Când părinţii spun copiilor „îmi pare rău” ei le transmit mult mai mult…

Când părinţii spun copiilor „îmi pare rău” ei le transmit mult mai mult…
Copiii învaţă să îşi ceară scuze atunci când observă la păriinţii lor că îşi cer scuze. Cuvintele acestea simple, „imi cer scuze”, de la părinte către copil, au un impact extraordinar de mare asupra copilului deşi, din păcate, situaţiile în care părintele îşi cere scuze sunt încă rare.

Mulţi părinţi nu realizează importanţa de a-şi cere scuze faţă de copilul lor, considerând că nu este nevoie să facă acest lucru. Nu este parte a culturii noastre ca adulţii să admită că au greşit cu copilul lor, chiar dacă este evident că e vina lor. În realitate, când un părinte îşi cere scuze în faţa copilului, acest comportament întăreşte şi mai mult relaţia lor şi îi asigură copilului un sentiment de siguranţă şi bunăstare.
Când părinţii se scuză, ei le insuflă copiilor un sistem de valori şi credinţa că este în regulă să fii uman, prin urmare, imperfect. Aceste situaţii au rolul de a modela responsabilizarea copilului, de a le transmite că luarea de măsuri după o greşeală şi asumarea responsabilităţii este mai importantă decât greşeala în sine. Mai bine spus „problema nu este dacă ai greşit, ci cum te descurci cu greşeala.„
Abilitatea părinţilor de a recunoaşte greșelile și de a accepta responsabilitatea pentru acțiunile lor este imperativă în a ajuta copiii lor să facă același lucru.
Părinții care recunosc propriile neajunsuri îi învață pe copiii lecții foarte importante, şi anume:
– Acceptarea de sine include acceptarea propriilor limite. În această lume competitivă, oamenii se concentrează deseori pe a ține pasul cu ceea ce este în afara de ei înșiși, mai degrabă decât a accepta cine sunt, inclusiv limitele lor. Când părinții îşi cer scuze ei trimit un mesaj că sunt, în același timp, imperfecţi dar și competenţi, și că acest lucru este în regulă.
– A greşi nu este acelaşi lucru cu a fi slab. Copiii au nevoie să înveţe că a cere iertare şi a accepta un eşec nu este doar mult mai important decât a redresa o greşeală, ci este o dovadă de putere şi curaj.
– Evitarea asumării vinei prin minciună face greşeala mai mare. Copiii care mint fac asta, deoarece ei cred că a fi prins pentru o greșeală, este mai rău decât greşeala în sine. Scuzele învață un copil că a trăi cu o minciună este mai rău decât a recunoaşte că a greşit.
– Adulţii nu sunt omnipotenţi şi de neînvins. Dacă cei mici observă greşelile părinţilor cât şi faptul că îşi cer scuze după acestea, vor fi mult mai pregătiţi pentru viaţă. Ei vor şti că adulţii pot fi responsbili şi iubitori şi în acelaşi timp pot face şi greşeli.
– Contexte de învăţare. Greşelile pe care le fac atât părinţii, cât şi copiii, sunt momente de învăţare, de exemplu, părinţii pot spune unui copil „uite ce greşeală am făcut, acum hai să învăţăm despre asta”.
– Greşelile sunt inevitabile. Anumite lucruri nu pot fi învăţate fără a greşi. De exemplu, pentru copiii mici, o parte a învăţării în a împărţi jucării cu alţi copii implică greşeala şi apoi scuzele.
– Asumarea riscurilor poate însemna a face şi greşeli. A fi confortabil cu aţi cere scuze şi a accepta responsabilitatea, îţi permite să te provoci pe tine însuţi şi prin urmare să te dezvolţi, mai mult, din acţiunile tale.
– Copiii poate nu au cuvintele potrivite pentru a o exprima, dar ei recunosc deseori când părinţii fac greşeli. Când părinţii au acţionat greşit şi nu recunosc asta, este ca şi cum ar fi un elefant în cameră. De exemplu, spunându-le copiilor voştri să nu înjure şi apoi voi înjuraţi fără a vă cere scuze, asta transmite un mesaj mixtt, confuz pentru copil.
– Stima de sine- când părinţii îşi admit greşeala, ei le arată copiilor că se simt suficient de bine cu ei înşişi pentru a face faţă consecinţelor acţiunilor lor. A modela o stimă de sine sănătoasă este o componentă importantă în dezvoltarea stimei de sine la copii.

Când părinţii îşi depăşesc teama de a îşi cere scuze şi spun copilului lor „imi pare rău” , ei dau copilului un cadou şi anume -libertatea de a face greşeli.

Andreea BIJI,
psiholog, psihoterapeut de familie

Adaptarea după: Kate Roberts, Ph.D

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: