Cât de jenant a fost ieri

Cât de jenant a fost ieri.
Jenant a fost faptul că PNL și-a schimbat candidatul pus în urmă cu o săptămână. Un candidat care nu venea din politic, clasa politică fiind în faliment total.
Jenant a fost Predoiu când l-a chemat public pe Ciprian Ciucu să li se alăture, când ieri M10 a anunțat că nu-l mai sprijină pe Ciucu, pentru că era în negocieri cu PNL. Jenant este să chemi la tine un Ciucu pentru care au strâns semnături oameni din alt partid. Jenant a fost faptul că pe o televiziune un membru PNL spunea că pe MM nu l-a vrut diaspora din Israel. Nu am nimic cu evreii și nici cu diaspora, dar aici este un afront față de cei pe care-i chemi la urne pentru candidatul tău pentru un oraș în care ei sunt plătitorii de taxe și impozite. Cum ar fi să dictez eu pe cine vreau la Constanța sau Iași, eu neplătind acolo impozite… Dar în colonia germano-austro-israeliană se dictează totul de afară, pentru că populația doarme în izmene.
Jenant a fost la Nașul cum era luat în bășcălie MM, deși el este pentru mulți dintre noi simbolul demonstrației pașnice maraton de la Universitate.
Jenant a fost să iasă și părerologul Moise Guran și să spună că MM voia un fel de democrație ca în Elveția dar la noi „lucrurile sunt ceva mai complicate „. Adică în Elveția este referendum de patru ori pe an, politicienii explică oamenilor fiecare lege în parte, cu consecințele ei și dacă votează da și dacă votează nu, și oamenii votează în cunoștință de cauză.Apoi ajunge legea în Parlament și se respectă voința cetățenilor. Ați fi votat panseluțe și lalele de 60 milioane de euro pe an? 600 milioane euro în zece ani, cât metrou se făcea? Dar salarii de șapte mii de euro pentru sportivi, când avem un minister al tineretului și sportului și voi aveți nevoie de metrou? Dar pagode de 37000 euro, doi metri pătrați, mai scump metrul pătrat decât metrul pătrat din Palatul Versailles? Da, Moise Guran,”lucrurile sunt ceva mai complicate „, nu vreți să fie consultați plătitorii de taxe și impozite ca să se poată fura. Și cineva trebuie să manipuleze.
Jenant a fost faptul că Ciprian Ciucu, pentru care un partid strânge semnături negociază pe sub masă cu alt partid. Care-l invită public în PNL, chiar în ziua în care celălalt partid anunță că nu-l mai sprijină.
Jenant este că un Piedone, prins cu falsuri în lista de susținători nu este arestat și culmea tupeului, se înscrie în partidul lui Grapini care-l primește cu brațele deschise și continuă liniștit să strângă semnături ca să candideze.
Jenant este că în cursa electorală intră nume ca Vanghelie, Negoiță, Piedone. Bucureșteni, nu ați învățat nimic. Și acuma înțeleg: Demonstrația din Piața Universității a fost doar a celor care au participat… și că Marian Munteanu plătește îndrăzneala de a-și fi asumat atunci rolul de lider al demonstrației. Și este foarte trist să vezi cum toată clasa politică, lideri de opinie, ong-uri, televiziuni s-au coalizat împotriva lui în timp ce frecventează un partid în care aproape toți liderii sunt condamnați sau judecați și al cărui președinte de onoare este cel care a ordonat venirea minerilor și măcelul care a urmat.
Jenant este felul cum s-a vorbit despre trecutul nostru pe care nici nu-l cunoaștem și nici nu avem voie să-l cunoaștem. Cum a fost ironizat faptul că un om dorește ca proporția de 85% etnici români să se reflecte și în locurile eligibile. Nu este politically correct să vorbești despre așa ceva. Dar să susții că dacă femeile sunt 50% din populația acestei țări, proporția pe locurile eligibile ar trebui să fie măcar de 30% este politically correct. Dacă nu ați înțeles: nu e politically correct să ai curajul să vorbești despre România, despre români si despre drepturile lor. Ai dreptul doar să ții capul plecat și gura închisă. Doar anumite minorități este politically correct să aibă drepturi, ceilalți nu.

 

Arsenie Boca

Îmi amintesc acum un episod interesant de la Mănăstirea Sâmbăta. Eu eram în acea vreme cu cazarea la mănăstire. Şi, la un moment dat, vine un domn din oraşul Victoria, îmbrăcat civil… Şi m-o întrebat cum mă cheamă şi de cât timp sunt aici, la mănăstire. Şi-mi zice: „Dumneata ştii cine sunt eu?” „Hăhă, de unde să ştiu?” Încă mi-o venit şi să râd! Ce să cunosc eu toată lumea, că n-am cum să-i cunosc. Şi zice: „Hai că-ţi spui eu cine-s. Uite, eu sunt colonelul care l-a arestat pe Părintele Arsenie”. Ce m-am speriat atunci! M-or trecut nişte fiori! Zic: Doar nu vei fi venit să mă tragi de limbă acum pe aici. Şi zice: Nu, Părinte, stai liniştit, că mi-am băgat demisia. Eu de atunci am plecat din Securitate. Atunci mi-am băgat demisia, văzând minunile Părintelui!

Şi eu atunci l-am tras de limbă, să-mi spuie cât mai mult: Haide, spune-mi şi mie! Spune-mi şi mie ce fel de om era, cum l-aţi văzut dumneavoastră. Şi zice: Părinte, hai să-ţi spui. Nu ştiu ce general de pe la Braşov o auzit că Părintele, la mănăstire la Sâmbăta, adună multă lume – că se adună multă lume, că spune la oameni tot felul. Şi ştiţi, pe timpul lui Ceauşescu era spaima mare să nu se adune multă lume la un loc, nu cumva să se puie de vreo revoluţie sau ceva. Deşi la biserică nu se duce lumea pentru Revoluţie, că se duce pentru rugăciune şi pentru necazurile lor… Şi, în momentul când o primit ordin, zice colonelul: N-am fost numai eu. Am fost trei – eu, un căpitan şi încă unul – ce ştiu eu ce alt grad. Ne-o trimis la mănăstire, să-l aducem, să-l arestăm pe Părintele şi să-l ducem undeva la Sâmbăta de Sus, unde este palatul brâncovenesc. Se vede şi acum castelul acela; e o clădire mare, frumoasă. Trebuiau să se ducă, să-l aresteze, să-l bage, să-l închidă acolo, până vine generalul să discute cu Părintele. S-or dus, l-au arestat… Şi-mi zice: Părinte, să vedeţi când l-am arestat! I-am zis: „Părinte, uite, ne-o trimis generalul să vă arestăm.” Părintele o zis: „Bine, mă, ştiam…”. Părintele ştia de dinainte! Şi zice: „Daţi-mi voie să zic şi eu un Tatăl nostru”. Şi asta era pe la amiază. Până o zis Părintele „Tatăl nostru”, s-o făcut sară. Am bătut în uşă, ne-am învârtit primprejurul bisericii. Ne gândeam: „Mă, o fi sărit popa! S-o băgat în altar, o fi sărit pe geamul ăla, s-o fi dus…”. Ce să se ducă, că nici nu se deschideau geamurile acelea, pe acolo…

E vorba de biserica mică de la Sâmbăta, nu?

Da, în biserică, în altar. În bisericuţa aceea micuţă, de la mijloc, de acolo; zidul gros, de 1,20 m. Geamurile acelea nu se deschid, c-aşa-s ele, vechi! Şi zice colonelul acela mai departe: La un moment dat, am dat perdeaua şi m-am uitat. Părintele era în genunchi în faţa Sfintei Mese. Se ruga. După ce s-o rugat Părintele, l-am luat, l-am dus, l-am încuiat. Trei rânduri de uşi erau! Un rând de gratii, un rând de uşi de fier şi un rând de uşi normale. O cheie era la mine, una la altul, şi a treia cheie la celălalt. Nu puteam unul fără de ceilalţi doi să intrăm! Gratii la geam, peste tot gratii! L-am dus, l-am băgat pe Părintele acolo, l-am închis. A doua zi, urma să vină generalul, să stea de vorbă cu dânsul acolo, unde l-am închis, la palatul ăla brâncovenesc.

Şi zice colonelul: Părinte, când am venit a doua zi cu generalul, no, deschidem uşa… şi nu era nimeni în cameră! Camera goală! Vai de mine! Ne venea nouă să ne facem cruce! Noi eram colonei de Securitate şi ne venea nouă să ne facem cruce! Cine-şi poate închipui că există aşa ceva?! Generalul ne întreabă: „No, cum l-aţi luat? Unde l-aţi dus? Nu-i nimeni aici. E goală camera! No, duceţi-vă şi aduce-ţi-l!” Noi eram disperaţi: De unde să-l aducem? No, ne ducem înapoi la mănăstire; unde să ne ducem altundeva? Când ne ducem la mănăstire, Părintele era în slujbă şi tocmai spunea „Pace tuturor!” Noi intram pe uşă şi numai pace nu aveam noi! Dar n-am avut voie să-l luăm, până nu o terminat. L-am lăsat, o terminat Sfânta Liturghie, frumos, şi apoi l-am dus.

Şi îmi zice colonelul: Eu de atunci i-am zis generalului: „Să ştiţi că eu îmi bag demisia din Securitate! Un om singur nu putea să facă aşa ceva! Că, uite, aici sunt colegii mei – o cheie e la unul, o cheie la celălalt, a treia era la mine. Cum de-o ieşit omul ăsta? Un om simplu nu face aşa ceva! Nu face aşa ceva!”

(Pr. Ghelasie Ţepeş – Fiţi îngăduitori cu neputinţele oamenilor. Mărturii despre părinteleArsenie Boca, ediție îngrijită de Romeo Petrașciuc, Editura Agnos, Sibiu, 2013, pp. 48-50)

Arsenie Boca

Cam după o oră, era spre seară, am fost dus pe un culoar, chiar în centura din interiorul Vilei Popovici.1 (…) Am fost dat în primire unui gardian îmbrăcat tot în vechea uniformă a vechilor polițiști. (…)

-Vezi că ți se va aduce ceva de mâncare, vine călugărul Arsenie Boca, cel de la Sâmbăta, e și el aici, are voie să stea pe terasă, dar aici nu mai face minuni!

Nu știu ce interpretare să dau vorbelor spuse de gardian. Într-adevăr nu peste mult timp, apare părintele Arsenie îmbrăcat în ținuta de călugăr și îmi așează pe suportul ferestrei un castron emailat luat dintr-un sufertaș în care îmi pune dintr-un vas mai mare câteva linguri de ciorbă de fasole verde. Îmi lasă și câteva bucăți mici de mămăligă și o lingură de lemn.

Mi-a zis: ”Ia fiule și mănâncă! Voi veni să iau castronul și lingura!”. (…) Mâncarea servită de părintele Arsenie părea binecuvântată, mi se părea ca o cină de taină. Era gustoasă și extrem de puțină. Am aflat mai târziu că femei credincioase din Schei, împreună cu altele din Brașov, veneau la poartă și aduceau această mâncare pe care părintele Arsenie o împărțea prin rotație, când unor arestați, când altora, după cum i se permitea întrucât arestații trăiau numai din aceasta și rația de pâine, un sfert de kilogram. (…) Iată că, în curând, a revenit părintele Arsenie după castron și lingura de lemn. N-am întrăznit să-l abordez din cauza gardianului, dar prezența lui mi-a făcut bine pe plan sufletesc. Avea voie să meargă cu mâncarea și la cei din beci.

(Luca Călvărăsan – Istoria în lacrimi. Episodul Târgșor și altele, vol. II, Editura Bucura, Sibiu, 1998, pag. 34-36)

D

Iată topul celor mai amuzante 100 de nume, inventate sau reale!

20 februarie 2011 15:06

Românii sunt o naţiune nesecată de inpiraţie când vine vorba să-şi boteze odraslele. Fie că e vorba despre nume sau prenume, adevărate sau fictive „Rândunel”, „Triţă”, „Renato”, „Superman” sau „Muilă” sunt doar câteva dintre cele mai hazlii nume ale compatrioţilor noştri. Site-ul Dailycotcodac.ro a realizat o listă cu 100 cele mai haioase nume, e drept, unele dintre ele fictive.

Iată topul:

1. Struţ Modest
2. Rândunel Pisică
3. dl. Carmen Stamatescu
4. Supplexa Memoranda Onac
5. Întuneric Steluţa Luminiţa
6. Rămurel Pastramă
7. Geniloni Sfeclă
8. Gigel Potrivitu
9. Rudolf Pufulete
10. William Brânză
11. Andaluzia Poşircă
12. Renato Lacrimă
13. Tuduce Dorule Dicusară
14. Triţă Făniţă
15. Raiu Viorica Speranţa
16. Fecioara Maria
17. Artaxerxe Bubulac
18. Exacustodian Păuşescu
19. Amorel Vătămănescu
20. Marcelon Bunică
21. Fridolin Boacşă
22. Momcilo Luburici
23. Georgian Elvis Gagiu
24. Tolea Ciumac
25. Salomeea Guinea
26. Codruţ Dumbravă
27. Mariana Hopulele
28. Maer Analena Enola Fotini
29. Eugen Cătălin Prefacutu Timpău
30. Joacă-Bine Mirel
31. Sava Superman
32. Bred Pit
33. Cojocaru Tom-Mac-Bil-Bob-Constantin
34. Bogdan Vodă
35. Gheorghe Bettjinio Diamant
36. Adonis Bunghiş
37. Paraschiva Sulă
38. Argentina Aristotel
39. Mucea Zinel
40. Daniel Mai-mihai
41. Ruptureanu Rozeta
42. Antonio Momoc
43. Duru Marin Cervantes
44. Gogan Lidicica
45. Venera Baltă
46. Egidiu Condac
47. Leopoldina Bălănuţă
48. Vasile San Siro Ciocoi
49. Simiorina Rad
50. Nicu Bîzdoacă
51. Simion Berebună
52. Oana Duşmănescu
53. Mioara Ciobanu
54. Adina Coadăgalbenă
55. Vasile Grămadă
56. Tonchievici Gasparel Mimi
57. Dumitrescu Cireşel
58. Ion Ştefan cel Mare
59. Ion Mariano Monamour
60. Gânscă Gicu Agenor
61. Păsărică Alexandru – Dick
62. Ilegitim Vasile
63. Ilegitim Silviu Adrian
64. Chichihăzan Driada Afrodita
65. Acsente Bolesc
66. Jenel Copilău
67. Marcello Borcan
68. Toni Greblă
69. Epifanie Amohnoaie
70. Franţ Ţandără
71. Graţiela Leocardia Gavrilescu
72. Wilhelmina Arz
73. Marin Capdefier
74. Creangă Crenguţa
75. Fundătureanu Pişleagă Sorin
76. Puscaş Marin
77. Pantelimon Zeamăneagră
78. Penelopa Muilă
79. Turicea Bactelius
80. Napoleon Raţă
81. Joiţa Trestolian
82. Roland Laurentiu Cucuruz
83. Babacea Binel
84. Culiţă Tărâţă
85. Aliodor Manolea
86. Constantin Bălălău
87. Petru Carcalete
88. Moş Nicolae Crăciun
89. Cătălin Ovidiu Obuf Buhăianu
90. Doru Frunzulică
91. Dumitru Tărăşenie
92. Florin Tupilatu
93. Doruleţ Resmeriţă
94. Viorel-Riceard Badea
95. Sarmisegetuza Tulbure
96. Henorel Niţu
97. Pompilie Borş
98. Nini Săpunaru
99. Florentin Gust Balosin
100. Mihăiţă Găină
http://www.libertatea.ro/stiri/reportaj/iata-topul-celor-mai-amuzante-100-de-nume-inventate-sau-reale-552881

Ce mâncăm

Pateu vegetal, aici se folosește și antigel.
http://www.apc-romania.ro/ro/i-studiu-de-piata-despre-pateul-vegetal/MjQ4LTE2.html
Iaurturi cu fructe, adevărate bombe toxice.
http://www.evz.ro/alarmant-61-din-iaurturile-de-pe-piata-sunt-pline-de-otravuri.html
Cum se face carnea, colorată și conservată
https://www.facebook.com/219372154755572/videos/1331265700232873/

Mohamed est suédois

Mohamed-est-suédois

Reproduction autorisée avec la mention suivante : © Christian Larnet pour Dreuz.info.

La photo du jour : « Mohamed est suédois »

Mohamed est suédois

Pour soutenir Dreuz financièrement, cliquez sur : Paypal.Dreuz, et choisissez le montant de votre don.

Reproduction autorisée avec la mention suivante : © Christian Larnet pour Dreuz.info.
http://www.dreuz.info/2016/04/12/la-photo-du-jour-mohamed-est-suedois/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+drzz%2FPxvu+%28Dreuz%29

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

%d blogeri au apreciat asta: