Der Gesetzeshüter

Germania: Sunt la vară-mea, ora 19-20. În apartamentul de deasupra noastră începe un chef cu muzică şi gălăgie.
– Sunt curioasă cum va fi la noapte şi cum veţi rezolva voi aşa o problemă, zic eu.
– Noi?! Noi avem administrator, el trebuie să se ocupe de toate problemele din bloc, care ar putea să ne deranjeze! De aceea poate părăsi blocul doar între orele 11-16. Altfel îşi pierde slujba.
Între timp un pahar trece prin dreptul ferestrei şi se sparge pe carosabil. Vară-mea:
– Ooo, acum e şi mai grav, aduc prejudicii circulaţiei publice.
După câteva minute o maşină a poliţiei se opreşte în faţa blocului, exact în proximitatea paharului spart. Îl văd, îl fotografiază şi blochează circulaţia. Der Polizist coboară tacticos din maşină, scoate o portavoce şi le spune ceva celor care chefuiau.
– Ce le-a zis?
– Să oprească muzica şi să coboare în cel mult 5 minute. Dacă nu va urca poliţistul.
Der Gesetzeshüter aşteaptă calm, cu ochii pe ceas. Exact după 5 minute, deschide portbagajul, scoate o puşcoace, urcă la vecinii de sus, şi după încă câteva minute, gălăgioşii ies cuminţi, cu mâinile la ceafă în şir indian. Între timp, mai apăruse şi o dubiţă simpatică, în care sunt urgent urcaţi. Dubiţa pleacă imediat.
– Bun, zic eu, dar de ce ţinea puşcoiul îndreptat împotriva lor ?!
– Da’ ce crezi că glumea ?! Dacă vreunul dintre ei făcea vreun gest aiurea, era ciuruit. Aşa se face ordine!
– Şi ce se va întâmpla acum?
– Dacă coborau de bună voie luau o amendă de 500 – 800 EUR. Aşa amenda este de 5.000 EUR. Peste noapte vor rămâne în arestul poliţiei.
– De ce?
– Ca să nu mai tulbure liniştea publică în această noapte. Li se asigură duş, televizor.
– Şi statului german îi convine asta?
– Da, pentru că cei 4 vor plăti cazarea. Tariful pentru o noapte petrecută în arest este echivalentă cu cazarea la un hotel cu patru stele.
Poliţistul sosit îniţial pune două semnalizatoare cu lumină intermitentă de-o parte şi alta a paharului spart şi pleacă.

SUA. Un prieten călătoreşte cu un american pe o autostradă cu multe benzi pe sens, nu ştiu în ce stat erau. Au 180 km/oră. Pe banda de siguranţă trece rapid un poliţist pe o motocicletă super. Sarcina lui este să asigure bunul mers al traficului.
– Şi cum poate interveni în traficul acesta dacă un conducător face probleme?
– Are un fluier foarte strident pe care îl foloseşte când ajunge în apropiere de respectivul conducător. Acesta trebuie să semnalizeze, să iasă cu prudenţă pe banda de siguranţă şi să oprească. Dacă nu o face poliţistul are dreptul să îl împuşte.

România politicienilor de 3 parale chioare. Mai mulţi ţigani din Craiova încing un chef cu muzică la maximum în mijlocul unei străzi. Este chemată poliţia, care vine. La observaţia unuia dintre poliţişti că e gălăgie, acesta primeşte un pumn în faţă, apoi, după ce cade la pământ i se mai administrează câteva lovituri.
Desigur, dacă vreun civil ar fi avut curajul să le atragă atenţia ţiganilor că gălăgia e prea mare, corecţia ar fi fost şi mai dură.

De ce diferenţa aceasta? Germania are politicieni care au făcut LEGI. În România drepturile poliştilor de autoparăre sunt foarte limitate. Iar procedura de utilizare a armelor de foc pentru reţinerea infractorilor este atât de complicată încât are succes numai dacă infractorii au afecţiuni grave ale picioarelor: ologi sau paraplegici. Noi avem repetenţi ai naţiunii şi statutul poliţistului rătăceşte prin parlament…

Anunțuri

3 Responses to Der Gesetzeshüter

  1. Blue says:

    În ţări serioase şi sănătoase la cap, normalitatea înseamnă tocmai respectatrea legii în litera şi spiritul ei. A nu eluda o lege este considerat un gest cu care te poţi mândri. Respectarea legi şi pedepşirea corectă a celor care o încalcă e considerată a fi un atribut al democraţiei.
    La noi? La noi legea este făcută ca să ne putem lăuda cu ea. Repectarea legii este considerată ori o glumă, ori o slăbiciune. „Bine, e lege, da’ oameni suntem şi ne înţelegem” se spune la noi. Ocolirea cât mai flagrantă a legii te face să fii un om respectat de vulg. Cei mai bini avocaţi sunzt cei care găsesc portiţe cât mai comode de a se scăpa de consecinţele faptelor…
    Dacă cineva ar lua la „puricat” averile din România, ne-am îngrozi. Nu exită nici o avereformată după 90 (şi nu numai) la care să nu găsim ilegalităţi nesancţionate. Unele încălcări ale legii sunt considerate de români minore şi de neluat în seamă.
    Uite un exemplu. Cineva, sâ-i zicem Biju, a plecat în 90 în Germania. O excursie din care nu s-a întors. Acolo avea o rudă care lk-a ajutat să îşi găsească de lucru la negru. Mai ăîntâi a sptat şanţuri, a curăţat canale, apoi a lucrat la o firmă de construcţii.
    Atenţie, tot timpul a trăit cu teama ă va fi prins şi expulzat.
    S-a intors prin 97-98 în ţară, cu ceva bani. A deschis o prăvălie, apoi încă una în total vreo opt. După aceea a deschis o micp fabrică de pâine, o mică moară pentru ca mai tărziu să ia pământ în arendă, câteva hectare şi să îşi asigure grâul din lucrarea acelui pâmânt. Apoi a cumpărat acel pământ la preţul dublu faţă de piaţă, dar strigător la cer dacă te uiţi la televizor. A mai făcut şi o mică fermă cu animale unde creşte porci şi vite, a făcut şi o făbricuţă de brănzeturi.
    Totul e legal, dacă nu considerăm faptul că banii cu care afacerile tipului au pornit au fost câştigaţi ilegal şi după ei nu s-a plătit nimic (Impozite, TVA etc). E drept, încălcarea majoră dpv al evaziiunii e fost în Germania, dar şi la aduxcerea în ţară a banilor, aceştia nu au fost declaraţi, practic, e vorba de bani, dacă nu negrii, măcar gri. Acesta e un caz fericit. La alţii încălcările se pot vedea pe toată perioada existenţei averii. Evaziunea fiscală este continuă… afacerile cu statul … ehe… lapte şi miere curge.
    Tu ai dat exemplul cu ţiganii… Minor… Vezi povesta cu pasajul lui Oprescu.Obiectvul este unul de uz public. Legal vorbind, acesta nu putea fi dat în folosinţă fără întocmirea actelor de recepţie a construcţiei. Aceste acte se pot întocmi după efectuarea de către o firmă autorizată specializată a testelor de rezistenţă, e necsar şi avizul altora, de la cutremure sigur, cred că şi de la medie, poate de la poliţie deoarece pe pasaj există un drum public, poate şi de prin alte părţi, apoi se obţine avizul Inspecţiei în Construcţii, abia apoi se poate trece la întocmirea actelor pentru recepţia construcţiei. Dacă Oprescu a semnat actele pentru recepţie, atunci este puşcăriabil. De asemenea, dacă mâine cade cineva peste o balustradă să zicem, sau se rupe o bucată de ceva şi îi cade unuia în cap singurul vinovat e cel care şi-a dat acordul pentru intrarea în uz a construcţiei. Dar nu e de mirare.
    Vedem benzinării între blocuri, fumează unu, explodează benzinăria şi ucide zeci de oameni, vedem blocuri cu câteva etaje mai înalte decât proiectul, vedem magazine de etnobotanice care la ora închiderii sunt închise şi sigilate de mascaţi iar dimineaţa le vedem iar deschise şi pline de clienţi şi multe altele. Totuşi, vedem şi exagerări în aplicarea legilor. Stiu un caz unde o femeie avea acasă o duzină de ouă de la găinile din ogradă. A dus zece din ele la piaţă pentru că nu avea bani de pâine. (Două le.a lăat acasă deoarece onsidera că nu trebuiesă-şi casrtreze bărbatul pentru o pită :D) A fost prisă că ouăle nu aveau ştampila cu data ouării. I-au fost confiscate oricât a plâns. Alături cineva, cu o maşină de Olt vindea lebeniţă. Cu o zi înainte i se terminase şi a cumpărat altele, mai ieftine… de la un supermarket… Şi de acolo, cei car făceau controlul, au plecat cu lebeniţe. Dar nu confiscate ci şpagă… D’aia e Românica aşa cum e …

  2. alexa says:

    Bine ai venit in bloggosfera Ana ! 🙂 Inspiratie multa iti doresc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: