Scapă de timiditate

scapă de timiditate

Transpiratii reci, balbaieli, inima bate nebuneste… In fata oamenilor care asteapta cuvintele tale pline de inspiratie, mintea ti se goleste si nu mai stii sa spui nici cum te cheama. De unde vine aceasta anxietate? Cum putem invinge tracul?

Marius trebuie sa prezinte in fata clientilor strategia de dezvoltare a firmei pe urmatorii ani. E bine pre­gatit, documentatia e perfecta, se­ful e teribil de incantat, nevasta e man­dra de el si totusi… „Peste o saptamana trebuie sa fac asta. Am cosmaruri, cum exact in momentul in care ma pregatesc sa iau cuvantul se intampla cele mai mari catastrofe, sau ma inec cu apa si ma sufoc… Ce mai, cand ma gandesc, nodul din gat si din stomac ma reduce la stadiul de maimuta: comunic prin sunete ascutite si gesturi…”

Teama de a vorbi in public il urmareste inca din adolescenta: cele mai mici note le lua la examenele orale, chiar daca era perfect pregatit. „Pentru a evita aceste sarcini sunt in stare sa inventez cele mai naucitoare scuze: ca am orbit brusc, ca am sedinta de bloc, ca am infectie in gat… Orice, numai sa scap…”

Acest comportament este foarte raspandit, spun psihologii. Teama de a te dezvalui si de a lua cu­vantul in public este una dintre cele mai curente, alaturi de fobia de serpi si cea de vid. 55% din popu­latie se confrunta cu ea, si aproape o persoana din trei renunta sa se exprime in fata unui grup.
Teama de altii si de… tine

„E clar ca nu voi reusi. Ceva rau o sa se intample, o sa uit tot, n-o sa mai stiu nimic. Ceilalti vor crede ca nu sunt foarte bine pregatit.”

Anxietatea care precede luarea de cuvant in public are la baza doua temeri: teama de ceea ce vor spune ceilalti si teama ca tu nu vei fi la inaltime.

In cartea Cum sa ne eliberam de trac, aparuta la Editura Trei, autorii, dr.Laurent Chneiweis si dr. Eric Tanneau, spun ca aparitia emotiilor negative in fata unui eveniment important este fireasca: „Tracul, sau in limbaj medical, anxietatea de performanta, survine de indata ce se pune intrebarea: voi reusi? Si atinge apogeul atunci cand, in miezul evenimentelor, va cuprinde frica de a nu putea face fata situatiei si cand aveti impresia ca va fuge pa­man­tul de sub picioare.

Nu indraznesc de teama ca nu voi reusi: aceasta este probabil cea mai buna definitie a tracului. Cele mai intalnite justificari sunt legate de teama de expunere la critica si evaluare, de incertitudinea legata de reactia auditoriului, ca nu poti controla mai multi oameni, ca ceea ce vei spune si face iti va afecta imaginea“, spune dramaterapeutul Dana Dragoteanu.
A fi perfect sau a nu fi

Cei care nu indraznesc sa se exprime traiesc o totala raportare la parerile altora. „Toata lumea trebuie sa ma aprecieze, daca nu plac fie si unei singure persoane, inseamna ca sunt o nulitate“, aceasta este misiunea imposibila pe care si-o fixeaza. Nivelul lor de exigenta personala este ridicat, criteriile de asteptare atat de inalte, incat sfarsesc prin a-si face mai intai propria judecata decat cea a altora. Anxiosii sociali se gandesc ca trebuie mereu sa ai lucruri interesante de spus si nu se pot vedea pronuntand o mica banalitate.

La aceasta credinta se adauga impresia ca esti „transparent“. Ei isi imagineaza ca li se vede clar hiperemotivitatea, de unde tendinta de a se focaliza asupra mani­festarilor lor de anxietate. Aceasta autoobservare permanenta este invalidanta.

La fiecare nou esec nefericitul asista, fara putere, la decaderea sa interioara. Si, plin de nefericire, el isi reprezinta trista viziune ca totul depinde de el, ceea ce ii mentine stima de sine la un nivel foarte jos. Cerc vicios…
Cum depasesti blocajul

Te rogi la o minune care sa faca sa dispara nodul din stomac, sa-ti transforme inima in piatra, sa-i orbeasca pe auditori, sa se nasca din senin vant puternic si ploi care sa-i intoarca pe toti din drum, ca pe Ana lui Manole.

Nu-i nevoie de minuni, ci de dorinta de a invinge teama si de vointa de a o face. Iata cei cativa pasi pe care ii propune psihologul Dana Dragoteanu: „Reco­man­darile mele sunt de ordin practic:

pre­ga­ti­rea prezentarii, cuvantarii, expunerii in asa masura incat sa cunosti foarte bine tematica; pe cat este posibil, incearca sa cunosti publicul (din ce domeniu provine, care sunt interesele, ce fel de comportamente individuale sau de grup exista etc.), in felul acesta putand sa structurezi discursul si sa prevezi eventualele intrebari sau probleme cu care te vei confrunta;
exerseaza, nu doar in fata oglinzii, ci si in fata unui auditoriu improvizat (prieteni, familie);
ina­in­te de a incepe discursul trebuie sa in­tri in rol, asa cum actorii intra in rol, asa cum sportivii sunt gata de lupta inaintea concursului, trebuie sa-ti creezi starea;
fii spontan (spontaneitatea reduce anxietatea)!
Arunca-te in apa!

Tot sfaturi practice primim si de la autorii cartii mentionate mai sus, „Cum sa ne eliberam de trac”. Iata cateva reguli desprinse din paginile ei:

Noteaza tot. Ia cu tine un carnet. De fiecare data cand te confrunti cu un trac, noteaza ce ti s-a intamplat: descrie-ti emotiile, da-le o intensitate pe o scara de la 1 la 10, descrie gandurile care l-au precedat in mod automat, l-au insotit sau l-au urmat, detaliaza interpretarea pe care ai dat-o realitatii. Infrunta in loc sa fugi. Fa-ti vocea mai puternica. Este un instrument de baza pentru a-ti exprima mai clar gandurile si pentru a fi bine inteles.

Priveste-ti interlocutorul in ochi. Renunta la privirea care matura intreg ansamblul de auditori. Mentine contactul vizual cu fiecare. Evita timpii morti si arun­ca-te in apa. Cu cat eziti, cu atat risti sa amutesti. La intalniri, asaza-te langa cineva cu care te sim­ti confortabil si lanseaza-te.

Nu iti lasa spiritul sa vagabondeze, con­centreaza-te pe mesajul pe care speri sa-l exprimi. Marturiseste-ti emotiile.

Daca, in pofida acestui antrenament intensiv, inca iti pierzi cuvintele, nu ezita sa iti incredintezi emotiile auditorului tau cu ajutorul unei mici fraze pregatite dinainte: „Cred ca am nevoie sa imi recastig suflul“, „Dupa cum vedeti, acest subiect ma emotioneaza“. Acest mic intermezzo va indeparta tensiunea si iti va permite sa reiei discursul mai eficient.
Impotriva tracului

Dr. Horea Murgu, director al Coaching Institute, ne vorbeste despre clientii care au venit sa-i solicite ajutorul in depasirea temerii de a vorbi in public si despre eficienta programelor de dezvoltare personala pe care le aplica: „Daca ar putea exprima relativ concis si lucid, la o­bi­ect, cauzele pentru care le e tea­ma clientilor nostri sa vorbeasca in public, probabil ar sti singuri ce e de fa­cut ca sa nu mai fie o bariera intre ei si ceilalti.

Destul de des ras­punsurile pot fi grupate sub: „lipsa de ex­perienta legata de comunicarea in public, si prin consecinta, spai­ma (frica) de a nu fi la inaltimea unei performante semnificative“. Daca discutam individual si punem cate­va intrebari, prin care persoana nu e „judecata“ sau pusa intr-o si­tu­atie jenanta, aflam de la cei mai multi di­verse motive personale care toate si fiecare pot constitui premize obiective pentru progres, perfect tan­gibil.

Ce e de stiut se poate pre­da: training. Ce e de facut in fiecare caz presupune antrenament asistat, supervizare, coaching. In cea mai ma­re masura! Care ar fi roadele? Justa si autentica stima de sine, controlul efectiv si eficace al comunicarii cu ceilalti sunt primele roade ale acestor programe.

Tehnicile de Public Speach/presentation sunt relativ u­sor de inteles/explicat, chiar daca an­trenarea lor presupune coaching teatral (performing art coaching) atent, personalizat si uneori de du­rata. Actorul E in rol, nu „joaca“ un rol. Intelegerea si asumarea autentica a rolului nu sunt doar etape de training, ci presupun per­forming art coaching pentru pro­gresul in per­formanta.”
In caz de fobie sociala

Daca teama se exprima in fata altora este doar un simptom din mai multe (fuga de contacte, izolare etc.), reprezentand astfel o adevarata fobie sociala, trebuie luate niste masuri pe plan terapeutic. Care sunt acestea?

– Terapiile comportamentale si cognitive, specializate in tratarea fobiilor, ajuta pacientul sa-si schimbe viziunea angoasata asupra lumii si sa nu mai confunde perceptia proprie cu realitatea: „Daca ma simt prost, ceilalti ma vor vedea prost.“

– NPL-ul (programarea neuro-lingvistica) permite anticiparea scenariului „inspaimantator“ si modificarea acestuia.

– Psihologul Dana Dragoteanu recomanda terapia de grup: „Ca sa putem vorbi de o fobie, trebuie ca aceasta teama de a vorbi in public sa se extinda si la alte situatii sociale, (de ex. teama de a initia si sustine conversatii, de a participa la petreceri, de a intra in contact cu autoritatea, de face parte din anumite grupuri si altele), sa existe un comportament de evitanta si anxietatea anticipatorie ce duc la o deteriorare semnificativa a calitatii vietii persoanei in cauza. Ca terapeut de grup (psihodrama) recomand grupul.

Din experienta mea si a clientilor mei primele beneficii ale terapiei sunt o mai mare usurinta de a vorbi si a te exprima in prezenta mai multor persoane. Grupul de psihodrama este un mediu securizant in care nu se emit judecati, nu se fac interpretari, nu se dau sfaturi. Membrii grupului vorbesc despre experientele proprii, devenind constienti ca nu sunt izolati. De asemenea, fiind o terapie de actiune, se pot parcurge anumite evenimente traumatice sau se pot juca roluri temute, astfel incat persoana da vietii sale o noua perspectiva.”
Sursa:http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/cunoaste-te-anchete-si-dosar/scapa-de-timiditate-719273/2

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: