Statul care măsoară cu două măsuri: una când e vorba despre răspunderile lui, una când e vorba despre răspunderea mea

Când orfanii instituţionalizaţi ajung la majorat statul îi scoate afară – pe stradă, – din orfelinate. Cunosc cazul unor tinere care dormeau în parc, Colentina, şi le păzeau din milă poliţiştii să nu fie violate de golanii din zonă… În foarte puţine cazuri li se pune acestor orfani la dispoziţie un apartament, o micuţă cămeruţă… Aceasta este măreaţa grijă pe care statul român o are faţă de copiii abandonaţi şi instituţionalizaţi. Asta este măsura cu care statul român măsoară atunci când este vorba despre datoriile lui, de stat. Dacă eu am un copil şi doresc să-l dezmoştenesc NU SE POATE! Pot doar să-i micşorez puţin procentul cu care intră la masa succesorală. Am întrebat un notar de ce? “Statul are grijă de copii!”
Da, statul are grijă de copii, atunci când e vorba ca această grijă să cadă în grădina mea, sau a ta!
Ce părere aveţi ?
Nu mă supăram pe statul ăsta cu POLITICIENI DE TREI PARLE CHIOARE, – dar cunosc cazul unei familii care a adoptat un copil, a investit foarte mult în acest copil şi cum nu se pot înţelege de nici un fel cu el, ar dori ca cel care va rămâne singur dintre cei doi soţi să nu fie scos la succesiune din munca lui de o viaţă de către copilul care se comportă absolut inuman cu cei doi. Nu văd nici o cale legală prin care doi părinţi care s-au sacrificat şi au crescut un copil să poată avea linişte şi pace la bătrâneţe.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: