Sfaturi pentru certareti, imbufnati, posaci… si anturajul lor

certăreți

Un cuvant aiurea… si te opresti intr-o tacere care poate dura ore sau zile. De ce aceste suparari? Si cum sa iesi din acest comportament distructiv? Ce este pasiv agresivitatea si cum sa o eviti?
Imbufnarea este ceea ce numim un sentiment de substitutie. In loc sa-si arate furia, care poate fi sursa de respingere, cel care se imbufneaza, se inchide de fapt in sine.
Imbufnarea ii serveste pentru a-l manipula pe celalalt si a-l pedepsi pentru ca l-a contrariat. O obisnuinta care, dupa toate aparentele, isi are radacinile in copilarie, atunci cand parintii nu tolerau nici plansete, nici furie si cand emotiile copilului nu erau recunoscute.
La varsta adulta, cel care se imbufneaza continua, fara voia sa, sa-l faca pe celalalt sa plateasca pentru incapacitatea sa de a-si exprima adevaratele sentimente de tristete, furie sau deceptie. Il culpabilizeaza si il invita sa faca eforturi ca sa-si dovedeasca afectiunea.

Un mecanism defensiv

Marie-France Cyr este profesor de psihologie la Universitatea din Que­bec, Canada. Ea spune ca exista doua tipuri de imbufnati: ofensivul si defensivul. Acesta din urma este un mare sensibil: „Cand se bosumfla, privirea sa trista si fixa este uneori ingrijorata si dezarmanta“.
E vulnerabil, se ofenseaza usor, dar tinde sa ascunda acest fapt. Si-a dezvoltat mecanisme extrem de puternice pentru a lupta contra fricilor proprii. Frica de ridicol, de a fi judecat, de a nu placea, de a fi in conflict… Frica de a trai.
„Imbufnarea nu este, astfel, o forma de ucidere a sinelui si a celuilalt?“, se intreaba Marie-France Cyr. „Nu serveste de fapt la inabusirea fricii de a trai si de a aprofunda relatiile cu cei pe care te imbufnezi?“

O strategie de manipulare

In cazul imbufnatului ofensiv, tacerea nu este un scut, ca in cazul defensivilor, ci o arma. „Este un manipulator care cauta sa-si controleze anturajul. Rupe tacerea pentru a-l face pe celalalt sa sufere si pentru a-l domina“, constata Isabelle Filliozat, psihoterapeut.
P., 47 de ani, nu i-a adresat niciun cuvant sotiei sale timp de mai multe luni, sperand ca aceasta va sfarsi prin a-l parasi. Imbufnatul ofensiv procedeaza ca si cum nu ar fi avut niciodata o relatie. Istoviti de suspine, ridicand din umeri, dispretuitori. „Ei ne imping sa ne indoim de propriile noastre perceptii pana la pierderea respectului de sine si la supunere“, confirma Marie-France Cyr.

Mutrele…

A face mutre in mod regulat este un joc riscant. Imbufnandu-ne pentru a-l pedepsi pe celalalt sau pentru a ob­tine dovezi de dragoste, putem pro­voca respingerea. Este mai bine, deci, sa evitam sa intram in aceasta spirala, „identificand credintele ira­tio­nale care ne motiveaza imbufnarea“, precizeaza Marie-France Cyr.
„Cre­dinta ca este imposibil sa ne facem intelesi daca suntem diferiti, ca, daca ne opunem la ce spune sau face o persoana, ne opunem persoanei, ca nefericirea vine din cauza celorlalti si nu din cauza atitudinii noastre.
Singurul mijloc de a abandona acest comportament gresit este sa clarificam asteptarile fata de cei apropiati si sa ne afirmam doleantele“, conchide psihologul.

Ce este de facut?

Evacuati prea plinul emotional

Daca preferati sa va imbufnati, mai degraba decat sa va pierdeti mijloacele exprimandu-va mania ori supararea, procedati in doi timpi. Mai in­tai, descarcati-va feriti de priviri: mergeti, alergati, urlati sau „bateti“ o perna pentru a va elibera agresivitatea.
Si daca sunteti tristi, plangeti pe saturate. Atunci cand veti reusi astfel sa dimi­nuati presiunea, uitati de tipete si lacrimi si incercati sa vedeti clar ce anume va contrariaza.

Vorbiti cu altcineva

Considerati-l pe interlocutorul vostru un aliat. Cu alte cuvinte, odata ce va veti recapata calmul, abandonati optiunea de a tacea si vorbiti. Spuneti-i, de exemplu, partenerului: „Am acest obicei si stiu ca asta nu duce nicaieri. Cand ma imbufnez, ia-ma in ­brate“.
Sau informati-va anturajul ca aveti nevoie sa va retrageti putin, inainte de a explica ce va nemultumeste. Ceilalti nu mai sunt nevoiti sa suporte starea voastra proasta si aveti o portita de iesire.

Sfat pentru anturaj

Nu intrati in jocul imbufnatului care incearca sa va culpabilizeze ori sa va faca sa va iesiti din fire. Spuneti persoanei ca ati observat ca se imbufneaza. Invitati-l sa se exprime prin intrebari deschise, dar nu reveniti asupra presupusului motiv al imbufnarii.
Aceasta nu ar face decat sa-l indemne sa continue. Aratati-i ca asteptati un raspuns, dar cu rabdare si fara agresivitate. Puteti sa si glumiti, dar, atentie, sa nu il ridiculizati! Acea persoana trebuie sa simta ca vreti sa o faceti sa rada si nu ca radeti de ea.

Daca te certi mereu, cu toata lumea…

O critica inversunata, o intarziere neprevazuta si iata-i nervosi si pusi pe harta. Cum se explica acest comportament? Ii aducem in centrul atentiei pe certaretii notorii.

Sfaturi pentru cei din jur

Individul are un mesaj de transmis, dar manifesta prin disputele sale o dificultate in a-l exprima. 1. Sa il lasi sa se elibereze, chiar daca afirmatiile sale ranesc. Nu ii porunci sa se calmeze, ci asculta-l, spunandu-i „te inteleg“. 2. Reformuleaza in fata lui propriile-i afirmatii intr-un mod mod pozitiv si pe un ton mai calm. 3. Intreaba-l despre motivele furiei sale.

Exista mai multe explicatii pentru o fire pusa mereu pe cearta

1. O stima de sine scazuta. Relatiile cu ceilalti ne informeaza asupra locului pe care il avem in societate, a influentei pe care ne-o dorim, a dragostei sau recunostintei pe care o cerem. Aceasta nevoie de recunoastere se poate traduce printr-o forma de dependenta fata de celalalt, care-l fragilizeaza pe cel care are nevoie de ea. Daca astepti ca o alta persoana sa iti legitimeze existenta, inseamna sa-i dai o putere imensa asupra echilibrului tau interior. Din momentul in care ne simtim amenintati, apare conflictul. Programarea neuro-lingvistica (PNL) numeste „referinta externa“ aceasta tendinta care consta in a cauta respectul in exterior, mai degraba decat in propriile resurse. Nesigur in stima de sine, individul reactioneaza la cea mai mica remarca – de unde, tendinta de a dezvolta agresivitatea si de a intra in conflict, un alt mod de a urla: „Iubiti-ma!“

2. Prelungirea, la varsta adulta, a comportamentului atotputernic prezent in mod natural la copii. In viziunea analizei tranzactionale, atotputerea este definita ca promisiunea de a-si vedea implinite toate nevoile. Nou-nascutului i se pare normal ca mama sa fie disponibila pentru el in totalitate. Crescand, acesta realizeaza ca ea nu este o prelungire a sa: el invata sa diferentieze satisfacerea nevoilor sale. Sau se poate intampla ca adultul sa refuze sa vada realitatea cu toate obligatiile ei. In acest caz, orice dezacord este resimtit precum o respingere a propriei persoane, orice opozitie fata de un proiect este o amenintare. Intr-un fel, adultul regreseaza la stadiul de copil, care urla, loveste si musca atat timp cat nu i se da jucaria.

3. O emotie interzisa in interiorul familiei. Furia cauzata de ranirea amorului propriu, de umilire, devalorizare etc. e refulata. Ea va sfarsi prin a se intoarce asupra sa ori asupra altor persoane. Totul se petrece ca si cum acel om devine infirm in capacitatea lui de a-si controla aceasta emotie pe care nu a invatat-o, pentru ca i-a fost interzisa. Aceasta furie, controlata ani buni, reapare mai tarziu in forma ei bruta si se poate declansa in orice moment si in orice situatie. Alte emotii, precum frica sau tristetea, au fost interzise. Obisnuindu-se sa le ascunda, individul le poate substitui cu o alta: furia, exemplul clasic de stres devenit iritare.

Ce e de facut?

Invata sa iti exprimi sentimentele ca un adult. Sa fii atent la emotie si sa o accepti. Adica discerne sentimentul autentic si intelege-i motivele. Atunci este posibil sa-l exprimi intr-un limbaj acceptabil pentru celalalt si nu in forma bruta.

Distanteaza-te de propriile actiuni

Atunci cand te identifici prea mult cu acestea, remarcile altora sunt pentru tine si semne de indoiala. Spune-ti ca esti mai bogat decat orice critica primita. Putem in orice moment, sa reactivam amintiri pozitive pentru a analiza cu luciditate sursele conflictelor si a nu mai face din ele o drama. Concentrandu-te pe analiza, dezamorsezi explozia furiei.

Pune in dialog diferite parti din tine

Programarea neuro-lingvistica sustine ca orice actiune are o intentie pozitiva. Chiar si furia. Cu toate acestea, o alta parte din tine ar vrea sa traiasca relatiile intr-un mod constructiv. Aloca-ti timp pentru a pune in legatura cele doua parti, cheia se afla in compromis: este legitim sa iti exprimi furia, dar fara agresivitate.

Autor: Iuliana Alexa

Substanta cea mai benefica omului, nimeni nu spune nimic deoarece costa doar 50 de centi iar companiile farmaceutice nu pot avea profit!

bicarbonat

Care este substanta cea mai benefica omului? Indicii: e o sare, e naturala, economica, nu este vanduta in farmacii si nu este monopolizata de marile corporatii. Este vorba despre bicarbonatul de sodiu. In continuare va enunt cele 53 de intrebuintari:

Bicarbonatul de sodiu şi sănătatea

1. Poate fi folosit ca antiacid – calmează arsurile stomacale şi balonările. O linguriţă de bicarbonat de sodiu se amestecă cu un pahar de apă.
2. Un bun antiperspirant. Se aplică sub formă de pudră la subraţ, etc, pentru a evita mirosurile neplăcute.
3. Albeşte dinţii. Este recomandat ca o dată pe săptămână să te speli pe dinţi cu bicarbonat – elimină bacteriile din gură, previne apariţia cariilor, curăţă dinţii pătaţi.
4. Poate fi folosit ca scrub pentru faţă şi corp. Se face o pastă din bicarbonat şi apă, se masează blând pielea. Este de ajutor şi celor cu acnee.

masca
5. Adaugă o ceaşcă de bicarbonat în baie şi vei avea o piele mai catifelată. Este bun şi împotriva psoriazisului.
6. Bicarbonatul de sodiu este un bun remediu împotriva înţepăturilor de insecte sau arsuri solare.
7. Înlătură mirosurile neplăcute de pe mâinile tale.
8. Două linguriţe de bicarbonat de sodiu în cada bebeluşului vor ajuta la dispariţia iritaţiei provocate de pampers.
9. Bicarbonatul în cadă ajută la înlăturarea iritaţiilor pielii şi în cazul unui adult.
10. Gargara cu o jumătate de linguriţă de bicarbonat de sodiu în apă îţi împrospătează respiraţia, dar şi previne apariţia aftelor bucale şi ajută la vindecarea lor.
11. Pune puţin bicarbonat în şamponul tău şi vei scăpa de problemele pielii sau ale părului gras. Un amestec de apă caldă, puţină lămâie şi bicarbonat de sodiu împrospătează părul celor care au dread-uri.

spalat
12. Bun pentru mâinile crăpate de vânt.
13. Este bun şi în cazul în care te-a atins meduza pe piele. Bicarbonatul de sodiu înlătură veninul şi durerea.
14. Ajută la desfundarea nasului. Se pune o linguriţă de bicarbonat de sodiu în picăturile de nas.

Bicarbonatul de sodiu în casă şi maşină

15. Florile din vază se păstrează proaspete mai mult timp dacă adaugi în apă o linguriţă de bicarbonat de sodiu.
16. Absoarbe mirosurile neplăcute din frigider.
17. Dacă este pus în scrumieră va reduce mirosul neplăcut de ţigară.
18. Presară bicarbonat de sodiu în încălţăminte şi şosete pentru a elimina eventualele mirosuri deranjante.
19. Pe un burete umed pune puţin bicarbonat de sodiu şi şterge parbrizul maşinii tale.
20. Hainele înmuiate în apă cu bicarbonat vor scăpa de mirosurile neplăcute.
21. Trage-l cu aspiratorul pentru a scoate mirosurile neplăcute din cameră.

aspirator

22. Poţi face săculeţi parfumaţi de cameră din bicarbonat de sodiu şi sare de baie parfumată.
23. Dă viaţă pensulelor întărite – amestecă o ceaşcă de bicarbonat cu 1/4 ceaşcă de oţet şi aproape 2 litri de apă. Pui amestecul pe foc şi fierbi pensulele.
24. Presară bicarbonat de sodiu pe la colţurile casei, pereţi, pentru a scăpa de furnici, gândaci şi alte insecte nedorite.
25. Presărat prin grădina de zarzavaturi, bicarbonatul va ţine la distanţă iepuraşii.
26. Presară bicarbonat de sodiu pe pământul unde cresc roşiile şi le vei da o dulceaţă nemaipomenită legumelor roşii.
27. Presară bicarbonat în litiera pisicii pentru a absorbi mirosurile neplăcute.

pisica

28. Presărat pe blana animalului tău de casă, îi fa conferi strălucire pielii şi blăniţei. Nu se pune mult bicarbonat şi se perie bine blăniţa pet-ului.

Bicarbonatul de sodiu în bucătărie

29. Este substituent al prafului de copt. Se amestecă cu oţet.
30. Spală fructele şi legumele cu bicarbonat de sodiu.
31. O linguriţă de bicarbonat adăugat în apa în care fierbe puiul sau găina va grăbi procesul de frăgezire al cărnii.
32. Pentru a fi mai digerabile, pune boabele de fasole în bicarbonat de sodiu.

omleta

33. Mirosul de peşte de pe mâinile tale va dispărea dacă te speli cu bicarbonat. La fel poţi presăra şi pe carnea de peşte pentru a mai scoate din mirosul specific.
34. Omleta va ieşi mai pufoasă dacă adaugi jumătate de linguriţă de bicarbonat de sodiu la fiecare trei ouă folosite.
35. Reduce aciditatea din preparatele culinare cu roşii. Presară puţin bicarbonat peste.

Bicarbonatul de sodiu, un agent de curăţare

36. Adaugă o ceaşcă de bicarbonat de sodiu în toaletă, lasă să acţioneze o oră, apoi clăteşte. Când va curăţa vasul de toaletă va elimina şi mirosurile neplăcute.
37. Foloseşte-l la curăţarea chiuvetei, dusşului, căzii, obiectelor plastice sau de porţelan.

baie

38. Amestecat cu apă îl poţi pulveriza pe geamuri şi oglinzi, pentru a le curăţa.
39. Bicarbonatul de sodiu înlătură grăsimile de pe farfurii, oale, etc.
40. Curăţă covoarele – presară bicarbonat, freacă uşor, apoi lasă să acţioneze ori o oră, ori peste noapte. La sfârşit foloseşte aspiratorul pentru a curăţa locul.
41. Pune puţin bicarbonat şi în maşina de spălat rufe. vei avea rufe mai curate.
42. Fă o pastă din apă şi bicarbonat apoi şterge obiectele din inox sau crom.
43. Înlătură zgârieturile sau urmele de creion de pe pereţi.
44. Bicarbonatul curăţă încălţămintea.
45. Curăţă bine şi frigiderul, cuptorul cu microunde, cutorul aragazului, etc.
46. Spală bine şi sticlele pe care le refoloseşti.
47. Pasta de bicarbonat curăţă bine suprafeţele de marmură.
48. Foloseşte-l şi atunci când vrei să scapi de anumite mirosuri neplăcute din cuptorul cu microunde, frigider, termos, etc.
49. Combină-l cu apă fierbinte şi spală cu acest amestec biberoanele bebeluşului.
50. Curăţă bine canalizarea. Pune bicarbonat, lasă-l să acţioneze, apoi clăteşte bine cu apă.

frigider

51. Curăţă protezele dentare.
52. Pasta de bicarbonat curăţă suprafeţele care au corodat (de la baterie, etc).
53. Curăţă bine bijuteriile.
https://www.facebook.com/groups/diasporarounita/

Cum sa ma iert pentru o greseala din trecut

cum să mă iert

Probabil ca pana cum ai observant deja ca iti este mult mai usor sa accepti scuzele cuiva, sa ii intelegi motivele pentru care poate totusi a gresit fata de tine, sa simti chiar compasiune fata de persoana respectiva si in acelasi timp sa iti fie aproape imposibil sa te ierti pe tine insati pentru o greseala de-a ta. Ti s-a intamplat asta?
Daca da, atunci sa stii ca fiecare om de pe aceasta planeta are la un moment dat in viata sa asemenea sentimente. Faptul ca nu te poti ierta pentru o greseala, o decizie sau o actiune din trecut, creeaza in prezent sentimente de confuzie, vina, regret, durere, tristete si neacceptare de sine care in final conduc la o autosabotare continua in orice faci. Si ce este si mai trist, acestea se perpetueaza si in viitorul tau si asa apar fricile pentru orice schimbare din viata ta.
Implicatiile faptului ca nu te ierti pentru o greseala din trecutul tau sunt foarte mari si pe termen foarte lung, ceea ce isi pune o amprenta puternica de tristete asupra ta atat in prezent cat si in viitor!
Cum? Foarte simplu: iti afecteaza in sens negativ stima de sine, increderea in tine, te blocheaza in a actiona, esti coplesita de frici, spaime si fobii si, poate cel mai grav, incepi sa crezi ca nu meriti sa fii fericita, iubita si ca meriti sa fii pedepsita pentru ceea ce ai facut. Si cel mai adesea acestea sunt dialoguri ascunse in interiorul tau, in subconstient iar tu nici macar nu esti constienta de ele.
Dar daca ti se intampla adesea sa fii trista fara vreun motiv anume, sa ai ganduri negre, sa ai o dependenta fata de alcool, tutun, droguri, cumparaturi, oameni… sa ajungi in situatii in care esti ranita fizic sau emotional, sa critici si sa te critici foarte mult sau sa suferi de o boala, este posibil ca in spatele acestora sa se afle de fapt resentimentul tau fata de tine insati, fata de o greseala de-a ta din trecut.
Da, sa te ierti pe tine este un factor important in dezvoltarea ta personala si prefesionala. Te elibereaza de orice frica si ganduri negative, si te motiveaza sa iti doresti sa iti fie bine, iti seteaza subconstientul sa identifice oportunitatile din viata ta si sa fii fericita cu alegerile pe care le faci.
Te face omul bun care iti doresti sa fii, te apropie de potentialul tau imens, de unicitatea si genialitatea care exista in interiorul tau. Si te ajuta sa iti rezolvi problemele si sa iti transformi visele in realitate.
Si poate cel mai important, atunci cand te ierti pe tine, iti dai voie sa fii fericita, sa simti pace interioara, sa te iubesti pe tine insati, sa fii autentica si sa te bucuri de fiecare clipa. Si sa fii o inspiratie pentru cei din jurul tau!
Asadar, iertarea este fundamentul pe care iti poti cladi prezentul si poti construi cu incredere viitorul tau! Dar cum sa faci asta? Cum sa te ierti pe tine insati pentru o greseala din trecut? Iata mai jos cateva sugestii…

Identifica si accepta-ti emotiile

Este primul pas pe care il poti face foarte usor. Petrece timp cu tine si sesizeaza ce emotii ai, pot fi emotii de genul: furie, suparare, tristete, resentimente, invidie, ura… si accepta-le ca sunt in interiorul tau si ca sunt doar o parte din tine. In loc sa te lupti cu ele, sa le negi si sa te prefaci ca nu exista, poti alege sa le accepti. Prin simplul fapt ca le-ai acceptat, 90% problema este rezolvata. Mai raman 10% pe care ii poti finaliza prin actiunile diferite pe care ti le sugerez mai jos.

Accepta idea ca ai facut ceea ce ai putut mai bine la acel moment

Da, este eliberator sa realizezi ca la acel moment din viata ta erai la un anume nivel de dezvoltare, aveai o anumita stare, era un context specific si unic si tu ai facut ceea ce ai putut mai bine atunci.
Chiar daca acum ti se pare ca ai facut o mare greseala, aminteste-ti totusi ca situatia si tu erati diferite. Ia o coala de hartie si noteaza ceea ce s-a intamplat atunci, cu cat mai multe amanunte iti aduci aminte. Chiar daca te simti trista sau suparata pe tine, pune totul pe hartie, ca pe o poveste din viata ta.

Reediteaza ceea ce ai facut atunci prin ceea ce esti tu acum

Pentru ca nu poti schimba faptele din trecut dar poti schimba perceptia ta asupra acestor fapte, da-ti sansa de a te repozitiona fata de acest trecut. Ia o coala de hartie si scrie cum ai proceda acum daca ai trece prin situatia de atunci, ce ai face diferit, ce lectie ai invatat si cum te-a ajutat aceasta experienta, ce ai invatat din ea.

Cere-i iertare persoanei careia i-ai gresit. Implica-te in actiuni caritabile!

Este un proces simplu. Daca i-ai gresit cuiva, cere-i iertare. Cum? O poti contacta direct sau ii poti scrie o scrisoare in care iti asumi si iti ceri iertare pentru ceea ce s-a intamplat. Daca persoana respcetiva a decedat, scrie-i o scrisoare de iertare si apoi pune-o la posta fara destinatar, sau fa un ritual prin care iti imaginezi ca i-o citesti si apoi arde-o, stiind ca ai fost iertata.
Daca ai gresit fata de tine insati, procedeaza la fel, scrie-ti o scrisoare si apoi trimiteti-o prin posta. Si cand o primesti, primeste si scuzele ca si cum le-ai primi de la prietena ta cea mai buna.
Si implica-te in actiuni caritabile, devino voluntar sau fa donatii. Cumva sa iti rascumperi greseala printr-o forma materiala te ajuta foarte mult… sa daruiesti acum fara sa astepti ceva in schimb, sa lucrezi la karma ta buna.

Inceteaza sa te mai pedepsesti! Accepta-te si iubeste-te!

Da, este esential! Petrece 30 minute cu tine in fiecare zi si devino constienta de obiceiurile daunatoare prin care te pedepsesti singura. Acestea pot fi: te critici foarte mult, incurajezi dependentele, faci lucruri care stii ca iti fac rau, te inconjori cu oameni care te ranesc, iti refuzi bucurii etc
Apoi, incepe antrenamentul iubirii si acceptarii de sine. Pentru ca indiferent ce crezi, esti o persoana minunata! Meriti sa fii fericita, iubita si sa traiesti viata frumos. Orice ai facut in trecut, acum, in prezent ai sansa de a fi asa cum iti doresti.
Fa ceea ce iti place, da atentie pasiunilor tale si antreneaza-ti gandurile pozitive si o stare de bine si optimism. Ai grija atat de exteriorul tau cat si de interiorul tau si rasfata-te!

Fa din iertare o calatorie, un nou mod de viata, nu o destinatie

Si foarte important, acum ca ai descoperit iertarea, antreneaza-te in fiecare zi sa te cureti de orice pata din trecut, si sa contribui in mod armonios la noua ta implinire sufleteasca.
Pentru ca Poti si Meriti! Si asa iti dai voie sa fii autentica, cu o pace interioara profunda si sa iti vina usor sa actionezi dupa cum simti si in concordanta cu gandurile tale. Zi dupa zi!

Autor: coach Loredana Latis
http://www.loredanalatis.ro

Simptome ale unui mariaj sortit divorțului

Simptome ale unui mariaj sortit divorțului

În spatele preludiului unui divorț se ascund patru mari comportamente distructive, care îi pot împiedica pe partenerii unui cuplu să își țină promisiunea rostită cu entuziasm, de a rămâne împreună „la bine și la greu până când moartea ne va despărți”, este de părere dr. John Gottman, de la Universitatea din Washington.
În lucrarea De ce căsătoriile reușesc sau eșuează, expertul denumește acești patru factori, în mod sugestiv, „cei patru cavaleri ai Apocalipsei”. Astfel, drumul către divorț este pavat cu atitudini defensive, critică, blocaj emoțional și dispreț, susține dr. Gottman, care și-a dedicat zeci de ani în scopul cercetării domeniului relațiilor, căsătoriei și divorțurilor. „Aceștia prezic divorțul prematur, în medie, la 5,6 ani după nuntă.”

Cei patru „cavaleri ai Apocalipsei” în relația de cuplu:

Critica. Discuțiile aprinse și sincere purtate pe marginea divergențelor și problemelor apărute în cuplu au rolul lor benefic în relație. Experții de a Universitatea de Stat Florida au observat că aceste dispute pot semnala partenerului comportamentele sale inacceptabile, lucru care poate conduce la o schimbare în bine. Însă atunci când aceste discuții sunt mai degrabă un atac la adresa celuilalt, nu o semnalare a comportamentului deranjant, atunci disputa se transformă dintr-o critică constructivă, într-una toxică. „Întotdeauna vorbești despre tine. Ești atât de egoist(ă)”, este un exemplu de critică nocivă care răcește relația, oferită de dr. Gottman.
Atitudinea defensivă. Sintagme precum: „Nu e vina mea, ci a ta” sunt extrem de periculoase pentru sănătatea relației armonioase de cuplu. Fabricarea de scuze sau pasarea responsabilității pentru un eveniment negativ ne împiedică să ascultăm doleanțele partenerului, sugerează Ordell Kemp, consilier pe dezvoltare personală. Drept urmare, atitudinea noastră de „autoapărare” îi conturează celuilalt senzația că numai el greșește și îi alimentează starea de furie, pentru că nu i se permite să enunțe lucrurile care îl deranjează în cuplu.
Blocajul emoțional. Acest comportament se traduce prin lipsa implicării emoționale în interacțiunile cu partenerul. „Când blocajele apar regulat, te retragi singur din căsătorie, în loc să te implici în rezolvarea problemelor. Blocajul este o trăsătură foarte periculoasă, deoarece te determină să îți abandonezi emoțional partenerul și să lași problemele nerezolvate”, scrie Kemp.
Disprețul. „Este cel mai important simptom al divorțului și trebuie eliminat”, subliniază dr. Gottman. Acest comportament, opus respectului față de partener, poate degenera adesea în violență verbală, jigniri și atitudini ostile. Există patru modalități prin care transmitem disprețul nostru partenerului, scrie prof. Preston Ni, într-un articol pentru Psychology Today. Una dintre acestea este exact critica în care dispare granița dintre un comportament negativ și caracterul general al celuilalt. De exemplu, în locul unei jigniri generale aduse partenerului în urma unei greșeli („Nu ai făcut ce te-am rugat, nu ești bun de nimic”), o reacție constructivă poate fi benefică („Am observat că nu ai făcut acel lucru pe care te-am rugat să îl rezolvi”).

O altă metodă este reprezentată de acele fraze încărcate de critici, care încep cu „TU” și care, de regulă, transmit acuze sau instrucțiuni ce pot da naștere conflictelor: „Tu trebuie să înțelegi”, „Tu nu ești suficient de bun”. La acestea se adaugă acele declarații care exprimă o generalizare: „Niciodată nu faci…”, „Tot timpul greșești…”, „Cu toții știm că ești…”. Nu în ultimul rând, disprețul reiese din ignorarea sau micșorarea dimeniunii sentimentelor celuilalt sau chiar prin inserarea unor comentarii negative la adresa lor, subliniază prof. Ni. Din această categorie fac parte cuvinte precum: „Cui îi pasă ce simți tu”, „Exagerezi”, „Grijile/sentimentele/vorbele tale nu valorează nimic pentru mine”.
Colac de salvare pentru căsnicie
Celor patru factori care anunță declinul și sfârșitul căsniciei li se pot alătura și alte elemente care distrug relațiile romantice. O parte infimă dintre acestea include sfârșitul colaborării în echipă, absența compromisurilor, conflictele nerezolvate, renunțarea, apariția minciunilor în cuplu sau a înșelatului.
Deși nu s-a inventat o rețetă universală care să îți garanteze că vei trăi „fericit până la adânci bătrâneți” alături de persoana cu care ți-ai unit destinul, există o serie de „ingrediente” care consolidează legătura dintre parteneri. Unul dintre acestea se referă la modul în care cei doi privesc relația și felul în care se iubesc. Dacă ambii parteneri aleg să ofere, fără să aștepte sau să ceară nimic în schimb, atunci șansele de succes ale relației se măresc considerabil, este de părere Adam Grant, autorul cărții Oferă și primește: O abordare revoluționară pentru succes.
Multiple studii efectuate în scopul de a descoperi cum se atinge armonia în cuplu au arătat importanța concentrării atenției partenerilor asupra evenimentelor pozitive trăite, păstrarea unor standarde înalte cu privire la așteptările de la relație sau conștientizarea faptului că partenerul este responsabil doar de o parte a fericirii tale, iar restul depinde doar de tine.
Nu în ultimul rând, pentru păstrarea sănătății relației, devine vital ca fiecare partener să cunoască acele lucruri pe care celălalt, el sau ea, și le dorește în cuplu.

Miza reală a prezidențialelor

Cu atâția corupți și condamnabili în partid, alianța PSD consideră desigur că Legea amnistiei trebuie obligatoriu trecută pentru ca baronii să aibă libertatea de mișcare care să le permita să contribuie din greu cu mopuri și găletușe, kilul de mălai și ulei, la prezidentiale.
Populația asta adormită a început să aprecieze DNA-ul și justiția. Faptul că aproape zilnic vezi unul chemat la DNA începe să fie liniștitor pentru cetățeni, există lege și se aplică. Pușcăriabiliii țipă după Legea amnistiei în timp ce populația vrea tot mai mult DNA. Politicienii ăștia de trei parale chioare ar avea o concurență serioasă la alegeri, dacă DNA ar candida la ceva, indiferent la ce! Pentru politicienii corupți este imperios necesar ca justiția și DNA să fie compromise în ochii populației pentru ca legea amnistiei, care să facă din condamnabili fete mari, să fie vazută ca justă. Trebuia demonstrat ca Băsescu e cel care bagă politic în pușcărie oamenii politici și în particular baronii PSD.
Prezidențialele sunt despre și pe justiție și despre orientarea strategică a țării.. Acestea sunt mizele reale ale prezidențialelor, nu momâia care va locui în cotroceaua aurită.
Trist este faptul că PSD, deși nu poate să demonstreze nimic poporului la aceste teme stă bine în sondaje.
Trist este faptul că avem media pe care o avem.
Trist este faptul că oameni care au discernământ și ar putea judeca faptele, nu o fac și se lasă hipnotizați de media.
Trist este faptul că avem politicienii pe care-i avem.
Trist este faptul că populația doarme…

Unul s-a trezit. Felicitări, Ayan!

Din Proiectul privind Legea amnistiei și a grațierii:
Ce prevedere proiectul privitor la gratieri:

Se gratiaza in intregime pedepsele cu inchisoare de pana la 6 ani inclusiv, pedepsele complementare ale acestora (n.r. exemplu de pedeapsa complementara este interzicerea dreptului de a fi ales sau a ocupa o functie in stat) , precum si pedepsele cu amenda, aplicate de instanta de judecata.

Gratierea are efecte si asupra pedepselor a caror executare este suspendata conditionat, in acest caz, partea din termenul de incercare care reprezinta durata pedepsei pronuntate de instanta se reduce in mod corespunzator. …………………………………………………………………………………………………….
Ca aă arate că atunci când nu dorm, fac numai prostii, senatoarea PC Cristiana Anghel mai depune și ea un proiect lege de amnistiere, depus pe 13 iunie la Senat, care prevede graţierea pedepselor cu închisoarea de până la doi ani inclusiv, excepţie făcând persoanele care au săvârşit infracţiuni precum omor, lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, act sexual cu minor. Nu poți să spui decât că ori e proastă, ori e foarte proastă: unde a văzut ea pedeapsă de doi ani pentru omor sau lovituri cauzatoare de moarte?!
Iată ținta reală a proiectului de lege:
Potrivit proiectului, se graţiază în întregime pedepsele cu închisoarea de până la doi ani inclusiv, pedepsele complementare ale acestora, precum şi pedepsele cu amenda, indiferent de modalitatea de executare a pedepsei închisorii dispusă de instanţă.

Miloasă, senatoarea se gândește la toți politicienii cu dosare penale, unii ar putea lua mai mult de doi ani pedeapsă:
De asemenea, iniţiativa prevede că se graţiază cu o treime pedepsele cu închisoarea între 2 şi 5 ani inclusiv, cu o pătrime pedepsele cu închisoarea între 5 şi 8 ani inclusiv, o jumătate pedepsele aplicate persoanelor care au împlinit 60 de ani, femeilor gravide, persoanelor cu copii în întreţinere cu vârsta de până la 5 ani inclusiv, cu jumătate pedepsele aplicate persoanelor care, conform certificatului medical, sunt diagnosticate cu boli incurabile în fază terminală.
Cum mai există un proiect de lege privind grațierea, te întrebi care este motivul pentru care senatoarea mai depune un proiect privint aceeași grațiere, o citez pe doamna:
graţierea, act de clemenţă, este una dintre cele mai complexe şi interesante instituţii de drept penal, iar graţierea colectivă este un atribut care revine Parlamentului. „Graţierea reflectă imperativele umanismului şi este determinată de politica penală sau de raţiuni sociale faţă de anumite categorii de condamnaţi care nu reprezintă un pericol social ridicat.
Stimată doamnă senatoare. Văd că nu puteți dormi de grija infractorilor și a condițiilor în care aceștia trăiesc. La acest lucru ar fi trebuit să mediteze ei, înainte de a încălca legea. Vreți să le dați o mână de ajutor? Încercați să faceți în așa fel încât acolo, în penitenciar, fiecare om care a încălcat legea să muncească și să învețe o meserie.
Chiar nu mai avem nevoie de încălcători de lege în libertate.

Cum scoți un inel înțepenit pe deget

Cel mai probabil incercai cu sapun, margarina, ulei sau orice aluneca si ajungeai sa iti tumefiezi degetul de-a dreptul.
Uite insa o metoda geniala prin care nu te ranesti si prin care bijuteria iese fara probleme de pe deget.
Tot ce ai nevoie este o simpla ata.

Cat de mult poti vorbi despre tine la birou

cât de mult

Femeile au adesea greutati in a stabili o distinctie intre ceea ce este privat si ceea ce nu, poate datorita naturii lor mai emotionale.
De fapt, comportamentele sunt opuse: ori confesiunile sunt prea transparente, ori viata personala este tratata ca un secret de stat.
Multe mame ezita sa vorbeasca despre copilul lor bolnav sau despre o problema cu bona, pentru ca ar trebui sa ceara o zi sau cateva ore libere, ca si cand viata lor personala ar fi de neglijat, ori le este teama sa nu aiba probleme la serviciu.
Pe langa asta, cei care astazi isi revendica dreptul de a nu isi sacrifica viata de familie se gasesc in postura de a fi decredibilizati.
Un loc pentru emotie
Totusi, intr-o companie, locul informatiilor personale este pe punctul de a se schimba. Poate ca dificultatea sta in a evalua unde se afla pericolul?
In a aduce in discutie o nemultumire, cu riscul de a-ti pierde locul de munca? Faptul ca nu poti sa ii spui sefului „in sedinta m-ai discreditat, ma simt jignit si furios“ este o situatie extrem de toxica.
Din pacate jignirile, deceptiile, neintelegerile sunt totusi monede curente in relatiile de munca. Dincolo de sarcina pe care o avem de indeplinit, emotiile reprezinta materialul cu care lucram si pot fi punctul de plecare al multor suferinte.
Asadar, trebuie sa reusim sa vorbim despre ele pentru a castiga in respect si eficacitate.

Prinsi ca intr-o menghina intre echipe, care le reproseaza lipsa de disponibilitate si graba, si ierarhia care ii preseaza, adesea, managerii nu au constiinta efectelor create de propriul lor stres subalternilor.
Oamenii nu se mai deschid, sefii sunt transformati in dusmani, comunicarea nu va mai exista, iar randamentul muncii, desigur, va scadea.
Cu siguranta, teambuilding-urile detensionau situatia, seminariile de dezvoltare personala oferite de marile companii alungau norii negri ai neintelegerii.
Azi, pe timp de criza, cand s-au taiat fondurile pentru astfel de activitati, nu mai ramane decat bunavointa.
Si ma duc cu gandul la Ziua Bunavointei, celebrata de Psychologies in fiecare an pe 13 noiembrie, si la cele doua dosare speciale din editiile de noiembrie 2010 si 2011. Cum articolele noastre nu se demodeaza niciodata, merita recitite.

Din partea sefilor…?

Managerii de moda veche considera ca problema comunicarii se rezuma strict la permisivitate prin vorbitul la per tu, devenit regula in unele companii. Ei cred ca se aluneca foarte usor catre o forma de familiaritate ce conduce la situatia de a nu mai sti diferentierea intre regulile prieteniei si cele ale muncii.
Vinovata ar fi mai ales generatia intre 25 si 30 de ani, din categoriile IT, publicitate, presa, care tinde sa inlocuiasca relatiile de autoritate cu cele de amicitie. Iar daca apar situatii unde intelegerea intra in conflict cu exigentele muncii, iar scopurile firmei primeaza, apare sentimentul tradarii de catre cei considerati colegi buni.
Pe de alta parte, respectul se castiga, iar limitele se pot impune prin atitudine sau se autoimpun prin bun simt si educatie. Dar politetea sau „dumneavoastra“ nu castreaza confidentele ori buna relationare, la granita prieteniei.
Florina, 44 de ani, director de comunicare, este in fruntea unei echipe de 20 de persoane. Atunci cand asculta confidentele unui subaltern, se simte mereu panicata.
„Imi place sa fiu alaturi de oameni si sa ajut“, explica ea. „Insa ma inspaimanta teribil o idee: in ce moment, faptul ca te arati intelegator sfarseste prin a crea probleme de organizare?
Atentia pe care o acord unei anumite persoane va fi oare perceputa de catre ceilalti ca fiind favoritism? In ce punct empatia mea risca sa fie perceputa ca indiscreta sau deplasata? Persoana care tocmai mi s-a confesat se va feri apoi de mine?“
Multi isi pun problema reciprocitatii si nu doresc sa se simta obligati sa vorbeasca despre ei. Poate pentru ca nu simt asta, sunt mai discreti ori au un target al carierei bine stabilit, in care confesiunile nu sunt incluse.

Sorinei, 40 de ani, editor, nu ii place ca un sef sa se apropie prea mult. „Pentru ca nu ii pot raspunde ca unui prieten, sa ii impun anumite limite acolo unde eu consider ca ar trebui sa existe. Este deja destul de dificil sa stabilesti relatii bune de munca. Si daca ele se complica cu o pseudoprietenie, pe care nu te poti baza foarte mult…“

Ana, 29 de ani, educatoare, dimpotriva, apreciaza faptul ca directoarea gradinitei ii face confidente legate de viata sa profesionala: ezitarile pe care le are vizavi de un furnizor, deciziile asupra carora crede ca s-a inselat, teama de a comite greseli de management. „Pe mine ma ajuta foarte mult sa vad o sefa care nu pretinde ca se descurca tot timpul singura. O face mai umana, relationam mai bine, iar profesional ma simt mai confortabil“, spune Ana.

Posibile pericole

Dar de ce ne-am putea lovi prin aceasta transparenta? In primul rand, de manager, care, de multe ori, nu este pregatit pentru un asemenea tip de comunicare.
Foarte putini sunt formati in ceea ce priveste relatiile umane si, in principal, in gestionarea conflictelor. Din pacate, tendinta este de a impaca si capra si varza sau de a se da dupa cum bate vantul.
Apoi, ceea ce este cules intr-o zi sub pecetea confidentialitatii, poate fi divulgat a doua zi cuiva care nu trebuie sa aiba acces la acele informatii.
Si sa nu uitam de micile clanuri sau bisericute, care nu se supun regulii comune.
Poate exista atat din partea sefului, cat si din partea salariatilor, tentatia de a se face placut pentru a se pazi de eventuale reprosuri de incompetenta.
De unde si interesul de a se confesa unei persoane care va plasa confidenta intr-o perspectiva profesionala. Dar mult mai simplu si mai sanatos este sa cerem o intalnire decat sa ne confesam intre doua usi de birou.
Daca dificultatile familiale sau starile sufletesti sunt puse pe tapet, aceasta este o ocazie buna pentru reorganizarea muncii si gasirea unei metode de a lucra mai bine impreuna.
Discutia va avea cu atat mai multe sanse sa fie productiva, cu cat superiorul ierarhic va fi asigurat ca salariatul aspira, pe termen lung, sa isi regaseasca implicarea, in cazul in care anumite probleme personale ii afecteaza capacitatea si implicarea in munca.
Discutia anuala de evaluare este un moment in care aspectele personale pot intra in scena. Dar salariatilor le este frica, inclusiv de intalnirea cu Medicina Muncii, intrucat se tem ca, de exemplu, o anumita afectiune, ce tine de sanatate, i-ar face inapti pentru munca si ar fi concediati. Asa ca o ascund.
Extrem de periculos pentru viata lor, dar si pentru angajator sau personalul de la Medicina Muncii, care ar putea raspunde in fata legii in cazul unei nenorociri.
Schimbul informational trebuie facut in liniste, evaluand putin situatia: este persoana aceasta potrivita sa ma deschid? Momentul este prielnic? Interlocutorul este dispus sa asculte acum?
Se simte incomodat sau nu? Oricum, o conversatie initiata fara a sta pe ganduri este intotdeauna de preferat situatiei care se invenineaza si, in final, va fi descurcata tot prin dialog.

Editare de Catalina Cristescu, http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/job/cat-de-mult-poti-vorbi-despre-tine-la-birou-2074027/2

%d blogeri au apreciat asta: