Combate pesimismul

combate pesimismul

Merge din rau in mai rau, oamenii nu sunt buni decat pentru a se omori intre ei, este prea tarziu pentru a salva planeta…“ Cotidianul zumzaie de aceste generalitati negative, iar cel care incearca sa le respinga, se vede imediat categorisit ca un idealist patetic care se complace in negare. Pentru ca, in cultura noastra, realismul si pesimismul sunt sinonime. Adevarata inteligenta presupune, se crede, o doza buna de sfidare asezonata cu cinism.

VINA RATIONALISMULUI

Filosoful Michel Lacroix vede in acest „program cultural“ mai multe explicatii posibile. Printre ele, influenta majora a cartezianismului, care plaseaza exercitiul indoielii si al criticii sistematice in inima gandirii. O alta mostenire cu greutate: gandirea revolutionara, bazata pe „totul sau nimic“. Totul trebuie distrus, nimic nu trebuie pastrat. Iar optimismul este transpus intr-un viitor indepartat, dupa deconstructie si reconstructie.
In final, Michel Lacroix subliniaza influenta traditiei demistificatoare a moralistilor francezi, precum La Rochefoucauld, La Bruy¨re sau Bossuet, ale caror incursiuni in inima oamenilor au revelat un revers al decorului foarte putin stralucitor. Postura intarita si de psihanaliza, care, in spatiul occidental, scotand la lumina cele mai ascunse instincte inconstiente, face suspecte virtutile noastre. „In final, pesimismul pare a fi de partea inteligentei. Nimic mai surprinzator, deci, daca ganditorii se indreapta voluntar spre negativism si ne iau si pe noi cu ei“, conchide filosoful.

EXERCITIUL VIGILENTEI

Pentru a inversa dinamica, Alain Gamichon, psihoterapeut, sugereaza exercitiul vigilentei. Reperarea mantrelor negative, chestionarea lor (de unde vin ele? Imi dau ele elan sau mai degraba ma demotiveaza?), apoi inlaturarea lor de indata ce am luat cunostinta despre influenta lor rea.
„Putem, de asemenea, zilnic, sa ne propunem sa ne organizam ziua in jurul unei formule pozitive (voi aborda orice situatie cu calm, o sa imi acord mici placeri…).“ Pentru terapeut, a trai pozitivismul intr-o maniera constienta nu inseamna a trai intr-o bula roz, ci sa nu ne lasam contaminati de poluarea ambianta. Si, dintr-o data, sa ne imbunatatim relatiile cu ceilalti.

PUTEREA EMPATIEI

„Identitatea noastra si sentimentul ca existam se construiesc in relatia cu ceilalti“, ne aminteste psihosociologul Dominique Picard. „Cu cat relatiile noastre sunt mai autentice si mai echilibrate, cu atat mai bine ne purtam noi, fizic si psihic.“
Pentru a avea grija in viata de zi cu zi de viata noastra relationala, psihosociologul ne sfatuieste sa veghem asupra echilibrului celor trei poli din relatiile noastre amoroase, familiale si sociale: „schimbul, recunoasterea si congruenta“.
In cazul schimbului, este vorba despre a da exact atat cat primim, si invers: timp, complimente, atentii sau obiecte. Iar acest lucru, cu scopul de a gasi un echilibru relational, care ne dispenseaza de legaturile de dependenta sau de dominatie.
Recunoasterea consta in a-l accepta pe celalalt ca fiind fundamental diferit de sine. Un numar mare de conflicte deschise sau de raporturi de forta subterana provine din dorinta noastra de a-i modela pe ceilalti, de a-i face asemenea noua, pentru a-i controla mai bine si pentru a se regasi astfel pe un teren comun.
Dar aceasta siguranta este iluzorie, iar pretul sau este foarte mare. In fine, a fi in congruenta inseamna a avea un discurs in concordanta cu sentimentele proprii, astfel incat sa nu trimitem mesaje ambivalente sau contradictorii, purtatoare de stres si de conflicte.
De fapt, este vorba despre a nu ne oferi ajutorul decat daca, in adancul sufletului, suntem intr-adevar pregatiti sa ajutam – nu asa cum spunem: „Nu iti port ranchiuna“, desi nu avem decat o singura dorinta: sa ne razbunam.
Promotor al comunicarii neviolente, Marshall B. Rosenberg preconizeaza ceea ce numeste „un limbaj de actiune pozitiv“: „Eu ii spun celuilalt ce vreau eu sa faca el, nu ceea ce nu vreau sa faca“. O modalitate clara si asumata de a afirma propria dorinta, care il incita si pe celalalt sa faca la fel si care ne pune pe picior de egalitate cu el.
Ducand proiectul putin mai departe, terapeutul american propune o comunicare in care fiecare, dupa ce si-a exprimat sentimentele si nevoile, ar putea trai din plin empatia, „legandu-se de ceea ce este viu la celalalt in clipa prezenta“.
Asta inseamna a intelege lucrurile care il traverseaza, ceea ce traieste acum si aici, nu cu intelectul, ci cu simturile, cu intuitia, cu sensibilitatea sa. Ce resimte oare cu adevarat? Ce nu indrazneste sa spuna? Ce il raneste sau il deranjeaza in cuvintele mele, in postura mea? Ce as putea face pentru a ne simti in largul nostru?
Aceasta postura fraterna cere sa ne parasim momentan „centrul“ nostru, punctul nostru de vedere, scopul nostru, pentru a intra, fara prejudecati sau temeri, in spatiul mental si afectiv al interlocutorului nostru. Utopie? Poate ca nu, daca ne dam toata silinta sa iesim din relatiile de putere generate de frica. Cel putin din cand in cand.

http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/cunoaste-te-anchete-si-dosar/combate-pesimismul-2-2126328/2

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: