„Proiectul Roşia Montană nu are cum să scoată România din criză”

Rareş
Interviu cu Rareş Ungureanu, om de afaceri, manager de sisteme informatice, Yellowknife, Canada

Potrivit ziarului „Toronto Star”, 60% din numărul total al companiilor miniere din întreaga lume sunt înregistrate în Canada (1.373 de unităţi). Cu toate manipulările „spălătorilor de imagine”, care sunt lobbyiştii acestor companii (193 de societăţi de lobby!), 30 dintre ţările lumii, alături de Organizaţia Naţiunilor Unite, au acuzat deja companiile canadiene de încălcarea drepturilor omului, crime, genocid şi implicarea în războaie civile. Din păcate, statul canadian nu are încă nici o lege care să reglementeze activitatea acestor „ambasadori negri” ai respectabilei şi uriaşei ţări de peste Ocean. Totuşi, o speranţă vine de la Parlamentul Federal al Canadei, care a introdus în dezbatere, în ciuda opoziţiei feroce a megacompaniilor, Legea C-300, tocmai instrumentul care va permite autorităţilor să controleze activitatea mineritului canadian de peste mări. Despre aspectele scandaloase ale companiilor cu cea mai primitivă mentalitate din lumea afacerilor ne vorbeşte fostul nostru compatriot, plecat din ţară în 1996, Rareş Ungureanu din Yellowknife, Teritoriile de Nord-Vest, informatician, consultant şi designer de Tehnologia Informaţiei pentru autorităţile provinciale şi federale canadiene.

„Noi, în Canada, încercăm în zadar, de 15 ani, să decontaminăm fostele exploatări miniere din Teritoriile de Nord-Vest”

– S-a dus vestea despre agresivitatea companiilor miniere canadiene. În acest context, se vorbeşte de „Giant Mine” din Yellowknife, mină cu mari probleme de poluare. Care este adevărul?

– Companiile miniere canadiene sunt foarte agresive pe o piaţă mondială tot mai dură şi mai competitivă. Prea puţin le pasă de impactul negativ pe care mineritul îl are asupra mediului înconjurător şi a locuitorilor zonei respective. Mina Giant Mine din Yellowknife s-a deschis în 1948 şi s-a închis în 1972. Pentru anii ’50, tehnologia ei de exploatare şi prelucrare era modernă. Dar o tehnologie ultramodernă şi eficientă nu înseamnă neapărat o tehnologie nepoluantă şi ecologică. Cazul BP (British Petroleum) din Golful Mexic este elocvent. şi la Roşia Montană este promisă o tehnologie avansată, dar, dacă un accident (activitate seismică, de exemplu) va fractura izolaţia iazului de decantare proiectat la Corna, deversările de cianură şi arsenic se vor scurge direct în apa râurilor din zonă. Practic, nu se va putea decontamina suprafaţa respectivă. Noi, în Canada, încercăm în zadar, de 15 ani, să decontaminăm fostele exploatări miniere din Teritoriile de Nord-Vest, şi singurul lucru pe care reuşim să-l facem cu succes este să cheltuim sume enorme din bugetele federale.

– Vă rog să ne vorbiţi despre „Bill C-300″, proiectul de lege care sperie corporaţiile miniere…

– Parlamentul Canadei a introdus în dezbatere, în 2009, o lege (Bill C-300) pentru a rezolva acuzaţiile internaţionale împotriva companiilor canadiene. Acuzaţii foarte grave şi stânjenitoare pentru autorităţile canadiene. Dacă legea este aprobată, guvernul Canadei va avea dreptul să investigheze orice corporaţie canadiană care operează în afara Canadei. Lucrurile se pare că încep să se precipite şi sunt şanse ca Legea C-300 să fie aprobată anul acesta, în ciuda sutelor de milioane de dolari pe care lobby-ul industriei extractive îi pompează în acţiuni de contracarare.

– Cum au ajuns companiile miniere canadiene spaima lumii?

– Nu este vorba doar de companiile canadiene. Acelaşi lucru se poate spune despre companiile americane, britanice, australiene, ruseşti, chineze etc. Este vorba de modelul corporatist (Gold Corporation/ Corporaţia Aurului – n.red.), folosit în lumea „civilizată”, care nu are absolut nimic de-a face cu civilizaţia, şi tocmai asta Parlamentul Canadei încearcă să rezolve prin Legea C-300. Un drum similar a adoptat şi Administraţia de la Casa Albă.

„Întreţinerea solului îngheţat cu pompe criogenice costă enorm, peste 1,2 miliarde dolari anual, bani federali, colectaţi din taxe şi impozite. Contribuţia minelor? Zero dolari!”

– Ce s-a întâmplat cu mina Giant Mine de la marginea oraşului Yellowknife?

– Accidentul de la Giant Mine, din 1992, în care şi-au pierdut viaţa 9 persoane, a fost generat de oameni, în urma unei greve care a durat 18 luni, cu blocarea accesului la porţile minei. Conducerea a angajat mineri care nu erau sindicalizaţi, din oraş. După 18 luni de grevă, minerii sindicalişti au aruncat mina în aer: 9 mineri nesindicalişti din subteran nu au mai putut fi salvaţi. Apoi, în oraş a început violenţa, un război civil local. Şi toate acestea s-au întâmplat din cauza atitudinii absolut iresponsabile a managementului minei. În urmă au rămas iazurile de decantare cu care, de voie, de nevoie, oamenii s-au obişnuit cumva. Făceau parte din peisaj. Însă lucrurile aveau să ia o întorsătură dramatică abia începând din anul 2000, când hidroizolaţiile au început treptat să cedeze, iar nivelul toxicităţii solului şi apelor atinsese cote alarmante. Rezultă că durata de viaţă a unui iaz de decantare este mai scurtă de 50 de ani, în condiţiile în care nu intervin cauze naturale distructive (mişcări seismice sau alunecări de teren). Imediat după moartea minerilor, şefii Giant Mine au transferat discret ce bani au mai putut scoate şi au declarat falimentul minei. Banii au fost imediat disipaţi în alte proiecte miniere internaţionale, ca să li se piardă urma. Este foarte posibil ca unii dintre acţionarii Gabriel Resources – Roşia Montană să fi fost acţionari şi la Giant Mine Yellowknife, nu m-ar surprinde deloc acest lucru. Giant Mine nu a plătit niciodată, nici măcar un dolar, pentru remedierea mediului înconjurător!

– În condiţiile în care hidroizolaţiile iazurilor au început treptat să cedeze, ce măsuri a luat statul canadian?

– Sub presiunea mişcărilor ecologiste, au fost forate sute de puţuri perimetrale, la diverse adâncimi, izolând depozitele de arsenic. S-au instalat pompe criogenice, pentru a se menţine solul îngheţat în permanenţă. Apa este colectată în lacuri speciale, filtrată, tratată electrolitic, refiltrată, din nou analizată şi abia apoi deversată în râurile din jur. Cât va dura? Câtă vreme vom avea bani să plătim. Toate astea costă enorm, peste 1,2 miliarde dolari anual, bani federali, colectaţi din taxe şi impozite. Contribuţia minelor? Zero dolari ! Nu mă surprinde faptul că industria minieră ar cheltui oricât numai să vadă Legea C-300 la coşul de gunoi.

„De ce ministrul Videanu sprijină decizii care nu sunt în interesul economiei naţionale? Ei, bine, jurnaliştii români ar trebui să ştie răspunsul”

– Comentaţi, vă rog, situaţia de la Roşia Montană. Ne aşteaptă şi pe noi un Yellowknife (Cuţit Galben)… înfipt în spate?

– Dacă operaţiunile miniere vor porni la Roşia Montană, se va ajunge la stocarea cianurii, trioxidului de arseniu (pulbere) şi reziduurilor de metale grele. Mai devreme sau mai târziu, acestea se vor infiltra în pânza de apă freatică a zonei sau se vor deversa brusc în râuri, în cazul unui accident tehnologic precum cel de la Baia Mare. Cianura va ajunge în Tisa şi, de acolo, în Dunăre. Vor urma procesele internaţionale împotriva statului român, deschise de ţări ca Ungaria şi Bulgaria, care vor cere mari despăgubiri. Mai mult ca sigur că UE va sprijini aceste acuzaţii, pentru că în prezent România nu ţine cont de directivele referitoare la protecţia mediului înconjurător. De unde se vor plăti miliardele de euro pentru despăgubiri? Evident, de la bugetul statului român. BP ese obligată să plătească (pentru început) 20 de miliarde de dolari pentru operaţiunile de decontaminare ecologică din Golful Mexic. Credeţi că cele 120 de milioane de dolari pe care Gabriel Resources le va depune ca garanţie pentru exploatarea minieră sunt suficienţi? Nu sunt decât praf aruncat în ochii opiniei publice. Tot românul de rând va plăti până la urmă oalele sparte, ca de obicei.

– Ce va câştiga România de pe urma acestei exploatări?

– Câteva sute de locuri de muncă? Da, asta este adevărat. Cu ce preţ? Distrugerea necondiţionată a mediului înconjurător, pierderea irevocabilă a vestigiilor arheologice daco-romane şi condamnarea regiunii la stagnare şi izolare. Ce altceva câştigă statul român de pe urma exploatării miniere? Bani mărunţi la bugetul ţării… şi atunci de ce insistă pentru deschiderea operaţiunilor? Este greu de crezut că guvernanţii nu dispun de cel puţin aceleaşi informaţii de care dispun eu sau oricare om căruia îi pasă de ce se întâmplă la Roşia Montană. O explicaţie plauzibilă este că unii membri ai guvernului, personaje-cheie în aprobarea proiectului, au fost recompensaţi neoficial şi în totală contradicţie cu poziţia oficială pe care o deţin în guvern.

– Credeţi că proiectul Roşia Montană ar putea scoate ţara din criză, aşa cum afirmă ministrul Economiei, Adriean Videanu?

– Proiectul Roşia Montană nu are cum să scoată România din criză, aşa cum afirmă acest individ. Sumele de bani colectate din taxarea companiei nu sunt de ordinul miliardelor de euro anual pentru a produce un impact pozitiv asupra bugetului naţional. Probabil afirmaţiile ministrului Economiei urmăresc o altă ţintă: exagerarea grosolană a taxelor colectate, pentru a ridica proiectul la rangul de importanţă naţională. În acest caz, crede d-l Videanu, s-ar putea aplica exproprierea localnicilor, ca şi în cazul construcţiei autostrăzilor sau al altor proiecte de importanţă naţională. De ce ministrul Videanu sprijină decizii care defavorizează economia naţională? Ei, bine, jurnaliştii români ar trebui să ştie răspunsul.

„Orice alt guvern, într-o ţară occidentală, ar fi fost de mult după gratii, în urma unor asemenea decizii politice şi economice”

– România este deja datoare companiei RMGC cu 115 milioane de lei, în urma măririi de capital, cu care statul n-a putut ţine pasul. Compania îşi va recupera aceşti bani reţinând din dividendele cuvenite statului, dacă proiectul va porni. Cum vi se pare acest aranjament?

– Deciziile autorităţilor române sunt demne de o oligarhie administrativă autocrată, care nu dă socoteală nimănui pentru faptele sale. Orice alt guvern, într-o ţară occidentală, ar fi fost de mult după gratii, în urma unor asemenea decizii politice şi economice. Acum câteva luni participam la o şedinţă cu Auditorul General al Canadei, care investiga folosirea incorectă a fondurilor federale în derularea unui proiect local de investiţii. Fuseseră cheltuite câteva sute de milioane de dolari, iar o parte din bani nu se puteau justifica. Omul a început şedinţa spunând: „Toţi cei care deţin funcţii de conducere în sală şi au fost implicaţi în proiect să-mi pună pe masă un cec personal, semnat în alb. O să vă spun la sfârşitul anchetei cât are de plătit fiecare din buzunar”. Unul din participanţi a făcut atac de cord, şi parcă încă vreo trei au fost scoşi pe targă din sală şi duşi la spital. Dar au semnat cecurile! În opinia mea, cele de mai sus arată modul în care un guvern responsabil trebuie să administreze finanţele ţării.

„Cred că numai locuitorii din Roşia şi Corna mai pot face ceva pentru a opri deschiderea exploatării miniere”

– Care este sfatul dvs. pentru localnicii din Roşia şi Corna, care refuză să-şi vândă proprietăţile? Dacă ei nu pleacă, proiectul, în forma actuală, mai poate fi realizat?

– Cred că numai locuitorii din Roşia şi Corna mai pot face ceva pentru a opri deschiderea exploatării miniere. Atâta vreme cât ei nu doresc să plece, autorităţile vor rămâne neputincioase, în ciuda presiunilor enorme la care sunt supuşi. În cazul în care Legea C-300 este aprobată de parlamentul canadian, locuitorii de la Roşia Montană pot trimite o scrisoare la Ottawa, cerând anchetarea corporaţiei canadiene, chiar dacă autorităţile române susţin acel proiect. Implicarea comisiilor Auditorului General al Canadei, în anchetarea Gabriel Resources, se va solda cu siguranţă cu prăbuşirea acţiunilor şi falimentul companiei. Asta o ştie foarte bine şi Gabriel Resources. Un lucru similar se întâmplă în prezent cu BP.

Preluare din revista Formula„AS”

Yellowknife, cum arată azi parte din zona infestată:
cianurile-de-la-yellowknife-canada

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: