Der Gesetzeshüter

Germania: Sunt la vară-mea, ora 19-20. În apartamentul de deasupra noastră începe un chef cu muzică şi gălăgie.
– Sunt curioasă cum va fi la noapte şi cum veţi rezolva voi aşa o problemă, zic eu.
– Noi?! Noi avem administrator, el trebuie să se ocupe de toate problemele din bloc, care ar putea să ne deranjeze! De aceea poate părăsi blocul doar între orele 11-16. Altfel îşi pierde slujba.
Între timp un pahar trece prin dreptul ferestrei şi se sparge pe carosabil. Vară-mea:
– Ooo, acum e şi mai grav, aduc prejudicii circulaţiei publice.
După câteva minute o maşină a poliţiei se opreşte în faţa blocului, exact în proximitatea paharului spart. Îl văd, îl fotografiază şi blochează circulaţia. Der Polizist coboară tacticos din maşină, scoate o portavoce şi le spune ceva celor care chefuiau.
– Ce le-a zis?
– Să oprească muzica şi să coboare în cel mult 5 minute. Dacă nu va urca poliţistul.
Der Gesetzeshüter aşteaptă calm, cu ochii pe ceas. Exact după 5 minute, deschide portbagajul, scoate o puşcoace, urcă la vecinii de sus, şi după încă câteva minute, gălăgioşii ies cuminţi, cu mâinile la ceafă în şir indian. Între timp, mai apăruse şi o dubiţă simpatică, în care sunt urgent urcaţi. Dubiţa pleacă imediat.
– Bun, zic eu, dar de ce ţinea puşcoiul îndreptat împotriva lor ?!
– Da’ ce crezi că glumea ?! Dacă vreunul dintre ei făcea vreun gest aiurea, era ciuruit. Aşa se face ordine!
– Şi ce se va întâmpla acum?
– Dacă coborau de bună voie luau o amendă de 500 – 800 EUR. Aşa amenda este de 5.000 EUR. Peste noapte vor rămâne în arestul poliţiei.
– De ce?
– Ca să nu mai tulbure liniştea publică în această noapte. Li se asigură duş, televizor.
– Şi statului german îi convine asta?
– Da, pentru că cei 4 vor plăti cazarea. Tariful pentru o noapte petrecută în arest este echivalentă cu cazarea la un hotel cu patru stele.
Poliţistul sosit îniţial pune două semnalizatoare cu lumină intermitentă de-o parte şi alta a paharului spart şi pleacă.

SUA. Un prieten călătoreşte cu un american pe o autostradă cu multe benzi pe sens, nu ştiu în ce stat erau. Au 180 km/oră. Pe banda de siguranţă trece rapid un poliţist pe o motocicletă super. Sarcina lui este să asigure bunul mers al traficului.
– Şi cum poate interveni în traficul acesta dacă un conducător face probleme?
– Are un fluier foarte strident pe care îl foloseşte când ajunge în apropiere de respectivul conducător. Acesta trebuie să semnalizeze, să iasă cu prudenţă pe banda de siguranţă şi să oprească. Dacă nu o face poliţistul are dreptul să îl împuşte.

România politicienilor de 3 parale chioare. Mai mulţi ţigani din Craiova încing un chef cu muzică la maximum în mijlocul unei străzi. Este chemată poliţia, care vine. La observaţia unuia dintre poliţişti că e gălăgie, acesta primeşte un pumn în faţă, apoi, după ce cade la pământ i se mai administrează câteva lovituri.
Desigur, dacă vreun civil ar fi avut curajul să le atragă atenţia ţiganilor că gălăgia e prea mare, corecţia ar fi fost şi mai dură.

De ce diferenţa aceasta? Germania are politicieni care au făcut LEGI. În România drepturile poliştilor de autoparăre sunt foarte limitate. Iar procedura de utilizare a armelor de foc pentru reţinerea infractorilor este atât de complicată încât are succes numai dacă infractorii au afecţiuni grave ale picioarelor: ologi sau paraplegici. Noi avem repetenţi ai naţiunii şi statutul poliţistului rătăceşte prin parlament…

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: