POSTUL ADORMIRII MAICII DOMNULUI

POSTUL SFINTEI MARII incepe vineri, 31 iulie. Adormirea Maicii Domnului sau „Pastile verii” reprezinta cea mai importanta sarbatoare inchinata Sfintei Maria, iar pentru romani este si ocrotitoarea marinarilor, in mai multe orase fiind organizate procesiuni cu icoane si pelerinaje, dar si manifestari artistice.

Postul Adormirii Maicii Domnului incepe anul acesta vineri, 31 iulie 2015, deoarece ziua de 1 august cazand sambata, iar ziua de dinainte fiind zi de vineri, adica zi de post, dupa randuiala liturgica a Bisericii noastre se muta ziua de inceput a Postului Sfintei Marii de pe 1 august pe 31 iulie. Postul acesta (popular – al Santa-Mariei), care preceda sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, e randuit de Biserica spre aducerea aminte de virtutile alese ale Sfintei Fecioare si de postul cu care ea insasi, dupa traditie, s-a pregatit pentru trecerea la cele vesnice.

Se lasa sec in seara zilei de 30 iulie, deoarece cand aceasta data cade miercurea sau vinerea, se lasa sec cu o zi mai inainte; de asemenea, postul se prelungeste si in ziua sarbatorii insesi, daca aceasta cade miercurea sau vinerea, facandu-se dezlegare la untdelemn, peste si vin.

Postul Santa-Mariei este mai usor decat al Patruzecimii, dar mai aspru decat al Nasterii Domnului si al Sfintilor Apostoli.

Tipicul cel mare (cap. 35, p. 44) si invatatura pentru posturi din Ceaslovul mare (ed. cit., p. 707) prescriu ajunare lunea, miercurea si vinerea, pana la Ceasul IX, cand se consuma mancare uscata; martea si joia se consuma legume fierte, fara untdelemn, iar sambata si duminica se dezleaga la untdelemn si vin.

La 6 august (sarbatoarea Schimbarii la Fata), in orice zi ar cadea, se face dezlegare la untdelemn, peste si vin, dar in Pravila mare (glava 385) se da dezlegare la vin si untdelemn nu numai pentru sambete si duminici, ci si pentru marti si joi. In timpul acestui post se citesc in bisericile manastiresti, zilnic (alternativ),cele doua Paraclise ale Maicii Domnului din Ceaslov. (Informatii preluate din Liturgica Generala, pr. Prof. Ene Braniste)

Lipiciul de carne: secretul murdar al industriei alimentare!

O pudra alba care lipeste resturi de carne de vita, miel, pui si peste este vanduta la kilogram si este considerata “secretul murdar” al industriei de prelucrare a produselor din carne. Nu este insa o noutate, acest produs fiind folosit de ceva timp. Dar cate persoane vor sa stie daca cu adevarat ca isi maresc riscul de a consuma E. coli impreuna cu niste filet-uri “alese”?

Ce este “lipiciul de carne”? Cu siguranta ca nu poti sti daca il consumi si daca ii simti efectele nocive. Consumatori de carne de pretutindeni, cum v-ati simti sa stiti ca cineva lipeste niste resturi de carne dintr-un animal cu putin sange de porc si-l condimenteaza bine cu MGS(monoglutamat de sodiu)?

Te gandesti ca este o friptura de cea mai buna calitate sau un filet pe alese. Nici expertii nu pot face diferenta. Nu se rupe acolo unde bucatile sunt lipite, asa ca nu poti sti ca nu e vorba de o bucata intreaga de carne. Nu-ti poti da seama daca este carne transata sau un colaj toxic de 20 de resturi ieftine! Bucatarii folosesc aceasta enzima lipicioasa sub forma de pudra alba pentru a amesteca carnea si trebuie sa aibe grija atunci cand o prepara sa nu inhaleze substanta!

Este un secret bine ascuns pe care macelarii nu vor sa-l afli. Marii furnizori au fost surprinsi folosind acest “produs special cunoscut sub denumirea de lipici de carne” pentru a lipi portiuni ramase sau “resturi” de carne si a le vinde ca produse de calitate. De oicei sunt folosite tot felul de resturi de la diferite animale , resturi care ar fi fost probabil aruncate sau mixate in alte alimente complet nesanatoase precum mezelurile sau micii. In unele parti ale lumii nu exista nicio reglementare in privinta lipiciului de carne, deseori fiind ambalata in supermarketuri sub denumirea de carne “procesata” sau “reprocesata”.

Reglementari pentru lipiciul de carne “transglutaminaza”

Ce surpriza! In multe tari, chiar si in S.U.A., bucatarii nu trebuie sa-si faca griji. Nu se preconizeaza nicio reglementare la orizont prea curand; de fapt, nu exista reglementari nici pentru metalele grele din produsele de carne asa ca de ce ar strica oamenilor putin lipici ? Vita cu lipici – asta avem la cina!lipici de carne

Lasand gluma la o parte, lucrurile sunt mai grave decat par. Pudra respectiva este facuta dintr-un agent coagulant din sange de animal (de porc de obicei) si prezinta riscul de infestare cu bacterii adunate din mai multe bucati. Daca o pui in folie si o lasi in frigider jumatate de zi, ce obtii? Filet mignon. Abracadabra! Se intampla de zeci de ani si utilizarea sa este aprobata in multe tari.

Un filet (cu agent coagulant din sange) cu Alzheimer la domnul? O friptura (care poate produce cheaguri de sange si atacuri cerebrale) mai in sange sau bine patruns la doamna? Atentie – daca bucatile de carne lipite nu sunt bine gatite in interior, bacteriile existente in acele bucati nu sunt ucise, riscand contaminarea intregului tract digestiv.

Pe langa riscurile pentru sanatate si utilizarea sa lipsita de orice etica, folosirea lipiciului pentru carne este o minciuna. Este un puzzle din bucati de animale. Cine stie daca un consumator de carne de vita nu consuma de fapt porc, de exemplu?

Lipici de carne si pasta din resturi de carne tocata – Ce mai urmeaza?

Chiar daca unele firme producatoare evita sa foloseasca lipiciul de carne – transglutaminaza, exista voci printre autoritatile unor tari din occident care apara utilizarea sa, declarand ca prezentarea facuta de activistii pentru apararea drepturilor consumatorului este nedreapta si porecla de “lipici de carne” a fost aleasa pentru impactul emotional.

Dar nici nu conteaza ce spun autoritatile, pentru ca la scoala am invatat ca lipiciul nu este de mancat, iti da dureri de cap si de stomac – in plus, are un gust oribil. Foloseste-ti logica. Pune intrebari. Urmareste-ti starea de sanatate. Gandeste-te mai bine si fii mai atent la alegerile pe care le faci , in special la alimentele pe care le introduci in corpul tau!

Urmariti acest video pentru a vedea lipiciul de carne la lucru:

Surse:

http://www.dailymail.co.uk/news/article-2144981/How-chefs-use-meat-glue-pig-blood-stick-steaks-together.html

http://www.huffingtonpost.com/2012/05/11/gross-ingredients-processed-foods_n_1510516.html?ref=healthy-living

https://www.youtube.com

http://www.amazon.com

http://www.naturalnews.com/047448_meat_glue_transglutaminase_food_scraps.html – lipici de carne

Excrescențe cutanate.

excrescente_cutanate_gat (1)

Cum tratezi natural polipii fibroepiteliali, papiloamele virale, negii, verucile, papiloamele filiforme
Excrescentele cutanate sunt o problema comuna a pielii si oricine poate dezvolta astfel de semne. Cele mai multe nu reprezinta o problema serioasa de sanatate, insa pot fi deranjante si inestetice.

In categoria excrescentelor cutanate gasim: polipii fibroepiteliali, papiloamele virale, negii, verucile, papiloamele filiforme. In esenta sunt tumori cutanate bengine si cel mai frecvent se dezvolta in zonele unde exista contact cu piele cu piele si frecare, ca de exemplu, pleoape, subsoara, zona inghinala, gat sau sub sani.

Cum recunosti vegetatiile veneriene. Vezi si cum se transmite virusul HPV

Uneori sunt de culoarea pielii, alteori de culoare cafenie, chiar bruna, si adesea sint confundate cu alunitele. Unele atarna ca niste globuri in pomul de iarna.

Cum tratam excrescentele cutanate
In mod traditional, aceste excrescente sunt tratate prin cauterizare sau crioterapie. De asemenea, puteti apela si la remedii naturiste pentru a scapa de papiloame, veruci, negi si polipi fibroepiteliali. Iata cateva:

1. Ulei de oregano
Ulei de oregano este unul dintre remediile naturale cele mai puternice pe care il puteti folosi pentru o varietate de probleme de sanatate. Este un antibacterian foarte puternic, anti-inflamator, are proprietati anti-oxidative.

Se amesteca cateva picaturi de ulei esential de oregano cu cateva picaturi de ulei de nuca de cocos si se aplica pe zona cu probleme de 3 ori pe zi. Acest tratament poate dura ceva timp, dar veti vedea cum formatiunea isi schimba culoarea si in cele din urma se desprinde.

2. Ulei de arbore de ceai
Este folosit de secole ca un antibacterian puternic, antifungic, si compus antiseptic. Arborele de ceai functioneaza pe negi si alte semne de piele pe care le usuca, in esenta, din interior spre exterior. Tot ce trebuie sa faci este sa iei o discheta de bumbac, sa o umezesti cu putina apa, si sa adaugi cateva picaturi de ulei de arbore de ceai, apoi sa frecati usor pielea. Se repeta tratamentul de 3 ori pe zi, pana cand excrescenta se usuca si cade.

3. Latex de papadie
Seva laptoasa din tulpinile de papadie este foarte buna pentru a trata negii si alte papiloame, alunite si chiar eczeme.Trebuie sa aplicati latexul de 3 ori pe zi, pana cand formatiunea cutananta cade.

4. Suc de lamaie
Acidul citric din lamaie este un astringent puternic si descompune incet incet excrescentele cutanate. Prin simpla frecare cu suc de lamaie, de 3 ori pe zi, ele vor disparea in 3-4 saptamani.

5. Otet de mere
Tot ce trebuie sa faceti este sa spalati si sa uscati zona cu excrescente si sa plicati otet de mere, de 3 ori pe zi. Sau puteti tine o compresa, timp de 15 minute, de 3 ori pe zi. Daca simtiti furnicaturi, intepaturi, diluati otetul cu cateva picaturi de apa.

6. Usturoi
Usturoiul este un alt antibacterian puternic, antifungic si antimicrobian. Tot ce trebuie sa faceti este sa zdrobiti un catel de usturoi intr-o pasta sa aplicati atat cat este nevoie pe piele si sa acoperiti cu un bandaj. Lasati sa actioneze pe timpul noptii.

7. Ulei de ricin
Este unul din cele mai vechi remedii traditionale pentru aceste situatii. Ungeti excrescentele de 3-5 ori pe zi. De asemenea, puteti face o pasta din ulei de ricin si bicarbonat de sodiu pe care o aplicati pe piele, acoperiti cu bandaj si lasati sa actioneze peste noapte.

8. Suc de ceapa
Feliati o ceapa, presarati niste sare si lasati sa stea peste noapte. A doua zi, stoarceti sucul, inmuiati o discheta de bumbac si aplicati-o pe piele. Acoperiti cu un bandaj si lasati sa actioneze peste noapte.

Sursa: http://sanatate.bzi.ro/excrescentele-cutanate-descopera-cum-tratezi-natural-polipii-fibroepiteliali-papiloamele-virale-negii-verucile-papiloamele-filiforme-57418

Semnal de alarma! Raul pe care il facem fara sa stim copiilor nostri Interviu

Intr-un interviu acordat Ziare.com, Sorina Petrica a atras atentia asupra erorilor frecvente si grave pe care parintii, chiar animati de cele mai bune intentii, le fac in educatia copiilor lor pentru ca nu inteleg nevoile reale ale acestora.

Iar multe dintre aceste erori sunt consecinta faptului ca parintele nu isi intelege propriile emotii sau este prizonierul propriilor traume: „Noi ne vom afecta copiii in zone in care am fost afectati”.

Care sunt cele mai frecvente si mai neconstientizate greseli ale parintilor in raport cu copiii lor?

Una dintre erorile tipice este ca reactioneaza la greseala copilului prin retragerea afectiunii. Cand copilul greseste, cel mai adesea parintele pune distanta fizica si emotionala intre el si copil, nu mai priveste copilul la fel, nu-i mai zambeste, nu-i mai vorbeste.

Copilul invata in acest mod sa se identifice cu greseala, sa simta rusine si isi formeaza in timp convingerea ca e „defect”. Iar copilul care traieste frica de esec traieste si spaima de a nu fi abandonat.

Care e raspunsul corect la greseala copilului?

Copilaria se asociaza cu un proces intens de invatare. Orice proces de invatare implica in mod automat greseala. Asa ca raspunsul corect este cel in care parintele subliniaza ce a reusit copilul sa faca, oferind in acelasi timp sprijin pentru exersarea aspectelor care mai au nevoie de exercitiu pentru a fi invatate.

De exemplu, un copilul smulge jucaria din mana altui copil. In fata acestui comportament parintele trebuie sa vada ce abilitate ii lipseste copilului, ce abilitate trebuie sa-i construiasca pentru ca acest comportament sa dispara. In cazul nostru abilitatea necesara este sa formuleze cererea de a primi jucaria.

Dar, atentie!, invatarea comportamentala nu se produce pe loc, are nevoie de multa practica, de mult exercitiu. Trebuie oferite multe contexte in care copilul sa fie incurajat sa foloseasca alternativa comportamentala corecta fara sa fie pedepsit pentru ca nu o face. Daca va fi pedepsit si criticat, isi va pierde motivatia de a exersa comportamentul respectiv.

Un copil are nevoie de o luna de zile pentru a invata o abilitate simpla, precum formularea unei cereri, si a o aplica apoi spontan. Parintele trebuie asadar sa actioneze mai mult si sa vorbeasca mai putin.

Exista un moment cand pedeapsa devine totusi necesara?

Pedeapsa nu este eficienta. Nu il invata pe copil ce trebuie sa faca intr-o situatie viitoare. Pedeapsa este orice actiune a parintelui care sanctioneaza un comportament gresit fara a avea legatura cu acesta. Si cand copilul nu vede legatura logica intre cele doua, pedeapsa afecteaza relatia si faciliteaza lupta de putere cu parintele.

Daca sanctiunea are legatura cu comportamentul, ea ii dezvolta gandirea la consecinte: daca smulgi jucaria, ea ramane la celelalt copil. Aceasta legatura logica intre ceea ce face si ce primeste reprezinta baza disciplinarii.

Am observat ca in general copiii iubesc regulile poate chiar mai mult decat adultii. Asa este?

Regula aduce predictibilitate, iar aceasta le ofera siguranta. Un copil care traieste in mediu impredictibil traieste un nivel crescut de anxietate care se manifestata prin agitatie psihomotorie, neliniste, reactii emotionale intense.

Regula structureaza contextul de viata al copilului prin faptul ca ii arata ce anume asteapta parintele de la el. In plus, fiecare regula devine prin exercitiu un reper intern pentru ghidarea comportamentului viitor (autocontrol).

Ati vorbit de o eroare frecventa. Alta?

Adesea parintii disciplineaza in functie de propria dispozitie. Ceea ce penalizeaza cand sunt prost dispusi trec cu vederea cand sunt bine dispusi. Asta provoaca multa confuzie. Trebuie sa existe reguli si consecinte logice care decurg din incalcarea regulilor, instrumentele parintelui indiferent de dispozitia dintr-o zi sau alta.

Deseori insa disciplinarea se face in functie de obiectivul pe termen scurt, ignorand obiectivul pe termen lung, si asta e o alta eroare. Daca o fetita imbracata pentru gradinita isi varsa laptele pe ea si incepe sa planga, parintele are tendinta sa rezolve rapid problema, ii schimba rochia, ii spune sa nu mai planga, ii sterge lacrimile si gata.

Pe moment rezolva problema, dar ce nevoie are copilul pe termen lung? Important este ca aceasta fetita ajunsa adult sa stie sa isi gestioneze emotiile de disconfort. Ea nu va invata asta decat traind emotia de disconfort.

Deci parintele nu trebuie sa anuleze rapid disconfortul, ci sa ii explice copilului ce emotie traieste, ca este normal sa o traiasca, sa o lase sa si-o exprime prin plans, nu sa o indemne sa si-o reprime, si sa ii fie alaturi tot timpul.

Dupa ce copilul termina manifestarea emotionala, parintele o invata cum sa gestioneze situatia, de exemplu ii povesteste cum va fi spalata rochia patata cu detergentul pe care l-au vazut impreuna la televizor. Implicarea copilului in gasirea solutiei il ajuta sa se regleze emotional, dar nu sarim direct la solutie.

A patra eroare?

Felul in care parintele se raporteaza la emotiile copilului. Daca parintele are dificultati sa-si inteleaga si gestioneze propriile emotii ii va fi greu sa faca fata emotiilor de disconfort ale copilului. Noi ne vom afecta copiii in zone in care am fost afectati.

Se spune ca un copil e un elastic al parintelui catre propria copilarie.

Da, asa este. In relatia cu copilul, parintele poate avea in mod repetat reactii emotionale intense in raport cu anumite comportamente ale copilului. Fiecare reactie repetitiva arata un punct sensibil al parintelui, dar care poate fi si un punct de crestere al parintelui, daca el isi da seama ca reactia are legatura cu el insusi, nu cu copilul. Durerea mea ce spune despre mine?

Parintii care au teama accentuata de esec vor modela aceasta teama la copil. Sunt parinti care nu tolereaza plansul copilului pentru ca le este dificil sa isi tolereaza propriile emotii.

De exemplu, un parinte care foloseste preponderent logica si ii aduce frecevent argumente copilului va avea dificultati in a se conecta emotional cu el, efect al faptului ca partea aceasta nu a fost suficient exersata sau a fost inhibata.

Parintele care isi spune siesi ca nu e normal sa traiasca furie, frica, dezamagire asta ii va spune copilului, iar acesta va invata sa argumenteze impotriva propriilor emotii si nu se va dezvolta pe deplin, ca un avion care merge cu un singur motor. Emotia are rolul ei pentru a ne ajuta sa ne adaptam mai bine.

Exista parinti care isi trateaza copilul ca pe un apendice, nu fac diferenta intre persoana lor si persoana copilului. Ei vorbesc despre actiunile copilului la persoana intai plural: „am fost la gradinita”, „n-am mancat astazi”.

Acest parinte nu-l lasa pe copil sa mearga pe drumul lui. Copilului ii place ce ii place parintelui, face ce vrea parintele si se trezeste la varsta adulta ca toata viata a facut doar ce au vrut altii. Este o relatia simbiotica, sufoca personalitatea copilului.

Alt model este al parintilor care hiperprotejeaza copilul, nu il confrunta cu situatii dificile, il hranesc, il imbraca, ii fac dus pana la varste mari. Acesti copii invata neputinta si ajung in viata fara resursele necesare.

Situatia aceasta raspunde la o vulnerabilitate a parintelui, care nu-si vede propria utilitate si valoare decat in raport cu copilul. E mai ales problema parintilor care nu mai investesc in propria persoana si in viata de cuplu. Daca un om are o relatie buna cu el, o relatie de calitate in cuplu, va avea o relatie sanatoasa si cu copilul.

Ati invocat critica. Este o eroare?

Pana la 12 ani copilul nu invata deloc din critica, pentru ca nu are structurile cerebrale necesare ca sa proceseze informatia in sens invers. Deci pana la 12 ani copilul nu invata decat din feed-back pozitiv. Asta inseamna sa scoti in evidenta ce a reusit sa faca. Axandu-ne pe reusite, ii crestem motivatia de a exersa.

Cand criticam copilul in fazele incipiente ale invatarii ii distrugem increderea in el si ii afectam motivatia de a mai face. De aici scade exercitiul si automat performanta ramane slaba.

Vine parintele si spune: copilului meu nu-i place sa deseneze. Daca mergi inapoi descoperi ca atunci cand copilul a pus mana pe creion a fost criticat pentru diverse lucruri, i-au fost evidentiate nereusitele. Copiii, cand nu mai au motivatie, isi retrag efortul investit intr-o sarcina: nu vreau, nu stiu. Si ca adult, daca in fiecare zi ti se arata doar ce ai facut prost, te lasi de meserie.

Exista copii funciar buni si copii funciar rai?

Nu. Acelasi copil uneori are un comportament bun, alteori unul gresit. Copil cuminte, copil rau sunt etichete. Etichetarea este foarte nociva pentru ca seteaza un mod de a percepe persoana. Daca ii pun eticheta, voi fi cu mult mai sensibil la comportamentele asociate etichetei si le voi ignora pe cele contrare. In plus, stima de sine este dependenta de internalizarea etichetelor.

Copilul ajunge sa se defineasca in termenii folositi de adult la adresa lui, „bun” sau „rau”, si ajunge sa manifeste comportamentele asociate etichetei.

Cand copilul se comporta adecvat sau inadecvat, trebuie sa ne referim la ce face, nu la cum este. Daca ma raportez la cum este, il trimit in viata cu niste convingeri despre propria persoana care nu il ajuta, nici in sensul bun, nici in sensul rau, si va avea tendintele sa faca doar lucrurile care confirma eticheta. Iar daca e vorba de o eticheta buna, pentru a o pastra nu va face decat lucrurile pe care le stie, nu va mai risca sa invete ca sa nu greseasca si sa nu piarda astfel eticheta.

Cand laudam copilul, o vom face cu aspecte care sunt in controlul lui si pot fi schimbate: ai muncit foarte mult, ai ales o strategie corecta. In caz de esec, copilul il va explica prin aceste lucruri care pot fi schimbate: daca nu am reusit, nu e pentru ca nu sunt in stare, ci pentru ca n-am muncit destul.

Cata importanta trebuie acordata notelor de la scoala?

E o mare eroare sa valorizezi copilul in principal in functie de nota. In timp, copilul invata sa isi ia valoarea dintr-o singura sursa. Nota nu este totul in controlul unui copil. Conteaza si felul in care s-a simtit cand a fost evaluat, felul in care s-a simtit profesorul, locul evaluarii cu toti factorii distractori.

Apoi performanta e variabila, ea nu spune nimic despre valoarea personala a copilului, ci despre ceea ce a putut sa faca in momentul respectiv.

Notele sunt un instrument, care arata ce a reusit copilul si ce mai are de facut, nu un instrument de valorizare. Se recomanda ca niciodata recompensele sa nu fie conditionate de performanta scolara.

Studiile arata ca nu copiii de 9 si 10 se vor adapta cel mai bine la viata adulta, ci aceia de 7 si 8. Premiantii fac din scoala miza vietii lor si, daca ceva se intampla, clacheaza. Ceilalti se ocupa si de scoala, dar si de viata lor sociala, emotionala, interactioneaza mai bine, invata sa-si gestioneze mai bine emotiile. Abilitatile sociale si emotionale nu se invata prin vorbe, ci prin exercitiu.

Cimbrișorul, antibioticul SĂRACILOR – planta care tratează ALCOOLISMUL, calmează DURERILE și nu numai

cimbrisor (1)

Cunoscută la noi mai mult drept o plantă de leac, în ţările din vestul Europei este o foarte apreciată plantă aromatică, folosită într-o multitudine de preparate gastronomice. Supranumită şi antibioticul săracului, este eficientă în tratarea afecţiunilro şi chiar a viciilor.

cimbrisor

Cimbrișorul (Thymus serpyllum) este o plantă perenă, erbacee, la bază semilemnificată, din genul Thymus, cu flori purpurii sau roz și ciclam, rar albe, care înflorește vara-toamna. Este ruda sălbatică a cimbrului de câmp. Crește pe dealuri, pe pajiști sau pășuni alpine şi în locuri mai greu accesibile, precum stâncăriile.

Se folosește atât pentru condimentarea alimentelor, cât și pentru prepararea unor ceaiuri în medicina naturistă. Are o acțiune diuretică și antiseptică intestinală, dar se recomandă ca stomahic-aromatic în tusea spastică, convulsivă și astmatică.

Tratează alcoolismul
Persoanele dependente de alcool pot folosi cu succes infuzia de cimbrişor ca un remediu natural eficient pentru alungarea viciului. Dintr-un litru de apă clocotită şi un pumn de cimbrişor uscat se prepară o infuzie care trebuie sorbită câte puţin timp de 2-3 ore în fiecare dimineaţă. Ceaiul se bea neîndulcit şi în cantităţi mici, la câte 10-15 minute.

Stimulează apetitul
Consumat dimineaţa, ceaiul de cimbrişor stimulează apetitul. În acelaşi timp ajută la eliminarea paraziţilor intestinali, la tratarea constipaţiei, a enterocolitei şi a enteritei.

Tratează bolile psihice
Această plantă este extrem de benefică în tratarea nevrozei astenice, a depresiei, a anemiei, a epilepsiei şi a migrenelor.

Calmează durerile menstruale
Infuzia de cimbrişor ajută la calmarea durerilor menstruale şi a inflamaţiilor sânilor. În plus, stimulează secreţia bilei şi contracţiile vezicii urinare.

Tratează infecţiile pielii
Infecţiile şi afecţiunile pielii pot fi tratate cu infuzie de cimbrişor. Zonele afectate se spală cu apă fiartă în care a fost infuzată planta.

Tratează astmul
Cimbrişorul poate fi folosit cu succes şi în tratarea unor afecţiuni respiratorii, precum astmul, bronşitele, gripa, răguşeala şi tusea convulsivă.

Contraindicaţii
Consumul ceaiului de cimbrişor este interzis femeilor însărcinate, bolnavilor de ulcer, pielonefrită, hepatită, arterioscleroză coronariană şi cerebrală şi fibrilaţie auricurală. În caz de consum exagerat, duce la hiperfuncţia glandei tiroide şi la instalarea depresiei.

Vreți să scăpați de punctele negre de pe nas?

O metodă la îndemâna oricui, care necesită produse pe care oricine le are în casă, pare să fie eficientă în scoaterea punctelor negre. Iată de ce ai nevoie:
1 linguriță de pastă de dinți
1 linguriță de bicarbonat de sodiu
1 linguriță de apă minerală
Cum se procedează:
Procedeul este unul foarte simplu. Luați o dischetă demachiantă și îmbibați-o cu apă caldă. Țineți discheta pe zona afectată de puncte negre până când se deschid porii.

Mai mult: http://www.libertatea.ro/detalii/articol/scoti-puncte-negre-acasa-543019.html#ixzz3fkRQgTIR

BALSAMUL NATURAL DE RUFE IL GASESTI IN BUCATARIE! DISTRUGE ACARIENII

BALSAMUL NATURAL DE RUFE IL GASESTI IN BUCATARIE! DISTRUGE ACARIENII

Ne-am obisnuit ca hainele noastre sa fie pufoase, sa miroasa frumos si sa nu se electrizeze. Dar stiati ca balsamul de rufe este unul dintre cele mai toxice produse pe care le folosim in casa? In compozitia sa intra si neurotoxine, substante nocive pentru creier si sistemul nervos.

Balsamul rezista multa vreme in tesaturile hainelor, prelungind contacul pielii cu aceste chimicale daunatoare si crescand riscul de afectiuni ale sistemului nervos central, dureri de cap, ameteli, iritatii ale pielii si ale tractului respirator, cancer pancreatic, etc.

O alternativa sanatoasa la balsamul de rufe din comert este o solutie preparata din otet/bicarbonat si cateva picaturi de ulei esential. Unele uleiuri esentiale sunt dezinfectante, antibacteriene si antifungice, asa ca va vor ajuta sa igienizati si rufele. Spre exemplu, uleiul de arbore de ceai (tea tree) si eucalipt au proprietati accentuate de dezinfectare si antifungice; uleiul esential de portocala distruge bacteriile de la nivelul pielii, menta are proprietati antimicrobiene, scrie bzi.

Pentru a prepara un balsam de rufe 100% natural aveti nevoie de o ceasca de otet sau bicarbonat de sodiu ( 2-3 linguri) si intre 10-15 picaturi de ulei esential. Aromele le alegeti voi in functie de preferinte. Umpleti compartimentul special pentru balsam cu aceasta solutie, si asta este tot.

Daca veti folosi uleiul de eucalipt, vei distruge si acarienii. Adaugati 25 de picaturi de ulei de eucalipt la ciclul de spalare.

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

%d blogeri ca acesta: