Coaja verde de nucă

Nucile verzi sunt deosebit de importante în viața de zi cu zi și nu numai pentru consum și făcutul de dulceață, ci și pentru că le putem folosi în diverse leacuri pentru tot felul de afecțiuni datorită faptului că au un conținut ridicat de tanin și iod. Iată cum le poți utiliza și la ce boli ajută:

  1. Nucile reduc riscul de infarct

Nucul înflorește în mai, iar în iunie face frunzulițe, pentru ca în septembrie să aibă nuci. Nucile sunt extrem de bogate în substanțe nutritive precum calciu, fier, zinc, potasiu și vitaminele A, B, E și F. Inima, dar și sistemul osos,  au mare nevoie de acești nutrienți, dar și de antioxidanții din miezul de nuci, care reglează colesterolul din sânge și tensiunea arterială. Persoanele în vârstă ar trebui să consume nuci pentru că acestea întăresc vasele de sânge, iar vitamina E ajută la prevenirea atacului de cord.

  1. Coaja verde combate afecțiunile stomacale

Coaja verde a nucilor este de cele mai multe ori aruncată, mai important fiind miezul. Dar adevărul e că întocmai acele coji verzi sunt esențiale pentru a combate afecțiuni ale stomacului. Spre exemplu infecțiile intestinale acute pot fi tratate cu o soluție pregătită acasă din coji verzi de nucă. Folosim 5 lingurițe de coji de nuci verzi mărunțite pe care le adăugăm  în 300 ml de apă. Lăsăm la macerat aproximativ 10 ore, iar apoi strecurăm, urmând ca amestecul rămas să se fiarbă cu 300 ml de apă timp de 5 minute. Se recomandă consumul unui litru din acest amestec.

  1. Nucile verzi te scapă de negi

Scapă rapid de negi cu ajutorul nucilor verzi! Ce trebuie să faci: cojești câteva nuci și masezi zona afectată cu coajă verde. Aceste coji verzi sunt bogate în substanțe care tratează infecțiile. (iod și tanin)

  1. Nucile verzi tratează gastrita

Iodul din coaja verde de nucă ajută la tratarea bolilor de natură stomacală precum infecțiile intestinale și gastrita. Taie cojile verzi în 4, pune-le într-un borcan și adaugă puțin zahăr. Lasă totul la soare timp de 10 zile și apoi alte 10 zile la umbră. Adaugă apoi puțină țuică în borcan și lasă la macerat încă 10 zile. Strecoară apoi și ia câte o lingură din această pastă de 3 ori pe zi înainte de mesele principale cu 15 minute.

  1. Miezul de nucă ajută la infecțiile urinare

Miezul de nucă ajută la lupta împotriva infecțiilor urinare, dar și a tusei. Coaja macerată te va ajuta să scapi de nedoritele varice.

  1. Nucile verzi ajută sistemul nervos

Acizii grași, magneziul și vitamina B din compoziția miezului stimulează sistemul nervos, cercetările arătând că substanțele din miez ajută mult la tratarea multiplelor afecțiuni neurologice.

  1. Nucile verzi ajută la detoxifierea ficatului

Ia 20 de nuci mari și taie-le în mai multe bucăți. Pune-le într-un litru de alcool și lasă la macerat 20 de zile. După această perioadă poți arunca nucile și în lichidul obținut adaugi 3 cuișoare, o linguriță de scorțișoară, vanilie, coajă de portocală și 500g de zahăr dizolvat într-un litru de apă. Amestecul se ia după mesele principale timp de o lună.

Sursă: frunza-verde.ro

Regimuri recomandate de Valeriu Popa

file:///E:/Dan/Medicale/Valeriu_Popa/valeriu-popa-regimuri.pdf

Valeriu Popa – SFATURI

Sursa.http://frumoasaverde.blogspot.ro/2012/04/valeriu-popa-sfaturi.html

Frica micşorează diametrul vaselor de sânge, ca urmare a unei vărsări excesive de adrenalină în sânge. Acest fapt duce la o subalimentare a tuturor organelor, ceea ce provoacă boli de inimă, hepatită, impotenţă şi frigiditate sexuală, boli de piele, nevroze şi psihoze.
Când cineva te jigneşte, nu te răzbuna pe el și nu-l urî. Se cuvine să iertăm nu numai în gând ci şi cu sufletul. Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate. Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat ne putem vindeca de o boală gravă. Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume să fie binecuvântată. Această rugăciune va iradia iubire către întreaga lume, iar iubirea se va întoarce la tine din belşug.
Cum dăruieşti, aşa primeşti. Răzbunându-te, te faci egal cu adversarul. Iertându-l, te arăţi superior. Iertând, ne eliberăm pentru a ne putea înălţa. Să fim conştienţi că iertând, îi eliberăm pe cei ce ne-au greşit, deci oferim libertate. Alege calea iertării, pentru că numai ea desface rana încleştată în timp.Dependenţa naşte frică, îndoială, depresie şi supărare. Nu căutaţi plată, laudă sau răsplată, orice aţi face. Săvârşind ceva bun, pretindem imediat recompensă. Aceste dorinţe au ca rezultat suferinţă. Cu cât vă veţi intensifica dorinţele, cu atât va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere. Orice dorinţă, când se agaţă de tine, devine stăpânul tău. Când eşti mânios, mânia devine stăpânul tău, te acaparează complet. Astfel, în această stare, vei face lucruri pe care mai târziu le vei regreta.

Dependenţa naşte agresivitate, iar agresivitatea produce boală. Boala purifică sufletul omului şi îi fortifică sistemul imunitar. Dependenţa de dorinţe, frică, depresie şi supărare atrag gelozia. Cu cât este mai puternică dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea. Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă. Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor.

Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite, pentru că ele pot prelungi durata lor. Când nu vorbim cuiva despre problemele noastre, ne îndepărtăm de ele. Îndepărtarea este primul pas pentru depăşirea acestora. Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dvs. să nu căutaţi milă sau compătimire. Ţânţarii şi furnicile apar când este prezentă trufia. Când ţânţarul vă înţeapă este o umilinţă pentru dvs. El este de mii de ori mai mic decât dvs. şi reuşeşte să vă înţepe simţitor. În această situaţie, dacă nu vă enervaţi, trufia descreşte.

Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe încercaţi să nu aduceţi sentimentul acasă. Ieşiţi în stradă – cu deosebire în locurile înverzite – şi plimbaţi-vă. Nu faceţi din casa dvs. o groapă de gunoi energetic.

Dacă locuiţi de câţiva ani şi aţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel loc și iertaţi. Astfel, veți anula agresivitatea.
Dacă vorbim la telefonul mobil, în primele 30 de secunde organismul blochează influenţele negative, ulterior începe să cedeze lent. O convorbire telefonică ce durează mai mult de un minut se poate răsfrânge negativ asupra sănătăţii. De altfel, oricât ar părea de straniu, cel mai puternic pătimeşte nu zona capului, ci zona sistemului genito-urinar. După o convorbire de trei minute, are loc deformarea câmpului în zona capului, în zona sternului (adică are loc slăbirea sistemului imunitar) şi, de asemenea, în zona  primei chakre. O convorbire telefonică care depăşeşte un minut este de nedorit.
Mâncatul este un serviciu divin şi, ca atare, nu trebuie să se desfăşoare într-o atmosferă apăsătoare. Mâncarea ne poate da energii superioare dacă este gătită cu devotament. Cea mai bună mâncare, cel mai sănătos meniu natural, se transformă în otravă în corpul dvs. dacă atmosfera în care gătiţi (gândurile şi sentimentele) şi mâncați este tensionată.
Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte. Aceasta înseamnă că supraîncărcările nu trebuie să fie permanente şi în fiecare ocupaţie să găsim plăcerea. Dacă nu există plăcere, orice activitate se  transformă într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii.
Dacă un om fură şi înşeală pe alţii o viaţă întreagă, va fi pedepsit să suporte şi pagubele pe care le-a făcut  altora. În concluzie, cel care a făcut bine va recolta binele, iar cel care a făcut un rău fizic sau psihic va recolta răul.
Ataşamentul înseamnă alipirea sufletului de ceva sau cineva (părinţi, persoana iubită, copii, profesie, obiecte, daruri etc.). Ataşamentul faţă de cele pământeşti produce un uriaş rău lucrului de care ne ataşăm şi în același timp suferă şi cel ce se ataşează. Dacă omul se ataşează sufleteşte de: hrană, plăceri sexuale, casă, avere, bani etc. sufletul lui este cuprins de lăcomie, de ură şi frustrare. În această situaţie, el trebuie să piardă toate bunurile pentru a-şi purifica sufletul. Omul ştie foarte bine că nu va lua nimic cu sine în mormânt. Cu cât suntem mai ataşaţi de bunurile materiale, cu atât mai greu suportăm schimbările vremii şi suntem mai bolnăvicioşi.

Ataşamentul faţă de dorinţe duce la destrămarea relaţiilor familiale şi a acelora din afara familiei.
În dragoste, trebuie întotdeauna să existe o detaşare de omul iubit. Cu cât aveţi mai multe pretenţii, iritări şi nemulţumiri faţă de omul apropiat cu atât mai mult creşte dependenţa de el. Dependenţa de calităţile umane ne va omorî încetul cu încetul şi spiritul şi trupul. Când căsătoria este bazată numai pe atracţie sexuală, ea nu poate fi îndelungată. Când dorinţele slăbesc, intervine înşelarea, iar căsnicia se destramă.

Familiile întemeiate în primul rând pe prietenie şi respect sunt fericite şi durează. Un soţ trebuie să evite s-o transforme pe soţie într-o copie fidelă a sa. Fiecare om are personalitatea lui şi astfel de tentative sunt împotriva firii, ducând în timp la destrămarea cuplului. Nu-l consideraţi pe celălalt ca fiind un obiect destinat să vă servească, ci ca pe o fiinţă divină, cu individualitate şi cerinţe proprii.
Violenţa în familie vine din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână stăpân pe situaţie. Când controlezi o altă fiinţă, îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia. Astfel,  devii un vampir energetic. Ori de câte ori cădem în acest prost obicei, ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă. Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară. Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la ură, la dezastru. O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere. Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, nu merită să rămână împreună. Femeile din viaţa unui bărbat sunt doar începutul experienţei sale cu ele. Dacă îl părăsesc, situaţia trebuie acceptata ca atare şi mers mai departe, către o nouă experienţă. Cu cât ne concentrăm mai mult asupra vieţii noastre, cu atât îmbătrânim şi ne despărţim mai repede de viaţă.

Gelozia, de regulă, provoacă scăderea vederii, auzului, scleroza în plăci, traumatisme, diabet,  inflamaţii articulare. Dacă gelozia este grevată de trufie, atunci este de două ori mai periculoasă.

Atunci când soţia este geloasă, îşi critică în permanenţă soţul şi e nemulţumită de acesta, atunci ea amplifică brusc în propria persoană şi în copiii săi posibilitatea apariţiei unor afecţiuni. Gelozia şi supărarea unei femei generează tocmai acele afecţiuni care îi scurtează viaţa, apropiind bătrâneţea. Uneori, la femeie, gelozia, supărările şi pretenţiile pot fi atât de profunde încât soţul poate muri sau se poate îmbolnăvi grav. Bărbaţii geloşi şi femeile geloase nici nu bănuiesc că mutilează în primul rând sufletele copiilor lor şi că omoară copiii care încă nu au apărut pe lume. Ca să se nască un copil armonios, bărbatul şi femeia trebuie să se iubească unul pe celălalt.

Femeia geloasă şi supărăcioasă îşi atacă în plan subtil soţul. În această situaţie, soţul fie va fi bolnav în permanenţă, fie va deveni alcoolic, fie va divorţa. Dacă sunteţi gelos şi vă amplificaţi sentimentele agresive, puteţi avea probleme cu animalele – alergii şi boli contactate de la ele. De asemenea, veţi putea deveni obiectul agresiunii din partea animalelor.
Este mai bine să plângeţi decât să urâţi. Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dvs. înşivă, agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plângeți agresiunea apărută se distruge.
Dragostea are o mare putere de vindecare fizică, mentală, emoţională şi spirituală. Plăcerea de a bârfi, minţi şi răni alţi oameni provoacă efecte karmice devastatoare pentru sufletul care critică. El se condamnă singur să trăiască în închisoarea neliniştii interioare.
Adevărata cauză a narcomaniei şi alcoolismului este un nivel scăzut de iubire. Aceasta apare din cauza unor puternice frustrări, a reprimării dragostei faţă de oameni. Omul trebuie să înceteze să mai poarte supărare pe lumea din jur, să intre în armonie cu ea.
Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din univers. Gândul este cel care ne aduce pacea şi liniştea în suflet. Gândul este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră. Toate  gândurile negative emise plutesc în aer ca nişte mine ameninţătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs. O gândire sau o acţiune negativă este resimţită dureros de mii de organisme. De aceea, există o lege a naturii şi a ştiinţei conform căreia răul pricinuit altora ne face rău şi nouă înşine. De aceea străduinţa de a ne ierta duşmanii şi de a îndrepta spre ei numai gânduri de pace constituie un act protector pentru noi înşine.
Ca un bumerang, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu – gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente – se întorc la noi, producând efecte în câmpul nostru energetic. Nimeni nu poate face rău altuia fără să plătească. Când ne gândim la cineva, se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. De aceea, orice  gând rău reprezintă un atac  energetic care aduce un prejudiciu omului  respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul fără să ne dăm seama de acest lucru. Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieşi cât şi unui alt om.
Imaginaţia are puterea de a crea realitatea. Câmpul părinţilor începe să distrugă câmpul copilului şi acesta se va naşte bolnăvicios, fricos, obsedat. Faptele mamei şi comportamentul în timpul sarcinii determină soarta şi sănătatea viitorului copil. Părinţii le transmit copiilor o informaţie completă a comportamentului lor şi al strămoşilor lor. Această informaţie stă la baza formării corpului, caracterului, spiritului şi destinului viitorului copil. Principala informaţie ereditară se transmite nu numai genetic, ci şi prin intermediul câmpului. Mama este indisolubil legată prin câmp de copilul său şi de aceea  trăirile emoţionale ale mamei îl influenţează pe acesta. Dacă este vorba de ură, de separare de omul iubit, acest lucru va însemna o adevărată catastrofă pentru copil. Structura negativă a câmpului femeii determină multe din viitoarele nenorociri ale copilului. O ură puternică, nutrită în timpul sarcinii acţionează asupra copilului care se va naşte supărăcios sau cu tulburări de vedere sau auz. Dacă o femeie îşi reprimă sentimentele de iubire faţă de soţul ei, acest lucru se va răsfrânge neîntârziat asupra copilului. Să nu uitaţi că atunci când ucideţi iubirea, înfăptuiţi o crimă.

Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului, care poate determina diferite  neplăceri în viaţa, atât a celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă. Supărarea copilului pe părinţi, a părinţilor pe copii creează ruperea şi deformarea celor mai fine structuri energetice, cu consecinţe din cele mai grave. Pentru a se se naşe un copil armonios bărbatul şi femeia trebuie să se iubească reciproc. În timpul sarcinii, femeia trebuie să fie liniştită şi răbdătoare şi nu trebuie să se supere sau să trăiască sentimente negative. Ea trebuie să accepte cu seninătate realitatea aşa cum este şi să nu admită părerile de rău în legătură cu trecutul sau să grăbească viitorul. Femeile gravide nu trebuie să vizioneze filme cu subiect violent, întrucât agresivitatea lor subconştientă are efecte devastatoare asupra psihicului şi trupului viitorului copil. De aceea, oamenii adulţi şi copiii ar trebui să vizioneze numai opere de artă, al căror nivel de agresiune subconştientă este negativ. Naşterea cu picioarele înainte şi prin cezariană reprezintă o trufie ridicată a mamei copilului. Naşterea prematură înseamnă umilirea mândriei. Copiii născuţi prematur sunt deosebit de slabi şi bolnăvicioşi, iar aceasta înseamnă aceeaşi blocare a mândriei.
Când  părinţii aleg numele copilului acesta se fixează în karma copilului şi îi influenţează structurile câmpului. Numele se întipăreşte în câmpul bioenergetic şi depinde de karma celui al cărui nume îl poartă copilul. Înainte, nu întâmplător, copiilor li se dădeau nume de sfinţi. Karma luminoasă, pură a sfinţilor se unea cu karma copilului, îl proteja şi acţiona în favoarea lui. Dându-i copilului numele unei rude, riscăm, deoarece greşelile şi viciile sale va trebui să le ispăşească cel care a luat odată cu numele şi o parte din karmă, adică copilul. O bunică în anii săi de tinereţe a iubit un om, însă nu a dorit copilul şi a făcut avort. Pentru uciderea iubirii şi a copilului a trebuit să plătească fiica şi nepoata, adică urmaşii ei. În cazul unei lovituri cu pumnul suferă unul singur – vinovatul. În cazul lovirii bioenergetice lovitura traversează întregul lanţ de rudenie. Ca recul, vine pedeapsa împotriva agresorului şi a familiei acestuia. O femeie şi-a sfătuit prietena să facă un avort, la rândul lui bărbatul a insistat ca soţia să avorteze. Această dorinţă exprimată în cuvinte sau în gând de a nimici viitorul copil este o încălcare a legilor, pentru care omul plăteşte cu sănătatea şi cu soarta sa. O femeie şi-a abandonat copilul în spital. Prin aceasta, ea a săvârşit o crimă atât de mare, încât nimeni n-o va putea absolvi de pedeapsă. Dragostea faţă de copii face parte din cele mai înalte legi ale universului şi de aceea orice formă de încălcare a acestei iubiri, exprimată prin renegarea copilului, refuzul de a avea copii sau de a purta o sarcină, nemaivorbind de avort, în fază înaintată, renegarea omului iubit cu fapta, vorba sau gândul – toate acestea pot avea urmări din cele mai grave.
Sub nici un motiv să nu spui unui copil „eşti leneş, nu eşti bun de nimic, eşti prost” fiindcă aceasta  creează în el tocmai cusurul care i se reproşează. Mama care spune copilului „uite, dacă ai să fii cuminte şi ai să înveţi bine îţi cumpăr cutare lucru” face din copilul său un sclav al cărui stăpân va fi lucrul promis. Dacă părintele îndeplineşte toate capriciile copilului şi începe să depindă de acesta, copilul se  transformă într-un tiran şi poate muri. Dacă copilul este ocrotit în permanenţă el va învăţa că nu trebuie să se păzească singur şi în acest fel îşi va pregăti primejdii din viitor. Mamele care se sacrifică până la umilinţă pentru binele copiilor lor sfârşesc într-o mare amărăciune. La fel şi copiii, de a căror naştere părinţii nu s-au bucurat. Ei sunt profund nefericiţi. Copiii trataţi cu asprime (pedepse şi ameninţări) nu devin buni. Ei vor vedea în părinţii lor adevăraţi duşmani.
Răul nimicitor şi total vine atunci când copiii majori şi capabili de muncă continuă să trăiască lângă mama lor, să se bazeze pe ea, iar mama, la rândul ei, permite să fie exploatată. În acest fel, societatea se umple de copii neajutoraţi, incapabili de a se îngriji singuri. Să mulţumeşti părinţilor pentru ceea ce eşti tu astăzi, iar copiii tăi îţi vor mulţumi pentru ceea ce vor fi ei mâine.

Egoismul, cruzimea închid canalele energetice de legătură cu divinitatea şi omul respectiv nu mai primeşte energia necesară întreţinerii vieţii. În această situaţie, el este nevoit să ia energie de la alţi oameni, devenind vampir energetic. Când simţiţi că cineva vă fură energia, evitaţi-i compania.

Egoismul şi interesul personal ne izolează de restul oamenilor şi acest simţ al separării îi face pe oameni insensibili la nevoile altora. O persoană egoistă manifestă un ataşament excesiv pentru ea însăşi, este o plagă socială. Egoiştii au foarte puţini prieteni. Câteva cunoştinţe şi relaţii superficiale le umplu viaţă. Contactele cu  ceilalţi sunt limitate. Prin felul de a gândi se închid în lumea lor strâmtă. Prin gândurile voastre puteţi schimba un egoist, făcându-l generos. Emiteţi spre el vibraţii de generozitate şi bunăvoinţă.

Dispreţul sau profunda nemulţumire faţă de noi înşine constituie o auto-agresiune. Blamarea proprie omoară afecţiunea faţă de un alt om. Bărbatul care dispreţuieşte femeia se degradează spiritual, începe să sufere de diferite boli şi îmbătrâneşte mai repede ca de obicei. Trebuie să vă schimbaţi atitudinea faţă de femei şi de situaţiile legate de ele.
Trufia şi dispreţul faţă de ceilalţi generează lipsa dorinţei de a trăi, sentimentul pierderii sensului vieţii. Ura este o forţă ce te leagă de persoana pe care o urăşti. Astfel, se blochează biocâmpul în regiunea capului. Curând, dispreţul se întoarce împotriva propriei persoane. Se deteriorează câmpul în jurul rinichilor şi apare distrugerea acestora. Zgârcenia aduce boală şi dezastre.

Cât de jenant a fost ieri

Cât de jenant a fost ieri.
Jenant a fost faptul că PNL și-a schimbat candidatul pus în urmă cu o săptămână. Un candidat care nu venea din politic, clasa politică fiind în faliment total.
Jenant a fost Predoiu când l-a chemat public pe Ciprian Ciucu să li se alăture, când ieri M10 a anunțat că nu-l mai sprijină pe Ciucu, pentru că era în negocieri cu PNL. Jenant este să chemi la tine un Ciucu pentru care au strâns semnături oameni din alt partid. Jenant a fost faptul că pe o televiziune un membru PNL spunea că pe MM nu l-a vrut diaspora din Israel. Nu am nimic cu evreii și nici cu diaspora, dar aici este un afront față de cei pe care-i chemi la urne pentru candidatul tău pentru un oraș în care ei sunt plătitorii de taxe și impozite. Cum ar fi să dictez eu pe cine vreau la Constanța sau Iași, eu neplătind acolo impozite… Dar în colonia germano-austro-israeliană se dictează totul de afară, pentru că populația doarme în izmene.
Jenant a fost la Nașul cum era luat în bășcălie MM, deși el este pentru mulți dintre noi simbolul demonstrației pașnice maraton de la Universitate.
Jenant a fost să iasă și părerologul Moise Guran și să spună că MM voia un fel de democrație ca în Elveția dar la noi „lucrurile sunt ceva mai complicate „. Adică în Elveția este referendum de patru ori pe an, politicienii explică oamenilor fiecare lege în parte, cu consecințele ei și dacă votează da și dacă votează nu, și oamenii votează în cunoștință de cauză.Apoi ajunge legea în Parlament și se respectă voința cetățenilor. Ați fi votat panseluțe și lalele de 60 milioane de euro pe an? 600 milioane euro în zece ani, cât metrou se făcea? Dar salarii de șapte mii de euro pentru sportivi, când avem un minister al tineretului și sportului și voi aveți nevoie de metrou? Dar pagode de 37000 euro, doi metri pătrați, mai scump metrul pătrat decât metrul pătrat din Palatul Versailles? Da, Moise Guran,”lucrurile sunt ceva mai complicate „, nu vreți să fie consultați plătitorii de taxe și impozite ca să se poată fura. Și cineva trebuie să manipuleze.
Jenant a fost faptul că Ciprian Ciucu, pentru care un partid strânge semnături negociază pe sub masă cu alt partid. Care-l invită public în PNL, chiar în ziua în care celălalt partid anunță că nu-l mai sprijină.
Jenant este că un Piedone, prins cu falsuri în lista de susținători nu este arestat și culmea tupeului, se înscrie în partidul lui Grapini care-l primește cu brațele deschise și continuă liniștit să strângă semnături ca să candideze.
Jenant este că în cursa electorală intră nume ca Vanghelie, Negoiță, Piedone. Bucureșteni, nu ați învățat nimic. Și acuma înțeleg: Demonstrația din Piața Universității a fost doar a celor care au participat… și că Marian Munteanu plătește îndrăzneala de a-și fi asumat atunci rolul de lider al demonstrației. Și este foarte trist să vezi cum toată clasa politică, lideri de opinie, ong-uri, televiziuni s-au coalizat împotriva lui în timp ce frecventează un partid în care aproape toți liderii sunt condamnați sau judecați și al cărui președinte de onoare este cel care a ordonat venirea minerilor și măcelul care a urmat.
Jenant este felul cum s-a vorbit despre trecutul nostru pe care nici nu-l cunoaștem și nici nu avem voie să-l cunoaștem. Cum a fost ironizat faptul că un om dorește ca proporția de 85% etnici români să se reflecte și în locurile eligibile. Nu este politically correct să vorbești despre așa ceva. Dar să susții că dacă femeile sunt 50% din populația acestei țări, proporția pe locurile eligibile ar trebui să fie măcar de 30% este politically correct. Dacă nu ați înțeles: nu e politically correct să ai curajul să vorbești despre România, despre români si despre drepturile lor. Ai dreptul doar să ții capul plecat și gura închisă. Doar anumite minorități este politically correct să aibă drepturi, ceilalți nu.

 

Arsenie Boca

Îmi amintesc acum un episod interesant de la Mănăstirea Sâmbăta. Eu eram în acea vreme cu cazarea la mănăstire. Şi, la un moment dat, vine un domn din oraşul Victoria, îmbrăcat civil… Şi m-o întrebat cum mă cheamă şi de cât timp sunt aici, la mănăstire. Şi-mi zice: „Dumneata ştii cine sunt eu?” „Hăhă, de unde să ştiu?” Încă mi-o venit şi să râd! Ce să cunosc eu toată lumea, că n-am cum să-i cunosc. Şi zice: „Hai că-ţi spui eu cine-s. Uite, eu sunt colonelul care l-a arestat pe Părintele Arsenie”. Ce m-am speriat atunci! M-or trecut nişte fiori! Zic: Doar nu vei fi venit să mă tragi de limbă acum pe aici. Şi zice: Nu, Părinte, stai liniştit, că mi-am băgat demisia. Eu de atunci am plecat din Securitate. Atunci mi-am băgat demisia, văzând minunile Părintelui!

Şi eu atunci l-am tras de limbă, să-mi spuie cât mai mult: Haide, spune-mi şi mie! Spune-mi şi mie ce fel de om era, cum l-aţi văzut dumneavoastră. Şi zice: Părinte, hai să-ţi spui. Nu ştiu ce general de pe la Braşov o auzit că Părintele, la mănăstire la Sâmbăta, adună multă lume – că se adună multă lume, că spune la oameni tot felul. Şi ştiţi, pe timpul lui Ceauşescu era spaima mare să nu se adune multă lume la un loc, nu cumva să se puie de vreo revoluţie sau ceva. Deşi la biserică nu se duce lumea pentru Revoluţie, că se duce pentru rugăciune şi pentru necazurile lor… Şi, în momentul când o primit ordin, zice colonelul: N-am fost numai eu. Am fost trei – eu, un căpitan şi încă unul – ce ştiu eu ce alt grad. Ne-o trimis la mănăstire, să-l aducem, să-l arestăm pe Părintele şi să-l ducem undeva la Sâmbăta de Sus, unde este palatul brâncovenesc. Se vede şi acum castelul acela; e o clădire mare, frumoasă. Trebuiau să se ducă, să-l aresteze, să-l bage, să-l închidă acolo, până vine generalul să discute cu Părintele. S-or dus, l-au arestat… Şi-mi zice: Părinte, să vedeţi când l-am arestat! I-am zis: „Părinte, uite, ne-o trimis generalul să vă arestăm.” Părintele o zis: „Bine, mă, ştiam…”. Părintele ştia de dinainte! Şi zice: „Daţi-mi voie să zic şi eu un Tatăl nostru”. Şi asta era pe la amiază. Până o zis Părintele „Tatăl nostru”, s-o făcut sară. Am bătut în uşă, ne-am învârtit primprejurul bisericii. Ne gândeam: „Mă, o fi sărit popa! S-o băgat în altar, o fi sărit pe geamul ăla, s-o fi dus…”. Ce să se ducă, că nici nu se deschideau geamurile acelea, pe acolo…

E vorba de biserica mică de la Sâmbăta, nu?

Da, în biserică, în altar. În bisericuţa aceea micuţă, de la mijloc, de acolo; zidul gros, de 1,20 m. Geamurile acelea nu se deschid, c-aşa-s ele, vechi! Şi zice colonelul acela mai departe: La un moment dat, am dat perdeaua şi m-am uitat. Părintele era în genunchi în faţa Sfintei Mese. Se ruga. După ce s-o rugat Părintele, l-am luat, l-am dus, l-am încuiat. Trei rânduri de uşi erau! Un rând de gratii, un rând de uşi de fier şi un rând de uşi normale. O cheie era la mine, una la altul, şi a treia cheie la celălalt. Nu puteam unul fără de ceilalţi doi să intrăm! Gratii la geam, peste tot gratii! L-am dus, l-am băgat pe Părintele acolo, l-am închis. A doua zi, urma să vină generalul, să stea de vorbă cu dânsul acolo, unde l-am închis, la palatul ăla brâncovenesc.

Şi zice colonelul: Părinte, când am venit a doua zi cu generalul, no, deschidem uşa… şi nu era nimeni în cameră! Camera goală! Vai de mine! Ne venea nouă să ne facem cruce! Noi eram colonei de Securitate şi ne venea nouă să ne facem cruce! Cine-şi poate închipui că există aşa ceva?! Generalul ne întreabă: „No, cum l-aţi luat? Unde l-aţi dus? Nu-i nimeni aici. E goală camera! No, duceţi-vă şi aduce-ţi-l!” Noi eram disperaţi: De unde să-l aducem? No, ne ducem înapoi la mănăstire; unde să ne ducem altundeva? Când ne ducem la mănăstire, Părintele era în slujbă şi tocmai spunea „Pace tuturor!” Noi intram pe uşă şi numai pace nu aveam noi! Dar n-am avut voie să-l luăm, până nu o terminat. L-am lăsat, o terminat Sfânta Liturghie, frumos, şi apoi l-am dus.

Şi îmi zice colonelul: Eu de atunci i-am zis generalului: „Să ştiţi că eu îmi bag demisia din Securitate! Un om singur nu putea să facă aşa ceva! Că, uite, aici sunt colegii mei – o cheie e la unul, o cheie la celălalt, a treia era la mine. Cum de-o ieşit omul ăsta? Un om simplu nu face aşa ceva! Nu face aşa ceva!”

(Pr. Ghelasie Ţepeş – Fiţi îngăduitori cu neputinţele oamenilor. Mărturii despre părinteleArsenie Boca, ediție îngrijită de Romeo Petrașciuc, Editura Agnos, Sibiu, 2013, pp. 48-50)

Arsenie Boca

Cam după o oră, era spre seară, am fost dus pe un culoar, chiar în centura din interiorul Vilei Popovici.1 (…) Am fost dat în primire unui gardian îmbrăcat tot în vechea uniformă a vechilor polițiști. (…)

-Vezi că ți se va aduce ceva de mâncare, vine călugărul Arsenie Boca, cel de la Sâmbăta, e și el aici, are voie să stea pe terasă, dar aici nu mai face minuni!

Nu știu ce interpretare să dau vorbelor spuse de gardian. Într-adevăr nu peste mult timp, apare părintele Arsenie îmbrăcat în ținuta de călugăr și îmi așează pe suportul ferestrei un castron emailat luat dintr-un sufertaș în care îmi pune dintr-un vas mai mare câteva linguri de ciorbă de fasole verde. Îmi lasă și câteva bucăți mici de mămăligă și o lingură de lemn.

Mi-a zis: ”Ia fiule și mănâncă! Voi veni să iau castronul și lingura!”. (…) Mâncarea servită de părintele Arsenie părea binecuvântată, mi se părea ca o cină de taină. Era gustoasă și extrem de puțină. Am aflat mai târziu că femei credincioase din Schei, împreună cu altele din Brașov, veneau la poartă și aduceau această mâncare pe care părintele Arsenie o împărțea prin rotație, când unor arestați, când altora, după cum i se permitea întrucât arestații trăiau numai din aceasta și rația de pâine, un sfert de kilogram. (…) Iată că, în curând, a revenit părintele Arsenie după castron și lingura de lemn. N-am întrăznit să-l abordez din cauza gardianului, dar prezența lui mi-a făcut bine pe plan sufletesc. Avea voie să meargă cu mâncarea și la cei din beci.

(Luca Călvărăsan – Istoria în lacrimi. Episodul Târgșor și altele, vol. II, Editura Bucura, Sibiu, 1998, pag. 34-36)

D

Iată topul celor mai amuzante 100 de nume, inventate sau reale!

20 februarie 2011 15:06

Românii sunt o naţiune nesecată de inpiraţie când vine vorba să-şi boteze odraslele. Fie că e vorba despre nume sau prenume, adevărate sau fictive „Rândunel”, „Triţă”, „Renato”, „Superman” sau „Muilă” sunt doar câteva dintre cele mai hazlii nume ale compatrioţilor noştri. Site-ul Dailycotcodac.ro a realizat o listă cu 100 cele mai haioase nume, e drept, unele dintre ele fictive.

Iată topul:

1. Struţ Modest
2. Rândunel Pisică
3. dl. Carmen Stamatescu
4. Supplexa Memoranda Onac
5. Întuneric Steluţa Luminiţa
6. Rămurel Pastramă
7. Geniloni Sfeclă
8. Gigel Potrivitu
9. Rudolf Pufulete
10. William Brânză
11. Andaluzia Poşircă
12. Renato Lacrimă
13. Tuduce Dorule Dicusară
14. Triţă Făniţă
15. Raiu Viorica Speranţa
16. Fecioara Maria
17. Artaxerxe Bubulac
18. Exacustodian Păuşescu
19. Amorel Vătămănescu
20. Marcelon Bunică
21. Fridolin Boacşă
22. Momcilo Luburici
23. Georgian Elvis Gagiu
24. Tolea Ciumac
25. Salomeea Guinea
26. Codruţ Dumbravă
27. Mariana Hopulele
28. Maer Analena Enola Fotini
29. Eugen Cătălin Prefacutu Timpău
30. Joacă-Bine Mirel
31. Sava Superman
32. Bred Pit
33. Cojocaru Tom-Mac-Bil-Bob-Constantin
34. Bogdan Vodă
35. Gheorghe Bettjinio Diamant
36. Adonis Bunghiş
37. Paraschiva Sulă
38. Argentina Aristotel
39. Mucea Zinel
40. Daniel Mai-mihai
41. Ruptureanu Rozeta
42. Antonio Momoc
43. Duru Marin Cervantes
44. Gogan Lidicica
45. Venera Baltă
46. Egidiu Condac
47. Leopoldina Bălănuţă
48. Vasile San Siro Ciocoi
49. Simiorina Rad
50. Nicu Bîzdoacă
51. Simion Berebună
52. Oana Duşmănescu
53. Mioara Ciobanu
54. Adina Coadăgalbenă
55. Vasile Grămadă
56. Tonchievici Gasparel Mimi
57. Dumitrescu Cireşel
58. Ion Ştefan cel Mare
59. Ion Mariano Monamour
60. Gânscă Gicu Agenor
61. Păsărică Alexandru – Dick
62. Ilegitim Vasile
63. Ilegitim Silviu Adrian
64. Chichihăzan Driada Afrodita
65. Acsente Bolesc
66. Jenel Copilău
67. Marcello Borcan
68. Toni Greblă
69. Epifanie Amohnoaie
70. Franţ Ţandără
71. Graţiela Leocardia Gavrilescu
72. Wilhelmina Arz
73. Marin Capdefier
74. Creangă Crenguţa
75. Fundătureanu Pişleagă Sorin
76. Puscaş Marin
77. Pantelimon Zeamăneagră
78. Penelopa Muilă
79. Turicea Bactelius
80. Napoleon Raţă
81. Joiţa Trestolian
82. Roland Laurentiu Cucuruz
83. Babacea Binel
84. Culiţă Tărâţă
85. Aliodor Manolea
86. Constantin Bălălău
87. Petru Carcalete
88. Moş Nicolae Crăciun
89. Cătălin Ovidiu Obuf Buhăianu
90. Doru Frunzulică
91. Dumitru Tărăşenie
92. Florin Tupilatu
93. Doruleţ Resmeriţă
94. Viorel-Riceard Badea
95. Sarmisegetuza Tulbure
96. Henorel Niţu
97. Pompilie Borş
98. Nini Săpunaru
99. Florentin Gust Balosin
100. Mihăiţă Găină
http://www.libertatea.ro/stiri/reportaj/iata-topul-celor-mai-amuzante-100-de-nume-inventate-sau-reale-552881

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

%d blogeri au apreciat asta: