Întâlnire de suflet cu Vasile Andru

http://www.privesc.eu/Arhiva/9596/intalnire-de-suflet-cu–Vasile-Andru-autorul-cartii–Terapia-Destinului–si-Danand-autoarea-cartii–The-Gift-of-Now-

Terapia destinului, Vasile Andru

Pentru mulţi, viaţa e un cumul de erori. Erori neştiute, abateri imperceptibile de la legea naturală sau legea relevată, contrarieri ale dreptei naturi. Erori în aparenţă banale, cum ar fi eroarea de a fi mâhnit, care este o agresiune împotriva ta însuţi şi care îţi înjumătăţeşte puterile. Sau conflictele cu sine, cu semenul, cu spaţiul, cu sacrul – şi toate ne strică viaţa. Prin cumul, erorile fac o cifră mare şi omul moare înainte de vreme sau decade înainte de a muri. Dar există şi inversul acestei situaţii. Există şi cumul de soartă bună. Omul este în stare să adune nu doar greşeli, ci şi noroc…

REGENERARE PRIN OBSTACOL
Nu te plânge că în calea ta sunt obstacole, ci minunează-te că viul răzbeşte printre obstacole care-l copleşesc. În loc să te minunezi de puterea viului, tu te mânii pe terenul pe care trebuie să trăiască. Sunt om născut în timpul unui război mondial şi mereu mă minunez de puterea vieţii care răzbeşte chiar în inima primejdiei maxime, în inima catastrofei.
De altfel, obstacolele sunt în stare să-şi stimuleze duhul treziei. E drept, în faţa obstacolelor sunt două feluri de reacţii: unii care cedează, alţii care cunosc supraregenerarea.
În folclorul românesc, Sfânta Miercuri este cea care pune obstacole şi tot ea le înlătură.
Ceea ce ţi se pare înfrângere, nu-i decât o faţă a ascezei.
Iar cele obţinute fără asceză se sting repede.
Nu te mânia că există obstacole. Mânia perforează şi strică acel înveliş energetic nevăzut, compunere de câmpuri în pâlpâire, care protejează corpul nostru. Există boli grave din mânie şi există vindecări miraculoase din isihie (practica liniştii lăuntrice).
Nu te mânia pe Balcani şi pe balcanici. Nu-i crede adversari pe cei care înhaţă mai bine decât tine. Deschide ochii. Nu există duşmani, ci numai nevroze. Nu există adversari, ci doar victime ale propriei lor dizarmonii.
Dacă înţelegi aceasta, mintea îţi va inspira soluţii optime în orice situaţii.

Iniţiere în TERAPIA IERTĂRII
„Exerciţiul” iertării se practică la apusul soarelui. Apusul este o articulaţie importantă a zilei. Foloseşte energia finalului de zi pentru cel mai important exerciţiu al optimizării tale.
Nu te culca niciodată apăsat de neiertare. Să nu rămână în mintea ta, peste noapte, cel neiertat. Tot ce rămâne neiertat în tine se transformă în program negativ şi produce viitor rău. Neiertarea este o legare psihică, iar legarea este tăierea vieţii.
Adversitatea este o impuritate şi o legare, n-o lăsa în tine, dizolv-o. Aşadar, tu ierţi pentru tine, nu pentru altul. Ierţi ca să dizolvi un focar patogen. Ierţi ca să te dezlegi de mâini şi de picioare. Ierţi ca să exorcizezi.
Boala este o informaţie despre încătuşare. Când ierţi un „adversar”, tu te descătuşezi de el, tu rupi lanţul (cea mai dură legare este între victimă şi călău).
Tu ierţi ca să programezi mintea nopţii cu sănătate. Mânia îţi sparge aura corpului, iertarea o face strălucitoare.

Dragostea se înrudeşte cu rugăciunea, cu meditaţia, exact în acest punct: desfiinţează identificarea cu corpul fizic. Chiar dragostea fizică are această putere: îţi abate atenţia de la corpul fizic şi te face să trăieşti în aşteptarea unui miracol.
Prin dragoste, omul se află în vecinătatea supra-omenescului. În el se desfiinţează cele 3 iluzii (iluzia timpului, iluzia personalităţii şi iluzia cuvintelor: el trăieşte într-un prezent etern). Chiar dacă cele trei iluzii ale fiinţei sunt desfiinţate tot printr-o ILUZIE: cea a veşniciei prin trup.
Dar, în ierarhia iluziilor, dragostea fizică este cel mai sus: este iluzia care se află chiar la un pas de real, la un pas de veşnicie, pentru că într-adevăr ea conţine un eşantion de eternitate. Iar din acest eşantion unii extrag bucurie deplină.

SUNT 4 ARHITECŢI AI ELIBERĂRII. Liniştea, condiţia fericirii, este o construcţie. De aceea vorbim de arhitecţi.
Pe arhitecţii eliberării i-am aflat şi în înţelepciunea Vedantei şi în asceza creştină. I-am aflat în cartea înţeleptului divin Vasishta (vezi tratatul Yoga supremă), dar şi în prorocul Isaia (30, 15); i-am aflat şi la isihaştii români. Aceste surse, în termeni diferiţi, vorbesc despre o realitate unică: exprimarea (construirea) puterii sufleteşti.
Îi numim astfel pe cei 4 arhitecţi ai eliberării: Alegerea harică; Autocontrolul; Atitudinea de mulţumire şi laudă; Adunarea cu înţelepţii.
Imaginaţi un templu. Templu înseamnă măsură: măsurarea cerului la proporţii pământene; proiecţia cerului pe pământ. Imaginaţi şi un castru latin. Castrul latin are forma unui templu: are 4 porţi şi, în interior, două drumuri în formă de cruce. Toate templele din lume au patru porţi.
Plasaţi la cele patru porţi câte un arhitect al eliberării. Veţi obţine diagrama optimizării umane.

Alegerea harică. În India, un cărturar de-al locului îmi zicea: “În rugăciunea creştină Tatăl nostru, voi cereţi pâine, deci vă programaţi mentalul cu neliniştea hranei, cu ataşarea de grija pâinii”.
I-am răspuns: Nu-i vorba de pâine, ci de “alegerea de fiinţă”. În latină propoziţia sună astfel: Panem nostrum supersubstantialem da nobis hodie. Adică: “Pâinea noastră cea supra-hrănitoare dă-ne-o nouă astăzi”. Adică, între cele multe, alegem ceea ce ne zideşte: cele de fiinţă. Pâine supra-hrănitoare (super-substanţialis) este fie cereala, fie Cuvântul, fie gândirea pozitivă. Pâinea-trup este una din cele 7 taine ale salvării.
(Paranteză. Lucrurile, fenomenele au trei calităţi: euharic sau sporitor; de mişcare sau exploziv; de frânare sau potenţial).
« De fiinţă »: euharistic, sau bine-dăruit: ceea ce nu contrariază natura, ceea ce concordă cu sensul naturii, cu Legea cosmică. Ceea ce face să sporească duhul, pentru că fiinţa este duh.

Autocontrolul – al doilea arhitect – duce la tripla stingere: a trebuinţelor materiale, a patimilor, a gândurilor. Sunt trei războaie de purtat, scriu textele patristice. Dar dialogul nostru e purtat în Bucureşti, într-o metropolă din secolul 20, nu în mânăstire. Ce fel de autocontrol se poate practica în condiţile vieţii agitate de oraş? Ce practici spirituale pot face oamenii care câştigă greu pâinea? Sunt întrebări actuale. O informare spirituală şi o practică spirituală un sunt un lux, ci o necesitate a supravieţuirii. Echilibrul psiho-somatic, maturitatea emoţională care pot surveni prin autocontrol sunt necesităţi ale supravieţuirii.
Un val de sinucideri printre tinerii japonezi a survenit în anii optzeci. Acei tineri, în biletele care le lăsau, spuneau că se sinucid pentru că ei urăsc lumea părinţilor lor. Un psiholog japonez a scris că tinerii japonezi sunt foarte inteligenţi (au coeficientl de inteligenţă cel mai ridicat din lume), dar sunt imaturi afectiv. Există sinucidri din singurătate şi sinucideri din imaturitate emoţională.
Arhitectul trei: Atitudinea de mulţumire şi laudă.
Am întâlnit o persoană de 38 de ani, care bolea de scârbă de viaţă. Scârba de viaţă scade imunitatea corpului şi produce nevroza de carácter. Ca să mai trăiască, persoana respectivă trebuia să-şi schimbe schema mentală, să-şi îmbunătăţească filtrul ce selectează emoţiile pozitive.
“Să-ţi începi ziua cu un gând de mulţumire, de laudă, de ofrandă”, au zis înţelepţii, iar sofrologii au preluat acest îndemn, l-au transformat în postulat terapeutic.
“Dar n-am nici un motiv de mulţumire! Zicea persoana. Absolut nici un motiv: Mi se întâmplă numai rele. Mi-e silă de ziua de azi, de spaţiul ăsta, de planeta asta, de mine, de tot! zicea. N-am nici un motiv de mulţumire cu care să-mi încep ziua, n-am nici un dram de noroc. În schimb, am 99 de motive de scârbă şi silă”.
Zic : « Ai pus punctul pe i. Omul este fiinţa care, ca să supravieţuiască, foloseşte o şansă contra 99 de adversităţi. Chiar asta este prima definiţie a viului. O şansă contra 99 de adversităţi”.

O doctoriţă oftalmolog, specializată în chirurgie oculară îmi spune: “Azi am operat un caz greu. Omul şi-a pierdut un ochi, iar acum îl operăm pe al doilea, cu şanse minime. Pacientul ne implora: “Faceţi cumva să văd măcar o rază de lumină. Un sper mai mult, ştiu că un pot să recapăt văzul. Dar o zare de lumină să-mi daţi. Dacă aş vedea o zare de lumină, aş fi fericit tot restul zilelor…”
El pierdea totul, el un implora decât o rază. Darul luminii soarelui, darul zilnic. Dimineaţa îţi aminteşti asta. Fiecare nouă zi este un dar care ni se face.

Arhitectul patru: adunarea cu înţelepţii, adunarea împreună a celor ce vor să fie tari împreună. Este un mod de întreţinere a duhului aprins. Altfel, omul este supus căderii, supus stingerii duhului. Definiţia omului este: fiinţa înzestrată cu raţiune şi supusă căderii.
În singurătate, pierdem ritmul înalt.
Există o singurătate a căderii lente şi alta a nevrozei.
De ce suferă un depresiv? De ce este nefericit un depresiv ? Când un depresiv vreasă se sinucidă, prin gestul său disperat, el cheamă. El ne cheamă. El nu ne găseşte. El nu ştie drumul spre

Anunțuri

2 Responses to Întâlnire de suflet cu Vasile Andru

  1. Blue Sorin says:

    L-am văzut odată invitat la OTV … prefer să nu comentez … de caricaturi e păcat să vorbeşti …

  2. Ana Armanca says:

    Scrieri literare

    Yutlanda posibilă
    Mireasa vine cu seara
    Mirele
    Arheologia dorințelor
    Noaptea împăratului
    O zi spre sfârșitul secolului
    Turnul
    Progresia Diana
    Muntele Calvarului
    Memoria textului
    Proză, eseuri, interviuri
    Un univers cu o singură ieșire
    Păsările cerului
    Cel mai îndepărtat paradis
    Gradinile ascunse

    Scrieri sapiențiale

    Viață și semn
    India văzută și nevăzută
    Terapia destinului
    Mistici din Carpați
    Psihoterapie isihastă
    Istorie și taină la Sfântul Munte Athos
    Întâlniri cu maeștri și vizionari. Călătorii inițiatice
    Yaatra. Jurnal în India
    Isihasmul sau meșteșugul liniștirii
    Exorcismele
    Viață și veac
    Înțelepciune indiană –
    Surad deci exist

    In 1990 intemeiază Centrul de Practică Isihastă din Bucureşti. Face trei calatorii la Muntele Athos. O efemeră rezidenţă în Noua Zeelanda (1999, 2000) unde elaboreaza volumul Revelatia Polineziei. Participări culturale la New York (2006, 2007) şi Tokyo (2010). Intre 2001-2011 face parte din Juriul internaţional „Balkanika” pentru promovarea culturii est-europene.

    Un lucru vreau să-mi spui clar. care dintre cărţile sapienţiale ai citit-o, ca să-l poţi judeca?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: