Sfaturi pentru certareti, imbufnati, posaci… si anturajul lor

certăreți

Un cuvant aiurea… si te opresti intr-o tacere care poate dura ore sau zile. De ce aceste suparari? Si cum sa iesi din acest comportament distructiv? Ce este pasiv agresivitatea si cum sa o eviti?
Imbufnarea este ceea ce numim un sentiment de substitutie. In loc sa-si arate furia, care poate fi sursa de respingere, cel care se imbufneaza, se inchide de fapt in sine.
Imbufnarea ii serveste pentru a-l manipula pe celalalt si a-l pedepsi pentru ca l-a contrariat. O obisnuinta care, dupa toate aparentele, isi are radacinile in copilarie, atunci cand parintii nu tolerau nici plansete, nici furie si cand emotiile copilului nu erau recunoscute.
La varsta adulta, cel care se imbufneaza continua, fara voia sa, sa-l faca pe celalalt sa plateasca pentru incapacitatea sa de a-si exprima adevaratele sentimente de tristete, furie sau deceptie. Il culpabilizeaza si il invita sa faca eforturi ca sa-si dovedeasca afectiunea.

Un mecanism defensiv

Marie-France Cyr este profesor de psihologie la Universitatea din Que­bec, Canada. Ea spune ca exista doua tipuri de imbufnati: ofensivul si defensivul. Acesta din urma este un mare sensibil: „Cand se bosumfla, privirea sa trista si fixa este uneori ingrijorata si dezarmanta“.
E vulnerabil, se ofenseaza usor, dar tinde sa ascunda acest fapt. Si-a dezvoltat mecanisme extrem de puternice pentru a lupta contra fricilor proprii. Frica de ridicol, de a fi judecat, de a nu placea, de a fi in conflict… Frica de a trai.
„Imbufnarea nu este, astfel, o forma de ucidere a sinelui si a celuilalt?“, se intreaba Marie-France Cyr. „Nu serveste de fapt la inabusirea fricii de a trai si de a aprofunda relatiile cu cei pe care te imbufnezi?“

O strategie de manipulare

In cazul imbufnatului ofensiv, tacerea nu este un scut, ca in cazul defensivilor, ci o arma. „Este un manipulator care cauta sa-si controleze anturajul. Rupe tacerea pentru a-l face pe celalalt sa sufere si pentru a-l domina“, constata Isabelle Filliozat, psihoterapeut.
P., 47 de ani, nu i-a adresat niciun cuvant sotiei sale timp de mai multe luni, sperand ca aceasta va sfarsi prin a-l parasi. Imbufnatul ofensiv procedeaza ca si cum nu ar fi avut niciodata o relatie. Istoviti de suspine, ridicand din umeri, dispretuitori. „Ei ne imping sa ne indoim de propriile noastre perceptii pana la pierderea respectului de sine si la supunere“, confirma Marie-France Cyr.

Mutrele…

A face mutre in mod regulat este un joc riscant. Imbufnandu-ne pentru a-l pedepsi pe celalalt sau pentru a ob­tine dovezi de dragoste, putem pro­voca respingerea. Este mai bine, deci, sa evitam sa intram in aceasta spirala, „identificand credintele ira­tio­nale care ne motiveaza imbufnarea“, precizeaza Marie-France Cyr.
„Cre­dinta ca este imposibil sa ne facem intelesi daca suntem diferiti, ca, daca ne opunem la ce spune sau face o persoana, ne opunem persoanei, ca nefericirea vine din cauza celorlalti si nu din cauza atitudinii noastre.
Singurul mijloc de a abandona acest comportament gresit este sa clarificam asteptarile fata de cei apropiati si sa ne afirmam doleantele“, conchide psihologul.

Ce este de facut?

Evacuati prea plinul emotional

Daca preferati sa va imbufnati, mai degraba decat sa va pierdeti mijloacele exprimandu-va mania ori supararea, procedati in doi timpi. Mai in­tai, descarcati-va feriti de priviri: mergeti, alergati, urlati sau „bateti“ o perna pentru a va elibera agresivitatea.
Si daca sunteti tristi, plangeti pe saturate. Atunci cand veti reusi astfel sa dimi­nuati presiunea, uitati de tipete si lacrimi si incercati sa vedeti clar ce anume va contrariaza.

Vorbiti cu altcineva

Considerati-l pe interlocutorul vostru un aliat. Cu alte cuvinte, odata ce va veti recapata calmul, abandonati optiunea de a tacea si vorbiti. Spuneti-i, de exemplu, partenerului: „Am acest obicei si stiu ca asta nu duce nicaieri. Cand ma imbufnez, ia-ma in ­brate“.
Sau informati-va anturajul ca aveti nevoie sa va retrageti putin, inainte de a explica ce va nemultumeste. Ceilalti nu mai sunt nevoiti sa suporte starea voastra proasta si aveti o portita de iesire.

Sfat pentru anturaj

Nu intrati in jocul imbufnatului care incearca sa va culpabilizeze ori sa va faca sa va iesiti din fire. Spuneti persoanei ca ati observat ca se imbufneaza. Invitati-l sa se exprime prin intrebari deschise, dar nu reveniti asupra presupusului motiv al imbufnarii.
Aceasta nu ar face decat sa-l indemne sa continue. Aratati-i ca asteptati un raspuns, dar cu rabdare si fara agresivitate. Puteti sa si glumiti, dar, atentie, sa nu il ridiculizati! Acea persoana trebuie sa simta ca vreti sa o faceti sa rada si nu ca radeti de ea.

Daca te certi mereu, cu toata lumea…

O critica inversunata, o intarziere neprevazuta si iata-i nervosi si pusi pe harta. Cum se explica acest comportament? Ii aducem in centrul atentiei pe certaretii notorii.

Sfaturi pentru cei din jur

Individul are un mesaj de transmis, dar manifesta prin disputele sale o dificultate in a-l exprima. 1. Sa il lasi sa se elibereze, chiar daca afirmatiile sale ranesc. Nu ii porunci sa se calmeze, ci asculta-l, spunandu-i „te inteleg“. 2. Reformuleaza in fata lui propriile-i afirmatii intr-un mod mod pozitiv si pe un ton mai calm. 3. Intreaba-l despre motivele furiei sale.

Exista mai multe explicatii pentru o fire pusa mereu pe cearta

1. O stima de sine scazuta. Relatiile cu ceilalti ne informeaza asupra locului pe care il avem in societate, a influentei pe care ne-o dorim, a dragostei sau recunostintei pe care o cerem. Aceasta nevoie de recunoastere se poate traduce printr-o forma de dependenta fata de celalalt, care-l fragilizeaza pe cel care are nevoie de ea. Daca astepti ca o alta persoana sa iti legitimeze existenta, inseamna sa-i dai o putere imensa asupra echilibrului tau interior. Din momentul in care ne simtim amenintati, apare conflictul. Programarea neuro-lingvistica (PNL) numeste „referinta externa“ aceasta tendinta care consta in a cauta respectul in exterior, mai degraba decat in propriile resurse. Nesigur in stima de sine, individul reactioneaza la cea mai mica remarca – de unde, tendinta de a dezvolta agresivitatea si de a intra in conflict, un alt mod de a urla: „Iubiti-ma!“

2. Prelungirea, la varsta adulta, a comportamentului atotputernic prezent in mod natural la copii. In viziunea analizei tranzactionale, atotputerea este definita ca promisiunea de a-si vedea implinite toate nevoile. Nou-nascutului i se pare normal ca mama sa fie disponibila pentru el in totalitate. Crescand, acesta realizeaza ca ea nu este o prelungire a sa: el invata sa diferentieze satisfacerea nevoilor sale. Sau se poate intampla ca adultul sa refuze sa vada realitatea cu toate obligatiile ei. In acest caz, orice dezacord este resimtit precum o respingere a propriei persoane, orice opozitie fata de un proiect este o amenintare. Intr-un fel, adultul regreseaza la stadiul de copil, care urla, loveste si musca atat timp cat nu i se da jucaria.

3. O emotie interzisa in interiorul familiei. Furia cauzata de ranirea amorului propriu, de umilire, devalorizare etc. e refulata. Ea va sfarsi prin a se intoarce asupra sa ori asupra altor persoane. Totul se petrece ca si cum acel om devine infirm in capacitatea lui de a-si controla aceasta emotie pe care nu a invatat-o, pentru ca i-a fost interzisa. Aceasta furie, controlata ani buni, reapare mai tarziu in forma ei bruta si se poate declansa in orice moment si in orice situatie. Alte emotii, precum frica sau tristetea, au fost interzise. Obisnuindu-se sa le ascunda, individul le poate substitui cu o alta: furia, exemplul clasic de stres devenit iritare.

Ce e de facut?

Invata sa iti exprimi sentimentele ca un adult. Sa fii atent la emotie si sa o accepti. Adica discerne sentimentul autentic si intelege-i motivele. Atunci este posibil sa-l exprimi intr-un limbaj acceptabil pentru celalalt si nu in forma bruta.

Distanteaza-te de propriile actiuni

Atunci cand te identifici prea mult cu acestea, remarcile altora sunt pentru tine si semne de indoiala. Spune-ti ca esti mai bogat decat orice critica primita. Putem in orice moment, sa reactivam amintiri pozitive pentru a analiza cu luciditate sursele conflictelor si a nu mai face din ele o drama. Concentrandu-te pe analiza, dezamorsezi explozia furiei.

Pune in dialog diferite parti din tine

Programarea neuro-lingvistica sustine ca orice actiune are o intentie pozitiva. Chiar si furia. Cu toate acestea, o alta parte din tine ar vrea sa traiasca relatiile intr-un mod constructiv. Aloca-ti timp pentru a pune in legatura cele doua parti, cheia se afla in compromis: este legitim sa iti exprimi furia, dar fara agresivitate.

Autor: Iuliana Alexa

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: