Bogdan Ion: Ce este criza varstei mijlocii?

Ce este criza vârstei mijlocii

O expresie consacrata de filmele americane? Ceva real? Parerile sunt impartite. Psiho­terape­utul Bogdan Ion ofera celor nelinistiti de perspectiva imbatranirii, sapte sfaturi pentru seninatate.

Psychologies: Ce este criza varstei mijlocii? Este ea un mit american?
Bogdan Ion: Criza varstei mijlocii este un subiect controversat. As spu­­­ne mai degraba ca e un mit cultural de inspiratie vestica decat o proble­ma psihologica universal uma­­­­na.

Ia­ta cateva argumente: nu exista in var­­sta mijlocie o singura „cri­za”, ci mai degraba un sir de incercari si tranzitii carora omul le face fata mai bine sau mai rau. Cand intampina dificultati mari, a­junge sa le spuna „cri­­­ze”. Este, deci, mai corect sa vor­­­­­­­­­bim despre incercarile sau tran­zi­tii­le varstei de mij­loc. Desi toate anotimpurile vie­tii au incercari, acestea sunt prezente in numar mai mare cand o­mul traverseaza anotimpul vie­tii sa­le active.

Mai cred ca este o gene­ralizare nepotrivita, pentru ca ea pre­supune ca toti oamenii, barbati si femei deopotriva, traverseaza a­ceas­­ta criza, mai devreme sau mai tarziu. Desi sunt putine studii actu­a­le pe aceasta tema, cele care exista sugereaza ca doar un procent sub 25% din populatie traverseaza ceva similar acestei „crize” si doar sub 10% o experimenteaza cu dramatism si o considera a fi legata de var­­­s­ta.

Majoritatea oamenilor traverseaza realmente principalele incer­cari si tranzitii biologice, psiholo­­gice si sociale ale acestei perioade si se pare ca o fac intr-o maniera mai pu­tin dramatica decat ne sugerea­­za termenul „criza”.
Bogdan Ion, psihoterapeut Bogdan Ion este profesor universitar la Universitatea Bucuresti si psihoterapeut comportamental cognitiv.

As mai spu­­­­­­­­­ne ca este si produsul unei incli­­natii catre dramatizare, intre­ti­nu­ta de cultura vestica actuala. Se uita ca in China Antica ideograma pentru „criza“ era ace­easi cu cea care exprima „oportunitatea“. Uneori, gandirea in acesti termeni favorizeaza complacerea, servind drept paravan, care mascheaza in spa­­tele „crizei” lipsa de hotarare in a ne confrunta cu problemele vietii. Adica se pune prea putin accent pe latura pozitiva a dificultatilor si incercarilor vietii.

Dar incercarile sunt sansa noastra spre maturizare! Ele ascund multe cai spre solutie si oportunitati de schimbare pozitiva, neexplorate suficient. Ca psihoterapeut, asist oamenii care apeleaza la serviciile mele in a face fata cu sens si fara exces de dramatism a­ces­tor incercari.

Dar atunci cand este intr-ade­var vorba despre o criza, cam cand are ea loc? Cu aproximatie.
Cand e prezenta o criza a varstei mijlocii, aceasta ii afecteaza in general pe oamenii educati, cu venituri medii sau peste medie si varste cuprinse intre 25 si 55 ani. Poate dura de la cateva luni, la 10-12 ani. Sunt mai expuse persoanele care se identifica excesiv cu profesia, traverseaza situatii solicitante sau au insatisfactii repetate.

Este ea diferita pentru barbati si pentru femei?
Da si nu. Desi avem un fond co­mun, exista diferente fiziologice, psihologice si socio-culturale notabile intre sexe in felul in care este traversata aceasta etapa. Asadar, este firesc sa avem diferente in stilurile noastre de a trai crizele si dificultatile. Insa diferentele sunt mai degraba de forma sau de manifes­tare decat de fond.

Cum se manifesta in cazul fieca­ruia dintre sexe?
O diferenta importanta este aceea ca la barbati ele se pot intinde pe o perioada mai lunga, de trei-zece ani, de­cat la femei, de doi-cinci ani. Asta ar sugera ca femeile care trec prin criza se mobilizeaza mai bine decat barbatii, ca sa ii faca fata.

Desi declansate de factori a­se­ma­na­­tori, la barbat se pare ca intervine mai des profesia, iar la femeie, preponderent relatia. La ambe­le sexe criza se poate manifesta prin simptome ca: iritabilitate, sca­de­rea libidoului si a satisfactiei sexuale, obosea­­la, proasta dispozitie, dureri mus­­­­­­culare sau articulare, cres­tere in greutate, scaderea tonusului si re­­­zistentei generale a organismului. Sunt lucruri pe care le intalnim si in situa­tii obisnuite, nu doar in probleme psihologice.

Ce alte ganduri, comportamen­te au cei care o traverseaza?
La ambele sexe pot aparea unele schimbari bruste, neasteptate, de comportament precum: cautarea unui alt partener, de regula mai ta­nar si/sau mai atragator, a senzatiei de tinerete, renuntarea la jobul actual si cautarea unei alte directii profesionale, investitii neasteptate in noi posesiuni si renuntarea la unele vechi (schimbarea casei, masinii, garderobei etc.), preocuparea excesiva pentru propriul aspect, in raport cu si­tu­a­tia anterioara.

De unde vine dorinta de nou (alta casnicie, alta masina) si de ce?
Nevoia de noutate, diversitate si stimulare este o nevoie legitima a oricarei persoane. Ea se afla intr-un permanent dialog cu nevoia de siguranta, certitudine, stabilitate. In momentele de incercare, acest dialog intre nevoi capata accente grave si poate degenera in cearta violenta. E nevoie de maturitate pentru a media cearta dintre propriile nevoi. Cand un om schimba rapid multe lucruri in registrul lui „a avea” este, pentru mine, un semn al dificultatilor din zona lui „a fi” si „a face”. Altfel spus, desi normale pana la un punct, este vorba despre incercari exterioare de a suplini lipsa de directie, de sens si de crestere interioara.

Exista un eveniment care deter­mina criza? „Vine“ ea natural?
Schimbarile vin natural si normal in viata fiecarei persoane. Modul in care le traim, constructiv sau distruc­tiv, este cel care conteaza. Putem spu­ne ca o criza este determinata mai degraba de con­ceptia noastra si de reactia la evenimente.

Cele mai importante provocari ale anotimpului de mijloc al vietii, care pot sau nu sa conduca la crize, sunt confruntarea cu inainta­rea in varsta si cu perspectiva mor­tii, gestionarea insatisfactiilor si regretelor legate de propria viata, vi­s­urile nerealizate, pierderea sensului directiei dupa ce au atins cateva dintre scopurile propuse. Mai intervine reevaluarea nevoilor, convingerilor si valorilor care i-au ghidat pana atunci si reconsiderarea aspectelor personalitatii si vietii pe care le-au refuzat sau ignorat. As ada­u­ga si (re)deschiderea catre dimensiunea de spiritualitate si sens a vietii.

Faptul ca se prefigureaza batra­netea este, oare, in centrul aces­tei crize?
Incercarile varstei mijlocii sunt de­terminate de un complex de factori centrati in jurul inaintarii in var­­sta, cuprinzand regrete, frustrari si insatisfactii legate de munca si ca­­­­­­riera, de relatia actuala. Mai a­vem parte si de suprasolicitare sau protest in fata responsabilitatilor vie­tii. Mai trebuie sa acceptam si ma­turizarea copiilor si e­­manciparea lor. Ne confruntam cu imbatranirea, suferintele si moartea pa­rin­ti­lor, schimbarile biologice asociate cu inaintarea in varsta, precum si cu perspectiva batranetii si a mor­tii.

Dar eu cred ca, atunci cand cineva traieste aceste incercari ca pe o criza, in esenta este vorba despre nepregatire si dificultatea de a accepta viata in intregime. Este vorba despre utopia de a dori sa traiesti doar „se­lec­tiuni” din viata. Multi oameni se trezesc descoperiti pentru ca uita a­de­sea de sine, se feresc sa se gandeas­ca din timp la posibilele incercari si nu se cladesc la timp pe dinauntru. Fac asta din ca­u­za ignorantei si a unei edu­ca­tii si culturi care esueaza in a-i pre­gati pentru viata. Si factorii biologici joa­­ca un rol important, prin modificarile hormonale sau declinul func­­­­­­­­­­­­­tio­nal etc. Dar lipsa de pre­ga­ti­re, de discernamant si aparenta lipsa de solutii de a face fata sunt ce­le ca­re „dau” criza.

Cine poarta vina? Exaltarea tineretii in media poate avea vreun rol in declansarea crizei?
Foarte adevarat. Media este, si ea, responsabila de nepregatirea si vulnerabilitaea omului in fata schim­ba­ri­lor obisnuite ale vietii, alaturi de familie si educatie. Contribuie la a­­­ceas­­­ta situatie atat exaltarea tine­re­tii, cat si accentul pe senzational, catastro­fic si promovarea unor modele in­­­­­­­­­­­consistente de succes personal. Primul responsabil este, in opinia mea, familia.

Nu e vorba aici de vi­no­­­vatie – ce parinte a absolvit o scoa­­­­­­­­­­­­­­la a parintilor? Fiecare familie ca­­­uta sa il pregateasca pe copil pentru viata atat cat se pricepe si, cu toa­ta bunavointa, transmite si lucruri de folos, si balast nefolositor sau nociv. Cunosc multe cupluri care cauta sa se educe pentru a deveni parinti mai buni. Este de apreciat. E­du­­­­­­­­catia ar putea mult daca ar asculta mai atent la ceea ce psihologia are de spus. O educatie orientata catre pre­ga­tirea pentru viata, mai mult decat spre performanta academica, ar asigura un nivel de implinire si sanatate mai bun pentru viitorii oameni maturi.

Unele persoane de 450-55 de ani spun ca acum sunt cele mai bune momente (copiii au ple­cat, sunt liberi, realizati finan­ciar). Sa fi fost ei oare „iertati“?
Stim deja ca doar un procent mic din populatie experimenteaza „cri­za”. Persoanele la care ne referim si care sunt mai multe decat ne inchipuim merita toata aprecierea. Pentru ca isi amintesc de ele insele si fac e­for­tul de a trai fericite. Ele nu au fost „o­co­lite” si nici „iertate” cu marinimie de faimoasa criza, doar au ca­u­­tat si au ga­sit resurse si solutii si le-au pus sa lucreze in favoarea lor. Ele stiu ca fe­­­­­­­­ricirea nu e ceva care ti se in­tam­pla, ci este un muschi pe care, da­ca nu-l folosesti, se atrofiaza.

Cum poate fi criza depasita cu succes?
Cel mai bun mod de a depasi o cri­za este sa o previi. Salut efortul revistei „Psychologies” de a clarifica acest subi­ect, intrucat consider ca oamenii au mul­te resurse si de ei tine ca incercarea prin care trec sa fie o cres­tere sau o criza.

Fireste ca, odata ce con­­stati ca te afli intr-o cri­za, cel mai in­telept lu­cru este sa cauti solutii de a iesi din ea. Iar daca cele pe care le-ai gasit nu par a da rezultat, merita sa ca­­uti ajutor si sprijin. Putem tran­­­­­­­­­­­­sfor­­ma o po­tentiala criza intr-un real succes daca ne in­ta­rim rezilienta – capacitatea de a iesi mai ma­turi si mai puternici din in­ce­r­ca­ri­le si adeversitatile vietii. Ca profesionist, antrenez oamenii sa isi dezvol­­­­te rezilienta. Am oferit la in­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­ceputul a­ces­tui articol sap­te dintre cele mai importante sugestii pe care le ofer ce­lor care imi solicita serviciile. Sper sa fie de folos.

Idei cheie

Ia in calcul ceea ce refuzi, renegi sau tinzi sa ignori in viata si la propria persoana!
Accepta viata asa cum este! Accepta-ti varsta si impermanenta!
Traieste o viata cu sens in prezent si priveste in perspectiva!
Viata ti-a oferit resursele de care ai nevoie, trebuie doar sa ga­sesti drumul spre ele.
Decide „sa faci fata”, nu „sa intorci spatele” problemelor. Ga­ses­te maniere active de a le face fata!
Fii sincer cu tine insuti. Ascul­ta-ti sufletul in prezent, nu mai tarziu, cand ajunge sa strige la tine!
Invata ca a cere si a primi ajutor este un act de curaj si o punte spre a-l da mai departe!

A consemnat Iuliana Alexa
Foto: GULIVER
Sursa:https://lumealuiarm.wordpress.com/wp-admin/post.php?post=2389&action=edit&message=10

Bogdan Ionescu
Bogdan Ion este profesor universitar la Universitatea Bucuresti si psihoterapeut comportamental cognitiv.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: