Occidentul, Islamul și Iranul. Trei lecții istorice uitate

IOANA HINCU
Dubii, Spaime si Solutii

DESPRE MINE ARHIVE RSS FEED
ISLAM OBAMA
Occidentul, Islamul și Iranul. Trei lecții istorice uitate
In Solutii on ianuarie 18, 2016 at 6:34 am
Acomodarea cu Raul nu aduce pace

Ci doar escaladarea conflictelor, ultimatumuri si, finalmente, razboi. Istoria secolului 20 a probat-o de mai multe ori; time and again, vorba americanului.

Din pacate, garnitura actuala de lideri occidentali a uitat lectiile istoriei. Asa se face ca ieri, 17 ianuarie 2016, Occidentul in frunte cu sultanul Hussein Obama al Americii alaturi de seful diplomatiei sultanului, John Kerry, si de liderii multicultural-psihiatrici ai Europei, sub egida Organizatiei Natiunilor Prietene cu progresismul si islamul zisa si ONU, au parafat acordul cu Iranul, prin care acesta este scutit de sanctiunile internationale de pana acum:

-i se deblocheaza accesul la active de peste 100 de miliarde dolari si la sistemul international bancar

-Departamentul de Stat al SUA, condus de John Kerry, anunta ca ii deblocheaza cele 1,7 miliarde de dolari – 400 de milioane fonduri inghetate din 1981 plus dobanda de 1,3 miliarde – care faceau obiectul unui litigiu cu Iranul aflat pe rolul Curtii Internationale de la Haga;


-este scutit de inspectiile internationale ale facilitatilor nucleare


-i se ridica restrictiile privind comertul (import/export) cu tehnologii nucleare


-i se ofera din nou acces liber la pietele comerciale (inclusiv energetice, petrol) UE.

Si asta fara ca Iranul sa fi facut vreo dovada ca a devenit altceva decat este din 1979 incoace: una din cele mai sinistre teocratii musulmane, ostila deschis si fara rezerve Americii, Occidentului si Israelului, care aspira sa devina putere nucleara si dominanta in Orientul Mijlociu. Dimpotriva: pe intreaga durata a negocierilor, Iranul a pastrat aceeasi linie politica, umilind si amenintand in continuare, si dupa semnare, America lui Kerry-Hillary-Obama.

O lectie istorica uitata. Iran-Revolutia Islamica-Criza Ostaticilor

Lectie pe care, desi importanta, nici acum cei tineri n-o invata la scoala. Nici eu, nici parintii lor n-am invatat-o.

Iranul, sa ne-ntelegem, n-am glumit cand am spus ca este una din cele mai sinistre teocratii islamice, care, la concurenta cu Arabia Saudita, executa public, in medie comunicata oficial, in jur de 1000 de oameni pe an pentru delict de opinie politica si religioasa – ceea ce in Iran e tot aia.

Iranul este cel mai mare finantator mondial de organizatii teroriste – indiferent de culoarea sunnita sau shiita. Terorismul musulman detine monopolul global al acestor activitati – peste 96%, pe date la vedere, oficiale.

https://ihincu.wordpress.com/2015/02/23/sa-intelegem-religia-pacii-si-jihadul-iv-terorismul-musulman-este-fundamentat-coranic/

https://ihincu.wordpress.com/2015/08/29/sa-intelegem-religia-pacii-si-jihadul-v-incorect-politic-despre-terorism-si-religie/

Iranul striga zilnic, asa cum face de zeci de ani, prin vocea presedintelui si Ayatolahului – Liderul Spiritual Suprem in Iran – „moarte Americii si Occidentului” si „Israelul trebuie sters de pe fata pamantului.” Iranul are un program nuclear ilegal si doreste – in aceste scopuri, nu altele – sa fabrice, detina si tranzactioneze arme nucleare; acum e liber sa o faca.

Pentru aceste motive si nu numai, Iranul era pana recent supus unui embargo comercial, financiar (sanctiuni) si inspectiilor internationale (ONU, SUA, UE) ale facilitatilor nucleare. Acum sanctiunile internationale au fost ridicate pentru ca … „islamul e pace „si „Iranul e prietenul Americii si Occidentului.” – a se citi contrariul, desi liderii occidentali continua sa rosteasca acete mantre.

Saptamana trecuta, in semn de pace si prietenie, Iranul a luat prizonieri soldati americani, santajand Washingtonul pentru parafarea acordului. Casa Neagra, a semilunei, a cedat santajului contra eliberarii ostaticilor – nu, de cand e ocupata de Obama, nu mai e Casa Alba.

Si asa s-a intamplat ca ieri – in logica desavarsit psihiatrica a politicilor suicidare duse de actuala garnitura de lideri occidentali fata de tiraniile laice (Rusia, China) sau islamice – acordul de ridicare a sanctiunilor internationale si suspendare a inspectiilor/controlului programului nuclear iranian a fost parafat.

Era, totusi, o vreme, nu demult, cand America nu se lasa santajata si calcata in picioare de inamicii ei (ai lumii libere si ai Occidentului) care, de exemplu, luau ostatici. Bunaoara in anii ’80, pe vremea administratiei Reagan.

Pentru cine nu stie, teocratia iraniana dementa s-a instalat in Iran in februarie 1979, odata cu Revolutia Islamica (sustinuta logistic de URSS) si rasturnarea violenta a regimului laic anterior, al shahului Pahlavi.

Liderul Revolutiei Islamice a fost Ayatolahul Khomeini. Un terorist-teocrat musulman adapostit pana la data revolutiei de Franta – prietena socialist- multiculturala a celor mai dementi dictatori musulmani si nu numai.

In 14 februarie 1979, de Valentine’s Day – in timp ce alti „revolutionari” musulmani l-au rapit si ucis pe ambasadorul american la Kabul – la Teheran, „prietenii Americii”, „revolutionarii” iranieni, au dat buzna in sediul ambasadei americane si au luat ostatic un soldat (marine) american, Keneth Kraus, pe care ulterior l-au torturat si condamnat la moarte. Ambasadorul american la Teheran a predat ambasada „revolutionarilor” pentru a „salva vieti”. Totusi, la mustata, soldatul american a fost iertat. Victorie si pace; „am infrant”, si-a zis Casa Alba.

Pe atunci, Presedintele SUA era democratul (Stanga americana) Jimmy Carter, considerat pana la Obama cel mai catastrofal presedinte american; cel care era sa transforme SUA in a 17-a colonie a URSS prin politicile lui de cedare si acomodare cu comunismul sovietic. Acum, in anul ultim al celui de-al doilea mandat, putem spune fara ezitare ca Obama l-a surclasat.

Revenim in Iran, anul 1979. Desi Kraus a fost eliberat, n-a fost pace. America a ramas pentru Iran (pana azi, sa fie clar; asa se refera public si acum liderii iranieni la SUA) „the Great Satan” – vorba ayatolahului. Marele Diavol.

Asa ca pe 4 noiembrie 1979, cateva sute de studenti iranieni (revolutionari, desigur) sustinunti de Khomeini, au luat cu asalt ambasada americana la Teheran, luand ostatici 60 de diplomati si cetateni americani. Care au ramas ostatici timp de 444 de zile, Iranul violand astfel toate normele de drept international posibile cu privire la imunitatea si protectia diplomatilor si sediilor ambasadelor.(Ceea ce face si acum si va continua sa faca)

Nu. Administratia Carter n-a fost in stare sa obtina eliberarea lor. Oamenii aia au ramas ostaticii „revolutionarilor” iranieni si regimului de la Teheran – supusi umilintei, amenintarilor si terorii – timp de 444 de zile.

In noiembrie 1980, Ronald Reagan a castigat alegerile prezidentiale. Se intorsese roata – si Iranul stia asta. Ostaticii au fost eliberati pe 20 ianuarie 1981- ziua in care Carter isi termina mandatul, iar Reagan isi termina discursul de investire in functia de Presedinte SUA. Asa s-a incheiat, cu bine, ceea ce in istorie a ramas sub numele de “criza ostaticilor”.

Deci se poate. Dar nu asa – si ma refer la liderii de azi, care au uitat cu desavarsire aceasta lectie istorica – fara sa fie singura care probeaza ca acomodarea cu Raul nu aduce nici victorie, nici pace. Pe celelalte doua – Hitler si URSS/Razboiul Rece – le puteti lectura in continuare: https://ihincu.wordpress.com/2015/08/07/acomodarea-cu-raul-nu-aduce-pace-doua-lectii-istorice-hitler-si-uniunea-sovietica-urmeaza-iranul-si-islamul/

Pe link aveti textul integral, de unde extragem:

Prima lectie uitata: peace through strenght

Pace prin forta. Ofensiva nu defensiva in fata Raului. O doctrina strategica si o lectie de succes, pe care cel care ne-a oferit-o a aplicat-o, eliberand astfel de comunism, FARA RAZBOI, Europa de Est si pe noi. A fost primul care a numit comunismul (si dictatura comunista, sovietica) IMPERIUL RAULUI. Pentru ca era. A fost cel care, cu mult inainte de a ajunge al 40-lea presedinte american, avertiza cu privire la riscurile politicii defensive, de concesii (appeasement) purtata de liderii americani si occidentali in Razboiul Rece:

“Nu exista controversa asupra optiunii dintre razboi si pace, insa exista numai o singura cale garantata pentru a avea pace, si o poti avea in secunda urmatoare: CAPITULAREA.

Sigur, trebuie sa admitem ca exista un risc in orice parcurs am urma in afara acestuia. Insa fiecare lectie a istoriei ne arata ca cel mai mare risc sta in politica de concesii, si acesta este spectrul cu care bine-intentionatii nostri prieteni liberali (in SUA asa-zisii liberali sunt stanga cea mai radicala, progresita, nota mea) refuza sa se confrunte: ca politica lor de acomodare este o politica de concesii, si ca nu ofera optiune intre razboi si pace, ci numai intre lupta si capitulare.

Daca vom continua sa ne acomodam, sa batem in retragere, ni se va da un ultimatum. Si atunci ce facem, cand Nikita Hrusciov le-a spus oamenilor sai ca stie care va fi raspunsul nostru? Le-a spus ca ne retragem in fata presiunii Razboiului Rece, si intr-o zi, cand va veni vremea ultimatumului, capitularea noastra va fi voluntara, pentru ca pana atunci vom fi devenit atat de slabi spiritual, moral si economic. El crede asta pentru ca din partea noastra aude voci pledand pentru “pace cu orice pret” sau “mai bine comunist decat mort” (“better Read than dead”). Si in asta consta drumul spre razboi, pentru ca acele voci nu vorbesc in numele nostru, al tuturor.[…]

Tu si eu, trebuie sa avem curajul sa le spunem inamicilor “exista un pret pe care nu-l vom plati”. Exista un punct dincolo de care inamicul nu trebuie sa treaca. Si acesta este intelesul expresiei lui Barry Goldwater (candidatul republican de atunci la Casa Alba – nota mea) “peace through strenght”. Winston Churchill spunea, “Destinul omului nu se masoara in computatii materiale. Cand mari forte se pun in miscare in lume, invatam ca suntem spirite, nu animale.” Si mai spunea, “Se intampla ceva in timp si spatiu, si dincolo de timp si spatiu, care, fie ca ne place sau nu, ne cheama la datorie.”

Tu si eu avem rendevous cu destinul.

Vom pastra pentru copiii nostri ce avem, cea mai buna ultima speranta a omului pe Pamant, sau ii vom condamna sa faca ultimul pas inspre o mie de ani de intuneric.” (Ronald Reagan, A time for choosing, 1964).

Asta era dilema in anii 60, in plin Razboi Rece, inainte de a ma naste eu. Si exact asa, dupa 20 de ani, aplicand aceste reguli – ofensiva NU defensiva, inarmare NU dezarmare, confruntarea ferma NU concesii si acomodare cu inamicul – America lui Reagan a invins FARA RAZBOI Uniunea Sovietica si comunismul, eliberand Europa de Est si pe mine.

Acum, la pericolul rusesc si comunist, se adauga islamul. Iar razboiul e cald, fierbinte, nu rece.

Poate fi izolat si eliminat acest pericol? Sigur ca da. Cum? Tot asa – natura umana nu s-a schimbat. Insa pentru asta liderii lumii libere si noi ar trebui sa admitem ca avem un inamic, nu un aliat in Rusia, China, Iran si, in general, in islam. Se cheama confruntare cu realitatea. Ceea ce, la momentul de fata, nici liderii occidentali, nici impostorii autohtoni care ne guverneaza (in frunte cu Miraculos Alesul Sot al Primei Doamne) nu fac. Nimic n-au invatat.

A doua lectie, de actualitate imediata: nazismul si acordul cu Iranul

O invatam de la Dennis Prager, specialist in istorie comparata si Orientul Mijlociu. Sa-i dam cuvantul; 21 iulie 2015, National Review:

Acordul cu Iranul da satisfactie Celui mai Mare Rau al Vremurilor Noastre

Se spune ca raul este intunecat. Dar metafora este imprecisa. Raul este de fapt stralucitor. Atat de dureros de stralucitor incat oamenii intorc capul. Multi chiar ii neaga existenta.

De ce? Pentru ca odata asumata existenta raului, ei stiu ca trebuie sa se confrunte cu el. Si cei mai multi oameni prefera sa nu se confrunte cu raul.

Asta a condus la al doilea razboi mondial. Multi occidentali au negat intunecimea nazismului. S-au uitat in directia opusa cand raul putea fi oprit, si apoi i-au facut concesii pe masura ce devenea mai puternic.

Retraim anul 1938. Premierul britanic, Neville Chamberlain, a mers la Munchen sa negocieze cu Adolf Hitler. A plecat crezand ca promisiunile de pace ale lui Hitler in schimbul permisiunii pentru Germania de a anexa parti largi din Cehoslovacia. La intoarcerea in Anglia, Chamberlain a anuntat “peace for our time” (pace pentru epoca noastra).

Negocierile americane si europene cu Iranul oglindesc atat de precis anul 1938 incat nu poti sa nu te intrebi cum poate cineva sa nu vada.

Regimul nazist ura cel mai mult evreii. Iranul uraste cel mai mult statul evreu. Tinta suprema a nazistilor era exterminarea evreilor din Europa. Tinta suprema a Iranului este exterminarea statului Israel. Regimul nazist ura Occidentul si libertatile sale. Republica Islamica Iran uraste Occidentul si libertatile sale. Germania dorea sa domine Europa. Iranul cauta sa domine Orientul Mijlociu si lumea musulmana.

Si la fel cum Marea Britanie si Franta au satisfacut dorintele Germaniei naziste, aceleasi doua tari impreuna cu Statele Unite au ales acum sa satisfaca Iranul.

Azi, lumea isi bate joc de Neville Chamberlain. Insa schimbati numele si veti realiza ca traim repetarea acordului de la Munchen. Substituiti Republica Islamica Iran cu Germania nazista, pe Ayatolajul Ali Khamenei cu Adolf Hitler, pe Barack Obama si John Kerry cu Neville Chamberlain, Israelul cu Cehoslovacia si evreii din Europa, si lumea din ce in ce mai nesigura a anului 2015 cu lumea din ce in ce mai nesigura a anului 1938.

In fapt, exista considerabil mai putine justificari pentru acordul cu Iranul – care gratifica Iranul cu 150 de miliarde de dolari in active actualmente inghetate si cu dreptul de a pastra programul nuclear – decat erau pentru acordul de la Munchen. Inainte de 1938, Hilter nu a declarat public obiectivul sau de anihilare a evreilor Europei. Totusi, Iranul isi proclama intentia de a anihila statul evreu de decenii. In Germania nazista nu existau demonstratii masive in care se cerea “Moarte Americii” asa cum exista regulat in Iran. In 1938 Germania nu era responsabila pentru terorism global asa cum este responsabil Iranul azi. Nici pentru moartea mai multor mii de americani cum este Iranul.

Iranul este responsabil pentru moartea mai multor americani in ultimul sfert de secol decat orice alta grupare sau tara. Colonelul Richard Kemp, fostul comandant al trupelor britanice in Afganistan, si maiorul Chris Driver-Williams din trupele speciale britanice, au rezumat situatia astfel: “Iranul militar, adesea actionand prin intermediari folosind tactici teroriste, a dus la moartea a peste o mie de soldati americani in Iraq si Afganistan in ultima decada si jumatate.”

Neville Chamberlain-ii anului 2015 apara acordul cu Iranul pe doua temeiuri: ca singura alternativa este razboiul si ca acest acord are capabitatea de a aduce Iranul in “comunitatea natiunilor”.

Primul temei este fals. Pentru trei motive.

Primul: alternativa la acest acord era continuarea si intarirea sanctiunilor care slabeau regimul iranian diminuand consistent abilitatea sa de a finanta grupuri teroriste in jurul lumii. Al doilea: pentru ca acest acord intareste Iranul intr-atat incat face razboiul mult mai probabil. Cand regimurile rele, expansioniste, devin mai bogate, ele nu cheltuie bogatia lor pentru a construi noi spitale. Al treilea: pentru ca suntem in razboi cu Iranul de decenii. Dar numai una din parti a luptat (Iranul, nota mea).

Oricine crede ca acest acord va aduce Iranul in “comunitatea natiunilor” tradeaza o uluitoare ignoranta despre regimul iranian.

Regimul iranian este compus din fanatici religiosi care sunt nediferentiabili din punct de vedere moral de ISIS, Al-Qaeda, Boko Haram sau alte miscari islamiste de crima in masa.

Regimul iranian a executat mai multi oameni cu exceptia, poate, a Chinei (si probabil a Coreei de Nord, pentru care nu avem acces la date)

Regimul iranian a ucis peste 600 de homosexuali pentru ca sunt homosexuali.

Nici o femeie iraniana nu are voie sa paraseasca tara si nici macar sa munceasca in afara casei fara permisiunea sotului. Insasi Zahra Eshragi, nepoata fondatorului Republicii Islamice, Ayatolahul Ruhollah Khomeini, marturisea “ Ca femeie, daca doresc sa obtin pasaport pentru a parasi tara, pentru a ma opera, sau aproape si pentru a respira, am nevoie de permisiunea sotului meu.”

Regimul iranian face apel public in mod repetat la exterminarea Israelului. Nici o alta tara din lume nu este dedicata anihilarii altei tari.

Iranul este cel mai mare finantator de organizatii teroriste din lume.

Raposatul procuror argentinian Alberto Nisman (nota mea – gasit mort in ianuarie 2015 in locuinta sa; moarte suspecta in curs de investigare pt a determina daca a fost crima sau sinucidere fortata) a pus sub acuzare Iranul pentru infiintarea de retele teroriste de-a lungul Americii latine, incluzand Argentina, Brazilia, Paraguay, Chile, Collumbia, printre alte tari.

Iranul finanteaza si dirijeaza organizatia terorista libaneza Hezbollah, cea mai puternica organizatie militara din Liban.

Iranul este finantator major al Hamas.

Iranul este responsabil pentru atacuri teroriste cu bomba in Kenya si Tanzania.

Potrivid raportului Comisiei privind atentatele de la 11 septembrie, opt din zece autori ai atentatelor au trecut prin Iran si un judecator american a decis ca Iranul poarta responsabilitatea legala privind “suportul material” asigurat teroristilor autori ai atentatelor din 9/11 (nota mea – nope, nu G.W.Bush si petrolistii americani sunt responsabili, cum sugereaza conspirationistul fictional Michael Moore si “documentarul” sau care nu-i documentar, ci forma fictionala in care acest impostor complexat a ales sa-si exprime ura profunda fata de tara lui, America)

Membrii Congresului (parlamentul american, nota mea) care vor vota pentru ratificarea acordului cu Iranul vor fi vazuti la fel ca Neville Chamberlain. Stangii ii place sa vorbeasca despre a fi “de partea corecta” a istoriei. Permitand Iranului sa-si pastreze capacitatile nucleare in timp ce capata acces la sute de miliarde de dolari inseamna sa fii de partea gresita a istoriei.

Intrebare: exista vreun membru al Congresului care ar vota pentru acordul cu Iranul daca acesta ar fi situat la granita americana?

Foarte putini oameni au sansa de a face ceva in legatura cu cel mai mare rau al epocii lor. Membrii Congresului Statelor Unite au aceasta sansa. Acest lucru ar trebui sa depaseasca loialitatea fata de Barack Obama si politica lui de concesii in fata celui mai mare rau al timpurilor noastre.”/

Sursa: https://ihincu.wordpress.com/2016/01/18/occidentul-islamul-si-iranul-trei-lectii-istorice-uitate/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: