Marii învinşi ai alegerilor: Băsescu şi Antonescu

Andreea Pora
Cei doi lideri considerați cândva providențiali, Crin Antonescu și Traian Băsescu, și-au atins limitele, fiind, de fapt, marii învinși ai alegerilor.

Victoria clară a PSD nu a surprins, chiar dacă efectul celor 3 procente sub pragul psihologic de 40% va fi speculat în fel și chip. Ponta și-a câștigat candidatura la pre­zidențiale, dar drumul spre Cotroceni nu va fi simplu, victoria de acum conține în ea sâmburele unui eșec viitor. Ceea ce a uimit însă este dezastrul opoziției, nu atât în cifrele cumulate, cât mai ales in­dividual. Doi mari perdanți se profilează din aceste rezultate: Crin Antonescu și Tra­ian Băsescu. O certitudine, scena po­litică se va reașeza, scorurile slabe ale partidelor din opoziție obligând, teoretic, la coa­gu­la­rea unui front anti-PSD. Doar teoretic, pentru că orice joc rămâne deschis. Re­fa­cerea USL, de care Ponta are stringentă nevoie, este o variantă, alta constituirea a doi poli în opoziție – PNL-PDL și PMP-FC. Rațiunea politică și cifrele arată însă că PSD și Ponta pot fi înfrânți doar de o opo­ziție unită și un candidat comun. Alt­fel, Ponta va fi făcut președinte chiar de in­teresele meschine și inconștiența liderilor de dreapta.

PSD, victorie neterminată

Rezultatele finale arată că PSD a obținut la europarlamentare 37,6%, adică 2.093.032 voturi, și a câștigat detașat alegerile par­ția­le pentru parlament, primari și șefi de CJ din 18 județe. Victoria i-a fost trâmbițată rapid cu ajutorul exit-poll-urilor min­ci­noase făcute de casele de sondare ale PSD, unele și cu 5-6 procente peste rezultatele reale, dar ea nu este întruparea visului de aur de a controla chiar toată țara. Baronii de sub comanda lui Dragnea nu i-au ne­tezit totuși lui Ponta drumul spre o vic­torie fără bătai de cap la prezidențiale, iar unii dintre cei urmăriți de DNA nu au lu­crat la turație maximă, cele mai bune exem­ple fiind Constanța lui Mazăre, unde PSD a luat doar 34%, și Prahova lui Cos­ma – 33%, departe de scorul obținut în alte fiefuri roșii. Drumul spre un scor de peste 40% a fost barat, ca și altă dată, de voturile din Ardeal și Banat, unde PSD s-a plasat la o medie de 30%. Teama lui Ponta că nu se va descurca fără alianțe a căpătat acum consistență, iar sloganul obsesiv „USL trăiește“ trebuie să treacă obli­ga­to­riu de la iluzie la fapte. Tăriceanu lucrează din greu la asta, împins de PSD și ajutat de rezultatul catastrofal al PNL.

Adevărata victorie a PSD este însă la nivel european, în România socialiștii în­re­gis­trând unul dintre cele mai bune scoruri. Cu cei 17 din cei 32 de deputați români pe care îi va trimite în Parlamentul Euro­pean, PSD își va întări poziția în cadrul so­cialiștilor și va căuta, cu ajutorul acestora, să slăbească presiunea PPE, care are ma­jo­ritatea, pusă pe chestiuni neplăcute pre­cum stat de drept și independența jus­ti­ției.

Manipulând, mințind, resuscitând și fruc­tificând antibăsimul feroce, deținând su­pre­mația mediatică și controlând teritoriul prin rețeaua baronilor, alimentând frus­tră­rile și necazurile unei populații depen­den­te de pomeni de tot soiul, pe fondul de­grin­goladei opoziției, PSD a reușit să scoa­tă unul dintre cele mai bune scoruri de după perioada fesenistă a anilor ’90.

Rezultatele parțiale (după numărarea a 99,99% din voturi) ale alegerilor europarlamentare din România (prezența la vot – 32,29%)

Opoziţia ratată

Oricum ne-am contorsiona ca să putem privi cifrele opoziției dintr-o perspectivă optimistă, ele nu arată deloc bine. Par­ti­de­le de „dreapta“ – PNL (15%), PDL (12,23%), PMP (6,2%) – au adunat 33, 44%. În ter­meni de electorat, asta înseamnă 1.880.120 de voturi. Dacă adăugăm Forța Civică (2,62%) și PNȚCD (0,9%), mai ies încă 190.223 votanți. Altfel spus, electoratul PSD și cel al opoziției ar fi aproximativ egale, cam 2 milioane fiecare. Spre deo­sebire de PSD însă, care nu și-a dat la aceste alegeri măsura capacității de mo­bi­lizare, cele trei partide și-au atins limitele, acesta este potențialul maxim al ma­și­nă­riilor lor electorale și a ceea ce reprezintă ele în imagistica și emoționalul publicului. Rămânând în actuala paradigmă – fă­râ­mițare, lipsă de proiect, falși lideri, falia pro-contra Băsescu -, opoziția și-a epui­zat potențialul de creștere. Aici este ma­rea ei problemă și de aceea orice analiză serioasă și rece de la această realitate tre­buie să pornească. De la faptul că cei doi li­deri considerați cândva providențiali, Crin Antonescu și Traian Băsescu, și-au atins limitele, fiind, de fapt, marii învinși ai alegerilor. PNL a ajuns la 15%, adică la un electorat de doar 835.453 votanți, iar par­tidul lui Băsescu, PMP, a obținut 6,21% (345.908 voturi).

Antonescu, picat în propria capcană

Indiferent dacă Antonescu va supraviețui cutremurului din PNL, el este un perdant. Întreaga sa politică din ultimii trei ani – alianțele nesănătoase cu Voiculescu și PSD, parteneriatul cu Ponta la subminarea sta­tului de drept și a justiției din vara lui 2012, agresivitățile față de partenerii oc­cidentali, strategia minoră a jocului la două capete și pirueta în relația cu Ponta și PSD – s-au dovedit falimentare. A fost abandonat și de electoratul USL, și de o bună parte din cel liberal. Chiar dacă ră­mâne candidatul PNL la prezidențiale (de­și cred că rocada cu Johannis i se va im­pune, fiind singura soluție de salvare a partidului în contextul în care PSD do­rește să și-l anexe pentru a securiza can­didatura lui Ponta), eșecul este asigurat. Antonescu nu poate depăși, în cel mai fe­ricit caz, bazinul electoral al întregii opo­ziții de la europarlamentare. Nu are de un­de să mai crească, decredibilizarea sa ca lider fiind definitivă. În mod normal ar tre­bui să plece, să iasă de pe scena po­litică, împreună cu toată camarila care i-a susținut aventurile.

Udrea, colivăreasa lui Băsescu

Înaintea chiar a lui Antonescu, marele în­vins este Traian Băsescu, prin Elena Udrea. PMP a strâns doar 345.908 voturi, nici măcar în marile fiefuri băsiste din Ardeal nu a depășit 6%, mai puțin decât Mircea Diaconu. O imensă umilință pentru bran­dul Băsescu. Impunând-o pe Elena Udrea în pofida evidenței – imensul său capital negativ (peste 70%), a faptului că este res­pinsă până și de nucleul dur băsist și a pre­cedentului cu alegerile din București, când a îngropat PDL -, orb și surd la toate avertismentele, transformându-și criticii în dușmani personali, Băsescu a făcut o greșeală gravă care îl va costa finalul de mandat. Sub tăvălugul imensei ambiții de parvenire politică a protejatei, a spart PDL în an electoral, a produs un clivaj pro/contra Băsescu (scriam mai demult că ăsta va fi coșmarul anului) și i-a pus la gât eșar­fa PMP cu intelectuali cu tot. Rezul­tatul: în loc de un partid, PDL, care putea să devină a doua forță politică pe scenă, depășind PNL, a reușit să îngroape și „pro­iectul Băsescu“. Păcat.

Partea plină a paharului

Singurul lucru pozitiv din această înfrân­gere este că niciunul dintre cele trei par­tide nu a luat un scor care să-l plaseze în postura de a ridica pretenții în fața ce­lor­lalți. Toți sunt în aceeași găleată. Raportul de forțe dintre PNL, PDL și PMP nu mai con­tează în ecuație, indiferent cum ar în­cerca fiecare să ambaleze eșecul. Asta face mai ușoară negocierea, coagularea, sus­ți­nerea unui candidat comun, dacă chiar se dorește și dacă chiar vor ca Ponta să nu ajungă președinte. Responsabilii reușitei sau eșecului sunt Băsescu, Blaga și An­to­nescu. Ar trebui să treacă în planul doi cu toții, de Udrea nu mai vorbesc, și să lase alți lideri ai partidului să negocieze. Orice soluție – Johannis, MRU, Diaconescu sau un independent – este preferabilă for­mulei „fiecare cu propriul candidat“.

Asta din punct de vedere teoretic, pentru că practic este puțin probabil să se în­tâmple. Primele poziționări sunt halu­ci­nante. Fiecare susține că, de fapt, a ob­ți­nut o victorie, că „partidul s-a con­so­lidat“ (PDL) sau chiar „a crescut“ (PMP și PNL), că propriul candidat are „po­ten­țial de creștere“ și invită la strângerea rân­durilor în jurul său. Privindu-i, te în­trebi fără să vrei ce alte interese se ascund în spate sau dacă e vorba doar de simplă prostie și inconștiență.

Partea goală e că „parteneriatul cu Bă­sescu“ trebuie lăsat la vatră, nimic nu se va putea coagula în jurul lui. Băsescu în­suși trebuie să înțeleagă că epoca Băsescu s-a încheiat. Ideile „proiectului Băsescu“ trebuie însă duse mai departe, dar fără Udrea și Băsescu.
…………………………………………………………………………………………………..

Câtă dreptate are Andreea Pora. Iată unul dintre năuci:
pREDOIU

Și declarația lui năucitoare:Voi merge inainte pe drumul catre Cotroceni pana la capat, mandatat de 140.000 de pedelisti si de sutele de mii de suporteri care mi-au aratat increderea. Sunt la randul meu increzator in milioanele de cetateni romani care isi doresc echilibru, pace sociala, justitie si prosperitate europeana.

Și ăsta merge înainte. Ca toată dreapta hipnotizată și sedată.
Dar spre deosebire de Udrea, care e mandatată de Băsescu, Predoiu e mai tare, e mandatat de cei 140 000 de membri care au fost mandatați de Blaga să-l voteze la ordin. Tot atîtea voturi o să ia și la prezidențiale. Sau chiar mai puține, că nu poate intra Blaga cu ei în cabină să vadă dacă chiar votează cum i-a mandatat el între o țuică de electrozi și altă țuică de electrozi.

Caricaturile merg înainte. Vă mai aduceți aminte de anul 2000?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: