Nu ne grăbim cu vânzarea terenurilor agricole la 1.ian.2014?

Desigur, primul meu motiv este neîncrederea totală în clasa politică și în ce le puie capul. Poate cineva să-mi arate ceva concret făcut cu banii din privatizări în ultimii 23 de ani?

Până acuma am văzut mai multe variante ale legii, una mai proastă ca alta.
Prima neîncredere: Achizițiile vor fi făcute sub supravegherea unei autorități în subordinea premierului Ponta. Practic Ponta și famiglia usl-istă pune monopol pe terenurile private. Cu toate consecințele care decurg din asta.

Nu ne grăbim?Tinerii care aleg să înceapă o nouă viaţa în mediul rural şi, în acelaşi timp, să se apuce de agricultură, pot primi un sprijin de la Uniunea Europeană şi de la Guvernul României. Până acum, acesta a fost de 40.000 de euro, însă de anul viitor suma ar putea creşte la 70.000 de euro. Beneficiari pot fi tinerii care au până în 40 de ani şi minimum un an de experienţă în agricultură. Ei trebuie să fi absolvit minimum zece clase, să aibă un teren agricol şi un plan de afaceri.
Nu le tăiem șansa acestor tineri de a-și cumpăra un teren mai ieftin pe care să poată începe propria afacere agricolă cu cei 70.000 Eur?

Cei din Dobrogea unde s-a făcut parcul de eoliene și-au vândut pământurile pe un preț pe care puteau să-l ia în fiecare an chirie, dacă arendau terenurile. Așa au ajuns asistați social, că bănuții i-au terminat repede.
Iacă și un alt motiv: Investitorii chinezi, şi-au anunţat intenţia să cumpere anual de pe piaţa locală 3 milioane de porcine, 3 milioane de ovine şi 500.000 de capete de bovine.
Valoarea de piaţă a unui asemenea număr de animale se ridică la 1 miliard de euro, potrivit calculelor ZF. Spre comparaţie, exporturile agroalimentare româneşti cumulează 4,5 miliarde de euro anual.
Ar fi rău ca țăranii să crească animale și să le poată și ei vinde în loc să fie asistați social?

Românii pot fi învățați, dacă au politicieni interesați.
Am urmărit prețurile în ultimul an, sunt în creștere.
Dar, sunt de trei până la șapte ori mai mici decât în cea mai mare parte din țările europene. Un ha teren de calitate și bine irigat ajunge la 6.000 de euro în România, în timp ce în țările europene dezvoltate prețurile sunt cuprinse între 10.000 – 15.000 de euro pe hectar.
Prețurile medii oscilează între 1.500-2.700 euro/hectar,( după zonă, grad de concentrare, calitatea soli, etc)
O analiză Confindustria România estimează pentru terenurilore agricole un trend ascendent.
În perioade de criză oricum nu vinzi, că vinzi ieftin, ci cumperi…

UE ne mai păsuiește trei ani, dacă cerem asta.
Păsuită sau nu, Ungaria nu vinde teren agricol decât etnicilor maghiari, Bulgaria nu vinde străinilor, Ucraina închiriază. Pe aceeași motivație: populație săracă, ar vinde prost.
În fond fiecare proprietar face ce vrea, va suferi singur consecințele.
Alceva mă preocupă pe mine:
De ce există un atât de mare interes față de proprietatea privată de terenuri deținute de români și de ce nu se manifestă același interes și pentru proprietatea publică a statului care până în prezent era reglementată de bine de rău, iar acum în curând va fi transferată la consiliile județene care vor decide fără opreliști cum să o prăduiască. Cine le poate controla? De ce mă controlează statul pe mine și nu ce se întâmplă cu proprietatea publică a statului?

Da, am mai auzit asta. Tipul care a cumpărat stațiunea Herculane a plecat cu ea de aici? NU. Dar a cumpărat-o doar pentru că are la el acasă o stațiune cu aerul, apele ca Herculane și plătește vreo 10 milioane eur impozite la stat. N-a vrut concurență în zonă și a falimentat Herculane.
Banii i-au topit politicienii, noi cu ce am rămas?
Rusul când a cumpărat o uzină de prelucrat oțeluri speciale, a plecat cu uzina acasă? NU. A falimentat-o și a vândut-o pe nimic. Nu voia decât să nu aibă concurență în zonă.

Regimul Iliescu-Năstase a acceptat în genunchi condiţiile impuse nouă pentru ca România să capete statutul de colonie modernă în UE.
Prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, de la 1 ianuarie 2007, se stipulează că România a acceptat clauza referitoare la liberalizarea pieţei terenurilor agricole, începând cu 1 ianuarie 2014
În privinţa vânzării terenurilor la străini sunt mai multe ţări (Franţa, Germania, Austria, ş.a.) care au interzis această vânzare, iar mai multe ţări din U.E. au negociat şi înscris în Tratatele de aderare termene lungi până la care să treacă la liberalizarea pieţei terenurilor agricole, la care au adăugat încă o perioadă de mai mulţi ani de prelungire a aplicării acestei prevederi. Recent, în Ungaria s-a modificat Constituţia şi s-a înscris interzicerea dreptului de vânzare a pământului unguresc la străini.
România este singura ţară din Uniunea Europeană care a acceptat un termen foarte scurt pentru a trece la vânzarea terenurilor agricole la străini.
România nu a cerut şi nu a obţinut o derogare de la termenul asumat prin Tratatul de aderare.
Niciuna dintre ţările care au aderat la Uniunea europenă în anul 2004, înaintea României, nu a trecut şi nici nu va trece la vânzarea terenurilor agricole începând cu anul 2014 ci mult mai târziu şi cu clauze legale care, practic, vor face imposibilă achiziţionarea de către străini a terenurilor agricole.
De exemplu, în Polonia a fost adoptat un pachet legislativ care se împleteşte cu hotărâri ale administraţiei locale care fac imposibilă cumpărarea de către străini a unui metru pătrat de pământ.
Nu vă puneți o întrebare elementară: Dacă Germania nu vinde, de ce impune României să-și vândă terenurile agricole?

………………………………………………………………………………………………..
Parte dintr-un interviu cu Mircea Coșea, profesor ASE , directorul general al Institutului National de Administratie (INA), secretar de stat in Ministerul Administratiei si Internelor.

– Exista un accent pur romanesc al crizei?

– Exista o criza romaneasca, nu doar un accent! Romania este astazi atacata de o criza internationala, dar ea este in criza de foarte mult timp. Romania este marcata de un indicator vizibil, dar pe care nimeni nu-l baga in seama, si anume, deficitul contului curent. Noi consumam, traim mai bine decat am putea, pentru ca ne imprumutam foarte mult, suntem datori in mare masura pentru tot ceea ce mancam. Criza in Romania este dovedita prin faptul ca peste 70% din bunurile pe care le consumam zilnic, de la alimentatie pana la vestimentatie si utilitati, sunt din import. Este o situatie care s-a mai intalnit in istoria economiei numai in Germania, in 1946. O tara distrusa de razboi importa 70% ca sa manance. Exact cum facem noi astazi, in timp de pace.

„Noi am considerat ca planificarea este o metoda comunista. Nu-i adevarat. Nici o tara normala nu functioneaza fara planificare”

– Ce a provocat aceasta grava situatie?

– Lipsa de strategie si de conceptie pe termen lung, pe care Romania a dovedit-o din 1990, pana in prezent. Sa va dau un exemplu: investitiile straine. Noi ne-am bucurat de fiecare dolar adus in Romania, ca investitie, de orice investitor. Guvernele succesive, indiferent de culoarea politica, se laudau fiecare cu investitiile straine atrase, fara nici o cenzura. Ei bine, am primit exact tot ce nu trebuia sa primim: industrii de componente si piese de schimb, care depind suta la suta de industria si pietele straine; intreprinderi mici si medii, care nu fac decat sa confectioneze si sa asambleze, transformandu-le pe romance in croitoresele Europei; ramuri refuzate de altii, energo-intensive si cu forta de munca slab calificata, cum ar fi industria cimentului si siderurgia. Deci, ne-am incarcat economia cu elemente fara perspectiva, in raport cu tendinta internationala, ajungand, pe deasupra, sa fim legati de recesiunea altora, ca o victima colaterala a pietelor din Vest. Asadar, nu avem o conceptie despre dezvoltarea Romaniei in viitor.

– In acest context, care mai sunt resursele Romaniei?

– Doar doua: pamantul si oamenii. In acest context, noi ce facem? Distrugem invatamantul; de 20 de ani, acesta merge numai in jos, incat a ajuns sa fie comparabil cu invatamantul din secolul al XIX-lea. Absenteismul scolar si analfabetismul au reaparut, iar agricultura este un domeniu total uitat. Nu avem o politica agricola, o conceptie a dezvoltarii agriculturii, care trebuie sa faca pasul de la subzistenta la export. Noi ar trebui sa avem agricultura ca prima forta de export a tarii. Pe cand noi inca nu stim cum organizam cultivarea pamantului. Sunt probleme nerezolvate, care ne apartin noua si nu pot fi prezentate ca elemente ale crizei mondiale. Toate acestea se adauga la faptul ca nu mai avem capital romanesc. Toate bancile sunt cu capital strain. Tot ceea ce avem am vandut strainatatii. Chestiuni care devin un mare pericol pentru tara in situatii de criza. Nici o tara nu si-a desfiintat, ca Romania, centrul de gandire strategica si economica, numita planificare. Noi am considerat ca planificarea este o metoda comunista. Nu-i adevarat. Nici o tara normala nu functioneaza fara planificare ca metoda de piata. Deci, sunt destule elemente care ma fac sa am un sentiment de apasare, cand vad ca altii reusesc sa faca, iar noi suntem in situatia in care primul ministru spune in mod clar ca guvernul a avut dificultati, in aprilie, de a plati salariile si pensiile. Asta inseamna faliment.

– Daca guvernul are dificultati in a elabora o strategie corecta de iesire din criza, de ce nu preia modelele altora, validate de timp?

– Intr-adevar, exista o multitudine de astfel de strategii, pe care unii le pun in practica mai binisor sau mai greu; exista strategii celebre, cum sunt programul german, francez sau american. La noi, lucrul acesta a fost total uitat, pentru ca, in prezent, criza este un element de campanie electorala, pana la sfarsitul anului. A aparut o expresie clara a neintelegerii interesului national de catre personajele principale din politica si din economie, si acest lucru ma deranjeaza profund. Ele nu dovedesc solidaritatea necesara in astfel de situatii.

„Descentralizarea aplicata acum va face ca diferentele dintre zone sa fie din ce in ce mai mari. In al doilea rand, vom asista la tendinta unor zone de a se dezlipi de centru, punand in pericol coeziunea statului”

– Ce inseamna solidaritate in timp de criza, domnule ministru?

– Solidaritate inseamna ca greutatea crizei nu trebuie sa cada mai mult pe unii si mai putin pe altii, si mai inseamna ca este anormal sa introduci impozite si taxe noi, care blocheaza locurile de munca, cum este impozitul forfetar; inseamna ca este anormal sa ceri sporiri de salarii care nu se pot realiza. Clasa politica trebuie sa inteleaga ca interesul national nu este dependent de rezultatul alegerilor, ci de o anumita gandire comuna privind iesirea tarii din criza. Toata aceasta cearta politica ce are loc in preajma alegerilor demonstreaza ca nici un partid politic nu are un program serios de iesire din criza. Au, in schimb, programe de castigare a alegerilor, ceea ce este cu totul altceva.

– Recunoasteti ca exista, totusi, si un element pozitiv in vremuri tulburi? Este vorba de Banca Nationala.

– Eu sunt unul dintre cei care au laudat intotdeauna Banca Nationala. Am apreciat mult doua elemente care au avut rolul de a echilibra economia. In primul rand, politica de supraveghere a celorlalte banci comerciale, foarte bine orientata. Daca nu exista aceasta exigenta, sucursalele bancilor straine ar fi transferat banii in strainatate, la primul semn de criza. In al doilea rand, am apreciat politica ratei de schimb. Chiar si supraevaluarea, la un moment dat, a monedei nationale, a avut un scop precis: cresterea competitivitatii produselor romanesti la export. Altfel spus, industria romaneasca nu s-a mai putut baza, la export, pe diferenta de curs valutar, ci a fost obligata sa creasca substantial calitatea marfurilor. Desi nu a avut toate efectele scontate, masura a avut un impact pozitiv notabil.

– Cum comentati descentralizarea si deconcentrarea promovate de guvern, in miezul fierbinte al crizei?

– Descentralizarea este un principiu al UE si ne-a fost impus. Grivei, cum se spune, trebuie sa-l accepte, desi la noi nu este inca timpul sa trecem la o descentralizare de tipul celei care se preconizeaza. In primul rand, pentru ca nu este sprijinita de factorul financiar. Cum se va descurca Vasluiul, de exemplu, cu dascalii, medicii si politistii care vor trebui platiti din fonduri locale? Descentralizarea aplicata acum va face ca diferentele dintre zone sa fie din ce in ce mai mari. In al doilea rand, vom asista la tendinta unor zone de a se dezlipi de centru, punand in pericol coeziunea statului. Ne vom trezi cu zone care se vor autonomiza. In concluzie, la aceasta data, sunt foarte rezervat si cred ca este un pas facut prea rapid.

– Ar putea agricultura si serviciile sa ne salveze din situatia actuala?

– Este credinta mea de suta la suta. Toate studiile existente azi in lume arata ca, la nivelul anilor 2018-2020, vom intra intr-o noua criza – criza alimentara. Este inevitabila. Marii castigatori vor fi cei care vor avea o agricultura de export. Avand acest avantaj, Romania ar putea sa devina ceea ce azi sunt tarile exportatoare de petrol, pentru ca alimentele vor fi la fel de scumpe ca petrolul. Dar ca sa poti ajunge acolo, trebuie sa incepi de pe acum, ori inca nu se vede nimic, nu stim nici ce sistem de agricultura o sa facem.

http://www.formula-as.ro/2009/869/sp…ti-criza-11112

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: