Eliberarea definitiva de experientele negative din trecutul tau

eliminarea experienței negative.htm2

Experientele negative ale trecutului au tendinta de a ne influenta gandurile si comportamentul de zi cu zi o buna perioada de timp dupa ce acestea au avut loc in viata noastra. Viata noastra ar trebui sa fie o colectie de amintiri extraordinare si de experiente noi, dar, de prea multe ori ne concentram asupra experientelor negative ale trecutului nostru si astfel, prezentul nostru este creat in umbra acestor evenimente de mult apuse. Fiecare dintre aceste experiente s-au petrecut o singura data, dar avem obiceiul de a le retrai de cateva zeci, daca nu sute de ori in mintea noastra, oferindu-le astfel acestor experiente o mult mai mare putere asupra noastra. In cele din urma, aceste experiente negative pot fi transformate in lectii pozitive de viata si astfel pot deveni biletul nostru de succes in loc sa continuam sa caram povara bagajurul emotional care ne impiedica sa cunoastem o alta calitate a vietii.
Amagirea Perceptiei: Este necesar sa cunoastem ca tot ceea ce experimentam in viata, orice experienta in sine pe care o traim este una neutra. Perceptia noastra este cea care eticheteaza experientele noastre ca fiind bune sau rele, pozitive sau negative, pline de fericire sau pline de tristete, iar toate aceste experiente sunt catalogate astfel, in conformitate cu toate convingerile in care alegem sa credem. Prin urmare, perceptia noastra poate fi de cele mai multe ori inselatoare deoarece aceasta este cea care ne coloreaza experientele si cea care ne intareste aceste convingeri, indiferent daca aceasta interpretare ne ajuta sau nu.
Retraieste experienta: Nu poti sa experimentezi o alta realitate decat cea pe care o percepi prin intermediul propriilor tale credinte. Astfel, oamenii creaza un fel de cerc in care experientele sunt cele care ne valideaza credintele si credintele sunt cele care creaza experientele. Acest cerc poate fi unul vicios sau virtuos, in functie de natura convingerilor tale. De aceea majoritatea dintre noi avem tendinta de a trece prin aceasi experienta de cateva ori in decursul vietii noastre. Pune-ti intrebarea: de cate ori am trait o experienta negativa care s-a datorat unor credinte negative pe care le pastrez ca fiind adevarate? Aceste persoane sau mediul in care se afla se pot schimba, dar experienta fundamentala sau modul in care te simti in urma unei astfel de experiente este acelasi ca si inainte. Aceast fenomen nu se datoreaza vreunei coincidente sau “norocului”, asa cred foarte multe persoane. Tu esti intotdeauna numitorul comun, iar lumea ta interioara singura cauza.
Trei pasi pentru a neutraliza experientele negative: Cu siguranta poti sa gasesti cateva experiente din trecut care ti-au afectat intr-un mod negativ perspectivele generale despre viata sau incredere in tine. Exista posibilitatea sa fii uitat modul in care te simteai in legatura cu tine si in legatura cu viata inainte de acea experienta. Influenta unei experiente negative de viata poate sa para extrem de reala pentru tine dar acest lucru se datoreaza faptului ca ai continuat sa porti aceasta experienta in mintea ta foarte multa vreme dupa ce aceasta a avut loc fara sa-i inveti lectia. Cu cat continui sa porti o experienta negativa in mintea ta, cu atat mai dureroasa aceasta experienta devine.

Pentru a te elibera de sub tirania unei experiente negative este necesar sa urmezi urmatorii trei pasi:

1. Invata lectia pe care aceasta lectie ti-a oferit-o.

2. Schimba-ti perceptia legata de aceasta experienta.

3. Las-o sa existe in locul sau de drept, in imaginatia trecutului tau.

Fiecare dintre acesti pasi pot fi folositi in mod independent sau poate exista posibilitatea sa descoperi ca una dintre aceste etape ti se potriveste mai bine in cazul anumitor experiente. Cu toate acestea, folosirea tuturor are o mai mare eficienta si va produce rezultate permanente.

Pasul Numarul 1 – Invata lectia si descopera credinta limitativa
Ori de cate ori descoperi o experienta negativa care iti cauzeaza durere in prezent, aceasta se afla in continuarea in mintea ta pentru a-ti spune ca ceva este in continuare in “neregula”. Nu cu lume exterioara, ci cu lumea ta interioara. La fel ca si in cazul unei dureri fizice care ne atentioneaza ca avem nevoie de un consult medical, suferinta interioara ne atentioneaza ca exista in viata noastra interioara anumite probleme pe care ar trebui sa le acordam o mai mare atentie si sa le analizam. Sa ne gandim un pic! Atunci cand erai copil si ai atins o flacara fierbinte de la aragaz si te-ai ars, durerea pe care ai simtit-o te-a invatat sa nu mai faci niciodata acest lucru. In acelasi mod, durerea mentala incearca sa te previna sa mai suferi in viata. Invata sa privesti fiecare asa-zisa “experienta negativa” ca pe un prieten care vine si-ti spune ca ceva nu este in regula.

Ce nu este “in regula”?: Poti sa descoperi ce nu este in regula in lumea ta interioara de indata ce recunosti faptul ca tu esti cel care-si creaza propria realitate. Adevarul este ca ai atras experientele negative in viata ta datorita credintelor negative subconstiente pe care le ai. Experienta negativa nu face altceva decat sa-ti atraga atentia cu privire la aceste credinte negative astfel incat sa le poti schimba si sa nu mai repeti aceasi experienta negativa inca o data. Aceasta este adevarata dezvoltare personala. Aduna-ti toate experientele negative prin care ai trecut si cauta numitorul comun din toate acestea. Cu siguranta vei descoperi ca una sau mai multe credinte limitative apar in mod repetat, indiferent ca este vorba de credinte precum “nu sunt indeajuns de bun”, “nu sunt indeajuns de destept”, “nu sunt indeajuns de atractiv” sau probabil credinta potrivit careia “bogatia materiala este doar pentru persoanele care au noroc”. Enumerarea acestor credinte limitative poate ocupa cateva pagini, lista este nesfarsita.

Gaseste Vinovatul: In cazul in care credinta negativa nu este evidenta la prima vedere, aminteste-ti cum te-ai simtit sau cum ai reactionat in timpul acelei experiente si porneste de acolo. Intreaba-te de ce ai reactionat si de ce te-ai simtit in acest fel. De asemenea, poti sa-ti examinezi obiceiurile zilnice, propriile frici si acele rezultate pe care vrei sa le eviti cu orice pret sau faptul ca esti prea atasat intr-un mod disperat de manifestarea anumitor lucruri materiale in viata ta. Credintele subconstiente ne conduc viata.

Creaza-ti o lista de credinte: Alternativ, creaza-ti o lista ale ambelor convingeri, atat cu cele pozitive cat si cu cele negative, despre tine si despre viata ta. Examineaza-ti toata aspectele vietii tale si scrie tot ceea ce-ti trece prin minte. Poti incepe cu “Eu sunt…” si poti continua cu “Relatiile sunt…”, “Dragostea este…”, “Viata este…” si asa mai departe. Cuvintele care apar pentru prima oara sunt de obicei cele mai exacte. Fii sincer cu tine insuti!

Priveste-ti cu atentie credintele: Este necesar sa-ti examinezi cu atentie propriile credinte deoarece o simpla credinta de genul “eu sunt o persoana competitiva” care pare nevinovata in aparenta, te poate influenta negativ deoarece te poate face sa te compari cu cei din jurul tau si sa experimentezi viata ca fiind un “castigator” sau un “pierzator”, ambele etichete mentale avand capacitatea de a te lipsi de propria ta putere autentica. De indata ce ai creat aceasta lista, iti va fi destul de usor sa potrivesti credintele negative experientelor negative. Pastreaza aceasta lista intr-un loc privat si noteaza toate convingerile negative pe care le descoperi pe parcurs si incearca sa le elimini sau sa le inlocuiesti. Foloseste-te de aceasta lista pentru a-ti evalua orice experienta din viata ta.

Ocupa-te de credintele tale: Gasind o credinta din spatele unei experiente negative, vei intelege motivul pentru care o percepi ca fiind negativa. Astfel, experienta poate deveni una pozitiva pentru ca ai invatat ceva despre tine, ceva ce te poate ajuta sa te schimbi. Chiar daca vei trece printr-o experienta asemanatoare vei observa imediat lectia si vei lua masurile necesare pentru a schimba credinta respectiva. Cea mai puternica si eficienta metoda prin care iti poti schimba credintele este prin re-programarea subconstientului tau folosindu-te de vizualizarea creativa, afirmatii si rugaciune si nu in ultimul rand prin realizarea faptului ca esti unul cu tot ceea ce exista. De indata ce-ti vei schimba credinta respectiva, experienta negativa nu se va mai repeta niciodata in viata ta.

Pasul Numarul 2 – Schimba-ti perceptia si traieste experienta schimbarilor

Poti sa-ti schimbi cu usurinta perceptia pe care o ai prin simpla recunoastere a faptului ca aceasta a fost formata in functie de convingerile si experientele trecutului. Intr-o stare relaxata, cu ochii inchisi, creaza imaginea mentala a unei experiente negative pe care doresti sa o neutralizezi. Dintr-un punct de vedere obiectiv observa evenimentul respectiv, cum a inceput totul, cum te-ai simtit, cum s-a intamplat, de ce i-ai oferit o interpretare negativa si cum ai reactionat. In timp ce continui sa observi toata scena, observa modul in care credintele tale despre viata te-au facut sa etichetezi acea experienta ca fiind negativa.
Distreaza-te un pic cu imaginea mentala: Distreaza-te cu scenele din mintea ta in timp ce incerci sa-ti schimbi perceptia. Permite-ti sa experimentezi cat de diferita ar fi fost viata ta in cazul in care convingerile despre viata ar fi fost diferite. De exemplu, daca ai fi avut mai multa iubire de sine atunci cand o relatie s-a incheiat, daca ai fost mai putin atasat de banii si de firma ta atunci cand aceasta a intrat in faliment. Cat de diferita ar fi fost perceptia ta in legatura cu aceste evenimente? Atunci cand iti schimbi perceptia, iti poti schimba si experienta.
Oricare ar fi fost credinta ta la momentul respectiv, priveste-te intr-un mod obiectiv in acelasi scenariu, dar avand o credinta diferita. Simte cum se schimba perceptia de la una de pierdere a puterii, la una de responsabilitate si putere. Simte modul in care aceasta experienta nu este la fel de importanta pentru tine si cum te simti din ce in ce mai puternic. Din acest loc al puterii, respira adanc si in timp ce expiri elibereaza-te de aceasta experienta. Bucura-te de lejeritatea pe care aceasta eliberare ti-o ofera. Daca ai fi stiut atunci ce stii acum, ce ai face diferit?
Schimbarea perceptiei nu presupune ignorarea experientei: Pentru a-ti schimba perceptia in legatura cu o anumita experienta nu inseamna negarea producerii acesteia. Atunci cand iti schimbi perceptia, iti schimbi perspectiva, ceea ce inseamna ca privesti aceasi experienta dintr-un alt punct de vedere. Asta nu inseamna ca vei nega faptul ca aceasta experienta a avut loc, ci pur si simplu inseamna ca alegi sa-i atribui un alt sens, unui eveniment neutru de fapt. Tu esti cel care acorda o anumita semnificatie tuturor experientelor tale.
In cazul in care treci printr-o experienta negativa in acest moment al vietii: Cele doua etape ale acestui proces pot fi aplicate cu succes oricarei situatii prin care treci momentan. Atunci cand te eliberezi de emotie, cand iti schimbi perceptia si cand descoperi credinta negativa din spatele acesteia vei putea sa interactionezi cu aceasta situatie intr-un mod mult mai calm, mai eficient si dintr-un loc al puterii personale. Vei putea sa descoperi solutii care pana in acel moment pareau a fi invizibile pentru tine.

Pasul Numarul 3 – Las-o sa existe in locul sau de drept, in imaginatia trecutului tau

A treia si ultima etapa care are ca scop neutralizarea experientelor negative ale trecutului este aceea de a le lasa acolo unde le este locul, adica in trecut. Nu este nevoie sa calatoresti cu viteza luminii sau sa sfidezi cateva dintre legile fizicii pentru a putea calatori din nou in trecutul tau. Tot ceea ce trebuie sa faci este sa pasesti intr-o lume in care timpul nu mai exista, iar fiecare dintre noi avem acces la o astfel de lume. Aceasta lume este mintea ta. Recunoaste faptul ca timpul este o iluzie si recunoastea ca in acelasi mod in care te poti lasa purtat de imaginatie oriunde vrei tu, poti de asemenea sa calatoresti in trecut sau in viitor fara sa intalnesti niciun obstacol.
Studiile stiintifice au demonstrat ca mintea noastra nu face diferenta dintre experientele pe care ni le imaginam si cele care au loc cu adevarat. Acest aspect sugereaza ca de fiecare data cand iti reamintesti o experienta negativa a trecutului tau adaugi un strop de negativitate acesteia, deoarece mintea ta crede ca traiesti aceasi experienta din nou.
Tu esti cel care iti creezi realitatea: experientele tale din trecut nu au nicio putere asupra ta, decat in cazul in care decizi sa le acorzi aceasta putere. Cu ajutorul acestor trei pasi te vei putea bucura de o transformare pozitiva in toate domeniile vietii tale.
O mentiune speciala legata de acest articol: Acest articol este destinat persoanelor care au trecut prin experiente negative pe care le-au atras si care le stau in calea lor catre succes. Acest articol nu are scupul de a te face sa treci peste experiente extraordinar de dificile, precum decesul unei persoane dragi, cu toate ca aceste principii pot fi aplicate in general.

Sursa:http://www.e-dimineata.ro/eliberarea-definitiva-de-experientele-negative-din-trecutul-tau/4/

Anunțuri

Perceptia adolescentilor asupra schimbarilor corporale

percepția adolescenților

Repere pentru parinti si tinerii aflati in perioada adolescentei.

Adolescenta este etapa vietii in care individul trece prin schimbari majore cand vine vorba de perceptia corpului dar si a emotiilor/gandurilor sale.

Este etapa descoperirilor, explorarii unui stil dar si a cercului social. In contextul schimbarilor fizice si a presiunii sociale in impunerea unei norme de frumusete fizica, adolescentii recurg la cateva strategii si tehnici care sa ii ajute sa se conformeze sau se se distinga de grupul lor social.

Fetele folosesc machiajul pentru a ascunde anumite “defecte” ale tenului sau a structurii fetei, baieti folosesc sportul ca sa isi dezvolte structura musculara in vederea unei atractivitati mai crescute in randul fetelor.

Cand suntem bebelusi fiecare persoana pe care o intalnim ne face un compliment:” Ce bebelus dragut!”, insa pe masura ce intram in etapa adolescentei incepem sa punem mai mult accent pe ce spun ceilalti despre noi. “Oare ce vor zice ceilalti daca..!?”

Asadar, adolescentii isi creeaza actiunile ca sa devina pe “placul celorlalalti”, fie ca e vorba despre colegii de la scoala sau familie.

Dezvoltarea pilozitatii, cresterea sanilor si dezvoltarea organelor genitale debuteaza cu o serie de dezechilibre hormonale care atrag cu sine emotii puternice fata de perceptia corporala.

Adolescentul percepe toate aceste schimbari, insa fara o indrumare corecta si sprijin nu se va putea accepta pe sine in aceasta etapa. Aici informarea despre schimbarile fizice/emotionale este un prim pas spre educarea corecta.

Daca esti parinte si ai un adolescent in familia ta (sau poate mai multi), certurile, schimbarile de dispozitie si rabufnirile emotionale sunt probabil la ordinea zilei.

Incercarea parintilor de a impune anumite norme legate de infatisare sau de ingrijire personala este perceputa adesea ca fiind o forma de oprimare si aduce mai multa respingere/furie in relatia copil-parinte.

Aminteste-ti perioada adolescentei in care iti explorai corpul si cat de mult te-au afectat remarcile rautacioase pe care le-ai primit din partea copiilor. Ai crescut cu aceste mesaje pe care acum in viata ta de adult le perpetuezi mai departe in rolul de parinte.

Copilul tau este unic, de aceea acceptarea de sine este o oglindire a acceptarii tale de sine. Putina empatie nu iti va taia din autoritatea parentala, ci mai degraba iti deschide o alta cale spre relatii mai calitative cu adolescentul pe care-l educi.

Daca esti adolescent si treci prin toate aceste schimbari fizice si psihice, afla ca 99,9% dintre oameni experimenteaza aceasta etapa in mod asemanator tie.

Corpul tau este “foaia” in care toate schimbarile se vor imprima de-alungul timpului, de aceea este bine sa ai o viata echilibrata, bazata pe sport (miscare fizica), alimentatie si dezvoltare personala.

Chiar daca acum preferi sa stai pe Facebook cu prietenii tai, sau sa bei suc si sa mananci fast-food, vei trece in alta etapa a vietii in care metabolismul va imbatrani, si nu vei mai putea recupera acesti ani plini de energie si timp liber.

Acnee, haine largi, schimbari de dispozitie, timiditate, neacceptare si incredere de sine scazuta, sunt doar cateva din elementele prin care sunt descrisi adolescentii in aceasta etapa.

Ei se percep fie prea inalti, prea scunzi, prea grasi/slabi, prea urati etc, insa, dincolo de aceasta perceptie fata de corpul lor in schimbare este o continuua munca de descoperire a individului.

Adolescentii sunt pusi in fata provocarii de a tine pasul cu corpul lor, de a-l ingriji si alimenta cu hrana care sa le produca energia de care au nevoie pentru a explora si trai una dintre cele mai active si frumoase etape ale vietii: adolescenta.

Autor: Loredana Lazar – psihoterapeut sistemic
http://lazarloredana.wordpress.com

De ce este atat de dificil sa comunici?

Ne-ar placea sa o putem face, dar rareori se intampla: sa vorbim „pe sleau“. Cu atat mai mult, celor apropiati. Este un exercitiu adesea destinat esecului. Ce ne impiedica, asadar, sa vorbim clar despre ceea ce simtim?
Daca ne este atat de dificil sa le vorbim altora, celor care ne sunt apropiati, se intampla intodeauna din mai multe motive. Principalul motiv: stim, de la Freud incoce, ca avem cu totii o zona „umbrita“, care ne scapa de sub control, inconstient. Si aceasta forta obscura tinde sa ne amageasca privitor la cauza reala a angajamentelor noastre. Astfel, ajung sa alimentez jigniri amoroase, care, in ultimul minut, ma fac sa ezit.
Incerc sa-mi justific furia prin mitocanii: „Nu ai invatat niciodata ca angajamentele trebuie respectate?“. La prima vedere, aceasta reactie este perfect rationala. Adesea, dialogul ar fi imposibil, caci veritabilul motiv al acestei purtari este in alta parte: in frustrarea mea, in acea intalnire pe care am anu­la­t-o, care m-a vexat si mi-a ranit amorul propriu…
Ce spui ca sa ascunzi
De fapt, prea adesea vorbim disimuland esentialul. In timpul unei vacante in familie, Maria, 25 de ani, isi prezinta noua ei cucerire: un barbat de 60 de ani, mai in var­sta chiar decat tatal ei. Stupoare pentru intregul clan care, socat, nu indrazneste sa abordeze subiectul. Se va vorbi, deci, despre orice si despre nimic: capriciile vremii, recolta de rapita…
„Daca vorbesc sincer cu fata mea, nu este asta o intruziune in viata ei privata?“, se intreaba tatal, devastat sa isi vada copilul facandu-i ochi dulci unui sexagenar. Cand este vorba de teama de a rani sau de a fi prea „invaziv“, de a ne disimula adevaratele sentimente, a vorbi cate-n luna si in stele se dovedeste mai sigur decat tacerea, care ne-ar trada adevaratele resentimente.
Pe de alta parte, un mare numar al discutiilor noastre ne servesc intermediind un limbaj codat. Catalina, o femeie de 42 de ani, primeste un telefon de la mama ei furioasa: fiul ei adolescent, in week-end, la casa ei de la tara, a golit frigiderul fara a-l umple la loc.
De ce bunica nu s-a adresat principalului personaj legat de acest subiect? Foarte simplu, pentru ca acest frigider conteaza prea putin. Ea cauta, o data in plus, sa ii zica fetei ei ca si-a crescut rau baiatul si ca este o mama rea. Un alt mod de a-i aminti propriul ei statut de fata rea, care, dintotdeauna, a sfidat-o. Exprimarea directa ar fi prea dura, si astfel bunica se protejeaza in spatele acuzatiilor aparent fondate.
Simti ca nu ai fost ascultat
Cuvantul nu poate deveni un instrument de schimb fara prezenta unui „altul“ parental, care stie sa asculte. Or, multi dintre noi nu au avut aceasta sansa si, la varsta adulta, noi nu indraznim sa ne exprimam dorintele, sentimentele, sa ne valorizam punctul de vedere…
Inhibitiile apar atunci cand parintii nu respecta tentativele de exprimare ale copilului. „Lasa-i pe cei mari sa vorbeasca, tu nu stii nimic, tu esti prea mic.“ Sistematic, aceasta atitudine sfarseste prin a genera blocaje care ii fac pe parinti sa spuna: „Incredibil. Micutul este asa introvertit!“. Imaturitatea pa­rin­ti­lor care rad de el – copilul care, in ciuda tuturor, incearca sa strecoare si el un cuvant – il va bloca definitiv, convingandu-l de faptul ca nu are dreptul sa greseasca.
Adesea, intoleranta unui parinte dogmatic, care sigur ca are dreptate in orice situatie, va fi, de asemenea, un handicap. Ea va imprima in inconstientul copilului credinta ca este interzis a-si contrazice interlocutorul. Adesea, pentru a supravietui psihic in fata unor parinti care nu ii permit sa se exprime, copilul poate, de asemenea, sa se reaseze in sine, formandu-si o imagine supradimensionata a mamei sale. Aceasta con­struc­tie fantasmagorica il va incita sa joace jocul sfinxului mut, aureolat de mister, in scopul de a-si ascunde greselile. Cel putin nu va deveni, la randul sau, un tiran domestic, cu care nu e posibila nici o discutie.
Cui te adresezi cu adevarat
Pentru a vorbi, trebuie sa stii unde si cui vorbesti. Or, cand celalalt nu este la locul sau, asta devine imposibil. Este cazul, de exemplu, al unei mame-copil, care neaga diferentele intre generatii si ii incredin­teaza fetei ei adolescente detalii din viata sa intima. Aceasta relatie prea fuzionala impiedica un dialog autentic intre mama si fiica.
Cum ar indrazni aceasta din urma, odata devenita adulta, sa se exprime? Cum ar putea ea sa refuze intruziunile mamei ei in viata noua de cuplu sau in educarea copilului sau? Daca inconstientul ne mas­cheaza propriile emotii, ne in­deam­na, de asemenea, sa ne inselam si in ceea ce priveste interlocutorii.
Mutandu-ne esentialmente asupra partenerilor nostri de dragoste sentimentele dovedite pentru primele obiecte ale dragostei noastre: tata si mama sunt evidente, atata timp cat partenerul nostru de viata rodul unei proiectii a trecutului nostru, nu ca un alter ego, ci ca substitutul unei figuri parentale puternice, iti este imposibil sa i te adre­sezi ca adult independent.
Fara a intelege de ce, ramanem fara cuvinte, la fel ca un copil inspaimantat. Cand, tot inconstient, ne caracterizam partenerul cu imaginea mamei bune, pe care nu am a­vut-o, dar la care inca visam, ii re­pro­sam acestuia toate motivele de insatisfactie care apar in vietile noastre. Fara ca el sa fie in masura sa sesizeze motivele ostilitatii noastre… ignorand ca noi cautam in el o mama „cu norma intreaga“.
Dar daca ne inselam asupra persoanei, asta tine adesea si de un impuls incontrolabil. „La birou, primesc critici de la superiorul meu, caruia nu indraznesc sa-i raspund. Frustrata, furioasa, imi macin ranchiuna intreaga zi. Pulsiunile ostile ma invaluie, iar sea­ra explodez. Partenerul meu, fa­ra a intelege de ce, se transforma in simbolul tuturor neplacerilor me­le reunite si primeste un snop de cuvin­te grele, pe care, de fapt, i le-as fi adresat cu foarte multa pla­ce­re se­fului meu. Prietenul meu a­jun­ge sa fie frustrat de comportamentul meu si sa se indeparteze.“
Acest qui pro quo tra­gi-comic ne a­minteste ca, daca limbajul nu face legaturi, el poate fi inclusiv o forta care separa. Acordul total, fara no­te false si nici prost inteles nu este, de altfel, decat un i­de­al. Caci schim­burile verbale sunt imagini ale relatiilor umane: fortat imperfecte si rareori limpezi.

Componente ale dialogului
– Inconstientul. Daca vorba ser­veste vehicularii informatiilor, lapsusurile, ne-zicerile, tacerile traduc faptul ca refulam ceva.
– Interlocutorul. O mama cu un comportament de copil, un amant cu figura tatalui… confuzia rolurilor duce adesea la schimbari care bruiaza tonul.
– Ascultarea. Pentru copil, ascultarea fata de parinti este indispensabila. Daca aceasta componenta lipseste, apar si blocajele, si inhibitiile.

Scrie, ca sa spui
Atunci cand un dialog se dovedeste imposibil (din cauza prea multor emotii sau pentru ca persoana careia vrem sa ne adresam se sustrage), putem scrie o scrisoare. Numerosi terapeuti au facut din asta chiar un veritabil instrument terapeutic, precum psihoterapeuta americana Suzan Forward: „o confruntare efectuata prin scrisori da exact aceleasi rezultate ca si cum ar fi fost facuta prin viu grai“. Chiar daca este orala sau scrisa, ea incepe cu aceste cuvinte: „As vrea sa va spun lucruri pe care nu vi le-am mai zis pana acum“ si sa cuprinda patru puncte principale:
– Iata ce mi-ai facut.
– Iata ce am dovedit.
– Iata ce efect a produs asta asupra vietii mele.
– Iata ceea ce astept in prezent.

Conform psihoterapeutei, „aceste puncte constituie o baza solida, bine centrata asupra esentialului, pentru orice confruntare.“ Ea permite evitarea unui dialog ineficace, in care totul este prezentat la gramada. Adica prost.

Editare Cristina Udangiu
Sursa:http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/cunoaste-te-anchete-si-dosar/de-ce-este-atat-de-dificil-sa-comunici-740211/2

Scapă de timiditate

scapă de timiditate

Transpiratii reci, balbaieli, inima bate nebuneste… In fata oamenilor care asteapta cuvintele tale pline de inspiratie, mintea ti se goleste si nu mai stii sa spui nici cum te cheama. De unde vine aceasta anxietate? Cum putem invinge tracul?

Marius trebuie sa prezinte in fata clientilor strategia de dezvoltare a firmei pe urmatorii ani. E bine pre­gatit, documentatia e perfecta, se­ful e teribil de incantat, nevasta e man­dra de el si totusi… „Peste o saptamana trebuie sa fac asta. Am cosmaruri, cum exact in momentul in care ma pregatesc sa iau cuvantul se intampla cele mai mari catastrofe, sau ma inec cu apa si ma sufoc… Ce mai, cand ma gandesc, nodul din gat si din stomac ma reduce la stadiul de maimuta: comunic prin sunete ascutite si gesturi…”

Teama de a vorbi in public il urmareste inca din adolescenta: cele mai mici note le lua la examenele orale, chiar daca era perfect pregatit. „Pentru a evita aceste sarcini sunt in stare sa inventez cele mai naucitoare scuze: ca am orbit brusc, ca am sedinta de bloc, ca am infectie in gat… Orice, numai sa scap…”

Acest comportament este foarte raspandit, spun psihologii. Teama de a te dezvalui si de a lua cu­vantul in public este una dintre cele mai curente, alaturi de fobia de serpi si cea de vid. 55% din popu­latie se confrunta cu ea, si aproape o persoana din trei renunta sa se exprime in fata unui grup.
Teama de altii si de… tine

„E clar ca nu voi reusi. Ceva rau o sa se intample, o sa uit tot, n-o sa mai stiu nimic. Ceilalti vor crede ca nu sunt foarte bine pregatit.”

Anxietatea care precede luarea de cuvant in public are la baza doua temeri: teama de ceea ce vor spune ceilalti si teama ca tu nu vei fi la inaltime.

In cartea Cum sa ne eliberam de trac, aparuta la Editura Trei, autorii, dr.Laurent Chneiweis si dr. Eric Tanneau, spun ca aparitia emotiilor negative in fata unui eveniment important este fireasca: „Tracul, sau in limbaj medical, anxietatea de performanta, survine de indata ce se pune intrebarea: voi reusi? Si atinge apogeul atunci cand, in miezul evenimentelor, va cuprinde frica de a nu putea face fata situatiei si cand aveti impresia ca va fuge pa­man­tul de sub picioare.

Nu indraznesc de teama ca nu voi reusi: aceasta este probabil cea mai buna definitie a tracului. Cele mai intalnite justificari sunt legate de teama de expunere la critica si evaluare, de incertitudinea legata de reactia auditoriului, ca nu poti controla mai multi oameni, ca ceea ce vei spune si face iti va afecta imaginea“, spune dramaterapeutul Dana Dragoteanu.
A fi perfect sau a nu fi

Cei care nu indraznesc sa se exprime traiesc o totala raportare la parerile altora. „Toata lumea trebuie sa ma aprecieze, daca nu plac fie si unei singure persoane, inseamna ca sunt o nulitate“, aceasta este misiunea imposibila pe care si-o fixeaza. Nivelul lor de exigenta personala este ridicat, criteriile de asteptare atat de inalte, incat sfarsesc prin a-si face mai intai propria judecata decat cea a altora. Anxiosii sociali se gandesc ca trebuie mereu sa ai lucruri interesante de spus si nu se pot vedea pronuntand o mica banalitate.

La aceasta credinta se adauga impresia ca esti „transparent“. Ei isi imagineaza ca li se vede clar hiperemotivitatea, de unde tendinta de a se focaliza asupra mani­festarilor lor de anxietate. Aceasta autoobservare permanenta este invalidanta.

La fiecare nou esec nefericitul asista, fara putere, la decaderea sa interioara. Si, plin de nefericire, el isi reprezinta trista viziune ca totul depinde de el, ceea ce ii mentine stima de sine la un nivel foarte jos. Cerc vicios…
Cum depasesti blocajul

Te rogi la o minune care sa faca sa dispara nodul din stomac, sa-ti transforme inima in piatra, sa-i orbeasca pe auditori, sa se nasca din senin vant puternic si ploi care sa-i intoarca pe toti din drum, ca pe Ana lui Manole.

Nu-i nevoie de minuni, ci de dorinta de a invinge teama si de vointa de a o face. Iata cei cativa pasi pe care ii propune psihologul Dana Dragoteanu: „Reco­man­darile mele sunt de ordin practic:

pre­ga­ti­rea prezentarii, cuvantarii, expunerii in asa masura incat sa cunosti foarte bine tematica; pe cat este posibil, incearca sa cunosti publicul (din ce domeniu provine, care sunt interesele, ce fel de comportamente individuale sau de grup exista etc.), in felul acesta putand sa structurezi discursul si sa prevezi eventualele intrebari sau probleme cu care te vei confrunta;
exerseaza, nu doar in fata oglinzii, ci si in fata unui auditoriu improvizat (prieteni, familie);
ina­in­te de a incepe discursul trebuie sa in­tri in rol, asa cum actorii intra in rol, asa cum sportivii sunt gata de lupta inaintea concursului, trebuie sa-ti creezi starea;
fii spontan (spontaneitatea reduce anxietatea)!
Arunca-te in apa!

Tot sfaturi practice primim si de la autorii cartii mentionate mai sus, „Cum sa ne eliberam de trac”. Iata cateva reguli desprinse din paginile ei:

Noteaza tot. Ia cu tine un carnet. De fiecare data cand te confrunti cu un trac, noteaza ce ti s-a intamplat: descrie-ti emotiile, da-le o intensitate pe o scara de la 1 la 10, descrie gandurile care l-au precedat in mod automat, l-au insotit sau l-au urmat, detaliaza interpretarea pe care ai dat-o realitatii. Infrunta in loc sa fugi. Fa-ti vocea mai puternica. Este un instrument de baza pentru a-ti exprima mai clar gandurile si pentru a fi bine inteles.

Priveste-ti interlocutorul in ochi. Renunta la privirea care matura intreg ansamblul de auditori. Mentine contactul vizual cu fiecare. Evita timpii morti si arun­ca-te in apa. Cu cat eziti, cu atat risti sa amutesti. La intalniri, asaza-te langa cineva cu care te sim­ti confortabil si lanseaza-te.

Nu iti lasa spiritul sa vagabondeze, con­centreaza-te pe mesajul pe care speri sa-l exprimi. Marturiseste-ti emotiile.

Daca, in pofida acestui antrenament intensiv, inca iti pierzi cuvintele, nu ezita sa iti incredintezi emotiile auditorului tau cu ajutorul unei mici fraze pregatite dinainte: „Cred ca am nevoie sa imi recastig suflul“, „Dupa cum vedeti, acest subiect ma emotioneaza“. Acest mic intermezzo va indeparta tensiunea si iti va permite sa reiei discursul mai eficient.
Impotriva tracului

Dr. Horea Murgu, director al Coaching Institute, ne vorbeste despre clientii care au venit sa-i solicite ajutorul in depasirea temerii de a vorbi in public si despre eficienta programelor de dezvoltare personala pe care le aplica: „Daca ar putea exprima relativ concis si lucid, la o­bi­ect, cauzele pentru care le e tea­ma clientilor nostri sa vorbeasca in public, probabil ar sti singuri ce e de fa­cut ca sa nu mai fie o bariera intre ei si ceilalti.

Destul de des ras­punsurile pot fi grupate sub: „lipsa de ex­perienta legata de comunicarea in public, si prin consecinta, spai­ma (frica) de a nu fi la inaltimea unei performante semnificative“. Daca discutam individual si punem cate­va intrebari, prin care persoana nu e „judecata“ sau pusa intr-o si­tu­atie jenanta, aflam de la cei mai multi di­verse motive personale care toate si fiecare pot constitui premize obiective pentru progres, perfect tan­gibil.

Ce e de stiut se poate pre­da: training. Ce e de facut in fiecare caz presupune antrenament asistat, supervizare, coaching. In cea mai ma­re masura! Care ar fi roadele? Justa si autentica stima de sine, controlul efectiv si eficace al comunicarii cu ceilalti sunt primele roade ale acestor programe.

Tehnicile de Public Speach/presentation sunt relativ u­sor de inteles/explicat, chiar daca an­trenarea lor presupune coaching teatral (performing art coaching) atent, personalizat si uneori de du­rata. Actorul E in rol, nu „joaca“ un rol. Intelegerea si asumarea autentica a rolului nu sunt doar etape de training, ci presupun per­forming art coaching pentru pro­gresul in per­formanta.”
In caz de fobie sociala

Daca teama se exprima in fata altora este doar un simptom din mai multe (fuga de contacte, izolare etc.), reprezentand astfel o adevarata fobie sociala, trebuie luate niste masuri pe plan terapeutic. Care sunt acestea?

– Terapiile comportamentale si cognitive, specializate in tratarea fobiilor, ajuta pacientul sa-si schimbe viziunea angoasata asupra lumii si sa nu mai confunde perceptia proprie cu realitatea: „Daca ma simt prost, ceilalti ma vor vedea prost.“

– NPL-ul (programarea neuro-lingvistica) permite anticiparea scenariului „inspaimantator“ si modificarea acestuia.

– Psihologul Dana Dragoteanu recomanda terapia de grup: „Ca sa putem vorbi de o fobie, trebuie ca aceasta teama de a vorbi in public sa se extinda si la alte situatii sociale, (de ex. teama de a initia si sustine conversatii, de a participa la petreceri, de a intra in contact cu autoritatea, de face parte din anumite grupuri si altele), sa existe un comportament de evitanta si anxietatea anticipatorie ce duc la o deteriorare semnificativa a calitatii vietii persoanei in cauza. Ca terapeut de grup (psihodrama) recomand grupul.

Din experienta mea si a clientilor mei primele beneficii ale terapiei sunt o mai mare usurinta de a vorbi si a te exprima in prezenta mai multor persoane. Grupul de psihodrama este un mediu securizant in care nu se emit judecati, nu se fac interpretari, nu se dau sfaturi. Membrii grupului vorbesc despre experientele proprii, devenind constienti ca nu sunt izolati. De asemenea, fiind o terapie de actiune, se pot parcurge anumite evenimente traumatice sau se pot juca roluri temute, astfel incat persoana da vietii sale o noua perspectiva.”
Sursa:http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/cunoaste-te-anchete-si-dosar/scapa-de-timiditate-719273/2

%d blogeri au apreciat asta: