei acţionari minoritari privaţi. Astfel, în 2010, Gabriel deţine 80,46 %, Minvest Deva 19,31% şi o firmă privată 0,23 % ([2009 GFS], pag. 13) .

 

Acţionarul majoritar al RMGC este compania Gabriel Resources Ltd, pe scurt Gabriel,  sau Compania, înfiinţată în 1996: în  mai  1996,  compania Starx Resources Ltd., reactivată, încorporează compania Gabriel Resources Limited („Gabriel Jersey”), compania părinte, Starx Resources Ltd., fiind rebotezată „Gabriel Resources Ltd.” (“Gabriel”) -simbol GBU pe bursa din Vancouver ([1997 AR], pag. 17, 18).

 

Compania are un segment de operare: achiziţia, explorarea şi dezvoltarea de proiecte de metale preţioase localizate în România  (“The Company has one operating segment: the acquisition, exploration and development of precious metal projects located in Romania.” [2009 GFS], pag. 22).

 

Se observă că Gabriel nu are în domeniul său de activitate “exploatarea”, ci doar “explorarea”.  De aceea, credem  că RMGC va  vinde afacerea în momentul în care ar  ajunge cu dezvoltarea proiectului  Roşia Montană  până la obţinerea licenţei de exploatare şi a acordului de mediu. De altfel, în  tot acest timp, RMGC  (Gabriel) nu a făcut decât explorări la Roşia Montană, exploatare a făcut Minvest,  prin sucursala  sa Roşiamin, până în 2006. Se pune problema de ce atunci  RMGC a preluat de la Minvest licenţa 47, care era o licenţă de exploatare şi nu a luat o licenţă de explorare? Vom vedea mai departe, la punctul 3.

 

La 31 decembrie 2009, Compania nu are bani suficienţi pentru a finanţa dezvoltarea Proiectului  şi de aceea va necesita finanţare adiţională, care dacă nu este obţinută, va avea ca efect reducerea activităţilor şi întârzieri ale proiectului (“As at December 31, 2009 the Company had no sources of operating cash flows and does not have sufficient cash to fund the development of  the Project   and  therefore will require additional funding which, if not raised, would result in the curtailment of activities and Project delays.”  [2009 GFS], pag. 7).

 

Nici  în  2007  Compania nu avea bani suficienţi pentru a finanţa dezvoltarea proiectului;  atunci se gândea chiar la o evaluare a alternativelor strategice  ( “The Company does not have sufficient cash to fund the development of the Project and  therefore will require additional funding which  if not raised  would result in the curtailment of activities and result in  Project development  delays or a review of strategic alternatives.” [2007 FQR], pag. 27).

 

Să observăm  că Gabriel nu are bani să finanţeze dezvoltarea proiectului, dar RMGC are bani să plătească  o campanie agresivă şi mincinoasă  în media   cu cele  4 miliarde pe care le-ar câştiga chipurile România  din acest Proiect.

 

In decembrie 2004,  Gabriel a împrumutat 971.000 USD lui Minvest şi celor 3 companii private – cei patru acţionari minoritari – pentru a-şi achita contribuţia la mărirea de capital a RMGC, urmând a returna banii  lui Gabriel când vor primi dividende (“In December 2004, the Company loaned a total of  US$ 971 thousand  to the four minority shareholderswho hold an aggregate of 20% of the shares of RMGC to facilitate a statutory requirement to increase RMGC’s total share capital. The loans are non-interest bearing and are to be repaid as and when RMGC distributes dividends to its share holders.” [2007 AR], pag. 24).

In decembrie 2009, Gabriel a mai  împrumutat 40 mil. USD lui Minvest (19,31%)  şi companiei private (0,23%) – cei doi acţionari minoritari ai RMGC –  pentru a-şi  achita  partea care le revine din mărirea de capital a RMGC, urmând a returna împrumutul când RMGC va da dividende   (Mărirea de capital la RMGC a fost de 216 mil.  $, din care 174 mil. $ Gabriel şi 42 mil $ Minvest şi compania privată) ([2009 GFS], pag. 13, 16).

 

Cum de s-a asociat statul român,  prin compania falimentară Minvest, cu o companie fără experienţă  în   exploatare  şi fără bani  ? –  rămâne întrebarea fierbinte la care  trebuie să primim un răspuns.

 

 

  1. Licenţa 47

 

Licenţa de exploatare 47/1999 a fost acordată prin H.G. nr. 458 din 10 iunie 1999 lui Minvest ca titular şi lui RMGC ca afiliat (prin art. 11, art. 46 şi prin interpretarea în favoarea lui Gabriel a Art. 15 din Legea minelor 61/1998). Minvest  a făcut exploatare, prin sucursala sa Roşiamin, iar  RMGC (Gabriel)  a făcut explorare.

 

Licenţa 47 a fost transferată (conform art. 14 din Legea Minelor 61/1998) de la Minvest la RMGC prin Ordinul Agenţiei Naţionale pentru Resurse  Minerale, pe scurt ANRM nr. 310/9.10.2000, Minvest ramânând companie afiliată. Deci, prin ordin al ANRM, participarea statului de 100% a fost diminuată la  numai 19,31%  !  Acelasi lucru s-a întâmplat la Bucium şi  Certej !

 

Să remarcăm că Legea 61 prevede doar titular pentru o licenţă, nu şi afiliat, şi că licenţele, atât cea de exploatare cât şi cea de explorare, sunt exclusive. Deci,  normal era  ca Minvest  să exploateze cu Licenţa de exploatare  47,  iar RMGC putea şi  trebuia să ceară o licenţă de explorare pe acelaşi perimetru al Licentei 47, conform Art. 15.    Dar ingineria cu licenţa mixtă  –  de exploatare şi explorare – dovedeşte înţelegerea dintre  ANRM şi Gabriel, în folosul firmei private. Pentru că  una este să le spui acţionarilor că ai o licenţă de explorare, care se acordă pentru 5 ani plus încă maximum 3 ani, şi alta este să te lauzi că ai o licenţă de exploatare, care se acordă pentru 20 de ani, plus – eventual – încă câte 5 ani.

 

Să remarcăm  că  Art. 15  din Legea minelor 61/1998  devine  Art. 25 în Legea minelor 85/2003,  şi acesta nu mai permite  unor persoane juridice, alta decât titularul licenţei, dreptul de explorare/exploatare pentru aceleaşi  resurse minerale – în speţă  aurul şi argintul la Roşia Montană:

– Legea 61/1998, Art 15. – In limitele unui perimetru de  exploatare autoritatea competenta poate acorda, în conditiile legii, unor persoane juridice, altele decat titularul licentei,  dreptul de explorare şi/sau exploatare pentru  unele   resurse minerale, cu acordul titularului.

– Legea 85/2003,  Art 25. – In limitele unui perimetru de  explorare/exploatare, autoritatea competenta poate acorda, în conditiile legii, unor persoane juridice, altele decat titularul licentei,  dreptul de explorare şi/sau exploatare pentru  alte  resurse minerale, cu acordul titularului.

 

Perimetrul  Licentei  47 a fost modificat de 3 ori, prin acte adiţionale elaborate  de ANRM, în favoarea lui RMGC (Gabriel):

  • perimetrul iniţial era de aproximativ  1200 ha, şi era orientat est-vest; aproape sigur  nu conţinea masivul Cârnic;
  • a fost mărit în 1999, la 2122 ha, ca să conţină şi Cârnicul cel puţin;
  • a fost mărit în 2001, la 4282 ha ([DP], pag. 8), adică la toată suprafaţa comunei Roşia Montană (16 sate),
  • a fost micşorat în 2004, la 2388 ha, şi este orientat nord-sud (s-a ajuns astfel la situaţia absurdă – şi ilegală credem – că perimetrul licenţei nu mai conţine uzina de prelucrare din Gura Roşiei, folosită de Roşiamin până în 2006).

 

Să observăm că s-a modificat de fapt perimetrul de explorare al lui  RMGC (Gabriel), şi nu perimetrul de exploatare al lui Minvest.

 

Să  mai menţionăm că  ambele legi ale minelor nu permit modificarea prevederilor licenţei (din care face parte şi perimetrul) :

  • Legea Minelor 61/1998, prin  11:  “Prevederile licenţei  rămân

valabile pe toată durata acesteia, în conditiile existente la data încheierii” ,

–     Legea Minelor  85/2003,   Art. 60 (1): “Prevederile licenţelor de explorare şi/sau exploatare aprobate de Guvern   rămân valabile pe întreaga lor durată, în condiţiile în care au fost încheiate”.

şi că perimetrul unei licenţe de explorare poate fi doar micşorat.

 

Licenţa nr. 47/1999 era  deci pentru exploatarea veche, de mici dimensiuni (400.000 tone minereu anual), în carieră  deschisă în muntele Cetate, exploatare închisă în 2006 ca fiind nerentabilă, nu pentru proiect.

 

În  Raportul la Studiul de EIM,  ca şi în alte documente precedente,  RMGC face fals referire la   Licenţa de exploatare  nr. 47/1999 ca fiind licenţa pentru proiect  (Vol. 7, pag. 4, de exemplu).    RMGC nu poate face exploatarea prevăzută în proiectul său cu Licenţa de exploatare 47 şi Legea Minelor 85/2003 nu prevede operaţia de modificare  (actualizare) a unei licenţe de exploatare, cum fals afirmă RMGC: „Actuala licenţă de exploatare va trebui modificată în conformitate cu noile cerinţe. Ea va fi eliberată de ANRM,  RMGC căutând sa  finalizeze cererea de modificare după aprobarea EIM.” (Raport  Studiu  EIM,Vol. 7, pag. 6) .

 

RMGC trebuie să ceară o nouă licenţă de exploatare, pentru  cele 4 cariere prevăzute în proiectul său, configurat abia în 2001noua licenţă de exploatare ar  trebui să fie aprobată de Guvern, nu de ANRM.  Pentru a începe activităţile miniere prevăzute în  această eventuală nouă licenţă, RMGC ar  fi avut  nevoie de acordul de mediu !

 

Procedura de obţinere a acordului de mediu, declanşată în decembrie 2004,  prin depunerea MPP,  trebuia  să urmeze  şi  nu  să  preceadă  pe cea a obţinerii licenţei de exploatare (conform Legii Minelor 85/2003, Art. 20, alin. (1), lit. c)  şi Art. 22, alin. (1), lit. d) ).

 

RMGC nu poate  să obţină o licenţă de exploatare nouă,  pentru  Proiect, sub legea Minelor 85/2003, deoarece  la Art. 18, alin. (2), se spune că:Licenţa de exploatare se acordă:  a)  direct titularului licenţei de explorare, la solicitarea acestuia, …; b) câştigătorului unui concurs public de ofertă, … .”

Dar RMGC  nu a fost titularul unei licenţe de explorare, ci   a fost (este) titularul  unei licenţe de exploatare.

Să observăm că  nici nu se poate organiza un  concurs public  de ofertă pentru Roşia Montană, deoarece  Art. 11 din Legea Minelor  85/2003 interzice strict efectuarea de operaţii miniere – deci  explorare/exploatare – la Roşia Montana, din cauza patrimoniului arheologic de importanţă mondială (galerii romane şi dacice unice în lume):

–  Art. 11 alin.  (1) :   „Efectuarea de activităţi miniere pe terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezervaţii naturale,…., precum  şi instituirea dreptului de servitute pentru activităţi miniere pe astfel de terenuri sunt strict interzise.

 alin. (2): „Excepţiile de la prevederile alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, cu avizul autorităţilor competente în domeniu şi cu stabilirea de despăgubiri şi alte măsuri compensatorii.”

 

In mai 2006, Minvest a încetat permanent  toate operaţiile miniere la Roşia Montană şi a predat un plan de închidere a minei care a fost aprobat ([2009 FQR], pag. 36).  Conform Legii Minelor 85/2003, Art. 52, titularul licenţei 47, adica RMGC, a cerut închiderea  minei. Conform Art. 31, concesiunea minieră  încetează  şi, deci, considerăm că Licenţa 47 trebuia să fie  anulată (retrasă).  Ea este însă încă activă în listele ANRM, în interesul RMGC!

 

Licenţa 47  este secretă. Se pot deduce însa logic, din documentele publice ale lui Gabriel, prevederile ei şi se poate vedea cum legile minelor au fost, credem,  încălcate de ANRM, în favoarea RMGC. Cerem desecretizarea licenţei 47  şi a anexelor sale !

 

  1. Problemele economice ale proiectului

 

Vom analiza:

  • 1. Beneficiile pentru România
  • 2. Pierderile pentru România
  • 3. O problemă deschisă
  • 4. Rezumat

 

4.1. Beneficiile pentru Romania

 

Vom  analiza aici:

4.1.1 Beneficiile directe

4.1.2 Beneficiile indirecte.

 

Câteva observaţii pentru început:

 

Aflăm din  documentele lui Gabriel  despre  evoluţia costului de construcţie a minei necesar pentru a trece la exploatarea prevăzută în proiect :

 

  • 253 milioane USD  în 2001  ([2001 AR], pag. 6)
  • 437 milioane USD  în 2002  ([2002 AR], pag. 10)
  • 638 milioane USD  în 2006  ([2005 AR], pag. 14)
  • 876 milioane USD în 2009 ([2008 AR], pag. 3).

 

Explicaţia noastră pentru aceste creşteri este că acest  cost a fost greşit evaluat,  datorită incapacităţii  RMGC de a face un proiect bun.  Nu cunoastem ca RMGC să fi dat o explicaţie a acestor creşteri.

 

Aflam din  documentele lui Gabriel  de asemenea despre   involuţia  concentraţiei  medii de aur în depozitul de la Roşia Montană:

 

Concentraţia medie  de aur

la tona de minereu                     Cantitatea de minereu                   Documentul

 

1,7   g/t   Au                                45.000.000 t                                                [1998  AR]

1,52 g/t   Au                              218.000.000 t           [2002 AR], [2003 AR], [2004 AR],

[MPP]

1,46   g/t   Au                            215.000.000 t                [2005 AR],  [EIM]

1,3 g/t    Au                               215.000.000 t                   site-ul  lui Gabriel în 2010

 

–––––––––––––––––––––––––––––––––––

0,86 g/t                                        29.000.000 t        Regia Deva 1995 în  [1997AR],  pag. 8

 

Care sa fie adevărul ?

 

In [2005 AR], pag. 3,  găsim următoarele date legate de proiect:

 

2 miliarde USD (cel putin)  infuzaţi  în economia  României pe durata de viaţă a minei,

1.200 locuri  de muncă create în medie pe durata de 2 ani de construcţie a minei,

   600  locuri  de muncă directe    create în medie  pe durata de viaţă a minei,

6.000 locuri  de muncă indirecte   create în medie  pe durata de viaţă a minei.

 

 

In  [2006 AR], pag. 12,  găsim 2,5 miliarde USD infuzaţi  în economia României  pe durata de viaţă a minei.

 

Pe cand în 2010, găsim pe site-ul lui Gabriel şi în reclamele agresive promovate la televiziune  de RMGC, următoarele date legate de proiect:

4 miliarde USD (cel putin) infuzaţi  în economia României  pe durata de viaţă a minei,

2.300 locuri  de muncă create în medie pe durata de 2 ani de construcţie a minei,

   880 locuri de muncă   directe create în medie  pe durata de viaţă a minei,

3.500 locuri  de muncă indirecte  create în medie  pe durata de viaţă a minei.

 

Cum  este posibil să existe aceste fluctuaţii în datele proiectului dacă nu din cauza neseriozităţii  sale?  Ca să glumim, atunci să mai aşteptăm  câţiva ani cu  acest proiect, dacă cu fiecare an  care trece creşte şi suma infuzată în România cu 0,5 miliarde dolari!

 

In iulie  2009, redevenţa minieră a crescut de la 2% la 4%.

RMGC declară că până acum a investit în România peste 400 milioane USD (www.gabrielresources.com – Corporate profile   – 10 mai 2010) . Ar fi utilă  publicarea  de către RMGC a unei liste  a acestor ‘investiţii’, ca să vedem ce conţine.

 

Să intrăm acum  în detalii:

 

Beneficii pentru România de 4 miliarde USD ?

       Exagerări grosolane !

 

Un astfel de proiect  generează beneficii directe din redevenţa minieră, din taxe şi plata salariilor şi beneficii indirecte din generarea unor afaceri şi investiţii  secundare.

În 2010, RMGC spune că va aduce beneficii directe şi indirecte României de 4 miliarde USD pe durata de  circa 20 ani (2 ani  (construcţia minei)  + 16 ani (de viaţă a minei) +  perioada de închidere a minei ), şi anume:

  • beneficii directe de 1,7 miliarde USD,
  • beneficii indirecte de 2,3 miliarde USD

 

(www.gabriel resources.com – Corporate profile   – 10 mai 2010).

 

În contextual cel mai favorabil pentru RMGC, de 1.000 USD/uncia de aur  pe toată viaţa minei şi fără costuri pentru reabilitarea mediului, estimăm  [2] că proiectul va genera un profit direct (dupa scăderea taxelor) pentru investitor (Gabriel) de maximum 3,2 miliarde USD. Este un nonsens să credem că România va  beneficia de 4 miliarde USD, adică mai mult decât Gabriel.

 

4.1.1  Beneficii directe  pentru Romania de 1,7  mld. USD ?

Observaţie.  Beneficiile directe pentru România erau de 583 milioane USD  pentru primii 17 ani de operare, la 350 USD/uncie ([MPP], pag. 17, 18).

 

Beneficiile sub formă de venituri la bugetul de stat constau  din:

– impozit pe profitul RMGC  (16%),

– taxa de redevenţă minieră  (4%).

 

In scenariul cel mai optimist (1.000 USD/uncie),  estimăm [2] aceste beneficii la aproximativ  863 milioane USD pe durata de viaţă a minei  (adică  de aproximativ 40 milioane USD /an pentru fiecare din cei  20 ani de viaţă) .

 

Beneficiile sub formă de dividende şi alte taxe

In scenariul cel mai optimist, profitul cumulat al Minvest (România) după 16 ani  este estimat de noi [2]  la 305 milioane USD.

 

Minvest (Romania) va rambursa partea sa (19,31 %) de capital la RMGC – plus împrumuturile făcute la Gabriel pentru acoperirea majorărilor de capital – din dividende, când le va primi.

 

Gabriel estimează  intervalul de timp de la începutul exploatarii când va avea beneficii   (payback)  la:

5,2 ani    –  dacă  preţul aurului este de 600 USD/uncie,

3,5 ani    –  dacă  preţul aurului este de 750 USD/uncie,

2,7 ani    –  dacă  preţul aurului este de 900 USD/uncie.

 

Noi  [2] apreciem că payback-ul pentru România este de circa  12 ani, la un preţ al aurului de 1.000 USD/uncie.

 

Apreciem că “taxele pe dividende” de la Gabriel nu vor ajunge la buget, deoarece acţionarii sunt  în majoritate companii offshore, fără taxe.

 

4.1.2   Beneficii indirecte pentru România de 2,3 mld. USD ?

Observaţie.  Beneficiile indirecte pentru România erau de 1,024 mld. USD  pentru primii 17 ani de operare, la 350 USD/uncie ([MPP], pag. 18).

 

RMGC pretinde că în totalitate costurile sale de productie (operare) constituie “beneficii indirecte pentru România”, deoarece cheltuielile se fac în România.

     Total fals !

 

Costul de producţie (project operating cost) este estimat (în [2009 FQR], pag. 9)  la  12,57 USD pe tona de minereu (a fost de 9,46 USD în 2005, 6,48 USD în 2004, 4,99 în 2000, deci creşte mereu în timp).

 

Amintim  (din [MPP], pag. 43) următoarele date pe durata de viaţă a minei (17 ani):

Total minereu:  218       milioane tone

Total steril:       261,5    milioane tone

Total excavat:  479,5    milioane tone.

 

Costul de producţie provine din:

– minerit   22,9%,

– procesare şi stocare   65,5 %,

– activităţi generale şi administrative  11,6 %.

 

Mineritul implică excavarea/ distrugerea a 4 munţi şi deci modificarea peisajului în mod ireversibil. Este “beneficiu indirect” sau o pierdere  imensă pentru România ?

 

Procesarea  are loc într-o uzină închisă şi implică în principal :

– consumul  unor chimicale importate (inclusiv cianura),

– energie electrică şi apă.

– Importurile nu sunt beneficii pentru economia naţională.

– Consumul resurselor energie electrică şi apă  sunt o  pierdere pentru economia naţională şi nu un “beneficiu  indirect”.

 

Stocarea unor cantităţi uriaşe de deşeuri toxice duce la contaminarea solului şi chiar la contaminarea pânzei freatice,  deci nu sunt “beneficii indirecte”.

 

Singurul beneficiu pentru România este reprezentat de componenta  “activităţi generale şi administrative”. De această componentă  profită  într-adevăr  direct unii oficiali din administraţia locală şi centrală; dar ea poate contribui şi la procesul de corupţie, care nu este un beneficiu pentru România.

 

  1. a) Revitalizarea zonei ?

 

– Proiectul minier  nu  foloseşte  resurse procesate local. Principala materie primă în activitatea minei este minereul,  care este direct procesat de companie, cu propriile echipamente de import. Unele produse chimice ar putea fi achiziţionate din România, dar acest lucru nu va avea mai mult ca sigur un impact semnificativ asupra industriei chimice locale.

 

– Produsul final al  proiectului  este aurul. În România însă nu există o piaţă de desfacere a aurului şi nu există o industrie de procesare a aurului .   BNR a anunţat oficial că rezervele naţionale de aur sunt suficiente (103 t). Pieţele de desfacere ale RMGC sunt deci  în străinătate şi compania va exporta întreaga sa producţie.

 

Mai mult decât atât, existenţa unei activităţi miniere de asemenea proporţii îi  descurajeaza pe alţi potenţiali oameni de afaceri să investească în regiune. Pe lângă minerit, regiunea are un potenţial semnificativ şi imediat pentru o dezvoltare bazată pe turism (agroturism şi turism cultural), precum şi pentru activităţi economice bazate pe creşterea animalelor etc.

 

Aceste activităţi alternative nu pot fi dezvoltate într-o zonă în care mediul înconjurător  /apă, sol, aer/ va fi afectat în mod considerabil de activitatea de tip minier. Mina, în special din cauza că  este la suprafaţă,   exclude dezvoltarea potenţială a unor activităţi diversificate şi de durată, care ar putea oferi locuri de muncă şi venituri populaţiei.

 

Oricât de sigure ar fi măsurile de protecţie a mediului pe care le va aplica RMGC, nici un investitor şi nici un turist nu-şi va asuma riscul să vină în apropierea unei mine de aur care utilizează  cantităţi aşa de mari de cianuri. A ignora acest aspect ar însemna o totală neînţelegere a psihologiei investitorilor şi  turiştilor.

 

Proiectul  Roşia Montană este un caz tipic de activitate principală care nu se bazează pe resurse procesate local şi nu generează  nici o activitate economică corelată. Din punct de vedere economic  aşadar, pretenţia RMGC că proiectul  va avea un impact pozitiv asupra economiei locale şi naţionale  este nerealistă.

 

  1. b) Ocuparea forţei de muncă ?

    (Locurile de muncă şi somajul)

 

RMGC a anunţat că  “va crea un număr semnificativ de locuri de muncă, temporare şi permanente”. Conform Studiului de fezabilitate al RMGC, numărul total de angajaţi va fi de 500 în momentele de exploatare maximă.

 

 Numărul locurilor  de muncă  directe, în medie, pe durata de viaţă a minei, a crescut şi el însă în timp:

  • 500 în [DP], pag. 11,
  • 560 în [2004 AR], pag. 29, [MPP], pag. 19,
  • 600 în [2005 AR], pag. 3,
  • 880 pe site-ul lui Gabriel în 2010 şi în recenta reclamă susţinută de domnul Bogdan Baltazar.

 

Dar în studiul comandat de Gabriel lui Independent Mining Consultants Inc. în 2003 , care se afla pe site-ul lui Gabriel, dar a fost retras, există tabele cu meseriaşii  şi numărul lor pe fiecare an, media fiind de 217 locuri de muncă directe (maximum  248 locuri în anul al 8-lea de viaţă).

 

Dacă acest Proiect este similar altor proiecte gestionate de companii străine, atunci multe din slujbele bine plătite vor fi oferite străinilor. Dacă se va pune problema scăderilor costurilor, varianta scăderii numărului de angajaţi se ia prima în calcul. Aşadar, o scădere a numărului locurilor de muncă pe termen lung este de aşteptat, şi scăderea va fi aproape cert în randul localnicilor angajaţi.

 

Problema locurilor de muncă este critică în zonă.  Inchiderea în 2006 a  minei de stat existente a afectat  circa  800 (775) de muncitori. Mai mult, închiderea minei de cupru de la Roşia Poieni (pentru a se face loc RMGC) va afecta alţi 1.500 de muncitori.

 

Sarcina disponibilizării a 2.300 de muncitori şi a compensării lor va reveni bugetului de stat al României. Angajarea a  circa 300 de oameni  de către RMGC nu va fi simţită şi nu va soluţiona problema locurilor de muncă, în condiţiile în care 2.000 de oameni vor rămâne fără ocupaţie şi venituri. Dar poate mulţi dintre ei au fost relocaţi deja de către RMGC, înainte de termen.

 

  RMGC presupune că deschiderea minei va crea locuri de muncă indirecte. În descrierea Proiectului [MPP], RMGC a calculat între 5 şi 7 , apoi între 3 şi 5, locuri de muncă indirecte pentru un loc de muncă la mină. Această estimare este total nerealistă, este o exagerare.  În  2005  ne prezentau  6.000 locuri de muncă indirecte, în 2010  doar 3.500: ce să mai credem ?  Crearea de locuri de muncă indirecte este asigurată doar de o activitate cu legături economice în aval şi amonte, nu de o mină pe termen scurt.

 

 Distrugerea terenurilor agricole şi a pădurilor, care oferă o sursă de venituri pentru populaţia locală, va genera şi mai multă sărăcie. În perioada 1997-1999 a avut loc prima restructurare a forţei de muncă din minerit,  în urma unui decret guvernamental. Cei care au beneficiat atunci de pachetul financiar oferit în compensaţie de guvern au devenit fermieri. Standardele lor de viaţă sunt relativ scăzute, dar au suficient teren, animale, resurse forestiere pentru a-şi hrăni familiile şi a-şi asigura căldura în timpul iernii. Dacă ar fi strămutaţi – relocaţi şi şi-ar pierde terenurile, ar muri de foame. Nu este greu de imaginat ce se va întâmpla cu majoritatea şomerilor care vor fi privaţi de aceste resurse. Sarcina de a oferi ajutoare sociale va reveni tot bugetului de stat al României, nu RMGC.

 

 RMGC spune, în [EIA], că fără proiect şomajul va creşte la 90%. Total greşit, pentru că numără ca şomeri şi pensionarii şi ţăranii care lucrează în gospodăriile lor de subzistenţă  (să nu uităm că Roşia Montană este un sat, nu un oraş).

 

RMGC are o mare contribuţie la şomajul  din 2010 în zonă. Incă din 2002, când RMGC a cerut şi a obţinut de la Consiliul local al comunei Roşia Montană modificarea PUG-ului şi  PUZ-ului comunei şi  declararea prematură (pentru că proiectul nu a fost aprobat)  a unei suprafeţe de 1376,16  ha drept zonă industrială minieră ([MPP], pag. 20), nici o altă activitate minieră nu a mai fost permisă în zonă, în aşteptarea proiectului ‘salvator’.

 

Comuna Roşia Montană (16 sate)  are o suprafaţă de 4200 ha, 3865 locuitori (conform recensământului din 2002) şi 1362 familii; vor fi afectate de proiect 960 familii ([MPP], pag. 159) – 77% au fost deja relocaţi .

 

In medie, în 2004,  în 25% din gospodării exista un angajat Minvest şi în circa 7% din gospodării exista un angajat RMGC ([MPP], pag. 158).

 

Proiectul ar putea afecta 33 de activităţi comerciale. Cele mai multe sunt băcănii sau magazine universale, baruri sau o combinaţie a ultimelor două  ([MPP], pag. 158).

 

Nu este nevoie să spunem ce se va întâmpla la închiderea minei, pentru că problema asigurării necesarului  de trai al populaţiei va apărea încă din primii ani de exploatare şi se va înrăutăţi cu timpul.

 

RMGC nu va soluţiona problema locurilor de muncă. Dimpotrivă, va genera o rată a şomajului mare şi o sărăcire considerabilă a populaţiei. Bugetul de stat al României va trebui să acopere aceste pierderi.

 

De asemenea, diferenţele majore de nivel de trai între majoritatea aflată în şomaj şi puţinii angajaţi ai RMGC va crea şi mai multe tensiuni sociale şi poate şi o creştere a criminalităţii.

 

4.2  Pierderi (costuri) pentru Romania

 

RMGC face o propagandă agresivă privind beneficiile pentru România, dar ignoră total pierderile pentru România aduse de proiect,  pierderi care care pot fi clasificate astfel:

 

4.2.1pierderi sociale

4.2.2 – pierderi culturale

4.2.3 – pierderi de mediu

4.2.4 – pierderea aurului

 

 

4.2.1 Pierderi sociale

 

Proiectul este localizat într-o zonă populată, cu importanţă istorică şi culturală foarte mare pentru România. Deci, nu poate fi comparat cu  proiectele similare din lume, care  sunt localizate în zone aride, nelocuite, fără importanţă istorică şi culturală.

 

Proiectul prevede  strămutarea (=  proprietate  contra proprietate) sau relocarea (=  bani contra proprietate) a  900 familii de proprietari din satul  Roşia Montană şi din satul Corna, adică a aproximativ 2000 oameni (din  totalul de circa 4000). În România nu există legislaţie explicită pentru strămutarea  involuntară a populaţiei. Dar există politicile (recomandările) Grupului Băncii Mondiale, care sunt mai favorabile decât legile româneşti. Diferenţa principală este că legile din România sunt „orientate–spre-bunuri”, adica se compensează bunurile pierdute, pe când recomandările Grupului Băncii Mondiale (Divizia IFC) – care recomandă strămutarea, nu relocarea – sunt „orientate-spre-mijloacele de existenţă”, adică oamenii strămutaţi trebuie repuşi în condiţiile de a avea mijloace de existenţă, nici mai rele-nici mai bune, după strămutare. Problema este ca IFC a renunţat în 2002 la negocierile de finanţare a Proiectului, şi deci nu mai există siguranţa că cei strămutaţi  (deja) de RMGC vor mai fi (au fost)  protejaţi.

 

Fără a avea  aprobările pentru Proiect, RMGC a trecut  încă   din 2002 la punerea în aplicare a planului de strămutare-relocare  a populaţiei; s-au dat bani pentru locuinţă şi atât, în general. Astăzi, un procent de 77%  au fost  deja relocaţi şi câţiva strămutaţi la Alba Iulia, în cartierul Recea, construit special  pe dealul Furcilor.

 

„Strămutarea populaţiei, făcută prin diferite mijloace, fără ca statul român să intervină, poate fi considerată o autentică deportare la începutul mileniului III.”([4], pag. 12)

 

S-a spus  despre cumpărarea caselor localnicilor  din zona proiectului  de către RMGC (Gabriel) că   este o simplă activitate imobiliară. Dar  este o activitate imobiliară fără concurenţă!

 

Ceea ce este mai grav, după  opinia noastră,  este că au existat  termene pentru strămutare-relocare  în  „Regulamentul local de urbanism Comuna Roşia Montana” care însoţea noul PUG/PUZ  din 2002,  la Primăria localităţii Roşia Montană:

 

Zonă propusă  pentru schimbare de funcţiune din zonă  rezidenţială în zonă industrială şi de protecţie cu funcţiuni conexe compatibile cu zona industrială, fiind afectată de zona de dezvoltare industrială Roşia Montană Gold Corporation, necesitând strămutare – relocare în două etape, astfel:

 –   etapa I-a având termene limită pentru negociere 01.07.2002 şi pentru strămutare-relocare 01.07.2003, pentru imobilele aflate în teritoriul limitei perimetrului industrial, din Bunta, Corna şi parţial Roşia Montană;

 – etapa a II-a având termene limită pentru negociere 01.07.2002 şi pentru strămutare-relocare 01.07.2004, pentru imobilele aflate în interiorul limitei zonei de protecţie a industriei propuse.

Locuinţele din zona de protecţie se pot demola sau pot rămâne. ….

 

Populaţia   a fost ameninţată cu expropierea pentru utilitate publică (Frank Timiş, în oct. 2002,  cu ocazia inaugurării sediului RMGC din Alba Iulia); astfel, unii  au  acceptat bani ca sa se mute, de frică că altfel vor fi mutaţi forţat şi nu vor mai primi nimic.

Există deja, după informaţiile noastre, probleme sociale grave pentru câţiva localnici care au acceptat banii şi au plecat.

 

Semnalăm apariţia pe site-ul lui Gabriel în anii 2005-2006  (a fost apoi retras)  a unui articol sponsorizat de RMGC, intitulat  „Roşia Montana gold controversy” şi apărut în revista Mining Environmental management în numărul din ianuarie 2005, pag. 5 – 13,  în care autorul, de la Universitatea din Alberta, Canada, pe lângă multe exagerări din lipsă de informaţii corecte (RMGC  i-a plătit transportul şi cazarea la Roşia Montană, iar oamenii RMGC l-au informat), critică totuşi  relocarea  făcută  de RMGC înainte ca acordul de mediu (EIA) să fie obţinut (To date, over 800 people have been relocated. If there is criticism at this stage, it is that resettlement may have been allowed to start too early (…) before major aspects of the project, such  as the EIA, were firmly in place.”).

Este interesant că autorul apreciază că probabil cheia pentru o dezvoltare pe termen lung a regiunii este investiţia în educarea tinerilor, iar cei ce pot merge la facultate să ia cursuri de economie şi turism, pentru a fi capabili să deschidă afaceri în zonă, după minerit (Perhaps a key to the long-term sustainable development of the region is investment in youth education, and many of those who can afford to go to university are taking courses in economics or tourism, potentially leading to businesses beyond mining.” ).

Pierderea socială cea mai importantă este distrugerea coeziunii comunităţii locale, distrugerea „spiritului locului”. Faptul ca unii trebuie sa plece, iar alţii rămân, iar din cei care trebuie sa plece unii  au rezistat ispitei banilor, alţii nu au rezistat,  a împărţit comuna în două tabere. “Dezbină şi stăpâneşte “, o veche metodă de pe vremea romanilor – culmea ironiei -, este folosită cu succes  pentru  avansarea  Proiectului. Solidaritatea, liniştea  din comunitate au disparut, poate pentru totdeauna . Există o mare tensiune în localitate,  între oameni, de 14  ani deja.

Comunitatea a avut deja mult de suferit din cauza acestui Proiect.  117 persoane din cele 800-900  relocate-strămutate au murit deja. Acest Proiect  contribuie la depopularea munţilor Apuseni, şi aşa o zonă depopulată .

Pe  toata durata minei, pierderile de venituri pentru cei care lucrează în mod curent în agricultură, în silvicultură, în creşterea animalelor, în industria de prelucrare a lemnului şi în servicii incompatibile cu mineritul pe scară largă sunt foarte mari şi nu au foat cuantificate de RMGC .

 

După închiderea minei,  când resursele  minerale vor fi dispărut, pierderea veniturilor potenţiale din activităţile tradiţionale – care nu vor mai putea fi făcute în zonă- trebuie numărate drept pierderi sociale continue  pentru România.

 

Costurile sociale indirecte, ca de exemplu pierderea valorilor tradiţionale ale comunităţii , sunt imposibil de determinat, dar ar trebui să aibă o valoare ridicată într-o ţară care respectă valorile  tradiţionale.

 

Guvernul trebuie să respingă acest proiect; să naţionalizeze şi să returneze proprietarilor  (ideea inginerului geolog Andrei Justin) casele cumpărate de RMGC.

 

 

4.2.2 Pierderi culturale

 

Satul  Roşia Montană   apare pe lista monumentelor istorice apărută  în Monitorul Oficial nr. 646 bis din 16 iulie 2004, astfel:

 

  • la categoria I, cu 7 monumente, toate din epoca romana: „Situl arheologic Alburnus Maior-Roşia Montana”,  „Asezarea romana de la Alburnus Maior, zona Orlea”, „Exploatarea miniera romana de la Alburnus Maior,  Masivul Orlea”,  „Vestigiile romane de la Alburnus Maior, zona Carpeni”, „Incinta funerara romana din zona  Tau Gauri”, „ Galeria „Catalina Monulesti” din zona protejata a centrului istoric al localitatii”,  „Galeriile romane din Masivul Carnic, punct Piatra Corbului”,
  • la categoria II, cu 42 monumente: „Biserica „Adormirea Maicii Domnului””, „Centrul istoric al localitatii ( Targul satului, Piata, Cartierul Berg, Str. Brazilor şi zona amonte de Piata, spre lacuri)”, „Casa parohiala ortodoxa”, „Casa cu spatiu comercial, azi primarie”  şi înca 38 case, iar
  • la categoria III, cu  „Monumentul comemorativ  al lui Simion Balint (în cimitirul bisericii „Adormirea Maicii Domnuluui”)” .

 

In concordanţă cu “Charta de la Venetia- Charta Internationala pentru Conservarea şi Restaurarea Monumentelor şi Siturilor- adoptată de ICOMOS în 1965”, noţiunea de monument istoric nu cuprinde doar opera arhitectonică singulară, ci şi ansamblul arhitectonic urban sau rural care poartă mărturia unei civilizaţii particulare, unei evoluţii distincte, sau unui eveniment istoric. Nu se referă doar la opere mari de creaţie, ci şi la opere mai modeste, care în decursul timpului au căpătat o semnificaţie culturală. Este cazul monumentelor de la Roşia Montană şi Abrud.

 

Pierderea caselor de patrimoniu din secolele XVIII – XIX , care nu vor rezista exploziilor  preconizate în proiect, şi pierderea patrimoniului arheologic (galeriile romane şi dacice)  şi natural  unic, care nu  vor putea fi  înlocuite  vreodată, trebuie măsurate ca un cost pentru România.

 

Costul economic al acestui patrimoniu depinde de interesul ţării în păstrarea şi valorificarea  lui culturală.

 

Valoarea culturală şi istorică excepţională a  satului  Roşia  Montană  este certă. Pierderea unor venituri importante potenţiale din turism la Roşia Montană trebuie considerate ca un cost  cultural al proiectului.

 

 

4.2.3  Pierderi de mediu

 

In mineritul aurifer, resursele naturale (Pământul, Minereul, Pădurile, Aerul, Apa)

sunt  intrări în sistem, iar  ieşirile sunt : Sterilul, Aurul, Eroziunea solului, Emisiile în aer, Poluarea apei. Folosirea şi distrugerea resurselor naturale,  cât  şi  efectele  distrugerii asupra mediului  trebuie sa fie cuantificate în costuri pentru  economia naţională.

Evaluarea acestor costuri trebuie  să ia în consideraţie :

  • pierderea ( temporară sau permanentă) a resurselor disponibile pentru alte utilizări,
  • costul remedierii distrugerilor mediului, inclusiv reabilitarea carierelor, curăţarea râurilor poluate de drenarea apelor acide, etc.

Guvernul are datoria să cântărească  cu grijă costurile pierderilor de resurse naturale disponibile, inclusiv ale aurului,  faţă de interesul privat al RMGC . Guvernul ar trebui de asemenea să considere pierderea pământului productiv  şi a apei, care ar fi putut fi folosite în alte activităţi alternative şi durabile.

 

Costurile de remediere a distrugerilor mediului sunt uriaşe. Oameni de ştiinţă  din Organizaţia Cercetării Ştiinţifice a Commonwealth-ului ( the Commonwealth Scientific Research Organization) din Australia au estimat costul remedierii siturilor abandonate care produc ape acide la  100.000 USD / ha.

 

Raportul dintre terenul  folosit direct de către  o companie minieră şi aria totală afectată este 1:5. In cazul Roşiei Montane, mina  va ocupa o suprafata de 1 200 ha,  dar aria afectată totală va fi de 5 ori mai mare, deci de 6 000 ha.  Dacă ne bazăm pe costul estimat de cercetătorii australieni,  de  100 000 USD/ha,  obţinem un cost total de mediu  pentru Roşia Montană de 600 mil. USD.

 

Acest cost poate fi şi mai mare în cazul în care RMGC nu va folosi planuri de management adecvate. De exemplu, costul total  pentru a curăţa mina de cupru montană (Rhone Poulenc) din  California  a fost estimat la  9 miliarde  USD.

Potrivit raportului EIA, RMG va cheltui  70,9 milioane USD pentru reabilitarea minei pe toată durata de viaţă a acesteia, inclusiv 44,3 milioane USD în perioada de închidere a minei (anii 16-21).

 

Aceste cifre sunt de 35 ori mai mici decât costul estimat de 2,6 miliarde USD bazat pe datele oferite de Agenţia de Protecţie a Mediului din SUA.

 

Costurile cu închiderea minei, remedierea zonei şi întreţinerea iazului sunt estimate între 2,63 – 17,73   miliarde USD.

 

4.2.4  Pierderea aurului

 

Aurul este un  metal de importanţă strategică pentru o ţară. Rezerva de aur a BNR este de 103 tone. In caz de colaps internaţional –  trebuie să ne gândim şi la această situaţie  cu ocazia crizei actuale – dolarii şi euro din rezerva BNR nu ar mai valora nimic;  ceea ce ar conta,  ar  fi  rezerva de aur  a BNR, dar   şi  rezerva de aur din pământ a ţării – care nu trebuie epuizată  de   proiecte aberante.

 

Dacă aurul ar reveni la nivel internaţional ca  monedă de schimb,  lucru care nu este complet imposibil  (a se vedea analiza  [3] De ce aurul rămâne cea mai bună monedă făcută   de Cristian Păun, conferenţiar la ASE),  atunci ţările care  au  aur ar fi mai bogate decât cele care nu au.

 

4.3  O problemă deschisă

 

Domnul  ing. Niculae Rădulescu-Dobrogea (NRD pe scurt), Preşedinte Eco-Civica,  şi-a propus  evaluarea  metalelor  rare ce compun zăcământul de la Roşia Montană, având ca ghidaj datele conţinute în [5] (volumul  “Aurul şi Argintul Roşiei Montane”, 1974, 2009, de Aurel Sîntimbrean, fost inginer şef al exploatării de stat Roşiamin)

(o probă de 300 kg a fost trimisă în 1973 la Institutul de cercetări miniere de la Baia Mare), şi anume:

 

Aur:     1,5 gr/tona de minereu concentratie medie

Argint:    7-11 gr/tona de minereu

Germaniu:   20 gr/tona  (deci de 11-12 ori mai mult decat aurul!), folosit in detectoare ultra sensibile in infrarosu, in compozitia lentilelor de microscoape, in lentilele de camere foto si video cu unghi larg (wide angle) etc.

Vanadiu:   2500 gr/tona (!!) – folosit in aplicatii nucleare si in aliaje de otel anticorozive.

Titan:   1000 gr/tona (!!), folosit la rachete cosmice, submarine nucleare, motoare de avioane supersonice, automobilele de curse Ferrari etc.

Nichel:    30 gr/tona, folosit la baterii, la fabricile de desalinizare a apei, in oteluri inalt aliate

Crom:   50 gr/tona, folosit in constructia de avioane, impreuna cu aluminiul, si in compozitia otelurilor inalt aliate

Cobalt:    30 gr/tona, agent radioterapeutic, folosit in turbine cu gaz, in motoare cu reactie etc.

Galiu:   300 gr/tona. Se produc numai 30 de tone de galiu pe an, in intreaga lume (conform site-ului http://www.WebElements Periodic Table of the Elements)! Galiul converteste electricitatea in lumina coerenta, se foloseste la oglinzi speciale, in componenta LED-urilor din aparatele electronice, la obtinerea de semiconductori, dar mai ales in detectarea particulelor solare neutrinos, in doua laboratoare astronomice din Italia si Rusia, unde 30 de tone de galiu abia detecteaza (interactioneaza cu) o particula pe zi! Potrivit cifrelor Rosia Montana Gold Corporation, ei vor exploata circa 200 de milioane de tone de minereu pentru a obtine 300 tone de aur. Dar in aceste 200 mil.to. ar putea sa extraga, spune Sintimbrean, si circa 6000 (sase mii!) de tone de Galiu in 17 ani, adica o productie medie anuala de circa 352 de tone, de aproape 12 ori productia  mondiala actuala!! Desigur, nu vor putea exploata suta la suta.

Arsenic:   5000 (cinci mii) gr/tona (!!!), folosit in tehnologia bronzarii artificiale, in pirotehnie (artificii), in industria laserelor. In final, circa 10.000 de tone de arsenic, din cele 200 de milioane de tone de minereu, in functie de rentabilitate.

Bismut 20 gr/tona,folosit in medicina, in obtinerea fierului maleabil, in industria fibrelor acrilice, in sisteme de stingere a incendiilor, in sistemul de transport al uraniului in reactoarele nucleare, in ind.cosmetica etc.

Feldspat potasic, folosit in industria portelanului: 70% din dacitul din Cetate si Cirnic. Adica 70% din tot minereul din Cirnic si Cetate este format din feldspat potasic, in timp ce Romania importa acest material din China! Dupa aprecierile d-lui Sîntimbrean, există  circa 270.000 de tone de feldspat despre care nu se face nici o vorbire, ca si cand n-ar exista.

 

Plecând de la estimarea de 200 milioane de tone a minereului de acolo,  NRD a obţinut următoarea evaluare a metalelor din zăcământ :

AUR (1,5g/tona minereu)………………………………………10.5 miliarde USD

ARGINT (10g/tona)……………………………………………….1,3 mld. USD

GALIU (300g/tona)………………………………………………13 mld. USD

GERMANIU (20g/tona)………………………………………….5,2 mld.USD

CROM (50g/tona)…………………………………………………..6,5 mld. USD

VANADIU (2500g/tona)………………………………………..10 mld. USD

Co, Ti, Ni, Bi, As şi feldspat potasic…………minimum.. 5 mld. USD TOTAL………………………………………………………….             51,5 mld.  USD

Problema deschisă este: ce se întamplă cu restul metalelor  rare (în afară de aur şi argint), dacă ele într-adevăr există la Roşia Montană ?  RMGC nu pomeneşte nimic de ele.  Dacă ele există, cum credem, vor fi ele luate de RMGC ca “bonus”  sau vor fi deversate în iazul de decantare ?

4.4 Rezumat

 

Rezumatul afacerii Roşia Montană este următorul:

Dăm:

– resurse minerale:

Aur           313 t (circa 10 mil. uncii)

Argint    1.483 t

–   metale rare

 

– patrimoniu vechi de 2000 ani

 

  • dezvoltare durabilă

 

Luăm:

 

– substanţe  periculoase         1.581.760 t

(din care  cianură de sodiu        192.000 t  )

 

dezastru durabil.

  1. Riscurile pentru România

 

In acest  capitol vom analiza pe scurt riscurile  majore pentru România  ale acestui proiect minier, împărţite în:

5.1  Riscul financiar

5.2  Riscul de mediu.

 

(Este interesant de văzut în Rapoartele anuale ale lui Gabriel începând cu anul 2003  riscurile şi incertitudinile pentru Gabriel ale  Proiectului său.)

5.1  Riscul financiar

5.1.1 Riscul incapacităţii de plată a RMGC

5.1.2 Riscul închiderii înainte de termen a minei

5.1.3 Riscul unei speculaţii bursiere

5.1.1  Riscul incapacităţii de plată a RMGC

După cum am văzut la capitolul  2,  RMGC (Gabriel) nu are fonduri pentru a începe faza de construcţie a Proiectului. Aşa cum s-a menţionat anterior, costurile de capital iniţiale sunt acum de 876  mil. USD, cea mai mare parte din sumă trebuind să fie obţinută din împrumuturi comerciale. Sunt mici şansele ca Gabriel  să fie capabilă să atragă aceste fonduri.

 

Guvernul român are datoria să verifice capacitatea financiară  (bonitatea) a unui potenţial investitor, mai ales când acesta vine cu un proiect minier cu  riscuri foarte mari.

5.1.2 Riscul închiderii înainte de termen a minei

In cazul în care RMGC reuşeşte să înainteze cu Proiectul la faza de construcţie şi  apoi de producţie, există riscul mare ca să închidă operaţiile după 5 (6) ani, când perioada cu costuri de producţie mai mici este urmată de o creştere a acestui cost în periada anilor

7-16. Creşterea în costurile operaţionale va apărea de îndată ce compania va începe exploatarea resurselor cu un coeficient mic de aur, argint. Va rezulta o descreştere a profitabilităţii  minei şi deci RMGC ar putea să decidă că exploatarea a devenit ne-economică.

In cazul în care RMGC va închide mina înainte de perioada programată, după ce va fi exploatat  zonele cele mai bogate, valoarea depozitelor rămase va fi prea mică ca să mai atragă posibili noi investitori.

 

 

5.1.3  Riscul unei speculaţii bursiere

De ce doreşte Gabriel  să continue un Proiect cu o rată de profit scăzută? Unul din răspunsurile posibile este că în realitate Gabriel „face săpături după bani”, nu după aur, şi că Proiectul nu reprezintă altceva decât o speculaţie bursieră, aşa cum a fost proiectul Bre-X, în Indonezia (conform domnului ing. geolog Ion Rădulescu, fost consilier al ANRM).

 

  • Riscul de mediu

5.2.1 Riscul poluării pânzei freatice

5.2.2 Riscul ruperii barajului iazului de decantare

5.2.3 Riscul alunecărilor de teren

5.2.1 Riscul  poluării pânzei freatice

Scurgerile de ape acide datorate mineritului de rocă sunt apreciate ca fiind cele mai mari probleme ecologice asociate cu mineritul.

Dacă haldele de steril vor deveni acide, atunci  apa acidă  va produce contaminarea pânzei freatice. Există o incertitudine considerabilă în a determina costurile pe termen lung ale tratării apei acide, aşa că guvernul işi asumă un risc semnificativ în cazul în care aceste costuri sunt subestimate, el  fiind  nevoit să acopere costurile crescute dacă nu mai are cine să-şi asume responsabilitatea, cum este adesea cazul  (conform lui  David Chambers [1]).

Iazul de decantare de pe valea Cornii … este aşezat parţial pe gresii permeabile şi afectate de fracturi. Din acest motiv, iazul proiectat pe valea Cornii este o bombă ecologică cu pericol permanent.” (Ing. Andrei Justin)

 

“Recent, exploratoarea româncă Uca Marinescu a surprins în călătoria ei în jurul lumii imagini dezolante  despre dezastrul ecologic lăsat în urmă de exploatarea  minieră cu cianuri  din Yellowknife, Canada;  activitatea minieră din zonă a fost sistată din cauza efectelor produse de deşeurile cu  cianură.  Exploratoarea Uca Marinescu spune că autorităţile locale cheltuiesc anual aproape 1 miliard de dolari (CD ?)  doar pentru a ţine solul îngheţat, astfel încât să nu permită răspândirea noxelor provenite din lacul de cianură”.

(http:// www.romania-actualitati.ro/dezastrul_ecologic_din_yellowknife_in_imagini-13 …)

5.2.2  Riscul ruperii barajului iazului de               decantare

Acesta nu este cel mai sigur tip de baraj în sensul oferirii unei stabilităţi în timpul unor cutremure. (David Chambers)[1]. In orice regiuni muntoase, există de obicei un potenţial seismic semnificativ, iar iazurile de decantare, spre deosebire de rezervoarele de apă, trebuie să fie în aşa fel construite încât să işi poată menţine “încărcătura” pentru totdeauna.

In condiţiile creşterii terorismului internaţional, un astfel de baraj poate deveni o ţintă. Aceasta implică costuri şi riscuri suplimentare.

 

Barajul este la aproximativ 2 km în amonte de oraşul Abrud. O ruptură majoră sau catastrofală a barajului ar putea rezulta în pierderi semnificative de proprietăţi şi posibile vieţi omeneşti. De exemplu, în 1998, barajul de sterile s-a rupt la mina Los Frailes, din Spania, răspândind 5 mil. mc de deşeuri toxice în râul de lângă  Parcul Naţional Donana. Inundaţiile au afectat 5.000-7.000 ha de teren arabil şi baltă, omorând 26 tone de peşte (conform [6]).

 

5.2.3   Riscul alunecărilor de teren

 

Structura geologică de sub localitatea Roşia Montană este formată din roci care nu permit exploatarea la suprafaţă (rocile sunt constituite din marne, argile, gresii şi gipsuri badenian care stau pe Wildflysch predominant argilo-grezos (campanian)); în urma excavărilor, apa de la ploi va pătrunde la nivele inferioare şi terenul va aluneca” (ing. Sever Bordea, Institutul de Geologie al României).

 

  1. Comparaţia cu mine de aur  din lume

         Comparaţia cu toate celelalte mine de aur, vechi sau active, din lume, ca de exemplu cu  vechiul proiect Rio Narcea din Spania  şi cu mina Martha din Noua Zeelandă (ca să amintim  cele două mine cu care lui  RMGC îi plăcea să  compare acum câţiva ani proiectul său), sau cu mina Kittila din Finlanda este în defavoarea proiectului  RMGC, prin  amploarea sa, prin  concentraţia  slabă de aur,  prin locaţia sa într-o zonă umedă, foarte populată, cu  vestigii  arheologice vechi de peste  2000 de ani, de importanţă mondială.

Proiectul RMGC  (13.000.000 tone minereu anual, cu concentraţie medie  de  1,3 g/t Au)  era de 26 ori mai mare ca proiectul închis   al companiei  canadiene RIO NARCEA GOLD MINES LTD  (www.rionarcea.com )  la mina “El Valle”   şi la mina satelit Carlés  din Spania  (500 000 tone minereu anual, cu concentraţie medie de 5,62 respectiv 4,12 grame aur/tona); este  de cel puţin  10 ori mai mare ca proiectul în funcţiune  al companiei americane Newmont  (www.newmont.com)  la  mina Martha din Noua Zeelandă (1.100.000 tone anual cu medie de  2,98 grame aur/tona); are o rezervă totală de minereu  de 218 milioane tone, de  10 ori mai mare ca rezerva totală de minereu a minei Kittila din Finlanda (21,4 milioane tone), dar cu o concentraţie medie de peste 3 ori mai săracă.

 

RIO NARCEA GOLD MINES LTD  (Rio Narcea, pe scurt) – cumpărată de Lundin Mining Corporation  în 2007 -era o companie canadiană pentru resurse minerale cu operaţii, proiecte de dezvoltare şi activităţi de explorare în Spania şi Portugalia. Rio Narcea  a exploatat  aurul  în carieră  la suprafaţă   la mina “El Valle” din Februarie 1998  şi la mina satelit Carlés  (la 20 km de El Valle) din toamna lui 2000. Ambele mine   erau  situate în provincia  Asturia, în nordul Spaniei.  Uzina de procesare era situată  la El Valle, aşa că minereul de la  mina Carlés era adus acolo. Minereul din mina  la suprafaţă El Valle avea o concentraţie medie de 5,62 g. aur/t, iar cel din mina la suprafaţă Carlés  avea o concentraţie medie de 4,12 g. aur/t. În anul 2004, un total de aproximativ  500.000 tone de minereu de la minele El Valle şi  Carlés a fost  procesat la uzina El Valle (adica cu 100.000 tone mai mult decât se prelucra la Roşia Montană în mina închisă în 2006); dacă se  compară cu 13 milioane tone prevăzute a se prelucra în uzina din proiectul  RMGC,  raportul este:  1 la 26. Deoarece capacitatea uzinei de prelucrare El Valle era mai mare, Rio Narcea  a semnat o înţelegere  pe trei ani cu Crew Development Corp. pentru cumpărarea şi tratarea minereului bogat în aur de la mina Nalunaq din Groenlanda. În 2004 era în plan procesarea a patru sau cinci loturi de câte 34.000 tone de minereu  (adica  136.000 -170.000 tone minereu) cu o concentraţie  de aproximativ 25-30 g. aur /t . Deci, în 2004, uzina El Valle  a  prelucrat  în total  aproximativ 636.000  (=500.000 + 136.000)  sau 670.000 (=500.000 + 170.000) tone minereu. Daca se  compară cu 13 milioane tone prevăzute a se prelucra în uzina din proiectul Roşia Montană,  raportul este minim: 1 la 19. Rio Narcea s-a concentrat în ultimii ani pe trecerea ambelor mine de la exploatarea în carieră  la suprafaţă,  la exploatarea subterană; la Carlés, exploatarea subterana a început în august 2003 iar exploatarea la suprafaţă a încetat în primăvara lui 2004, pe când la El Valle, exploatarea subterană a început  la sfârşitul primului semestru din 2004, în paralel cu ultima fază a exploatării la suprafaţă.  Rio Narcea  mai  avea   proiectul Salave   de exploatare a aurului  din zona Salave, la 60 km de mina El Valle, unde minereul de aur avea o concentraţie  între 3,0-5,0 g. aur /t  şi a oprit proiectul Corcoesto, datorită “lower estimated returns than previously anticipated” (concentratie de 1,45 g. aur/t). Localitatea cea mai răsărită din preajma minei El Valle este  Belmonte de Miranda, care  este situată la circa 60 km de  mina El Valle,  într-o zonă montană, la circa 50 km de Oceanul Atlantic, cu câteva sute de familii. In locul minei a fost înainte o localitate cu circa 20 de case.

Mina Martha din Noua Zeelandă  http://www.marthamine.co.nz  este proprietate a Newmont. Aurul a fost descoperit în Noua Zeelandă pentru prima dată în 1852. Mina Martha – din orăşelul Waihi cu circa 4700 locuitori – săpată în dealul Martha  (exploatare în subteran), a început în 1878 şi a fost închisă în 1952. Rămăşiţe ale ei sunt protejate ca monument istoric şi sunt o atracţie turistică. Folosirea cianurii în extracţia aurului s-a făcut din anul 1894. În cei 73 de ani, ea a produs 174.160 kg aur, din 11,9 milioane tone minereu (adică în medie 163.000 tone minereu anual, cu o concentraţie medie de 14,6 g/t aur ). La ea au lucrat în medie 600 oameni.

Mina Martha a fost redeschisă în 1987, în exploatare în carieră deschisă. Licenţa pentru mina Martha a fost dată în 1987, pentru 30 ani, pentru 394,27 ha. În 1999 este aprobat un proiect extins, pentru o perioadă până în 2007, şi începe lucrul la proiectul extins. Cantităţile de minereu (în tone) măcinat au fost de, respectiv:

1988 (68.179 t), 1989 (775.240 t), 1990(879.294 t), 1991(858.173 t), 1992 (834.472), 1993 (817.003 t), 1994(800.203 t), 1995(880.580 t), 1996(892.859 t), 1997 (915.135 t), 1998(917.346 t), 1999 (907.790 t) şi cu proiectul extins 2000(1.031.161 t), 2001(1.202.938 t), 2002(1.343.925 t), 2003(1.525.212 t),  cu o concentraţie medie de aproximativ 3,1 g/t aur.

Mina Martha  are  92 locuri de muncă directe  şi a creat încă 43 locuri de muncă indirecte  în oraşelul Waihi din cele circa 1226 locuri de muncă în total, adică 7,5%. Mina are un aport de circa 27% în bugetul  Waihi.

Legăturile minei Martha cu economia locală sunt relative slabe (Martha Mine’s links with the local economy are relatively weak)  (http://www.marthamine.co.nz/ economics & employment: NZIER Report March 2005). Mina Martha este în plan să fie închisă în august 2010.

  Mina de aur Kittila http://www.mining-technology.com/projects/kittila-gold/  din Finlanda este localizată la 900 km nord de Helsinki. Are reserve de 3,2 milioane uncii de aur (circa 100 tone aur)  în 21,4 milioane tone de minereu în total cu o concentraţie medie de 4,7 g/t. A fost construită în 2006, producţia comercială a început în septembrie 2008 şi primul aur a fost produs în ianuarie 2009. Este numită  aşa după comunitatea care rezidă în apropiere.

 

  1. Analiza situaţiei “fără proiect”

 

In absenţa Proiectului şi cum mina veche a fost închisă, şi ca urmare a nefericitei reclame făcute localităţii Roşia Montană de reclamele RMGC, apreciem că zona se va dezvolta rapid. Sugerăm următoarele acţiuni rapide de  dezvoltare durabilă a zonei :

 

  1. Aurul are aşa o atracţie la oameni, încât adesea se pot obţine mai mulţi bani pe termen lung   dintr-o mină închisă (sau nedeschisă), prin turism şi hoteluri,  decât dintr-o mină care funcţionează. Astfel, se poate crea la Roşia un centru  (turistic, comercial, cultural, istoric) cu tematica “AURUL”, cuplat cu un parc arheologic, care să conserve şi să studieze vestigiile  romanilor  şi dacilor din zona Roşia Montană şi nu numai.  Reamintim că galeria minieră romană din masivul Orlea (ca şi  monumentele naturale “Piatra Despicată” , “Piatra Corbului” şi “Detunata”) este de mult în circuitul turistic al zonei.  Reamintim că în Roşia Montană  (cel mai vechi sat minier, 131 e.n.)  există 42 case cu valoare de patrimoniu (monumente istorice), iar în Abrud  4.

 

Un model perfect  de organizare pentru Roşia Montană ar fi  ‘Satul aurului

     (Gold  village)  din Tankavaara, Laponia,  Finlanda, creat în 1979, care are un

muzeu naţional al aurului şi servicii extraordinare de turism; vizitatorii văd acolo

şi  învaţă istoria aurului şi pot experimenta senzaţia măreaţă a febrei aurului,

putând exersa personal căutarea aurului cu şaitrocul în locuri special amenajate;

aproape  toţi găsesc aur şi  pot  păstra tot aurul pe care-l găsesc !

      http://www.tankavaara.fi/goldvillage/pages/en/front-page.php

 

Să amintim de mina romană Las Médulas din Spania, închisă şi aflată în protecţia

UNESCO (Las Médulas Cultural Landscape is listed by the UNESCO as one of the World      

      Heritage Sites)  şi  de mina romană  Dolaucothi, cunoscută şi sub numele de mina

Ogofau, din Marea Britanie,  închisă în 1938 şi  donată lui  National Trust of Wales  în

1941, care sunt puncte de mare atracţie turistică în cele două ţări respective.

  1. Statisticile Agenţiei Naţionale de Turism arată că atracţiile culturale şi zonele montane (inclusiv Munţii Apuseni) sunt destinaţiile preferate ale turiştilor, mult înaintea litoralului şi a Deltei Dunării. In mod curent, Roşia Montană atrage 15.000 vizitatori pe an, dar nu generează venituri datorită absenţei oricăror facilităţi de cazare sau alte structuri (restaurante, magazine). Să amintim că aceste structuri nu sunt permise prin PUG-ul din 2002. Dacă la Roşia Montană ar fi construite nişte circuite turistice şi structuri adecvate, ar putea fi atraşi 150.000 vizitatori pe an şi ar fi generate venituri local.
  2. Se poate crea un circuit turistic  al regiunii, cuplat cu un circuit turistic al României, care să  lege localităţile  cu vestigii romane.  Corelat, propunem  crearea Asociaţiei pentru Arheologie Romană, care să păstreze, să dezvolte  şi să promoveze “România romană”.
  3. In lipsa exploatării aurului,  care poluează zona,   se va putea dezvolta agroturismul, cultura plantelor medicinale şi a ciupercilor, mica industrie de colectare şi prelucrare a  laptelui, industria textilă, industria lemnului, artizanatul, pescuitul în tăuri.  Există un surplus de producţie animală în regiune, care poate genera dezvoltarea  industriei aferente.
  4. Se pot înfiinţa  magazine cu flori de mină şi alte suveniruri legate de mineritul aurului şi argintului. Se pot înfiinţa crescătorii de cai, firme de închirieri biciclete, pentru deplasarea cu mijloace durabile a turiştilor pe trasee montane.
  5. Se poate reabilita mocăniţa de pe linia Turda-Abrud şi folosi în scopuri turistice şi de transport marfă.
  6. Se impune şi organizarea de cursuri şi seminarii de instruire pentru localnicii care doresc să primeasca turişti, atragerea de fonduri (prin proiecte de dezvoltare comunitară) pentru aducerea la standarde competitive a locuinţelor în care vor fi cazaţi turiştii şi pentru modernizarea infrastructurii (de transport şi utilităţi publice). Este necesară monitorizarea permanentă a activităţilor turistice, pentru o dezvoltare durabilă a acestora, pentru păstrarea autenticităţii zonei.
  7. Statul trebuie să acorde burse studenţilor proveniţi din zonă, pentru  a se califica în economie, turism etc., cu obligaţia să rămâna în zona cel puţin 5 ani.
  8. In ziarele mai vechi  din epocă se aminteşte de posibilitatea  folosirii haldelor de steril în industria porţelanului –  informaţie care se corelează cu datele despre feldspatul potasic din cartea lui Aurel Sîntimbrean.

 

 Perspectiva includerii zonei în patrimoniul UNESCO

 

Pentru salvarea Roşiei Montane s-au pronunţat peste 1000 arheologi şi istorici  din lumea întreagă, iar  ICOMOS a dat   trei rezoluţii în acest sens. Din discuţiile purtate cu colegi arheologi, a reieşit posibilitatea  declarării zonei ca « Peisaj cultural evolutiv » şi înscrierea ei ca atare în Patrimoniul UNESCO.

 

Recent, Ministerul Culturii  a anunţat demararea procedurilor pentru înscrierea Roşiei Montane în lista tentativă a Patrimoniului universal UNESCO.

 

  1. Articolele 135, 136 din Constituţie şi criza mondială

 

Amintim  Art. 135 alin. (2) din Constituţia României:
(2) “Statul trebuie să asigure:…
b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;…
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional;
e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;…
g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene”
.

 

Amintim  Art. 136 alin. (3)  şi (4)din Constituţia României:

(3) “Bogăţiile de interes public ale subsolului, …. fac obiectul exclusive al proprietăţii publice.”

(4) “Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.”

 

Apreciem că autorităţile   încalcă  aceste articole din Constituţie  prin promovarea acestui  Proiect, care vizează  exploatarea până la epuizare a unei  resurse naturale de importanţă strategică naţională – aurul,   în care participarea  noastră  este de doar 19,31%, care va provoca un dezastru durabil şi nu dezvoltare durabilă, care distruge un patrimoniu arheologic şi istoric  de importanţă naţională şi mondială.

 

Circumstanţele actuale, ale crizei mondiale, ar trebui să îndemne la reflexie pe cei care reprezintă statul, dar şi pe noi toţi.

Criza financiară mondială a fost provocată de speculatorii financiari, prin metodele lor lipsite de etică, dar şi de noi toţi, care am asistat fermecaţi la întregul proces şi nu am avut nici o reacţie”. Analiza “Poveştii islandeze” făcută de Cristian Pîrvulescu în R.L. din 19 februarie 2010, dar mai ales concluzia sa: “popoarele  care renunţă la calitatea de cetăţeni pentru confortul consumului plătesc”, ne-au cutremurat şi  ne-au amintit de datoria ce o avem.

 

Avertizăm pe guvernanţi că exact aşa se întâmplă   şi cu proiectul Roşia Montană:  un proiect care încalcă flagrant  Constituţia  a fost şi este promovat prin metode lipsite de etică, fermecând pe mulţi dintre noi, pe unii funcţionari şi demnitari ai statului român în primul rând.

Nu vrem să aşteptăm ca dezastrul să se producă, şi abia atunci să reacţionăm, pentru că pierderile suferite vor fi greu sau imposibil de recuperat. Amintim că bogăţiile subsolului – şi implicit  aurul – au fost  naţionalizate  ca să beneficiem cu toţii de ele, nu ca să beneficieze  de ele o firmă străină –  şi noi să ne alegem cu gunoiul;  şi că favorizarea unei firme (ţări) străine în detrimentul statului poate fi catalogată  ca  “trădare de ţară”.

 

 

  1.  Luptă inegală

 

In condiţiile în care statul român, prin ANRM şi Ministerul Economiei – la nivel

central –  şi prin diverse organisme – la nivel local – au sprijinit  tacit sau explicit  interesele companiei străine private, societatea civilă s-a mobilizat pentru apărarea interesului statului român.

      Lupta este însă inegală:

 

RMGC (Gabriel) investeşte sume mari de bani în elaborarea documentelor (studii, manuale de prezentare a proiectului, etc.)   şi în campania  media agresivă    de promovare a proiectului, ca de exemplu:

– In 2001, două studii de fezabilitate definitive au fost finalizate pentru Roşia Montană de către firma GRD Minproc Limited (Perth, Australia) pentru suma de 9,6 mil. $CD (conform [2001 AR], pag. 6).

–  La 31 dec. 2009, Gabriel a plătit 152.000 $CD la doi directori ai companiei pentru

servicii de consultanţă oferite companiei în anul 2009.

– In scopul campaniei media, Gabriel a făcut contract cu o firmă de comunicaţii

internaţională pe 3 ani: 1 martie 2009 – 29 februarie 2012, pentru  o taxă anuală   de 450.000 Euro şi o taxă de succes  de 800.000 Euro plătibilă la sfârşitul celor 3  ani dacă anumite criterii sunt îndeplinite. Gabriel a plătit pentru 2009 suma de   375.000 Euro (conform [2009 FQR], pag. 23, [2009 GFS], pag. 25).

 

Societatea civilă: NGO-uri, universitari, academicieni, oameni de cultură, cultele

etc. analizează  de 8 ani  fără bani, voluntar, datele în continuă schimbare ale acestui proiect (a se vedea [7],  [8], [9], [10]) şi nu au decât un acces foarte limitat la mijloacele media pentru a-şi exprima protestul lor împotriva acestui proiect, în apărarea intereselor statului român.

        Cine este mai credibil ?

 

In memoriam   Ne simţim obligaţi moral să amintim aici  români care au murit,  gândindu-se  până în ultima clipă la salvarea Roşiei Montane de proiectul RMGC:

– prof.univ. dr. Paul Bran, rector al Academiei de Studii Economice din Bucureşti

– arheolog Niculae Conovici, de la Academia Română

         – profesoara de istorie Ruxandra Manta, din satul Roşia Montană

         – ing. Ştefan Răgălie, de la Academia Română

         – architect Silvia Păun, din Bucureşti.

 

Am văzut că în Programul de Guvernare 2009-2012 – cap. 17 ” Energie şi Resurse Minerale”, la sfârşit, scrie: „Realizarea unei strategii naţionale pentru valorificarea
resurselor minerale non-energetice şi reevaluarea proiectului Roşia-Montană
”.

Intrebarea care se pune  este următoarea: De ce nu  ţine cont statul român de argumentele  dezinteresate ale Academiei Române, ale noastre,  ale  societăţii civile în general  contra acestui proiect?

 

 

  1. Concluzii

România este o ţară săracă, în tranziţie încă, cu un nivel ridicat de  corupţie. A face un proiect care exploatează  resursa aur prin mutilarea munţilor, afectarea mediului, a comunităţii umane etc. pentru 19,31% din afacere este pierderea cea mai vizibilă pentru România (desigur că problema rentabilităţii pentru România s-ar pune şi în cazul unui procent mai mare, dar deocamdată analizăm acest proiect).

Cu beneficiile aduse României prin acest proiect nu vom fi mai bogaţi, dar generaţiile următoare vor fi cu siguranţă mai sărace, prin epuizarea resurselor, distrugerea reliefului şi a mediului, distrugerea  culturală şi nu în ultimul rând prin distrugerea  comunităţii locale. In ultimă instanţă, ce trebuie  să realizeze un astfel de proiect?  o bunăstare generală, despre care nu poate fi vorba în acest caz.   Beneficiile mici pentru România ale acestui proiect  pălesc în faţa pierderilor . Riscurile  realizării acestui proiect sunt majore şi reale.

Beneficiile substanţiale potenţiale care ar putea deriva dintr-un proiect alternativ, cum ar fi unul bazat pe dezvoltarea turistică  şi pe  agricultură, sunt cele care ar trebui, cu adevărat, avute în vedere.

Guvernul  şi-a fixat obiective naţionale pentru o dezvoltare echilibrată şi de durată. Ministerul  de resort  a calificat Munţii Apuseni drept o zonă cu un potenţial turistic imens şi a dezvoltat o strategie viabilă de reabilitare progresivă a centrelor miniere şi de promovare a dezvoltării rurale şi ecoturismului. Proiectul companiei RMGC vine într-o contradicţie flagrantă cu obiectivele naţionale şi regionale stabilite de guvern.

Experienţele anterioare în dezvoltarea mono-industrială bazată pe minerit s-au dovedit dezastruoase pentru economie (exemplul Văii Jiului şi al altor centre miniere). După 20 ani de tranziţie, economia  se luptă în continuare să reabiliteze zonele miniere prin introducerea unor activităţi economice diversificate şi durabile. Acceptarea proiectului companiei RMGC în această formă, nu ar însemna altceva decât o revenire la politica  lui Ceauşescu bazată pe mineritul mono-industrial,  şi chiar mai rău, pentru că acest proiect reprezintă o investiţie intensivă de capital (opusă unei investiţii sociale intensive), ceea ce înseamnă că problemele legate de locuri de muncă şi cele sociale vor deveni şi mai acute.

Aurul  (ca şi vestigiile arheologice)  poate  sta foarte bine în pământ  să aştepte vremuri mai bune, când România işi va putea permite să facă afaceri rentabile cu adevărat, când dezvoltarea tehnicii va permite o exploatare nepoluantă şi când nivelul – mult  scăzut al corupţiei – va elimina suspiciunile legate de avizele date.

 

Se impune ca Guvernul , prin Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, să stabileasca politici şi criterii clare, care să fie publice, după care să se ghideze în aprobarea concesiunilor şi a proiectelor de activităţi miniere în general – şi legate de metalele preţioase în particular. Recomandăm reanalizarea tuturor concesiunilor  privitoare la metale preţioase – şi nu numai –  din ultimii 20 ani.

 

Concluzia finală

Având în vedere cele prezentate mai sus, cerem Preşedinţiei, Guvernului  şi Parlamentului  României:

 

  • să oprească acest Proiect, indiferent de consecinţe, deoarece nu este în interesul statului român;

 

  • să naţionalizeze toate proprietăţile cumpărate de RMGC la Roşia Montană   şi  să le returneze  proprietarilor,  pentru refacerea comunităţii.

Bibliografie

 

Rapoartele anuale ale lui Gabriel Resources Ltd. de pe site-ul  www.gabrielresources.com:

[1997 AR]  1997 Annual Report

[1998 AR] 1998 Annual Report

[1999 AR] 1999 Annual Report

[2000 AR] 2000 Annual Report

[2001 AR] 2001 Annual Report

[2002 AR] 2002 Annual Report

[2003 AR] 2003 Annual Report

[2004 AR] 2004 Annual Report

[2005 AR] 2005 Annual Report

[2006 AR] 2006 Annual Report

[2007 FQR]  2007 Fourth Quarter and Year End Results

[2007 AR] 2007  Annual Report

[2008 FR]  2008 Financial Report

[2008 AR] 2008  Annual Report

[2009 FQR] 2009 Fourth Quarter Report , care include

[2009 GFS] Gabriel Resources Ltd. Consolidated Financial Statements for 2008, 2009

[2009 AR] 2009 Annual Report

 

[DP ]  Descrierea Proiectului Roşia Montana (sep. 2002)

[MPP]  Memoriul de Prezentare a Proiectului (dec. 2004)

 

[1]  D. M. Chambers,  Comentarii tehnice asupra Studiului de Fezabilitate şi asupra

Proiectului Roşia Montana (dec.2002)

[2]  Francoise Heidebroek,  Economic analysis of RMGC project, 2010,  manuscris

[3] Cristian Păun, De ce aurul rămâne cea mai bună monedă, 1.06.2010 http://cristianpaun.finantare.ro/2010/06/01/de-ce-aurul-ramane-cea-mai-buna-moneda/

[4]  Aurel Sîntimbrean, Horea Bedelean, Roşia Montană – Alburnus Maior (Cetatea de

      scaun a aurului românesc),  2002,  Ediţia a 2-a, 2004,  Editura ALTIP, Alba Iulia

[5]  Aurel  Sîntimbrean, Aurul şi Argintul Roşiei Montane,  1974, republicat în 2009,

Editura ALTIP, Alba Iulia

[6]   ***  To Dig or Not to Dig ? OECD Global Forum on International Investment

(Conference on Foreign Direct Investment and the Environment) , feb. 2002

[7]   ***  Raportul comisiei din Academia de Studii Economice, Bucureşti,  privitor la 

       problemele economice, financiare, sociale, de mediu şi de durabilitate ale

      proiectului   minier Roşia Montană, Academica, nr. 15, 2003, 57-70.

[8]   *** Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice

      şi  Naturale, septembrie 2009

[9]   *** Poziţia Academiei Române privind proiectul de exploatare minieră de la Roşia

     Montană,  3.11.2009  www.acad.ro

[10]  *** Poziţia Ad Astra privind proiectul RMGC de exploatare a aurului de la Roşia

      Montană, 15 mai 2010, www.ad-astra.ro

 

Aurel Sântimbrean:

http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/diverse/aurel-santimbrean

 

Potrivit unui studiu făcut în 1973 la Institutul de cercetări miniere de la Baia Mare), la Roşia Montană există:

Aur:     1,5 gr/tona de minereu concentratie medie

Argint:    7-11 gr/tona de minereu

Germaniu:   20 gr/ tona de minereu

Vanadiu:   2500 gr/tona (!!)

Titan:   1000 gr/tona

Nichel:    30 gr/tona

Crom:   50 gr/tona,

Cobalt:    30 gr/tona

Galiu:   300 gr/tona

Arsenic:   5000 (cinci mii) gr/

 Bismut 20 gr/tona,

 Feldspat potasic,

Posibil să mai existe şi alte metale rare.

 

Plecând de la estimarea de 200 milioane de tone a minereului de acolo se poate face evaluare a metalelor din zăcământ :

AUR (1,5g/tona minereu)………………………………………10.5 miliarde USD

ARGINT (10g/tona)……………………………………………….1,3 mld. USD

GALIU (300g/tona)………………………………………………13 mld. USD

GERMANIU (20g/tona)………………………………………….5,2 mld.USD

CROM (50g/tona)…………………………………………………..6,5 mld. USD

VANADIU (2500g/tona)………………………………………..10 mld. USD

Co, Ti, Ni, Bi, As şi feldspat potasic…………minimum.. 5 mld. USD TOTAL………………………………………………………….             51,5 mld.  USD

 

Rezumatul afacerii Roşia Montană este următorul:

Dăm:

– resurse minerale:

Aur           313 t (circa 10 mil. uncii)

Argint    1.483 t

–   metale rare

 

– patrimoniu vechi de 2000 ani

 

  • dezvoltare durabilă

 

Luăm:

 

– substanţe  periculoase         1.581.760 t

(din care  cianură de sodiu        192.000 t  )

 

dezastru durabil.

 

From: cosmin dumitru [mailto:cosmin8@yahoo.com]

Stimata Doamna,

Mie „studiul nou din ASE”…semnat de un inginer geolog imi pare ciudat.

Nu pot pricepe ce are ASE-ul si un geolog de-a face cu studiile de proiecte!!!

Eu am facut proiecte si le-am realizat in Alaska (USA) pentru Teck-Cominco in conformitate cu legile americane si EPA, plus ce le-a mai „nazarit” eschimosilor pentru protectia mediului.( Nu am putut sa opresc masina sa ma pi…ca se numea poluare – asa ca idee de ce inseamna la altii poluare).

Preluare ilegala de licenta de exploaare!!!! de la Minvest …

„Romania’s mining law, which was adopted in September 1998, defines all minerals as the property of the state; this includes water resources, as well as waste and tailings dumps (Hinde, Hall, and Walker, 1999, p. 4). Also, the mining law requires permits for all mineral exploration and mining activities. Mining titles are transferable and may be used as securities with authorization

from the Government of Romania.”

Asta este de pe http://minerals.usgs.gov/minerals/pubs/country/1999/9433099.pdf ce nu stiu strainii despre noi este coruptia crasa in care se balaceste Romania si manipularile care se fac !!!! Deci „mining titles are transferable” e ceva normal la orice tara civilizata…sau care se pretinde.

Dar daca cititi un pic mai mult de ce zice guvernul american despre noi in 1999 ar trebui sa va speriati!

„The tailings were to be recovered by a hydraulic monitor, and the slurry would be sent to a new plant next to REMIN’s current (1999) flotation plant. The new carbon-in-leach plant,

which was designed by Lycopodeum Pty. Ltd. of Australia, had a design capacity of about 1.6 t/yr and was expected to have a 63% to 66% rate of recovery.”

 

Astea erau afacerile pe vremea aia…o mana de criminali 63-66% recuperare ( recovery)  DOAMNE!!!! nu este de mirare ca departamentul lui Lycopodeum a fost „inghitit” de OMC care macar are 25 de ani experienta in domeniul de procesare de minerale.Numai criminalii nostrii autohtoni sint bine merci.

Ca sa pricepeti o uzina de procesare ( Plant ) in mod normal are o recuperare de 87-91% prin procedee gravitationale ( fara cianura) sau 89-93% daca foloseste cianura.Daca zacamintul este o concentratie mica nu ai de ales si trebuie sa utilizezi cianura.

In nici una din uzinele ( plant) in care am lucrat nu am avut sub 89% recuperare! Una este sa distrugi 7-11% solutie de cianura si alta este cind ai 34-37% asta fiind diferenta dintre recuperare si ce se duce in tailng.( iazurile de decantare-cred ca asa se numeste in romana).

E normal ca toata lumea se sperie de moarte, eu unul personal daca asi accepta sa lucrez la una ca asta…asi opri-o din primul minut…si pina nu facem „upgrade” sa trecem peste 89% nu mai porneste. Si nu glumesc.

Astia sint afacerile „Statului Roman” sau Minvest..dar daca erau in „west” le trimiteam chiftele cu prastia demult ca in occident nu se glumeste cu asa ceva.

Tot ce s-a facut in Romania si exista in mod normal nu ar primi avizul de exploatare de la MSHA sau de la nici un stat care se respecta.

Uitati-va la recovery la orice mine occidentale de la Barick Gold, Iamgold…sau oricare..toate opereaza intre 87-93%.Si asta indiferent de continent…in America sau in Africa.

Eu stiu de proiectul asta de la cineva care lucreaza la SNC Lavalin de nici nu mai stiu de cind…cred ca era prin 2000 care stia ca sint roman si voia sa afle mai multe despre mineritul din Romania.

SNC Lavalin este una dintre cele mai mari companii care fac proiecte miniere si este extrem de scumpa dar garanteaza succesul proiectului. Din pacate companiile la care am lucrat nu si-au putut permite sa angajeze SNC Lavalain si am utilizat pentru proiecte companii de mana a doua sau le-am facut noi „in house”… asta daca era ceva mai mic de 1-1,5 milioane de tone pe an.

Ma uit la amplasarea uzinei pe documentul RMGC incorporat in „studiul” asta si daca asi avea ceva de comentat ar fi : Amplasarea in sud duce le distante mari de transport de minereu deci costuri sporite, personal asi fi amplasat-o intre cariere ( Pit-uri). Poate ca o exploatare in stagii ar fi mai recomandata..iti ofere sansa sa umplii cariera odata epuizata cu materialul steril rezultat de la procesare…sa nu lasi „cratere lunare” in urma ta…asta ar diminua si costurile de transport pentru slury ( cred ca in romana ar fi namol…aici ma scuz ca nu stiu echivalentul in limba romana), numarul de pompe sau chiar s-ar putea face in mare parte gravitational.

Vad ca lumea se sperie ca statul avea 100% si acum mai are doar 19%… pe plan global…chiar si in China astea sint procentele pentru Stat intre 18% si  21%pentru mine categoria „A” cu durata de exploatare de 25 ani. Pentru B si C este mult mai mic ajungind la 10%. Cistigul statului este mult mai mare prin taxe si salarii plus o adevarata industrie paralela de servicii aparuta „peste noapte”.

Aha si acuma piesa de „REZISTENTA”…..cea mai tare din parcare… in opinia mea faimosul proiect de inchidere!!!! fara care nu se obtine autorizarea de exploatare…

Un proiect de inchidere este usor de facut comparativ cu proiectul minei. Unde este problema atunci?!?…pai sa va traduc…in romana..ca poate nu stiti ceva:

1- gabriel este canadiana?!?..da deci trebuie sa depuna 1$ la fiecare tona extrasa si la volumul ala cred ca o sa fie un cont de 135,000,000$ pentru proiectul de inchidere..dar tinind cont ca se depune progresiv…suma este mult mai mare.

Problema este cine va inchide mina?!?..cine va face lucrarile de refacere sa ia banii aia?!?…DECI cine va lua Banii?

In orice tara normala sa obtii un permis de exploatare de clasa A dureaza 1-2 ani…in Romania se incepe in 99′ si nu se incheie nici in 2012, 3 guverne si-au umplut buzunarele si probabil alte 2 de acum in colo…

Acum o saptamina la PDAC in Toronto erau mai multe companii care deschid mine…1 in Portugalia, 2 in Finlanda, 1 Grecia, 3 Turcia toate aveau permise de grad A si toate obtinute in 1 an.

Am sa va explic inca o „chestie” cu durata de exploatare a unei mine ca vad ca in raport se tot precizeaza….Durata de exploatere este determinata de pretul aurului la bursa si de cutting grade. Cutting grade asta l-asi traduce in romana ca fiind concentratia minimala de aur pe tona ca exploatarea sa fie rentabila.

Deci daca Rosia montana are depozite de la 1 la 3 grame pe tona concentratie…totul este rentabil la 1700$/uncie aur…dar daca scade la 400$ asa cum era acum 10 ani…hm…rezervele alea sint aproape nule…doar ceva depozite de 3 grame/tona.

Pe intelesul tuturor in functie de pretul aurului la bursa de metale azi ai un zacamint valoros…miine poti sa ai „steril” deci durata de exploatare este determinata de Bursa.

Eu unul m-asi ingrijora si de cine va construi uzina (Processing Plant). In mod normal ar dura 2 ani fabricarea echipamentelor si aprope 1 an instalarea lor.

Asta se refera la profesionisti nu la firme „capusa” sau firme de nivelul celor care va construiesc voua autostrazile…la asta ma refer…ca altfel instalarea lor nu ar mai dura 1 an…ci probabil 10-15 ani.

Sa obtii camioanele de 250 tone CAT ( Caterpillar ) minim 18 luni de „asteptare” sa zicem 2 ani juma’ pentru a avea flotila completa.

Deci daca s-ar da avizul acuma…eu cred ca de aici in 3-4 ani o sa toarne primul lingou de aur.

Daca se va deschide o echipa de „expati” va conduce compania pina cind o sa fie pregatiti niste romani sa le preia locul. Si nu este de mirare ca asta se intimpla cu toate regiile voastre, vin strainii sa va conduca!

Eu nu vreau sa fiu magar..dar totusi nu ma pot abtine… am vazut ca domnul inginer geolog Ioan Radulescu a fost expert la ONU intre 1969 si 1981…hm expert in ce..ca toti stim ca pe vremea aia trebuia sa „ai ochi albastri” sa fii reprezentant al Romaniei … nu? Vad o experienta in ceva state din Africa state in care am reusit sa pun mina pe harti geologice rusesti ( era o companie sovietica) care a cartografiat si au facut o multime de prospectiuni geologice iar rusii chiar au deschis o multime de mine de aur acolo iar la una dintre ele chiar am facut un upgrade dupa normele occidentale.

Dar nu’i bai…ca si eu „am comiso’ „…am acceptat un contract cu Severstal da nu pe vremea comunistilor ci post perestroica , banii n’au miros..de votca…

 

Si cu astea fiind zise va rog sa ma taiati de pe lista aia ca demagogia asta ieftina imi provoaca greata, 25 noi mine se deschid anual in toata lumea doar in Romania din cauza coruptiei nu se deschide nimic doar se dau „spagi”in speranta ca se va ajunge candva la normalitate.

Dar este normal sa se inchida toate minele din Romania cind cei care le conduc sint alesi pe „culoare politica” nu pe competenta.

Parearea mea este sa nu va mai agitati atita..ca pina se deschide mina aia…pretul la aur ajunge iarasi la 250$/uncie…si e nerentabil proiectul..ca pretul la aur este ciclic…iese lumea din criza economica si nu mai are nevoie de aur sa isi sustina bancile centrale ( a fost 2000$ si e in scadere..acuma este 1700$), pacat se va pierde oportunitatea ca Statul Roman sa-si rotunjeasca bugetul ca se imprumuta la bursa din NY sa va plateasca salariile de bugetari si ajungeti in situatia Greciei datori vinduti.

 

O zii buna..dar cred ca v-am stricat-o…

 

Best regards,

 

Cosmin

 

PS: Sa nu ma acuzati ca nu sint patriot daca pe romani in general strainii le zic „tigani” mie mi se zice „The Romanian” sau „The Fucking Romanian” ( prin spate) pentru ca sint bun in ceace fac si exceptind un certificat de nastere nu pot face dovada ca sint roman dar pe pasaport locul nasterii este RO

 

 

From: AFRODITA IORGULESCU <afrodita.iorgulescu@ase.ro>

 

Buna seara,

 

Va trimitem atasat noul studiu realizat in ASE, in colaborare cu domnul inginer geolog Ioan Radulescu,

despre ilegalitatile legate de licenta de exploatare Rosia Montana.

 

Cu pretuire,

Afrodita Iorgulescu

prof.univ.dr. matematician

Grupul pentru salvarea Rosiei Montane din

Academia de Studii Economice din Bucuresti

 

P.S. Scuze daca ati mai primit materialul !

 

XXX. La volum mare de materie prima exploatata, redeventa e principalul avantaj … ca doar n-or sa creeze astia sute de mii de locuri de munca bine platite (sau macar zeci de mii).

Cum iti explici ca redeventele la petrol in Lybia ajung pe la 93% ?

Cum iti explici ca redeventele la aur in Africa de Sud sunt de 34% ?

Royalties + Severance Mining Taxes + Income Taxes for Mining, etc sunt cam asa in lume:

Argentina: 35% din venit

Austraila: 30%

Bolivia: 25%

Brazilia: 15% + 10% (mascati ca ‘Social contribution tax’)

Canada: componenta federala este de 15% din 2010 la care se mai adauga 10-16% (in functie de Provincie)

Chile: 30% (royalties) + 35% (din dividende)

China: 25%

Germania: variabila intre 15-25%, la care se mai poate adauga o taxa de solidaritate de 5.5%

India: 10.55% , dar companiile straine trebuie sa plateasca cu 9% mai mult (corporate) tax pe income
Kazakhstan: 15%

Peru: 1-3% redevente si, aparent, nicio alta taxa ascunca… pe astia se pare ca i-am facut

Rusia: taxa pe extractie variaza intre 4-8% la care se adauga o taxa speciala pe dividend, de 15% + o taxa standard de 20% pe venit

 

 

http://nicolaebalint.wordpress.com/2013/06/13/mihai-gotiu-jurnalist-de-investigatii-tradarea-de-tara-a-facut-ca-romania-sa-devina-o-colonie/

Goţiu, despre firmele care au cumpărat zăcămintele de aur ale Româniai.

 

Potrivit unui studiu făcut în 1973 la Institutul de cercetări miniere de la Baia Mare), la Roşia Montană există:

Aur:     1,5 gr/tona de minereu concentratie medie

Argint:    7-11 gr/tona de minereu

Germaniu:   20 gr/ tona de minereu

Vanadiu:   2500 gr/tona (!!)

Titan:   1000 gr/tona

Nichel:    30 gr/tona

Crom:   50 gr/tona,

Cobalt:    30 gr/tona

Galiu:   300 gr/tona

Arsenic:   5000 (cinci mii) gr/

Bismut:   20 gr/tona,

Feldspat potasic,

Posibil să mai existe şi alte metale rare. El se referă la sterilul de la Roşia Montană.

 

Când l-aţi avut invitat la Hotnews pe Dragoş Tudose şi l-am întrebat ce se întâmplă cu metalele rare mi-a răspuns că le vom găsi în iazul cu cianuri.

Învitaţi la DIGI 24 trei din conducerea RMGC,.Cecilia Szentesy, director de proiectare tehnica la RMGC spunea:

– explorarea ne-a costat 100 milioane Eur

– în perimentrul obţinut de noi pentru exploatare există 300 tone aur

– sub siturile istorice există 200 tone aur

– proximitatea zonei pe care o avem în exploatare este foarte atractivă din punct de vedere al zăcămintelor.

 

La Comisia Specială de la Parlament George Maior a spus că România trebuie să-şi evalueze singură zăcămintele.

[1] Exista trei mari tipuri de baraje: (1) In amonte – in cazul in care barajul este practic construit pe sterile, si depinde de stabilitatea acelor sterile; (2) In aval – cand barajul este o falca sprijinind sterilele, dar construit in sol; (3) Centrat – cel mai sigur design si care este construit foarte asemanator cu barajul din roca al unui rezervor cu material de suport atat in aval cat si in amonte.

%d blogeri au apreciat asta: