Cat de mult poti vorbi despre tine la birou

cât de mult

Femeile au adesea greutati in a stabili o distinctie intre ceea ce este privat si ceea ce nu, poate datorita naturii lor mai emotionale.
De fapt, comportamentele sunt opuse: ori confesiunile sunt prea transparente, ori viata personala este tratata ca un secret de stat.
Multe mame ezita sa vorbeasca despre copilul lor bolnav sau despre o problema cu bona, pentru ca ar trebui sa ceara o zi sau cateva ore libere, ca si cand viata lor personala ar fi de neglijat, ori le este teama sa nu aiba probleme la serviciu.
Pe langa asta, cei care astazi isi revendica dreptul de a nu isi sacrifica viata de familie se gasesc in postura de a fi decredibilizati.
Un loc pentru emotie
Totusi, intr-o companie, locul informatiilor personale este pe punctul de a se schimba. Poate ca dificultatea sta in a evalua unde se afla pericolul?
In a aduce in discutie o nemultumire, cu riscul de a-ti pierde locul de munca? Faptul ca nu poti sa ii spui sefului „in sedinta m-ai discreditat, ma simt jignit si furios“ este o situatie extrem de toxica.
Din pacate jignirile, deceptiile, neintelegerile sunt totusi monede curente in relatiile de munca. Dincolo de sarcina pe care o avem de indeplinit, emotiile reprezinta materialul cu care lucram si pot fi punctul de plecare al multor suferinte.
Asadar, trebuie sa reusim sa vorbim despre ele pentru a castiga in respect si eficacitate.

Prinsi ca intr-o menghina intre echipe, care le reproseaza lipsa de disponibilitate si graba, si ierarhia care ii preseaza, adesea, managerii nu au constiinta efectelor create de propriul lor stres subalternilor.
Oamenii nu se mai deschid, sefii sunt transformati in dusmani, comunicarea nu va mai exista, iar randamentul muncii, desigur, va scadea.
Cu siguranta, teambuilding-urile detensionau situatia, seminariile de dezvoltare personala oferite de marile companii alungau norii negri ai neintelegerii.
Azi, pe timp de criza, cand s-au taiat fondurile pentru astfel de activitati, nu mai ramane decat bunavointa.
Si ma duc cu gandul la Ziua Bunavointei, celebrata de Psychologies in fiecare an pe 13 noiembrie, si la cele doua dosare speciale din editiile de noiembrie 2010 si 2011. Cum articolele noastre nu se demodeaza niciodata, merita recitite.

Din partea sefilor…?

Managerii de moda veche considera ca problema comunicarii se rezuma strict la permisivitate prin vorbitul la per tu, devenit regula in unele companii. Ei cred ca se aluneca foarte usor catre o forma de familiaritate ce conduce la situatia de a nu mai sti diferentierea intre regulile prieteniei si cele ale muncii.
Vinovata ar fi mai ales generatia intre 25 si 30 de ani, din categoriile IT, publicitate, presa, care tinde sa inlocuiasca relatiile de autoritate cu cele de amicitie. Iar daca apar situatii unde intelegerea intra in conflict cu exigentele muncii, iar scopurile firmei primeaza, apare sentimentul tradarii de catre cei considerati colegi buni.
Pe de alta parte, respectul se castiga, iar limitele se pot impune prin atitudine sau se autoimpun prin bun simt si educatie. Dar politetea sau „dumneavoastra“ nu castreaza confidentele ori buna relationare, la granita prieteniei.
Florina, 44 de ani, director de comunicare, este in fruntea unei echipe de 20 de persoane. Atunci cand asculta confidentele unui subaltern, se simte mereu panicata.
„Imi place sa fiu alaturi de oameni si sa ajut“, explica ea. „Insa ma inspaimanta teribil o idee: in ce moment, faptul ca te arati intelegator sfarseste prin a crea probleme de organizare?
Atentia pe care o acord unei anumite persoane va fi oare perceputa de catre ceilalti ca fiind favoritism? In ce punct empatia mea risca sa fie perceputa ca indiscreta sau deplasata? Persoana care tocmai mi s-a confesat se va feri apoi de mine?“
Multi isi pun problema reciprocitatii si nu doresc sa se simta obligati sa vorbeasca despre ei. Poate pentru ca nu simt asta, sunt mai discreti ori au un target al carierei bine stabilit, in care confesiunile nu sunt incluse.

Sorinei, 40 de ani, editor, nu ii place ca un sef sa se apropie prea mult. „Pentru ca nu ii pot raspunde ca unui prieten, sa ii impun anumite limite acolo unde eu consider ca ar trebui sa existe. Este deja destul de dificil sa stabilesti relatii bune de munca. Si daca ele se complica cu o pseudoprietenie, pe care nu te poti baza foarte mult…“

Ana, 29 de ani, educatoare, dimpotriva, apreciaza faptul ca directoarea gradinitei ii face confidente legate de viata sa profesionala: ezitarile pe care le are vizavi de un furnizor, deciziile asupra carora crede ca s-a inselat, teama de a comite greseli de management. „Pe mine ma ajuta foarte mult sa vad o sefa care nu pretinde ca se descurca tot timpul singura. O face mai umana, relationam mai bine, iar profesional ma simt mai confortabil“, spune Ana.

Posibile pericole

Dar de ce ne-am putea lovi prin aceasta transparenta? In primul rand, de manager, care, de multe ori, nu este pregatit pentru un asemenea tip de comunicare.
Foarte putini sunt formati in ceea ce priveste relatiile umane si, in principal, in gestionarea conflictelor. Din pacate, tendinta este de a impaca si capra si varza sau de a se da dupa cum bate vantul.
Apoi, ceea ce este cules intr-o zi sub pecetea confidentialitatii, poate fi divulgat a doua zi cuiva care nu trebuie sa aiba acces la acele informatii.
Si sa nu uitam de micile clanuri sau bisericute, care nu se supun regulii comune.
Poate exista atat din partea sefului, cat si din partea salariatilor, tentatia de a se face placut pentru a se pazi de eventuale reprosuri de incompetenta.
De unde si interesul de a se confesa unei persoane care va plasa confidenta intr-o perspectiva profesionala. Dar mult mai simplu si mai sanatos este sa cerem o intalnire decat sa ne confesam intre doua usi de birou.
Daca dificultatile familiale sau starile sufletesti sunt puse pe tapet, aceasta este o ocazie buna pentru reorganizarea muncii si gasirea unei metode de a lucra mai bine impreuna.
Discutia va avea cu atat mai multe sanse sa fie productiva, cu cat superiorul ierarhic va fi asigurat ca salariatul aspira, pe termen lung, sa isi regaseasca implicarea, in cazul in care anumite probleme personale ii afecteaza capacitatea si implicarea in munca.
Discutia anuala de evaluare este un moment in care aspectele personale pot intra in scena. Dar salariatilor le este frica, inclusiv de intalnirea cu Medicina Muncii, intrucat se tem ca, de exemplu, o anumita afectiune, ce tine de sanatate, i-ar face inapti pentru munca si ar fi concediati. Asa ca o ascund.
Extrem de periculos pentru viata lor, dar si pentru angajator sau personalul de la Medicina Muncii, care ar putea raspunde in fata legii in cazul unei nenorociri.
Schimbul informational trebuie facut in liniste, evaluand putin situatia: este persoana aceasta potrivita sa ma deschid? Momentul este prielnic? Interlocutorul este dispus sa asculte acum?
Se simte incomodat sau nu? Oricum, o conversatie initiata fara a sta pe ganduri este intotdeauna de preferat situatiei care se invenineaza si, in final, va fi descurcata tot prin dialog.

Editare de Catalina Cristescu, http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/job/cat-de-mult-poti-vorbi-despre-tine-la-birou-2074027/2

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: