Ce este optimismul

ce este optimismul

Ca orice concept abstract, are mai multe definitii. Unii spun ca este o atitudine mereu pozitiva in fata vietii, a problemelor etc.

Altii fac glume pe seama optimismului si spun ca „un optimist crede ca traim in cea mai buna dintre lumile posibile, in vreme ce un pesimist stie de mult ca una mai buna nu exista“.

Winston Churchill, un tip foarte fin, ironic si inteligent, care suferea de depresii crunte, se declara in acelasi timp un mare optimist atunci cand gandurile negre il lasau in pace.

„Sunt un optimist, nu prea are sens sa fii altceva in viata.“ Exista oameni pe care adversitatile vietii nu ii pun jos, ci ii energizeaza, le dau injectia necesara de adrenalina pentru a merge mai departe si a trece peste greutati.

Asta face diferenta esentiala dintre un optimist si un pesimist: primul vede oportunitati acolo unde al doilea vede piedici.

SELF HELP… SAU NU

Cartile de self help, care ne dascalesc despre cum sa gandim pozitiv, sunt cam… inutile. Cred ca stim toti American Beauty.

La un moment dat, Carolyn, interpretata de Annette Benning, a carei viata o ia razna, sta in masina si repeta mecanic, dupa o caseta motivationala: „Imi este bine, am succes, sunt minunata…“ etc., etc.

Solutia nu este asta. Cartile motivationale ne trimit catre o gandire si o atitudine artificiala, fara mare rezultat.

Revenind la optimism, el este, in primul rand, o chestiune de genetica. Sunt unii fericiti care au mostenit de la mama si de la tata genele care fac sa aiba loc in creierul lor exact acele reactii chimice producatoare de endorfine, adica de buna dispozitie.

Ei sunt cei care nu se lasa usor doborati, ei sunt cei care sunt predispusi sa vada in orice piedica o oportunitate, ei sunt cei care se refac mai usor dupa divort, ei sunt cei care, in ultima instanta, sunt mai sanatosi fizic, pentru ca au parte in corpul lor de mai putin cortizol, hormonul stresului, care, in cantitati mari, ne afecteaza sanatatea.

PESIMISMUL TE PARALIZEAZA

Realmente, nu mai vrei sa te ridici din pat. Nu vezi motivatie pentru nimic, nu vrei decat sa te ascunzi sub pat. Si asta este valabil nu doar pentru depresie, ci si pentru atitudinea pesimista, in general.

Daca tu crezi ca nimic bun nu te asteapta, atunci nici nu-ti vei aduna puterile sa faci ceva – deci acel lucru bun nu se va intampla oricum si, ce sa vezi?

Iata ca, ce credeam de la inceput, s-a intamplat: adica nimic. Pesimismul se autojustifica si se autogenereaza. A fi optimist inseamna a te mobiliza energetic mai bine, a fi mai deschis la ce se intampla.

Dar nu toti avem o astfel de mostenire genetica fericita… Ei, si atunci ce facem? Raspunsul: ne educam.

STIINTA FERICIRII

O cercetatoare americana de origine rusa, Sonia Liubomirsky, actualmente profesoara de psihologie la Universitatea din California, se concentreaza in studiile ei asupra fericirii. Acesta pare un subiect filozofic, insa el este cat se poate de concret.

Toti ne dorim sa fim fericiti, nu? Dar cum ajungem la aceasta stare? Unul din atributele corelate direct cu fericirea este optimismul, spune Liubomirsky. Si mai spune ca optimismul nu face parte din trasaturile noastre innascute (stiam asta), dar ca se cultiva.

Sonia Liubomirsky a facut de-a lungul timpului studii si statistici asupra lucrurilor care ii fac fericiti pe diversi oameni. Concluzia este ca fericirea e un fel de „pizza“, din care jumatate e informatia genetica ce ne predispune la a fi fericiti sau nefericiti (gemenii crescuti separat au la varsta adulta cam acelasi nivel de satisfactie personala si fericire, argument pentru determinismul genetic), apoi 10% de circumstante (suntem mai fericiti daca traim in California decat in Afganistan sau Bangladesh).

Restul de 40 de procente este reprezentat de ceea ce facem pentru a fi mai fericiti. Si in interiorul acestor 40 de procente putem jongla mai ales cu exprimarea recunostintei pentru ceea ce avem (un exercitiu care presupune efort, nu este ceva natural).

Cei care stiu sa o faca sunt, in medie, mai sanatosi, mai fericiti, au o probabilitate mai mica sa sufere de depresie si anxietate, de singuratate sau invidie.

Este o activitate care creste stima de sine („iata cate am realizat…“) si promoveaza comportamentul moral; ajuta la stabilirea legaturilor sociale, pentru ca devii mai constient de valorea prietenilor, a sanatatii, a bunurilor pe care le ai… Recunostinta reduce valoarea comparatiilor sociale: daca esti multumit cu ceea ce ai, nu vei mai simti ca te racaie invidia pentru ce are Popescu…
Autor: psychologies
Sursa:http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/cunoaste-te-anchete-si-dosar/ce-este-optimismul-2122865

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: