Sfaturi pentru inhibati si hipersensibili

inhibați

O intalnire intamplatoare cu un prieten vechi, un sofer prost care iti taie calea, un discurs pe care trebuie sa il tii in fata unui public, soneria telefonului in plina noapte, un copil care iti spune pentru prima oara „mama“ sau „tata“, un examen reusit sau picat…
In viata de zi cu zi, o mie de situatii iti provoaca emotii. Sunt omniprezente si gata sa iasa la suprafata. Stii asta, si totusi te tulbura mereu, atat de tare…
Le lasi sa te invadeze, insa le dispretuiesti sau incerci sa fugi de ele, crezi ca le cunosti, dar nu e asa. Nu e nimic simplu pe planul afectiv.

O dubla conditie

Trebuie sa-ti controlezi emotiile pentru a „proceda corect din punct de vedere social“ si, in paralel, trebuie sa ti le exprimi si sa le comunici.
Apologia propriului control persista: e nepotrivit sa te dai in spectacol, sa-ti lasi mania, teama, dezgustul, tristetea sa iasa la suprafata.
Orice manifestare de acest gen in public va fi judecata ca inoportuna, infantila si ridicola sau va fi perceputa ca o dovada de slabiciune, sau fragilitate psihica.
Singurele exceptii: exploziile de bucurie sau trairea unui necaz colectiv, cauzate de anumite evenimente.
Poti face galerie pe stadion si te poti arata ingrijorat privind imaginile cu tsunami. Dar nu e permis sa sari in sus la serviciu cu ocazia maririi salariale sau sa plangi in fata colegilor daca ti-a murit cineva.
Acest control de sine ofera si un „confort“ psihic: fiind temperate, regulate, intensitatea lor diminueaza, insa apare un incovenient major: o frustrare mare si in special o distanta daunatoare intre ce esti si ce faci.

Inca o data: emotia prezinta doua situatii tip.
Cei care sunt invadati de emotii viseaza la o potiune magica ce i-ar putea scapa de ele. Dar asta ar insemna sa uite ca emotiile sunt utile, chiar indispensabile pentru a supravietui.
De la Darwin stim ca orice fiinta, om sau animal, se naste cu un arsenal emotional, pe care il imparte cu ceilalti semeni si care il face sa actioneze din instinct si sa se adapteze situatiilor delicate.
Daca incerci sa le stapanesti cu orice pret sau sa le stergi, ai putea sa-ti pui viata in pericol. In realitate, fiecare emotie joaca un rol.
Frica este, incepand din perioada cavernelor, un stimul pentru cei care stiu sa o depaseasca. Iti semnaleaza pericolele, face sangele sa circule catre picioare, pregatind astfel fuga.
Simultan, corpul este mai intai paralizat, timp in care se decide daca e mai bine sau nu sa se ascunda.
Furia are o reputatie proasta, e asociata cu violenta. Totusi, elibereaza o multime de hormoni, printre care adrenalina, care favorizeaza o actiune buna atunci cand e nevoie.
Mai mult, ea indica faptul ca limitele acceptabile sunt atinse si poate inlocui violenta.
Tristetea iti permite sa te concentrezi asupra ta pentru a face fata perioadei ulterioare unei despartiri.
„Lacrimile contin aproape de zece ori mai multi hormoni de stres decat sangele“, spune Marc Schwob, cercetator in neurofiziologie.
Deci, cel mai firesc mod de a-ti exterioriza un necaz este plansul;
Bucuria – euforizant si dezinhibitor natural, stimuleaza producerea hormonilor placerii.
Rasul este recunoscut ca avand proprietati terapeutice. De fapt, exista o legatura intre imunitate si emotii.
Bucuria si placerea intaresc sistemul imunitar. Contrar fricii, necazurilor, durerii si stresului, care il slabesc.

Handicapurile EQ

Alta calitate majora a emotiilor: te fac inteligent. Totusi, emotiile sunt demult considerate de catre stiinta ca „inferioare“ rationamentului logic, pentru ca provin din creierul nostru arhaic, „reptilian“, inainte de aparitia neocortexului, creierul cu care gandim.

Insa cercetatorii au descoperit ulterior ca ratiunea nu exista in stare pura si ca se hraneste cu emotii.
Neurologul american Antonio Damasio a demonstrat ca a cunoaste fara a simti nu serveste la nimic, ca o persoana care sufera de „frigiditate emotionala“ este incapabila sa invete din greseli.
„Nu exista perceptie pura la om“, confirma Boris Cyrulnik. „Fiecare cuvant, gest, parfum, imagine, gust, este imediat «interpretat» de afect. Fara emotii, am fi niste masinarii, iar existenta noastra ar fi gri.“
Emotiile servesc si pentru a comunica. Un bebelus se stramba, surade, tipa… Aceste reflexe vor fi interpretate de parinti: „Nu ii place, e bucuros sa ne vada, ii este foame…“
Apoi bebelusul isi va folosi in mod voit mimicile pentru a-si transmite mesajele si a avea controlul.
Reactiile emotionale sunt repere, precizeaza Paul Ekman, psiholog si cercetator american: „Fiecare deduce, plecand de la trairile sale, ce simte celalalt. Te poti pune in locul lui, poti intelege si te poti
face inteles…“.
Pentru Daniel Goleman, psihologul caruia ii datoram conceptul de inteligenta emotionala, reusita unui individ depinde mai mult de EQ (coeficientul emotional) decat de IQ (coeficientul intelectual).
A dovedit ca in lumea profesionala „castigatorii“ nu sunt neaparat cei cu foarte multe studii, ci aceia care sunt apreciati datorita capacitatii lor de analiza, de gestionare, atat ale propriilor emotii, cat si ale celorlalti.
Obtin imediat ajutorul atunci cand solicita, iar handicapatii din punct de vedere emotional asteapta zile intregi pentru a avea un raspuns…

Rolul inconstientului

Nu toata lumea este egala in fata limbajului emotional, iar daca emotiile sunt cate odata dificil de descifrat, acest lucru se intampla pentru ca sunt ghidate de inconstient.
Pentru bunastarea ta, emotiile sunt refulate, proiectate pe altele, pentru a evita sa fie transformate in altceva.
Unii copii isi petrec viata ascunzand ura pe care o simt fata de parinti, din cauza unei relatii neacceptate de acestia.
Anumite femei isi transforma in dezgust dorinta sexuala fata de anumiti barbati.
Tristetea se poate exprima printr-o stare euforica, la fel cum o bucurie intensa te poate face sa plangi sau poti izbucni in ras din cauza unui necaz.
Toate aceste mecanisme de aparare impotriva emotiilor te epuizeaza fizic si psihic. Mai rau de atat, ele te fac intotdeauna sa esuezi.
Si atunci, nimic nu mai merge. Nici cei care isi mascheaza emotiile, cu scopul de a-i manipula pe ceilalti, nu sunt feriti.
Poti simula rasul, te poti preface ca esti manios, minti despre adevaratele sentimente, insa adevaratele emotii vor iesi intotdeauna la iveala. Mai bine sa stii sa le faci fata.
Esti inhibat
Iti reprimi emotiile, nu iti exprimi nici mania, nici bucuria, nici frica… Dar in spatele acestei masti se ascunde un hiperemotiv care se protejeaza. Solutia: fii detasat.
Gandeste-te sa acorzi mai multa importanta gesturilor, nu cuvintelor. Cuvintele sunt importante, dar 90% din mesajele afective sunt exprimate de corp, de fata…
Un zambet, o ridicare a umerilor pot spune mai multe decat un discurs. Daca iti vine sa plangi, dar nu poti, sprijina-ti capul pe umarul cuiva.
Accepta-ti propriile emotii. Cand unui copil ii este frica de lup, nu serveste la nimic sa ii spui ca in padure nu mai exista lupi.
Atitudinea potrivita este sa il intrebi: „Ce as putea sa fac sa te linistesc?“. Emotiile nu trebuie vazute ca niste pericole.
Tine un jurnal. E important sa-ti spui experientele afective, preferintele, dorintele, problemele. Jurnalul intim este un antrenament bun. Este ca un apropiat, un confident… De fapt, expunerea narativa te face sa retraiesti emotiile. Relatiile tale de prietenie se vor imbogati.

Esti hipersensibil

Suferi de o sensibilitate crescuta la remarci, la critica, dar si la complimente. Solutia: restabileste o comunicare armonioasa cu ceilalti.
Invata sa te pui in pielea celuilalt. Daca iti faci prea multe griji cu privire la ce gandesc altii despre tine, inseamna ca esti egocentric. Asta te mentine intr-o situatie de dependenta, iar colegii, sefii, prietenii, copiii, vecinii te pot manipula dupa bunul lor plac.
Mai bine foloseste-ti capacitatile naturale de empatie si incearca sa te pui in locul celuilalt. Aceasta schimbare a perspectivei te face sa eviti neintelegerile.
Inceteaza sa iti doresti sa fii iubit de toata lumea. Cate odata e bine sa iti asumi riscul de a deranja sau de a displacea. Sa fii apreciat de toti, in orice fel, e imposibil. Antipatiile, rivalitatile, incompatibilitatile, exista.
Identifica „declicurile“ adica, acele cuvinte care iti declanseaza reactii excesive. Scrie-ti punctele slabe. Asta-ti va permite sa te deconectezi si sa nu te lasi afectat de emotiile negative.
Evita gandurile absolutiste sau catastrofale. Iti spui: „Trebuie sa am un copil inainte de 35 de ani“ sau: „E sigur, voi ramane singur toata viata“. Asta te face sa ai un sentiment de vinovatie si sa te simti fragil.

Esti coleric

Iti lipseste controlul de sine si te lasi coplesit de agresivitate. Solutia: invata sa te stapanesti si sa gestionezi un conflict.
Evita „colectarea timbrelor“. Cu cat acumulezi mici suparari succesive, cu atat risti ca ultima picatura sa umple paharul.
Daca le-ai fi spus tuturor celor din timpul zilei ca exagereaza, ai fi evitat o furie izbucnita subit. Poti sa fii furios, nu este interzis!
Cu conditia sa fii la momentul potrivit langa persoanele potrivite, cu un motiv bun si in limite decente!
Spune clar ce simti. E bine sa-ti marturisesti suferinta sau mania in loc sa ii acuzi pe ceilalti. De exemplu, spune: „Am mari probleme la munca, sunt cu nervii la pamant“.
Fa pauze „corticotalamice“. E vorba de a-ti diversifica reactiile pentru a-i oferi timp creierului sa ia deciziile potrivite. Respira profund, tine aerul doua secunde, expira si asteapta inca doua secunde inainte de a respira din nou.
Inchide ochii 2-3 secunde din cand in cand pentru a scapa de imaginea asociata presiunii.
Dialogheaza. Pentru a termina o disputa, metoda XYZ, inventata de psihologul Haim Ginott, parintele comunicarii eficace, face minuni. Spune: „Cand ai facut X, am simtit Y si as fi preferat sa faci Z.“.
De exemplu: „Cand mi-ai spus ca am venit prea tarziu, m-am simtit vinovat ca nu sunt un tata bun. As fi preferat sa ma iei in brate si sa imi vorbesti frumos, in loc sa imi reprosezi“.
Ajutati-va reciproc. Inainte de a reactiona in mod agresiv, intreaba-l pe celalalt: „Ce nu e in regula?“ sau propune-i un armistitiu: „Incep sa ma enervez, haide sa facem o pauza“.

Esti timid

Cu cat sunt mai multe mize – fie ca sunt profesionale sau private –, cu atat te panichezi mai mult. Si-e frica sa nu esuezi. Solutia: depaseste-ti blocajele.
Cauta in mod sistematic experienta negativa care te-a condus catre un moment de panica. Persoana care te face sa te pierzi nu seamana cu profesorul de matematica exigent care ti-a marcat copilaria?
Fiecare situatie stresanta trimite la o alta deja traita, adesea dupa 6 ani de viata, si ramasa nerezolvata pe plan psihic. Vechile sentimente refulate sunt reactivate in acel moment.
Invata sa respiri. Sunt de ajuns cateva minute de concentrare pentru a dobandi un ritm respirator regulat si profund. Prelungeste-ti expiratia si scurteaza inspiratia pentru a domoli senzatiile interioare.
Foloseste tehnica refugiului. La fiecare crestere a stresului, aminteste-ti de o experienta reusita din trecut, ceea ce va face ca placerea si increderea in sine sa renasca.
Adu-ti aminte de ziua in care ti-ai sustinut examenul oral si ti-ai surprins examinatorii intr-un mod placut. Refugiul pozitiv iti permite sa lupti impotriva subestimarii si sa eviti un scenariu catastrofal.
Pregateste-te inainte de un test. Ia in calcul toate ipotezele posibile, imagineaza-ti intrebari posibile, dar si intrebari-capcana, defineste-ti centrele de interes…
Impactul emotional nu va fi asa de puternic. Priveste-ti interlocutorul in ochi, fixandu-ti un punct invizibil. Va crede ca esti sigur pe tine, iar tu te vei putea concentra pe ceea ce spui fara sa interpretezi ce citesti in ochii celuilat.

Sursa: http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/cunoaste-te-anchete-si-dosar/sfaturi-pentru-inhibati-si-hipersensibili-1617795/2

Ce conține cafeaua de la dozator

Dozatoarele de cafea sunt peste tot, la spital, în instituțiile publice și private, în magazine. Cu un leu, în câteva secunde este servită fierbinte și cu multă spumă.
Numai că nu este sănătoasă pentru că are foarte multe E-uri, după cum susțin specialiștii.
Medicul nutriționist Silvia Bădița ne semnalează faptul că, de obicei, această cafea la dozator conține multe E-uri și mulți coloranți: „Le folosesc pentru a o face cât mai atractivă și să aibă cât mai multe arome. Depinde însă și ce fel de E-uri conține și în ce concentrație se găsesc acestea. De asemenea, și laptele din cafea este vegetal. De exemplu, laptele de soia poate să provină din soia modificată genetic și, de obicei, acesta este folosit pentru că este mai ieftin. Întotdeauna, produsele naturale sunt mai scumpe“.
Cafeaua de la dozator conține, după cum este inscripționat pe unele dintre aparate, sirop de glucoză, proteine din lapte, stabilizator 331 și E-urile 340, 452, dar și arome și colorantul 160A, cel mai des întâlnit pigment.

„Ar trebui să fie trecut, probabil a uitat colegul“

Pe unele dozatoare nu sunt trecute ingredientele pe care le conține cafeaua. L-am sunat pe unul dintre operatorii care se ocupă de un astfel de dozator și l-am întrebat de ce nu este menționat acest lucru. „Probabil a uitat colegul meu să treacă pe acel dozator rețetarul specific sau s-a șters din cauza uzurii. Trebuie trecută cantitatea de apă, de zahăr și tot ceea ce conține băutura respectivă. În mod normal, pe fiecare automat trebuie să fie afișate aceste lucruri“, a spus operatorul.
Oamenii sunt păcăliți de această cafea, după cum susține și medicul nutriționist. „Cafeaua de la dozator este cafea instant, nu este naturală. Deși acolo scrie că este făcută din boabe de cafea, ea este de fapt ness. În plus, are mult zahăr și altceva pe lângă el. Deci, nu este cafea naturală. Faptul că pe dozator scrie cafea boabe nu este decât o păcăleală pentru că această cafea se poate face numai la râșniță, iar automatul nu are așa ceva. La fel și cappuccino, care are foarte mulți îndulcitori“, a explicat Silvia Bădița.

Nici un control la dozatoarele de cafea din județ

Pentru că sunt tot timpul pe fugă, oamenii consumă cafeaua de la automat. Mihaela bea și câte trei cafele pe zi și spune că, deși este conștientă că asta îi afectează organismul, nu poate renunța: „Beau un ness acasă, înainte să plec la serviciu. După care mai beau o cafea de la dozator cu colegii și după-amiaza mai beau încă una. Poate că este și o obișnuință“.
Medicul nutriționist spune că această cafea de la dozator nu este extrem de nocivă, dacă o bem rar. Ea face rău organismului dacă bem în fiecare zi.
Oficiul Judeţean pentru Protecția Consumatorului (OJPC) Dolj nu a făcut în ultimul an nici un control la dozatoarele de cafea din județ. „Nu am primit sesizări cu privire la aceste dozatoare de cafea. În anii trecuți au fost efectuate controale, dar nu s-au dat amenzi. Cei care se ocupă de aceste dozatoare trebuie să respecte reglementările stabilite prin hotărârea de guvern 106“, a precizat Dan Vasile, purtătorul de cuvânt al OPC Dolj.

Etichetele trebuie să conțină lista de ingrediente și cantitatea acestora

Conform articolului 5 al acestei hotărâri de guvern, etichetele alimentelor trebuie să cuprindă în mod obligatoriu denumirea sub care este vândut alimentul respectiv, lista de ingrediente și cantitatea acestora. De asemenea, legea spune că trebuie menționată și denumirea comercială, precum și sediul producătorului sau al distribuitorului înregistrat în Uniunea Europeană. În cazul produselor provenite din ţări din afara Uniunii Europene se înscriu denumirea şi sediul importatorului sau al distribuitorului înregistrat în România, dar și instrucţiunile de utilizare.
Totodată, conform articolului 4 al aceleiași hotărâri de guvern, informaţiile înscrise pe etichetă nu trebuie să inducă în eroare consumatorii la achiziţionarea produselor. Acest lucru înseamnă că trebuie să fie menționate compoziţia, cantitatea, precum şi metodele de fabricaţie sau de producţie.

Consumul de cafea la români

Un studiu recent arată că un român consumă, anual, 2,3 kilograme de cafea, cifră ce plasează România pe locul 49 într-un clasament mondial al consumului de cafea, conform World Research Institute.
37,9% dintre băutori consumă cafea solubilă, 61,7% – cafea boabe și măcinată, iar 0,4% consumă alte tipuri de cafea.
28% dintre românii care beau cafea au între 35 și 44 de ani, 27% au între 25 și 34 de ani, 19% sunt cu vârste cuprinse între 45 și 54 de ani, 15% au între 18 și 24 de ani, iar restul de 11% au vârste cuprinse între 55 și 65 de ani.

Să învățăm câte ceva de la fricile noastre!

fricile

Frica e omniprezentă în viața noastră. Facem sau nu lucruri de frica a ceva, acționăm sau ne reținem acțiunile pentru că ne e frică de ceva, educăm copiii inoculându-le frica de pedeapsă, trăim uneori cu frica de ce se va întâmpla.
Frica, ca trăire emoțională, îmbracă intensități variate, de la scăzută la foarte intensă (fobia) și acoperă o plajă mai mare sau mai mică de aspecte – este fie circumscrisă clar unui aspect (de exemplu, frica de întuneric), fie generalizată (anxietatea), acompaniind existența subtil și presant în același timp.
Frica este o trăire emoțională de bază iar reacția la frică este înscrisă în însăși funcționarea sistemului nostru nervos vegetativ. Frica ne-a acompaniat de-a lungul vremurilor, având o imensă valoare adaptativă – ea semnalizează prezența unui pericol căruia persoana trebuie să-i facă față.
Fricile oamenilor pot fi foarte diverse, de la frica de pericole concrete în situații specifice de viață până la frica raportată la evenimente posibile: frica de abandon, de singurătate, de-a nu fi la înălțime, de umilință, de abuz, de respingere, de moarte, de câini, de păianjeni, de înălțime, de spații deschise, de oameni, de vorbit în public, de sânge, de spații închise, de întuneric, de agresivitate, de ridicol etc.
Unii oameni sunt mai curajoși, alții mai fricoși. Ce face oare diferența dintre ei? Să aibă primii mai puține frici? Înclin să cred că fricile nu ocolesc pe nimeni, nici pe cei pe care îi considerăm foarte curajoși, însă modalitatea de raportare la frică cred că este diferită: cei curajoși au învățat să acționeze în pofida fricilor sau împreună cu ele, ținând cont de informația pe care acestea o transmit, în timp ce ceilalți – fricoșii – și-au restrâns gama acțiunilor, și-au blocat exprimarea pentru a ocoli obstacolul, dificultatea sau problema semnalizată de frică.
Fricile nu au cum să dispară. Sunt prea importante pentru noi pentru că ne arată când ne apropiem de situații periculoase sau de aspecte vulnerabile. Problema cu fricile nu este că ele există, că că ne lăsăm dominați de ele. Cum să ne ”împrietenim” cu fricile noastre și să ni le facem aliate în ceea ce întreprindem? Pentru a afla răspunsul la această întrebare haideți să mai vorbim puțin de mecanismul producerii fricii. Atunci când ne confruntăm cu o situație potențial periculoasă, ni se face frică. Frica, ca orice emoție din gama celor pe care impropriu le numim ”negative”, ne arată relația dintre ceva din exterior și o nevoie, o dorință care e posibil să fie frustrată. Deci, în spatele oricărei frici, se află o nevoie sau o dorință care se vrea îndeplinită și a cărei satisfacere este în pericol. Astfel ia naștere frica. Prin urmare, o modalitate de-a face ceva constructiv cu fricile noastre este aceea de a le utiliza ca pe niște borne semnalizatoare pentru dorințele și nevoile noastre. Apoi, în loc să paralizăm de frica posibilității ca acestea să nu fie îndeplinite, putem construi planuri de acțiune pentru satisfacerea lor. Dacă îmi e frică de moarte, înseamnă că am o dorință de-a trăi, cam frustrată ce e drept din cauza blocajelor generate de frică, de care mă pot ocupa gândindu-mă ce să fac pentru a trăi în loc de a supraviețui și punând în practică acțiuni prin care să-mi exprim elanul vital. Dacă am o frică de respingere foarte mare, în spatele ei vom descoperi o nevoie de aprobare intensă, pentru care putem învăța să ne acceptăm mai mult, aprobându-ne și iubindu-ne așa cum suntem. Frica de-a pierde controlul ascunde o nevoie crescută de siguranță pe care o putem satisface identificând aspecte reale din noi înșine care ne pot securiza. Dacă mi-e frică că nu voi reuși într-un proiect personal, pot să construiesc planuri de acțiune care să mă ajute să-mi satisfac dorința de-a reuși în proiectul respectiv.

Voi încheia acest articol sintetizând într-o frază modalitatea optimă de-a ne raporta la fricile noastre: ”Mulțumesc, frică, pentru ajutorul pe care mi-l dai în descoperirea nevoilor și dorințelor proprii. Misiunea ta se încheie aici, de unde eu voi continua apropiindu-mă de dorințele pe care tu mi le-ai semnalizat, pentru a le cunoaște și a decide dacă și cum le voi satisface. Te rog însă să revii, de cîte ori va fi nevoie să-mi mai spui ceva despre mine.”

Sursa. http://ioanastancu.ro/2014/06/11/sa-invatam-cate-ceva-de-la-fricile-noastre/

Rozmarinul, medicament pentru ochi și creier

roozmarin

Rozmarinul conţine o substanţă activă foarte valoroasă din care poate fi pus la punct un tratament pentru ochi şi creier, susţine cercetătorul Emmanuel De Viel, într-un articol publicat în revista Investigative Ophtalmology and Visual Science. El a explicat că, în urmă cu câţiva ani, o echipă de cercetători de la Institutul Sanford-Burnham (SUA) a demonstrat că un acid extras din frunze de rozmarin, numit carnosol, prezintă un puternic efect antioxidant, care poate lupta contra leziunilor provocate de radicalii liberi la nivelul creierului. Recent, cercetătorii au testat acest efect terapeutic şi asupra celulelor retinei afectate de radicali liberi. Acesta constituie un factor de risc major în apariţia degenerescenţei maculare legate de vârstă, o afecţiune oculară ce se poate solda cu orbirea. Autorii acestui nou studiu au observat că acidul carnosol din compoziţia rozmarinului produce enzime antioxidante care scad nivelul radicalilor liberi ce atacă retina. Pornind de la aceste observaţii ştiinţifice, cercetătorii dezvoltă în prezent un tratament bazat pe derivaţi ai carnosolului pentru prevenirea degenerescenţei maculare şi a leziunilor cerebrale specifice demenţei Alzheimer.

Până la punerea pe piaţă a acestui tratament putem beneficia de proprietăţile terapeutice ale rozmarinului consumându-l ca atare, ne sfătuieşte dr. Cristina Bălănescu, medic specialist medicină de familie, cu competenţă în apifitoterapie. Rozmarinul este deopotrivă un condiment deosebit de aromat, ce dă o savoare aparte legumelor, peştelui şi fripturilor, şi o plantă medicinală extraordinară. Utilizat sub formă de infuzii, tincturi sau ulei esenţial, rozmarinul reprezintă un aliat de nădejde în lupta antiîmbătrânire. Iată câteva dintre cele mai importante efecte antiaging ale rozmarinului.

Stimulează funcţiile cerebrale
Infuzia de rozmarin este un foarte bun tonic cerebral, care ajută la păstrarea integrităţii creierului şi la prevenirea declinului cognitiv (demenţe de tip Alzheimer). Uleiul esenţial de rozmarin, utilizat sub formă de masaj sau aromoterapie, stimulează memoria, iar pe plan emoţional conferă o stare de bine şi ajută la menţinerea sub control a emoţiilor negative.

Protejează inima
Hipertensiunea arterială, nivelul ridicat de colesterol şi de trigliceride pot fi combătute dacă bem zilnic una sau două căni cu infuzie din rozmarin. Rezultatele se fac simţite rapid. Cu fiecare ceaşcă băută se îmbunătăţeşte circulaţia sângelui, care se curăţă de grăsimi şi se reglează tensiunea arterială.

Detoxifică organismul
Acumularea de toxine, grăsimi şi alte substanţe nocive în corp poate duce la apariţia stărilor de epuizare, care în timp pot favoriza afecţiuni hepatice sau renale. De aceea, periodic sunt indicate cure de detoxifiere cu ajutorul cărora ficatul şi rinichii sunt susţinuţi pentru a elimina toxinele. Infuzia de rozmarin are capacitatea de a contribui la detoxifierea organismului. În plus, calmează tulburările digestive.

Pastă de dinți naturală

pasta-de-dinti-naturala

Majoritatea pastelor de dinti contin zahar, flurura, coloranti artificiali si alte ingrediente care trebuiesc evitate. In loc sa folosim tot soiul de ingrediente comerciale toxice, de ce nu ne-am prepara propria noastra pasta de dinti? Este simplu si rapid. De indata ce veti avea la dispozitie uleiurile esentiale necesare, veti putea prepara propria dumneavoastra pasta de dinti pentru lunile ce vor urma. Iata cum:

Reteta de Pasta de Dinti Naturala

½ ceasca de bicarbonat de sodiu
20 picaturi de ulei de menta pur (uleiul de menta pur nu este acelasi cu extractul de menta. De asemenea, ar trebui sa fie un ulei esential alimentar de o foarte buna calitate. Il puteti gasi la majoritatea plafarurilor.)
10 picaturi de ulei de mir (optional)
Se amesteca toate ingredientele intr-un borcan mic cu capac si se agita bine pana la omogenizarea continutului. Foloseste-te de o mica cantiate de solutie atunci cand te speli pe dinti.
Uleiul esential de menta improsparteaza respiratia, ucide bacteriile si decongestioneaza sinusurile. Uleiul de mir are proprietati antibacteriene si antifungice. Este adesea folosit in cele mai vechi procedee de vindecare ale medicinei ayurvedice. Bicarbonatul de sodiu va restabileste un usor mediu alcalin, albeste dintii si protejeaza gingiile.

Iata mai jos alte 3 retete de pasta de dinti:

1. Pasta de dinti cu sare si bicarbonat de sodiu

Amesteca 1 lingura de bicarbonat de sodiu cu o jumatate de lingurita de sare de mare fina, 1 picatura de ulei de menta sau de cuisoare si cateva picaturi de apa. Ingredientele trebuie amestecate pana se fac o pasta cremoasa. Mai adauga apa daca pasta este prea groasa.

2. Pasta de dinti cu ulei de cocos

Amesteca 6 lingurite de bicarbonat de sodiu, 2 linguri de ulei de cocos caldut, 10 picaturi de ulei de menta sau cuisoare, o lingurita de peroxid de hidrogen 3%. Toate ingredientele trebuie amestecate intr-un bol pana cand capata o textura cremoasa. Mai adauga bicarbonat de sodiu daca este prea subtire sau ulei de cocos daca este prea groasa. Depoziteaza pasta de dinti intr-un recipient opac. Ai grija sa nu inghiti pasta de dinti, deoarece contine peroxid de hidrogen.

3. Pasta de dinti cu argila alba

Amesteca intr-un bol 2 linguri de argila alba, 2 lingurite de glicerina, 2 linguri de bicarbonat de sodiu, 5 picaturi de ulei esential de menta, 5 picaturi ulei esential de cuisoare, o lingurita de ulei de cocos, o jumatate de lingurita de sare de mare neiodata fina si apa cat sa se faca o pasta cremoasa.
Bineinteles, ingredientele de mai sus le poti varia cum doresti, in functie de cantitatea de pasta de dinti pe care vrei sa o prepari si gustul preferat. Nu exista cantitati standard, asadar, poti sa experimentezi cum doresti.

Surse:

http://www.e-dimineata.ro/

http://www.dietetik.ro/

Vitaminele sintetice

vitamine-sintetice

Vitaminele sintetice alimentează boala, în timp ce îmbogăţesc industria medicală coruptă.
Credeai că faci ceea ce e bine dacă scoteai acea pilulă mică din cutia ei şi o înghiţeai în numele sănătăţii şi a stării de bine? De care vitamine ai luat: One-a-Day, Centrum sau Equate? Par a fi cele câştigătoare!
Ai citit eticheta vreodată, ai cercetat să vezi dacă produsul conţine aditivi sintetici, te-ai interesat sa afli ce înseamnă “celelalte ingrediente”, sau te-ai gândit că toate acestea sunt lucruri irelevante?
Din păcate, astăzi se comercializează un întreg set de vitamine toxice impostoare care nu sunt absorbite de organism, scrie Naturalnews.com.

Aditivii incredibili şi periculoşi din vitaminele de doi bani, care sunt listaţi la categoria “alte ingrediente”, includ: talc, coloranţi, benzoat de sodiu, metilceluloză, ceară carnauba, silicon şi/sau dioxid de titan.
La mijlocul anilor ’30, multivitaminele deveneau disponibile în magazine alimentare şi farmacii. Aceste suplimente erau făute din legume naturale uscate şi comprimate şi din concentrat de fructe. Însă, la începutul anilor ’40, anumite mărci au început să producă tablete sintetice şi atunci a început haosul.
Acum, milioane de oameni din întreaga lume îşi doresc ia vitaminele potrivite pentru a-i ajuta să trăiască o viaţă lungă şi sănătoasă şi să fie energici tot timpul, dar majoritatea acestor fiinţe naïve şi needucate din punct de vedere nutriţional nu au nici cea mai mică idee că vitaminele “cu nume de marcă” de pe rafturile farmaciilor sunt toxine sintetice care nu numai că nu favorizează o sănătate bună, dar sunt mutagene şi cancerigene. Acest lucru înseamnă că, în esenţă, acestea sunt otravă pentru organism, alimentând bolile şi afecţiunile, inclusiv artrita, osteoporoza, boala oaselor fragile şi da, Alzheimer.
De asemenea, majoritatea multi-vitaminelor, în special cele care pot fi mestecate, conţin aspartam, una din cauzele principale ale fibromialgiei şi a sindromului de intestin iritabil.
“Alte ingrediente” înseamnă de obicei substanţe de origine animală şi îndulcitori artificiali ce cauzează apariţia cancerului.
Dacă vitaminele sunt în formă de capsule gelatinoase, atunci mai mult ca sigur vom consuma pielea, cartilajul, ţesutul de legătură şi oasele unor animale bolnave.
Pe lângă acestea, dacă vitaminele conţin îndulcitorii artificiali aspartam, acesulfam de potasiu, sucraloză sau sorbitol, atunci putem dezvolta boala îndulcitorilor artificiali (cancer) şi putem suferi mutaţii ale celulelor, ale ADN-ului şi astfel transmitem acest AND mutagenic la generaţiile viitoare.

Vitamina sintetică B-12, cianocobalamina, este realizată în totalitate din ficat de vacă toxic şi nămol de epurare activat.
Ficatul vacilor este supraîncărcat cu steroizi, antibiotice şi cu pesticidele pe care animalele le asimilează din consumul alimentelor modificate genetic. Vacile trăiesc în complexe de creştere a animalelor închise, în care de cele mai multe ori acestea se prăbuşesc şi mor încet în timp ce stau culcate în propriul gunoi sau materii fecale.

De asemenea, vitamina sintetică B provine şi de la gudronul de cărbune şi petro-chimicale, despre care se ştie că deprimă sistemul nervos central şi provoacă boli ale aparatului respirator.
Acele vitamine sintetice ieftine pe care le luăm cu speranţa menţinerii unei sănătăţi adecvate ne deteriorează starea de bine la fel de repede ca şi mâncarea fast-food.

Vitamina sintetică A provine din sucul ficatului de peşte umplut cu policlorinaţi bifenili şi mercur.

Vitamina sintetică C provine din amestecurile de acid care irită mucoasa tractului digestiv. Este doar o copie chimică a acidului ascorbic, care se produce natural. Acest tip de acid chimic fracţionat nu a crescut niciodată în pământ şi nici nu a primit vreodată lumină solară, ci mai degrabă este un produs secundar de acid sulfuric. Odată ce am înghiţit acea pastilă, este doar un alt medicament cancerigen în organismul nostru, la fel ca glutamatul monosodic sau aspartamul.

Concluzia este că vitaminele sintetice sunt chimicale. Peste 90% din “vitamina C” contrafăcută este fabricată de Hoffman-LaRoche, unul din cei mai mari producători de medicamente din lume.

Vitamina A organică are proprietăţi antioxidante, dar vitamina sintetică A reuşeşte exact opusul. În cadrul unui studiu, subiecţii care au primit beta carotena sintetică A au avut o incidenţă mai mare cu 8% a atacurilor de cord fatale, a atacurilor cerebrale şi a cancerului pulmonar, decât cei care nu au ingerat un astfel de “supliment”.

Şi vitamina sintetică D este toxică şi poate rezulta în depozite permanente de minerale în inimă, plămâni şi rinichi. Cum ar putea fi adevărat acest lucru? Deoarece este făcută din extract petrolier, derivate de gudron de cărbune şi creiere de bovine iradiate. Poate conţine şi formaldehidă şi amoniac!

În mod obişnuit, în aproape toate vitaminele non-organice putem găsi ingrediente modificate genetic, pesticide şi resturi de medicamente de origine animală, patogeni, fecale, chimicale ce perturbă hormonii, nămol toxic, deşeuri de abator, aditivi chimici, conservanţi şi produse secundare chimice.

Indiferent ce ar spune şi ar vrea companiile producătoare a medicamentelor,vitaminele organice, mineralele, antioxidanţii, probioticii şi enzimele sunt “MEDICAMENTE”, iar vitaminele sintetice sunt “ANTI-MEDICAMENTE”, criminali ai sănătăţii şi factori care alimentează bolile şi afecţiunile.

Trebuie să fim mai inteligenţi. Citiţi etichetele. Puneţi întrebări. Dacă vitaminele nu sunt organice, atunci foarte probabil acestea vă îmbolnăvesc.

Sursa: financiarul.ro

OTRAVIREA LENTA A OMENIRII: Controlul populaţiei prin glutamatul de monosodiu

Cu toate că guvernele au la dispoziţie o largă bibliografie ştiinţifică privind efectul nociv al glutamatului, nu iau nicio măsură măcar de a informa populaţia, dacă nu şi de a interzice această otravă cu efect întârziat. În acelaşi timp, la comandă, din când în când, mai marii şi responsabilii cu sănătatea publică luptă înverşunat pentru a proteja sănătatea publică prin vaccinuri.

Glutamatul monosodic sau E 621 este un potenţiator de aromă şi este adăugat în cantitate mare la amestecurile de condimente şi mirodenii cum ar fi produsele de tip Vegeta sau Delikat care conţin până la 15% glutamat monosodic, precum şi supele la plic, condimente pentru peşte, “fix pentru cartofi” etc., adică toate prafurile dubioase care promit mâncare bună făcută din nimic.
Într-un raport prezentat în 2006 în faţa comisiei de experţi pentru aditivi alimentari din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi intitulat „Otrăvirea lentă a omenirii” („The Slow Poisoning of Mankind”), cercetătorul John Erb a rezumat sute de studii ce au tratat în ultimii 50 de ani efectele glutamatului de monosodiu asupra animalelor şi oamenilor.
Aşadar, cu toate că guvernele au la dispoziţie o largă bibliografie ştiinţifică privind efectul nociv al glutamatului, nu iau nicio măsură măcar de a informa populaţia, dacă nu şi de a interzice această otravă cu efect întârziat. În acelaşi timp, la comandă, din când în când, mai marii şi responsabilii cu sănătatea publică luptă înverşunat pentru a proteja sănătatea publică prin vaccinuri.
De ce mâncăm fără să ne mai putem opri, până ajungem obezi?
Potrivit cercetătorilor F. Bellisle şi M. Monneuse, un procent de 0,6% glutamat de monosodiu (MSG) este suficient pentru a-i determina pe oameni să mănânce tot mai mult şi mai repede. Se pare că în jur de 6% din dieta zilnică a unei persoane ar putea fi alcătuită din MSG.
Aceasta înseamnă că, la un consum de două kilograme de alimente pe zi, un adult sau un copil ar primi o doză de 12 grame de glutamat de monosodiu: o astfel de doză este suficientă pentru a omorî un şobolan de un kilogram (conform J E C F A : Toxicology Study, F A O Nutrition Meetings Report Series, 1974, No. 53).
De zeci de ani, cercetătorii produc în laborator şoareci ce suferă de obezitate, datorită aplicării de glutamat de monosodiu în diferite doze. De asemenea, MSG-ul adăugat în hrana oilor a condus la o creştere experimentală a apetitului, încât consumul de hrană de slabă calitate poate fi mărit prin tratarea acesteia cu MSG.
Într-un alt studiu având la bază subiecţi umani, „Umami şi apetitul” („Umami and Appetite”) realizat în 1990 de către P.J. Rogers şi J.E. Blundell, s-a constatat că atunci când un om consumă o masă în care este adăugat MSG, acestuia i se face curând foame din nou şi va consuma o cantitate mai mare de hrană tratată cu MSG decât cea fără acest ingredient.

Distruge sistemul nervos şi creşte riscul de epilepsie

Într-un studiu realizat în 1984, cercetătorii au reuşit să provoace atacuri de epilepsie şoarecilor cărora li s-au administrat mici doze de MSG: „Severitatea convulsiilor şi frecvenţa deceselor a crescut în mod progresiv odată cu vârsta” (conform Monosodium-L-glutamate-induced convulsions–I. Differences in seizure pattern and duration of effect as a function of age in rats, Arauz-Contreras J., Feria-Velasco A., 1984).

Dereglări hormonale – insulina şi hormonul de creştere MSG-ul este responsabil şi pentru creşterea secreţiei de insulină, într-un studiu documentat de A. Niijima şi T. Togiyama, în 1990: „Când cavitatea orală a şoarecelui a fost infuzată cu o soluţie de MSG, s-a constatat o creştere rapidă a nivelului de insulină din sânge la 3 minute de la stimulare”.
Aceleaşi efecte au fost observate şi într-un experiment cu subiecţi umani (conform Glutamate ingestion and its effects at rest and during exercise în humans, Mourtzakis M., Graham T.E., 2002).

Glutamatul de monosodiu reduce, de asemenea, secreţia hormonului de creştere în timpul adolescenţei. Experimentele realizate pe şoareci au arătat că MSG reduce secreţia hormonului de creştere, şoarecii devenind obezi şi având o creştere deficitară. Efectele se observă însă şi la oameni: „La indivizii obezi, secreţia hormonului de creştere este împiedicată (…), iar gradul acestui defect în secreţie este proporţional cu gradul de obezitate” (conform Growth hormone status in morbidly obese subjects and correlation with body composition, Savastano S., Di Somma C., Belfiore A., 2006). “Poate produce dureri de cap, slabiciune, greata, astm, modificari de ritm cardiac. Poate declansa maladiile Huntington (dementa, pierderea abilitatilor mentale, tulburari de personalitate si de comportament), Alzheimer sau Parkinson”, explică profesorul Gheorghe Mencinicopschi.

Afectează pruncul încă din pântecele mamei sale

În anii ’80 şi ’90 ai secolului trecut, cercetătorii au descoperit că MSG poate să depăşească bariera pusă de placentă şi să pună astfel în pericol copilul aflat în pântecele mamei sale. Efectele negative au fost amplu analizate pe şoarecii folosiţi în experimente, dar „aceste observaţii dovedesc posibilitatea unei otrăviri dincolo de placentă a fetuşilor umani, după consumul de către mamă a unor alimente bogate în glutamat” (cf. Neurotoxicity of monosodium-L-glutamate in pregnant and fetal rats, Toth L., Karcsu S., 1987). „S-a demonstrat că glutamatul de monosodiu (MSG) penetrează bariera placentei. În urma acestor observaţii experimentale a efectelor nocive pe care le are glutamatul asupra sarcinii, cercetătorii M. Hermanussen şi J.A. Tresguerres au tras în 2003 un puternic semnal de alarmă: „Sugerăm cu tărie abandonarea agentului aromatizator glutamat de monosodiu şi reconsiderarea dozelor zilnice de proteine şi aminoacizi recomandate în timpul sarcinii”. ctrl
Potenţează comportamentul agresiv şi antisocial, scăzând totodată nivelul de atenţie şi concentrare

Un alt efect deosebit de important observat de cercetători în testarea glutamatului pe şoareci este comportamentul agresiv şi antisocial generat asupra rozătoarelor. Aceasta este de fapt o trăsătură surprinsă de toate experimentele din domeniu, fără excepţie, aşa cum subliniază şi doctorul Russell Blaylock în cartea sa Excitotoxinele. Şi cum omul este de cinci ori mai receptiv la glutamat decât şoarecii, iar copiii de patru ori mai mult decât adulţii, să ne mai mire oare că, îndopaţi cu glutamatul găsit mai ales în chips-uri, dresinguri şi supe, copiii noştri sunt tot mai agresivi? Având în vedere că studiile ştiinţifice arată tot mai concludent cum glutamatul distruge zonele cerebrale responsabile cu concentrarea şi atenţia şi, în general, slăbeşte capacităţile cognitive – atât la animale, cât şi la oameni, chiar din faza intrauterină, dacă mama a consumat multe alimente bogate în glutamat –, de ce ne-am mai mira de slabele rezultate cognitive ale copiilor noştri sau de faptul că, aşa cum arată aceleaşi studii, oamenii devin infertili?
Magazinele sunt pline de produse care contin glutamat monosodic, un aditiv periculos.

Iată în ce alimente se găseşte E 621 :

Chipsuri
Floricele
Supe-instant
Condimente
Pate de ficat
Pate vegetal
Salam
Parizer
Cremvurşti

Nu cumpăraţi pate, floricele sau salam, etc pe etichetele cărora apare aditivul glutamat monosodic !!
Astfel,Codex Alimentarius îşi arata din nou colții, când vine vorba despre “exterminarea lentă” a populației prin mâncare. Într-un raport prezentat în anul 2006, “otrăvirea lentă a populaţieii” a devenit o realitate.

Sursa:http://trezirealarealitate.ro/2014/06/otravirea-lenta-a-omenirii-controlul-populatiei-prin-glutamatul-de-monosodiu/

Cum poti depasi starea de nefericire

depăși

Macar o data in viata ai trait starea de nefericire sau ai intalnit persoane care declara ca au avut momente de nefericire. Atata timp cat aceasta stare intervine rar, se inscrie in limita normalului, dar daca momentele de nefericire sunt periodice sau ciclice atunci se recomanda a fi cautate solutii pentru a le diminua intensitatea sau a le micsora frecventa.

Ce provoaca aceasta stare?

Poate singuratatea, decesul cuiva apropiat, nelinistea, lipsa de iubire, de incredere in sine, sentimentul de a fi neinteles/neinteleasa sau neacceptat/a de cei din jur, greutatile materiale, lipsa provocarilor profesionale etc.

Cum se manifesta o astfel de persoana?

In primul rand isi plange de mila, ii considera pe ceilalti vinovati de starea sa, se considera neinteleasa, poate chiar manifesta sentimente de superioritate legate de starea privilegiata pe care o are.
O persoana ce se declara a fi nefericita ii poate respinge pe cei din jur tocmai pentru a-si confirma si intari sentimentele de nefericire pe care le traieste. Ea poate aprecia personalitatile romantice, neintelese, cu care gaseste similitudini, consolandu-se cu ideea ca “trebuie sa fii special pentru a fi nefericit”.
Aceasta atitudine poate sa-i confere persoanei nefericite dreptul de a fi consolata sau compatimita?
Astfel de persoane sunt evitate pentru ca, nu-i asa, nimanui nu-i place sa aiba in preajma sa persoane care mereu se plang, nefacand nimic pentru a-si depasi starea.
Diminuarea starii de nefericire nu se face prin eliminarea cauzelor de suprafata, a celor aparente, pentru ca aceasta persoana va gasi un alt motiv pentru a fi nefericita.

Cum iti dai seama cand o persoana este fericita?

Este atat de diferit de la o persoana la alta! Poate ca atunci cand este optimista chiar daca nu sunt schimbari majore comparative cu ziua de ieri, cand totul parca-i zambeste sau poate atunci cand totul i se pare mai frumos, mai bun, mai accesibil si mai usor de realizat.

Cum poti avea stari de fericire?

1. Urmareste zilnic cu privirea si cu gandul tot ceea ce te inconjoara: oameni, locuri, natura, chiar si forfota unui nou inceput de zi. Lasa-te cuprins/a de bucurie, multumire, recunostinta!
2. Fii mai putin critic/a cu cei din jur si mai generos/generoasa cu propria persoana. Te vei simti mai bun/a!
3. Fa complimente celor din jur!
4. Zambeste mai des!
5. Iubeste-ti familia!
6. Nu mai trai in trecut si “iarta” persoanele care crezi ca poarta vina nefericirilor tale.
7. Poti plange daca simti nevoia sa te eliberezi, dar nu o face pentru a starni compasiunea celor din jur.
8. Dedica o parte din timpul tau unei activitati care-ti face placere.
9. Perfectioneaza-te profesional si personal.
10. Fa o activitate fizica.
11. Largeste-ti grupul de cunoscuti.
12. Ingrijeste-te ca persoana atat din punct de vedere medical cat si estetic.
13. Din fiecare experienta retine partea buna pentru a o multiplica si cea mai putin buna pentru a o evita;
14. Nu te lasa demoralizat/a de problemele de natura economica.

Cunoscand cateva metode prin care poti trai stari de fericire, nu-ti ramane decat sa le identifici pe cele care ti se potrivesc cel mai bine, si sa le pui in practica inlocuind starile de nefericire cu cele de fericire.

Autor: Ramona Georgescu, consilier pentru dezvoltare personala
0722656215
ramonaoanca@yahoo.com

Dusmanii din perne. Ce boli poti face atunci cand dormi si cum sa le previi

acarieni

O treime din greutatea pernei este reprezentata de acarieni (vii sau morti), dejectiile lor, bacterii si piele moarta, rata un studiu realizat de cercetatori de la spitalul St. Bartholomew din Londra in colaborare cu London National Health Service. Pernele sunt asadar un mediu propice pentru inmultirea bacteriilor, stafilococilor (stafilococ auriu) si chiar E.coli, ceea ce va duce la boli precum gripa, hepatipa, varicela. „In timp ce unii acarieni periculosi pot fi gasiti numai in pernele de spital, altele se pot cuibari si in pernele din locuintele fiecaruia”, spune dr. Arhtur Tucker, unul dintre realizatorii studiului, citat de Mirror Online.
Testele din spitalele controlate au aratat niveluri ridicate de contaminare la exteriorul pernelor, iar in unele cazuri si in interiorul acestora. Unele dintre perne erau contaminate cu bacteria E.coli sau germeni care provoaca infectii respiratorii si urinare. Multe dintre pernele din spitale aveau mai mult de un milion de stafilococi care produc infectii severe la persoanele cu sistemul imunitar slabit pe un milimetru de material.

“Daca vrei sa obtii un mediu propice pentru cultivarea bacteriilor, perna este cel mai bun pe care il poti avea. Este un burete umed care absoarbe fluidele corporale de mai multe tipuri. Acest mediu este pastrat la temperatura ideala de corpul cald care sta pe el” , a declarat Duncan Bain, directorul tehnic al unei companii producatoare de perne.
Co-fondatorul companiei a declarat ca aceasta nu este o problema doar a spitalelor, ci a tuturor celor care vor sa doarma bine noaptea.
Medicul Arthur Tucker avertizeaza ca schimbarea fetei de perna nu este suficienta pentru a ne proteja de bacterii: “Oamenii pun o fata de perna care arata si miroase frumos, dar de fapt invelesc in ea ceva cu adevarat daunator”.

Medicii au dat si cateva sfaturi pentru protejarea de posibilele infectii provocate de microbii din perne:
PUBLICITATE
– daca suferiti de alergii ar trebui sa folositi perne sintetice si sa le acoperiti cu fete de perna anti-alergeni.
– in zilele calduroase si insorite de vara intindeti pernele afara, sa se usuce; bacteriile si fungii mor in mediile uscate.
– spalati pernele o data la trei luni, folosind o cantitate mica de detergent si clatindu-le de doua ori.
– distrugeti acarienii spaland pernele regulat la o temperatura de 60 de grade sau punandu-le in congelator pentru 24 de ore.

Sursa: http://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/sanatate-fizica-si-mentala/dusmanii-din-perne-ce-boli-poti-face-atunci-cand-dormi-si-cum-sa-le-previi/#ixzz37ygJyBPg

Dragnea ii răsfață pe angajații din minister pe bani publici

Dragnea

Liviu Dragnea, alocă sume greu de justificat pentru achiziția de microbuze școlare, furnituri de birou, materiale pentru curățenie, benzină, calculatoare, laptopuri, servicii de monitorizare presă, produse și servicii de protocol, bilete de avion și servicii de cazare.
Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și-a propus să cheltuiască peste 19 milioane de euro, bani de la bugetul de stat, pentru bunuri și servicii.
Ministerul Dezvoltării a alocat 13,7 milioane de euro, fără TVA, pentru achiziția a 4 microbuze pentru transportul a 10 sau mai multe persoane, ceea ce înseamnă peste 3,4 milioane de euro pentru fiecare autovehicul. În prezent, unul dintre cele mai luxoase autocare din lume, fabricat după modelul avioanelor personale, costă numai 400.000 de euro, potrivit sursazilei.ro

Scaun ergonomic de 1.500 euro
Oficialii MDRAP au comandat șase scaune, produse conexe și piese ale acestora estimate la aproximativ 40.000 de lei.

Pix de 100 de euro, lipici și agrafe de birou de 1.000 de euro
Ministerul Dezvoltării a alocat 2.000 de lei pentru lipici, 2.000 de lei pentru agrafe de birou, 5.000 de lei pentru capsatoare și 2.000 de lei pentru capse.
Ministerul Dezvoltării cumpără și 5 pixuri cu 2.000 de lei. Pe piață, un pix Parker sau Mont Blanc costă aproximativ 100 de euro. Liviu Dragnea are grijă de subalernii săi și le cumpără creioane macanice și carioci de 10.000 de lei.

25.000 de euro pentru protocol

Peste 25.000 de euro, fără TVA, se cheltuiesc pentru protocol la cabinetul ministrului Liviu Dragnea și pentru invitați. Din cei peste 25.000 de euro, Ministerul Dezvoltării cheltuiește aproximativ 15.000 de euro pe servicii de catering, 2.500 de euro pe cafea, peste 1.500 de euro pe sucuri de fructe și aproximativ 700 de euro pe aranjamente florale.

Serviciile de reparare și de întreținere a automobilelor din parcul auto MDRAP costă aproximativ 70.000 de euro. Dacă tot folosesc pixuri de lux și folosesc scaune evaluate la aproximativ 1.500 de euro/bucata, angajații MDRAP au alocat aproximativ 85.000 de euro pentru servicii de curățare a birourilor și servicii de dezinsecție.

Cine spunea că MRU arunca banii pe meniuri scumpe…

10 lucruri pe care NU trebuie să le spui copilului

copilului

Cele mai grele cuvinte, cele mai mari dezamăgiri le avem mai ales de la cei pe care îi iubim. În virtutea acestei iubiri, ne permitem să fim uneori incredibil de duri.

Într-o zi, din nu mai ştiu ce motive, eram nu supărată, ci furioasă, iar când copilul a venit să mă întrebe dacă ieşim şi noi pe afară, am răcnit cu toată mânia pe care o aveam în mine: „Dispari! Lasă-mă în pace, nu vezi că am treabă!?“
Nu, chiar nu vedea, a venit doar să întrebe ceva. El nu ştia la ce mă gândeam, nu era problema lui, însă a primit efectul furiei mele.
Un răcnet care l-a speriat, care l-a făcut să se teamă de mine, de ceea ce aş putea face, de necunoscut; poate a crezut că din vina lui sunt supărată, poate chiar a început să se teamă de mine, mama lui, care, din senin, poate deveni furioasă, care este imprevizibilă, pe care nu se poate baza.

1. Lasă-mă, nu mă deranja!
Orice părinte are nevoie uneori de o pauză, de un timp pentru el sau pentru o treabă importantă pe care o face la un moment dat, dar a spune copilului de multe ori sau zilnic „lasă-mă, am treabă!“ îl va face să creadă că nu mai are niciun rost să îţi vorbească, deoarece va fi mereu respins.
Dacă se obişnuieşte să nu îţi spună lucruri când este mic, la adolescenţă nici atât nu va mai dori să îţi vorbească.
De mici, copiii ar trebui să ştie că părinţii lor au mereu timp pentru ei. Dacă chiar eşti foarte ocupat sau stresat, spune-i copilului: „Mami/tati are ceva de terminat acum, aşa că te rog mult să stai un pic liniştit, să te joci câteva minute, iar când termin mă joc cu tine“.

2. Mişcă-te mai repede!
Program supraîncărcat, trafic aglomerat, restaurant plin, somn insuficient… Majoritatea părinţilor copiilor care au început să facă singuri lucruri (să se spele, să se îmbrace, să mănânce etc.) spun aceste cuvinte copiilor lor.
Cât de des şi pe ce ton spuneţi copiilor aceste cuvinte? Dacă aţi devenit nervoşi, le spuneţi ţipând! Vom face copilul să se simtă vinovat că noi ne grăbim, însă nu îl vom motiva în niciun caz să se mişte mai repede.
Mai degrabă ne luăm un timp în plus pentru ca şi copilul să ţinp pasul sau îl anunţăm din timp ce are de făcut.

3. Eşti atât de…
… agasant, nu eşti sănătos la cap, atât de timid, eşti rău, mincinos, tâmpit, nesimţit, dezordonat etc. Etichetele pe care le punem copiilor sunt scurtături către schimbarea copilului în sensul pe care îl dictează etichetă.
Copiii mici cred ceea ce li se spune fără a pune nimic sub semnul îndoielii, mai ales dacă afirmaţiile vin de la părinţi, bunici sau de la persoane pe care le apreciază – bone, educatoare. Etichetele negative devin în acest fel profeţii autoîmplinite, aceste afirmaţii subminând încrederea în sine.
Chiar şi etichetele care par pozitive (şmecher, isteţ) pot să destabilizeze copilul, stabilindu-i nişte aşteptări nepotrivite sau inutile. Afirmaţiile dure (prost, leneş, ratat) taie foarte adânc.

4. Nu eşti în stare de nimic!
„Nu pot să cred că ai făcut aşa ceva“, „Era şi timpul să faci asta“, Nu faci nimic ca lumea“, „Puteai mai mult“ sunt afirmaţii care rănesc.
Învăţarea este, în general, un proces de încercări repetate; copilul nu s-a născut învăţat şi nu are un manual de calitate în dotare pentru a şti ce e bine şi ce nu şi cât de bine ar trebui făcute lucrurile pentru a mulţumi pe toată lumea.
Mai ales pe părinţii veşnic nemulţumiţi, pentru care orice face copilul e prea puţin. Chiar dacă copilul a făcut exact aceeaşi greşeala şi ieri, comentariul tău depreciativ nici nu îl ajută, nici nu îl face să înveţe să facă mai bine acel lucru.

5. Mai bine nu te mai făceam!
Dacă ai apucat să spui vreodată acest lucru copilului, înseamnă că trebuie să consulţi urgent un psiholog.
Nu numai pentru tine (care nu ştii să te controlezi şi ai deja probleme grave de comportament dacă ai fost capabilă să spui asta), dar mai ales pentru copilul tău, pe care l-ai traumatizat cumplit cu aceste cuvinte.
Te-ai gândit oare ce simte copilul care aude aceste cuvinte de la persoana în care are cea mai mare încredere din toată lumea?

6. De ce nu poţi să fii şi tu ca…?
Poate părea motivant să ai o rudă sau un prieten ca exemplu de comportament („Uite ce frumos desenează cutare, ce frumos se poartă X, cum ştie să îşi lege şireturile Y, Z nu mai bea din biberon, de ce nu poţi şi tu să faci asta?“).
Prin comparaţie, copilul care nu face aceste lucruri se va simţi prost şi va vrea să le facă şi el. Aproape întotdeauna, comparaţiile îşi ratează scopul.
Copilul tău este el însuşi , nu X, Y sau Z. Într-un fel, e normal ca părinţii să îşi compare copiii între ei sau cu ai altora, să găsească un cadru de referinţă pentru nivelul achiziţiilor psihomotorii ale acestora.
Dar – în niciun caz – nu lăsa copilul să te audă făcând asemenea comparaţii! Fiecare copil are ritmul lui de creştere şi dezvoltare, temperamental lui, personalitatea lui.
A-ţi compara copilul cu altcineva este ca şi cum i-ai spune copilului că ţi-ai dori ca el să fie altcineva sau altcumva. Aceasta le subminează încrederea în sine.

7. Te omor cu bătaia
Cu variaţiunile pe aceeaşi temă: „Te rup cu bătaia, îţi rup urechile, te arunc pe geam, te dau cu capul de pereţi…“.
Ameninţările, rezultate de obicei din frustrările părinţilor, sunt rareori eficiente. „Dacă nu faci asta, te bat/te omor/te dau afară etc.“
Problema este că orice ameninţare ai profera, dacă nu o duci la îndeplinire, îşi pierde valoarea. Şi asemenea ameninţări nu pot fi duse la îndeplinire!
De aceea, nu face ameninţări absurde, pe care nu le poţi pune în aplicare. Ameninţarea cu bătaia este cel mai ineficient mod de a schimba un comportament la copil.
Cu cât copilul este mai mic, cu atât mai mult timp îi trebuie pentru „a-şi învăţa lecţia“ atunci când greşeşte.
Studiile arată că şansele ca un copil de doi-trei ani să repete greşeala pe care a făcut-o puţin mai devreme sunt de peste 80% – indiferent de metoda de pedeapsă folosită pentru acea greşeală.
Nici chiar pentru copiii mai mărişori nu există o strategie de disciplinare cu eficienţă garantată.

8. Să nu plângi!
Variaţiuni: „Nu fi trist!, Nu fi bebeluş! Nu ai motive să fii trist/ să-ţi fie frică!“. Dar copiii, mai ales cei mititei, sunt suficient de trişti sau supăraţi ca să plângă, deoarece ei nu ştiu să îşi asocieze eficient cuvintele cu sentimentele, acesta este mijlocul lor cel mai eficace de a-şi exprima sentimentele negative.
Ei devin supăraţi, chiar înfricoşaţi. A le spune să nu mai fie astfel nu îi face să se simtă mai bine, ba chiar le transmitem mesajul că emoţiile lor sunt greşite, că nu e bine să simtă lucrurile acestea.

9. Las’ că vezi tu când vine taică-tu!
Acest clişeu nu este numai o formă de ameninţare, ci şi o formă penibilă de disciplinare. Ca să disciplinezi eficient, trebuie să iei tu însăţi atitudine, imediat!
Disciplinarea amânată rupe legătura între acţiunea copilului şi consecinţele acesteia, iar eficienţa se pierde. Până vine părintele “bau-bau” acasă, copilul a şi uitat ce prostie a făcut.
Mai mult, agonia anticipării şi aşteptării pedepsei este mai cumplită decât pedeapsa însăşi pentru greşeala făcută de copil. Apoi, pasând pedepsirea în îndatorirea altcuiva, îţi subminezi autoritatea.
La ce bun să o ascult pe mama dacă oricum nu îmi face nimic? Există părinţi care preferă să îl prezinte pe celălalt ca „poliţistul rău“ pentru a nu se pune rău cu copilul, dar pierderile reale sunt mult mai mari – în termeni de încredere şi chiar de afecţiune. Dacă nu acum, când va fi adolescent!

10. Bună treabă! Ce copil bun!
Ce poate fi în neregulă cu aceste expresii?! Sunt nişte întăriri pozitive, sunt încurajări, nu? Singura lor problemă este că sunt nişte expresii vagi, nespecifice. Dacă spunem „Bravo! Bună treabă!“ pentru orice lucru mărunt pe care îl face copilul, remarca va deveni lipsită de semnificaţie. Un simplu refren.
Nu va mai fi motivat să facă şi eforturi reale pentru a realiza lucruri importante, deoarece toate sunt răsplătite cu „bună treabă“. Laudă cu adevărat numai realizările care presupun un efort din partea copilului, nu acţiunile pe care le face de nu ştiu câte ori zilnic.
Laudă comportamentul, nu copilul! Nu e deştept, cuminte, frumos, bun numai pentru că nu a dat mâncare pe jos sau pentru că a terminat un puzzle.

Câteva indicii:

Nu critica omul, ci comportamentul acestuia, pentru că nimeni nu este în totalitate sau permanent rău, prost, neatent etc., ci uneori are comportamente necorespunzătoare.
În loc să critici, mai bine învaţă copilul comportamentele dezirabile: „Tu ai procedat aşa, dar nu a fost bine, era mai bine dacă procedai astfel“, sau, şi mai bine, pune copilul să spună cum ar fi fost mai bine să procedeze.
Când vorbeşti la nervi, imaginează-ţi că eşti în faţa unui judecător şi că „ai dreptul să nu spui nimic, ceea ce spui poate fi folosit împotriva ta…“

Sursa> http://baby.unica.ro/10-lucruri-pe-care-nu-trebuie-sa-le-spui-copilului-2200885.html?utm_source=Psychologies&utm_medium=FB&utm_campaign=FB-Post

Terapie de cuplu

In urma vizionarii filmului “Terapie de cuplu”, mi s-a parut o idee buna sa demontez cateva mituri care circula in legatura cu acest proces.

Ce inseamna “terapia de cuplu”?

Mit: Multi cred ca este vorba de o vizita la psiholog, unde unul din parteneri il arata cu degetul pe “vinovat” si ii cere psihologului sa “il repare”. Fals.
Fiecare membru al relatiei are contributia sa la situatia inconfortabila la care s-a ajuns. De multe ori cel care “acuza” este “vinovat”, prin anumite comportamente neadaptative.

Mit: Cu cat aduc mai multe argumente ca celalalt a gresit, psihologul o sa imi dea “dreptate”. Fals.

Psihologul nu “imparte dreptatea”, el nu este un judecator. El schimba perspectivele fiecaruia pentru ca fiecare sa poata simti ce simte celalalt intr-o situatie data.

Mit: Intr-o sedinta in care spun totul se “rezolva”. Fals.

Psihoterapia este in general un proces de mai lunga durata, pentru ca scopul ei este de a modifica cognitii sau convingeri eronate, comportamente neadaptative repetitive, a instala altele benefice. Pentru toate astea este nevoie de timp, daruire, efort.

Mit: Dupa terapie o sa ne intelegem perfect. Fals.

De multe ori, terapia poate dezvalui discrepante profunde intre membrii cuplului, pe care ei nu le constientizau sau nu doreau sa le constientizeze. Aceasta se poate solda cu recunoasterea rupturii, renuntarea la beneficiile secundare, iesirea din zona de confort si adunarea energiilor pentru a face pasul catre schimbare. Despartirea poate fi uneori benefica unui cuplu disfunctional.

Mit: Nu pot sa ma dezvalui unui strain. Daca partenerul are o problema, sa mearga singur la terapie. Fals.

Terapia de cuplu aduce prin simpla comunicare mediata o imbunatatire a stilului de comunicare si rezolvare a conflictelor in cuplu. Confidentialitatea din cabinet este garantia ca “secretele” vor ramane acolo. Iar terapeutului nimic din ce este omenesc nu ii este strain. Ceea ce cuiva ii pare unic si special in viata lui, este posibil sa se intample multor oameni in diferite situatii, iar schimbul de experienta si constientizarea universalitatii trairilor umane este un factor catalizator al vindecarii.

Alin a vazut acest film si mi-a impartasit parerea lui despre o viata fericita in cuplu, asa cum o vede el. Pentru ca mi-a placut mult ce mi-a scris, cu permisiunea lui, va ofer “reteta” lui.

Care e secretul unei vieti reusite de cuplu? Ce se poate face pentru a evita monotonia, distantarea?

1. incearca sa fii mai putin egoist si gandeste-te si la nevoile celuilalt;

2. cuplul inseamna sa mergi impreuna pe acelasi drum, ajutandu-te unul pe altul;

3. actul sexual este foarte important in a lega cuplul, a-l face mai puternic; a vorbi deschis despre fanteziile fiecaruia, a explora sexualitatea, a incerca ceva nou cat de des posibil;

4. atingeri, atingeri, atingeri care denota afectiune, afectiune, afectiune;

5. vorbeste, vorbeste, vorbeste cu celalalt despre tot ce iti trece prin minte. Lucruri mici facute impreuna si bucuria de a fi impreuna si de a face…orice.

6. urmareste o tinta, propune-ti sa ajungi intr-o vacanta, la teatru, film, etc. E bine sa visezi impreuna.

7. rezerva spatiu si timp doar pentru cuplu, o izolare in doi din cand in cand. O zi doar pentru noi cum s-ar zice.

8. probabil ca lista ar putea continua insa pana la urma e vorba de reinventare, descoperire si re-descoperire. Munca de intretinere. Prevenire. Focul nu se poate auto-alimenta, trebuie intretinut, cateva lemne, ceva gaz pe foc, niste sare, zeama de coaja de portocala pentru mici stelute-scantei si pentru aroma. Ceva scortisoara. Carbuni poate. Diversitate in combustibil.

Calatorie placuta!

Sursa.http://www.psihologdefamilie.ro/terapie-de-cuplu/

………………………………………………………………………………………………..

Psihoterapie de cuplu

Autor: Camelia Airinei

Psihoterapie de cuplu Psihoterapia de cuplu difera de psihoterapia individuala prin faptul ca psihologul nu este atat de axat de experientele individuale ale partenerilor, cat pe comunicarea intre acestia. Un bun psihoterapeut este o persoana cu care poti vorbi cu usurinta, careia ii pasa de problemele tale si te poate ajuta sa schimbi lucrurile care nu merg bine in relatie, sa-ti identifici obiectivele si sa te orientezi spre atingerea acestora. Pentru rezultate bune, este necesar ca ambii parteneri sa fie prezenti la sedintele de terapie.
Relatiile de cuplu sunt foarte complexe – fiecare aduce cu sine propriile experiente, sentimente si asteptari. Astfel o relatie poate fi o sursa de dezamagire profunda si durere, dar si o platforma pentru dezvoltare personala, vindecare si incantare. Cele mai intalnite cauze de probleme in cadrul cuplului sunt aptitudinile proaste de comunicare, incompatiobilitatea, sau chiar diverse afectiuni si tulburari psihologice, cum ar fi alcoolismul, violenta domestica, depresia, anxietatea, schizofrenia. Conform unui mit al terapiei psihologice, acest tip de tratament este destinat doar oamenilor bolnavi psihic. Ar trebui sa stiti ca psihoterapia se adreseaza oamenilor care au suficienta constiinta de sine pentru a realiza ca au nevoie de ajutor. Terapia va ajuta sa invatati tehnicile si instrumentele necesare pentru a avea o relatie plina de satisfactii si o calitatate a vietii mai buna.
Terapia de cuplu poate insemna timp, provocari diverse, iesirea la iveala a unor emotii si ganduri neplacute, insa toate acestea fac parte din procesul de tratament, iar beneficiile sunt de durata. Constientizarea cauzelor problemelor intr-o relatie si cautarea unui ajutor pentru a le elimina duce nu doar la imbunatatirea calitatii vietii in doi, dar si la achizitionarea unor aptitudini necesare evitarii unor viitoare probleme.

Pe de alta parte, este posibil ca impacarea sa nu fie intotdeauna cea mai buna solutie. Succesul unei terapii de cuplu poate insemna atat impacarea, cat si despartirea cuplului. Fie ca unul din cei doi s-a hotarat deja sa paraseasca cuplul, fie ca relatia nu mai merge si impacarea pur si simplu nu este o solutie, psihoterapeutul va poate ajuta sa fiti impacati cu aceasta optiune.
Principalul obiectiv al psihoterapiei de cuplu este restabilirea comunicarii. In cadrul terapiei de cuplu, cei doi obtin o constientizare a realitatii, ceea ce aduce cu sine schimbari in sentimentele si comportamentul in cadrul relatiei. Daca si dupa 10 – 15 sedinte de psihoterapie discutiile intre cei doi sunt aceleasi certuri neproductive de la inceput, inseamna ca terapia nu are efectul scontat si poate este cazul sa schimbati abordarea sau psihologul.

O tendinta deosebit de malefica a cuplurilor este sa apeleze la psihoterapeut in ultimul moment, cand s-au adunat deja ani intregi de resentimente, insatisfactii, sau chiar dezgust, din partea amandurora. Ideal este ca in momentul in care apar mici probleme de interactiune, care nu par a se rezolva si va framanta mintea si sufletul, sa nu le oprimati; cereti sfatul unui specialist inainte ca unul dintre voi sa paraseasca relatia. Sprijinul familiei si al prietenilor poate fi de benefic, insa nu la fel ca cel al unui psihoterapeut – acesta este special instruit pentru a va asculta, a ajunge la problemele de fond si a va ajuta sa gasiti solutia optima. Pe de alta parte, psihologul are rolul de a va ghida pe calea spre imbunatatirea relatiei si a calitatii vietii, insa cei doi trebuie sa depuna tot efortul si vointa in scopul atingerii acestui obiectiv.

Ce se intampla in decursul psihoterapiei de cuplu? Sedintele de terapie de cuplu dureaza aproximativ o ora si au loc o data sau de doua ori pe saptamana, in cabinetul terapeutului. Pentru ca tratamentul sa aiba succes este esentiala cooperarea partenerilor si disponibilitatea acestora de a fi deschisi si sinceri – lasati la o parte jena si teama de a suferi prea mult. Nu va asteptati ca terapeutul sa va spuna ce aveti de facut; acesta va va ghida si va face sugestii, insa schimbarea depinde de fiecare dintre parteneri.
De obicei, in primele doua sedinte terapeutul aduna informatii despre trecutul sanatatii psihice si fizice ale partenerilor, va evalua situatia cuplului si va determina care sunt problemele existente. Intr-o a doua etapa va gasi cauzele problemelor si eventuale solutii, iar intr-o a treia etapa va trece la interventia practica prin tehnici de terapie specifice. Este important ca cei doi sa stabileasca o legatura cu terapeutul, astfel incat sa se simta confortabil sa discute despre orice cu acesta.
De-a lungul terapiei este normal sa evaluati periodic progresul tratamentului si sa reevaluati obiectivele. Vor fi multe momente de amintiri dureroase, frustrari sau sentimente reprimate care vor iesi la suprafata. Terapeutul trebuie sa stie cat de mult va afecteaza tot ce se intampla pe parcursul sedintelor, pentru a putea adapta terapia. Daca tratamentul devine prea neplacut, se va transforma intr-o corvoada.

Perioada de tratament este diferita pentru fiecare cuplu in parte si poate avea o durata de la cateva luni pana la cativa ani, aceasta depinzand si de tipul de tarapie utilizata. Eficacitatea tratamentului se remarca printr-o imbunatatire a starii generale de spirit, va creste sentimentul de apropiere fata de familie si partener, crizele care alta data erau coplesitoare astazi sunt mai putin stresante, interactiunea in cuplu este sanatoasa. In mod ideal, terapeutul alege momentul in care cuplul si-a atins obiectivele si psihoterapia se incheie, insa cei doi pot hotara in orice moment ca sunt satisfacuti de rezultate si vor sa renunte la tratament.

Tipuri de terapie Exista mai multe optiuni pentru terapia de cuplu, insa niciuna nu poate fi considerata cea mai buna sau cea mai eficienta. Necesitatile fiecarui cuplu, alegerea personala si relatia acestuia cu psihoterapeutul va dicta tehnica terapeutica aleasa. Printre modelele de terapie de cuplu se numara terapia comportamentala, modelul cognitiv, modelul psihoanalitic, terapie integrativa, terapie de grup. Cei mai multi terapeuti imbina mai multe tipuri de terapii, in functie de situatie.

• Terapie cognitiv comportamentala. Acest tip de psihoterapie subliniaza schimbarea atitudinii si a comportamentului negativ. Abordarea cognitiva educa si mareste starea de constienta asupra perceptiilor, comunicarii si aptitudinii de a rezolva problemele in cuplu. Relatiile in cuplu sunt imbunatatite marind schimburile pozitive si scazand frecventa interactiunilor negative. Acest model se axeaza pe recompensarea comportamentului pozitiv.

• Terapie psihanalitica. Modelul psihanalitic este bazat pe conceperea unui sistem reciproc de sentimente constiente sau inconstiente rezultate din experientele familiale ale fiecaruia dintre parteneri. Starea de conflict in cuplu se naste din asteptarile infantile nerealizate, pe care unul sau ambii parteneri spera ca celalalt le va duce la indeplinire.

• Psihoterapie psihodinamica. Acest model se bazeaza pe faptul ca trecutul format din experientele din copilarie si conflictele subconstiente sta la baza problemelor ce persista la maturitate: de obicei stima de sine scazuta, anxietate, sentimentul de incomplet. Psihoterapia psihodinamica este un tratament de termen lung.

• Psihoterapie interpersonala. Acest tip de terapie se bazeaza pe teoria conform careia problemele pe care le avem in prezent se datoreaza unui comportament de neadaptare, cauzat de relatiile interpersonale precedente.

• Terapie de familie. Implica prezenta mai multor membri din familie la sedintele de psihoterapie, pentru a ajuta la rezolvarea conflictelor si la imbunatatirea interactiunii. Acest model are la baza premisa ca o familie este un sistem si, daca un rol in familie se shimba, toate celelalte sunt afectate si prin urmare trebuie sa-si schimbe comportamentul.

• Terapie focalizata si individualizata. Terapeutul se concentreaza pe psihoterapia individuala a partenerului afectat si incearca reconstructia cuplului, celalalt partener fiind in egala masura inclus in programul psihoterapeutic.

• Terapie de grup. Tratamentul include discutii, analize si schimbari in cadrul unor grupuri de cupluri disfunctionale. In general acest tip de terapie urmeaza dupa cateva sedinte de psihoterapie individuala. Apoi fiecare cuplu este evaluat in privinta calitatii relatiilor afective si a motivatiilor partenerilor. Cuplurile nu se cunosc dinainte si sunt antrenate intr-un joc de situatii si comportamente specifice, avand si moderatori, constituiti dintr-o pereche de terapeuti.

Sursa:http://www.la-psiholog.ro/info/psihoterapie-de-cuplu
…………………………………………………………………………………………………..Cateva sfaturi pentru relatia sau casnicia ta
Cateva sfaturi pentru relatia sau casnicia ta 1. Spune intotdeauna adevarul – de fiecare data cind ascunzi ceva fata de partenerul tau o parte din pasiunea relatiei dispare; sa spui adevarul tot timpul si sa mentii pasiunea in relatie pare mai dificil; nu este indeajuns sa spui ca nu este de incredere de exemplu, trebuie sa-i si explicit de ce crezi asta.

2. Asculta problemele celuilalt si vorbeste mai putin: de fapt multi dintre noi nu spun nimic cind cealalta persoana vorbeste, dar asta nu inseamna ca ascultam cu adevarat; putem incerca sa gindim urmatorul lucru pe care sa-l spunem sau ne putem gindi la altceva. Avem doua urechi si o singura gura, trebuie sa folosim acest raport pentu a ne ghida cit de mult trebuie sa ascultam fata de a vorbi.

3. Nu trebuie sa ai tu dreptate tot timpul: exista o vorba care spune cam asa “nu poti sa ai dreptate si sa fii casatorit”. In multe cazuri pentru a demonstra cu indirjire ca avem dreptate lasam sa infloreasca o cearta sau sa erupa o problema pentru a demonstra cuiva ca a gresit. Trebuie sa ne amintim ca pentru a face o relatie sa dureze este mai bine sa facem lucrurile bine decit sa avem dreptate.

4. Niciodata sa nu ameninti ca pleci sau divortezi: o data ce ai pus aceasta idee pe masa, sau ai prezentat si aceasta optiune, dinamica relatiei tale va fi schimbata pentru totdeauna. Lucrurile se schimba intre voi o data ce ai spus acest cuvint fiind greu sa corectezi greseala. Astfel, indiferent cit de nervos esti, frustrat de situatie, daca nu vrei sa pleci cu adevarat, nu pronunta cuvintul.

5. Spune repede ca iti pare rau: aceste trei cuvinte sunt greu de pronuntat pentru majoritatea iar de obicei oamenii le spun in speranta de a le auzi de la partener apoi. Chiar daca iti pare rau sau nu sa nu pui niciodata conditii parerii tale de rau. Este important pentru relatia ta sa fii dispus sa iti ceri scuze.

6. Nu incerca sa-ti implementezi idealurile si principiile tale partenerului: nu poti sa astepti de la celalalt sa aibe aceleasi conceptii ca si tine, ati crescut in medii diferite iar parerea voastra despre viata este diferita. Invatati sa acceptati si sa respectati diferentele dintre voi. Iubiti-le neconditionat. Daca exista un principiu despre care aveti pareri diferite cum este religia, avortul, etc., lucrati asupra lor inainte de a va casatori.

7. Fiti fanul cel mai mare al partenerului vostru: este intotdeauna placut sa auzi pe cineva spunind vorbe de lauda despre tine. Credeti in parteneului vostru, sprijiniti-l, incurajati-l cind are nevoie, faceti aceste lucruri fara ca el sa va ceara. Nu trebuie sa fie imbracat extraordinar, aranjat din cale afara cu bijuterii pentru a le spune ca sunt cei mai frumosi si cei mai destepti.

8. Tineti intotdeauna partea partenerului in certurile din afara relatiei: chiar daca nu au dreptate, in public trebuie intotdeauna sa-l sprijiniti. Discutati mai tirziu, in privat despre faptul ca s-ar putea sa nu aiba dreptate.

9. Aratati-va dreagostea si nu opriti niciodata pasiunea: dati- va intilniri noaptea, la restaurant elegante, fiti romantici, aranjati-va pentru parteneri, sarutati-i de noapte buna, face-ti lucruri nebunatice, cum ar fi sa-I piscati de fund.

10. Aratati ca inca sunteti gelosi si ca va da-ti silinta pentru relatie: o mare greseala in relatiile de lunga durata este obisnuinta si faptul ca luati drept gratuit pe celalalt. Multimiti-le cind va fac mincare desi sunt obisiti, cind va calca o camasa desi intirzie la serviciu, cind isi amina iesirea cu prietenii si va scoate la o cafea in oras. Intrebati din cind in cind de ce se imbraca atit de elegant, cu cine se vede atit de tirziu, de ce a stat mult la serviciu peste program – dar nu fiti obsedati.
Sursa: http://www.la-psiholog.ro/info/cateva-sfaturi-pentru-relatia-sau-casnicia-ta

…………………………………………………………………………………………………..
Cum sa faci o relatie sa mearga
Cum sa faci o relatie sa mearga • fii generos cu partenerul tau: relatiile merg cel mai bine cind te intrebi ce poti sa daruiesti celuilalt si nu ce poti obtine mai mult pentru tine;
• asuma-ti responsabilitatea de a fi cu adevarat indragostit: accepta ca este treaba ta sa-ti educi partenerul asupra lucrurilor care te fac sa te simti iubit, iubeste-l asa cum vor ei sa fie iubiti nu cum vrei tu;
• fa din dragostea ta o prioritate – in fiecare zi, ideal in timpul noptii, fa-ti timp sa spui partenerului tau ce iti place cel mai mult la ei, la relatia vostra;
• pleaca atunci cind devii artagos si necomunicativ – majoritatea devenim neprietenosi cind suntem incoltiti, gaseste o scuza, un plan de a evita situatiile neplacute decit sa spui ceva ce ai sa regreti mai tirziu;
• afla si da importanta idealurilor si viselor neindeplinite ale partenerului – daca iti sustii partenerul in atingerea acestor idealuri vei construi o relatie care va dura o vesnicie;
• nu-ti parasi partenerul cind va certati, cind plinge sau l-ai ranit – dezvolta-ti un ritual din a fi alaturi de acesta indiferent de problema, chiar daca tu ai creat-o, astfel o conversatie bazata pe adevar este mai usor de sustinut;
• recunoaste lucrurile care nu sunt asa cum apar – fiecare relatie are un unghi de proiectie, transparenta si o doza de negare. E ca si cum partenerul tau ar tine o oglida in fata ta si iti arata ceea ce urasti mai mult la tine. Cu cit incetezi sa acuzi si incepi sa vorbesti despre asta cu atit mai bine;
• fii realist – nici o persoana nu iti va ideplini toate dorintele si necesitatile. Cuplurile imaginare se indragostesc repede, cuplurile adevarate se indragostesc incet si rezista mult dupa;
• petreceti timp impreuna – dragostea este timp, timp pe care il investesti in celalalt, faceti mincare impreuna, uitati-va la un film romantic, faceti baie impreuna;
• echivalati timpul pe care-l petreceti la serviciu cu cel de acasa;
• pentru a te simti bine intr-o relatie trebuie sa fii in echilibru cu tine insuti; lucreaza la acest concept;
• relatiile sunt flexibile lasa-ti partenerul sa fie liber, nu fi prea gelos desi un pic de gelozie nu strica, lasa-l sa iasa cu prietenii, sa petreaca timp cu familia sa;
• faceti planuri impreuna pentru viitorul relatiei, vorbiti despre casa voastra, cum sa o decorati, cum vreti sa fie copiii;
• incercati sa nu judecati, criticati sau sa da-ti vina unul pe altul;
• nimeni nu este perfect; rezolvati problemele cu respect;
• invata din experienta ta, observa ceea ce merge si ceea ce da rezultate negative in relatie;
• explica partenerului tau ceea ce vrei de la el, da-i sugestii pentru cadoul de ziua ta, pentru excursiile pe care le faceti impreuna, pentru felul cum vrei sa faceti dragoste; el nu citeste gindurile si nici nu ar trebui; cererea creste sansele de a primi ceea ce vrei cu adevarat; fii specific;
• indeplineste si tine-ti promisiunile pe care le-ai facut fata de el astfel iti construiesti o relatie bazata pe incredere;
• vorbeste in propozitii si in pagini cind ii explicit sau ceri ceva, acesta isi va aminti doar ultima fraza sau doua din ce ai spus si va uita majoritatea informatiilor cind discursul este lung;
• rideti impreuna, impartasiti filmele haioase, desenele animate, glumele, reclamele distractive – nu fi egoist si le pastra numai pentru tine; rememoreaza lucruri pe care le-ai facut impreuna;
• ocazional fa un lucru pe care acesta nu se asteapta, surprinde-l placut pentru ca acesta sa nu fie nevoit sa faca mincarea sau curatenie;
• daca ai impresia ca partenerul tau te ignora sau este preocupat cu alte lucruri, examineaza felul in care tu il ignori pe el si schimba-ti comportamentul;
• formati-va scopuri financiare comune, fii sigur ca discutati si sunteti de accord asupra prioritatilor; daca unul dintre voi se gindeste sa pastreze bani pentru o vacanta de lux, iar celalaltul se asteapta sa-i investeasca pentru independenta financiara, va indreptati spre probleme;
• cheltuie mai putini bani decit faci, foloseste extra pentru a face o rezerva, eliminarea stresului fata de situatia financiara iti da timp si chef pentru lucrurile care conteaza cu adevarat intre voi;
• dezvoltati-va propriul vostru ritual de sarbatori, proveniti din familii diferite cu traditii diferite, alegeti ce este mai important pentru ambii si combinati pentru a fi semnificativ emotional pentru amindoi;
• incurajati-va partenerul sa gaseasca timp sa faca activitatile sale preferate chiar daca nu impartasiti acelasi interes; nu trebuie sa faci si tu aceleasi lucruri incomfortabile pentru tine, nu exista nici o regula in care trebuie sa faceti totul impreuna;
• evitati sa dati vina pe partener pentru problemele din relatie; discutati aceste probleme ca si cum ambii sunteti responsabili;
• asuma-ti responsabilitatea pentru a aranja ceea ce vrei si ai nevoie de la viata, acest lucru nu este treaba partenerului desi acesta poate fi fericit sa te ajute daca ii spui ce sa faca si ii ceri ajutorul;
• pastreaza-ti independenta si dependenta fata de partener in echilibru; arata-i si spune-i acestuia cit de mult ai nevoie de el dar nu dispera ca sa se simta intr-o cusca;
• fa-l sa te aprecieze, nu astepta un compliment spontan dar spune ceva bun despre tine si cere-i aprobarea;
• invata-l, de preferabil in primele saptamini ale relatiei, cum sa te iubeasca fizic pentru ca nu are cum sa afle singur;
• resentimentele ascunse otravesc relatia – daca ceva te deranjeaza spune imediat;
• invata ca pedepsirea partenerului nu merge, poate sa te faca pe tine sa te simti bine dar il va baga in ceata si mai mult pe acesta, o tactica mai buna este de a premia lucrurile care iti plac si a ignora pe cela ca iti displac;
• sa nu faci niciodata comparatie intre partenerul tau actual si altii din trecutul tau, mai ales despre felul de a face dragoste, il va face sa creada ca inca te gindesti la celalalt si nu esti multimit de relatia actuala.

Sursa: http://www.la-psiholog.ro/info/cum-sa-faci-o-relatie-sa-mearga
…………………………………………………………………………………………………..

Supraacciza, păguboasă pentru buget. Încasări mai mici cu 11 milioane de euro

Carburanți mai scumpi şi rezervoare mai goale.
Preţul litrului de benzină spa majorat cu 20 de bani în ultimele trei luni. Motorina s-a scumpit cu 10 bani pe litru.
Vânzările au scăzut cu aproape 16%.
Introducerea supraaccizei s-a dovedit păguboasă chiar pentru stat. Pentru că litrul de benzină şi motorină costă aproape 7 lei, şoferii au trecut mai rar pe la benzinării, iar transportatorii au avut grijă să-şi umple rezervoarele înainte de a intra în ţară, lucru previzibil, de altfel. În loc să colecteze bani în plus, statul s-a trezit cu o lipsă la încasări de 11 milioane de euro.
Felicitări, Ponta și felicitări alegătorilor USL, sper că se simt satisfăcuți când cu mândrie usl-istă scot mai mulți bani din buzunare!

Academia Romana ramane fara 452 de hectare de teren in judetul Constanta. O parte din suprafata a fost inchiriata catre Grivco, pentru un proiect care nu s-a mai realizat

Deposedata odata cu venirea la putere a comunistilor de sute de hectare de teren, Academia Romana a inceput, in 2001, sa lupte pentru a-si recupera patrimoniul. Intre bunurile valoroase ale Academiei se numara si 452 de hectare de teren pe teritoriul judetului Constanta.
Aparent sabotata din interior de presedintele unei fundatii pe care si-a infiintat-o tocmai pentru a-si putea administra intr-un mod profitabil patrimoniul, Academia nu a intrat nici astazi in posesia suprafetelor de teren, desi acestea sint indicate clar intr-un numar al Monitorului Oficial al Romaniei datand din 1948.
Intr-o prima faza, Academia a primit un titlu de proprietate pentru cele 452 de hectare insa terenul ii era dat in cea mai proasta zona din judetul Constanta din punctul de vedere al valorii terenurilor: la Topalu.

Sute de hectare din cele 452 la care Academia Romana avea dreptul, conform buletinului oficial al Republicii, s-au pierdut in urma unor tranzactii suspecte incheiate in justitie de reprezentantul Academiei cu autoritatile locale din Constanta, in special cu Primaria condusa de Radu Mazare. Tranzactiile presupuneau ca Academia sa reunute la o suprafata totala de 300 de hectare ce-i apartineau conform titlului de proprietate de la Topalu, urmand ca dreptul de proprietate asupra terenurilor din zonele bune ale Constantei sa-i fie “reconstituit cu celeritate”. Din 2009 si pana acum, Primaria Constantei i-a dat Academiei doar aproximativ 2.000 de metri de teren. Alti 14.000 de metri au fost primiti de Academie de la Ministerul Apararii Nationale, deci 16.000 de metri in contul a 245 de hectare.
Alte 117 hectare au fost inchiriate, la capatul unui suspect circuit al documentelor, unei firme detinute pe jumatate de Grivco, grupul de companii al familiei Voiculescu, care voia sa dezvolte un parc eolian. Investitia, care se dorea finantata din bani europeni, nu s-a materializat.

In declaratia de interese din anul 2010 a fondatorului Grivco Dan Voiculescu nu exista nicio referire la contractul cu Academia Romana, desi documentul contine mentiuni referitoare la alte afaceri incheiate intre Grivco si Fundatia Patrimoniu a Academiei Romane.
Astazi, Academia nu are, practic, decat cele cateva mii de metri de pamant din Constanta si alte cateva mii la Ovidiu, dintr-o suprafata totala de 452 de hectare la care ar fi avut dreptul, iar titlul de proprietate ce i-a fost dat la Topalu face obiectul unei actiuni de anulare in instanta.

Conform Monitorului Oficial nr. 260 din 8 noiembrie 1948, mai multe bunuri care fusesera donate Academiei Romane de vechi familii boieresti erau nationalizate de guvernul comunist condus de Gheorghe Gheorghiu Dej. Lista zecilor de proprietati, unele de sute de hectare de teren, este publicata in respectivul numar al Monitorului Oficial. Intre acestea se regasesc 452 de hectare de teren in judetul Constanta.

Dupa aparitia Legii 752/2001, Academia Romana incepe demersurile pentru recuperarea bunurilor. Acelasi act normativ prevede ca intregul patrimoniu va fi administrat si valorificat prin Fundatia Patrimoniu a Academiei, un ONG infiintat de Academia Romana exact in acest scop.
Reprezentantii acestei fundatii incep demersurile de recuperare a terenurilor nationalizate de comunisti, in baza Monitorului Oficial nr. 260.

In 23 decembrie 2004, in ultimele zile ale Cabinetului Nastase, Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra pamantului din subordinea prefectului de-atunci al Constantei, Gheorghe Martin, valideaza un proces-verbal. Prin acest document erau preluate de la Agentia Domeniilor Statului mai multe parcele de teren totalizand 452 de hectare care sa ajunga in posesia Academiei Romane, in contul suprafetei totale pe care a pierdut-o prin nationalizare in 1948 in Constanta.
Sase zile mai tarziu, in 29 decembrie 2004, cu doua zile inainte de Anul Nou, prefectul de Constanta emite un titlu de proprietate in favoarea Academiei Romane.

Desi terenurile de care Academia a fost deposedata de comunisti erau unele extrem de valoroase, cum ar fi viile Murfatlar sau suprafete insemnate in centrul oraselor Constanta si Mangalia, comisia judeteana da Academiei Romane 452 de hectare de pamant in zona cea mai slab cotata din judet din punct de vedere imobiliar la acel moment: la Topalu, in nord-vestul judetului, la 30 de kilometri de Cernavoda, o zona in care un hectar de teren se vindea atunci cu cateva milioane de lei vechi.
In mod ciudat, reprezentantii Fundatiei Patrimoniu asteapta aproape doi ani pana cand merg sa isi ridice titlul de proprietate, conform unor documente studiate de Centrul de Investigatii Media la primaria din Topalu.

In 2006, reprezentantii fundatiei ridica actul de proprietate si, nemultumiti de terenul primit, dau in judecata autoritatile locale din Constanta. Astfel sint constituite trei dosare civile care ajung pe rolul Judecatoriei Constanta. Dosarele poarta numerele 11477, 11478 si 11479, Fundatia Academiei, cu mandat de la Academia Romana, cerandu-si inapoi terenurile pe amplasamentele mentionate in Monitorul Oficial nr. 260/8 noiembrie 1948 sau dreapta compensatie.

Terenul Academiei incepe sa dispara

In 14 martie 2007, la sediul Primariei Constanta, presedintele executiv al Fundatiei Patrimoniu, academicianul Alexandru Bogdan, incheie cu doi oameni din subordinea primarului Radu Mazare o minuta. Documentul obtinut de Centrul de Investigatii Media prevede ca Academia renunta la a mai cere 103 din cele 452 de hectare de teren, pe motiv ca nu are dreptul de proprietate asupra respectivei suprafete.
Cele 103 hectare reprezinta o mare parte din terenul aflat pe teritoriul de astazi al orasului Constanta care, conform Monitorului Oficial din 1948, a apartinut Academiei Romane. Desi datele privind aceasta suprafata apar in Monitorul Oficial din 1948, motivul invocat pentru renuntarea la ele este ca “actele depuse nu fac dovada dreptului de proprietate”.

Academicianul Alexandru Bogdan incheie apoi cu primaria lui Mazare, cu Primaria din Topalu si cu reprezentantii Comisiei judetene de stabilire a dreptului de proprietate privata aspra terenurilor un numar de trei tranzactii, cate una pentru fiecare dosar, menite sa stinga litigiile din justitie. Intr-una dintre aceste tranzactii este prevazuta si renuntarea la cele 103 hectare pentru care Academia nu ar avea drept de proprietate.
In total, prin cele trei tranzactii, Fundatia Academiei renunta la aproximativ 245 de hectare de teren agricol si intravilan la care, conform Monitorului Oficial din 1948, avea dreptul, si care-i fusesera date la Topalu. In schimbul stergerii acestui teren din titlul de proprietate de la Topalu, autoritatile locale din Constanta se obliga sa reconstituie “cu celeritate” dreptul de proprietate asupra acestor terenuri, prin restituiri in natura si, acolo unde nu se poate, prin terenuri in compensatie sau actiuni la Fondul Proprietatea.

Intr-o logica juridica neclara, partile convin, prin aceste tranzactii, ca titlul de proprietate emis pentru Academie in decembrie 2004 sa fie “anulat partial”, urmand ca cele 245 de hectare ce fac obiectul intelegerilor sa fie scazute din totalul suprafetei de 452 de hectare de la Topalu.
Sentintele judecatoresti definitive si irevocabile date ca urmare a tranzactiilor din 2007 sint investite cu titlu executoriu abia in 27 ianuarie 2009.
Trei zile mai tarziu, in 30 ianuarie 2009, Fundatia Academiei, condusa de acelasi Alexandru Bogdan, cere Judecatoriei Constanta sa oblige Comisia de Fond Funciar a judetului sa emita un nou titlu de proprietate pentru terenul de la Topalu “aferent suprafetei care nu a fost niciodata anulata partial prin cele trei sentinte civile anterior indicate”.

In acelasi document, Fundatia solicita Judecatoriei Constanta ca suprafata care i-a ramas in proprietate la Topalu “sa cuprinda in mod obligatoriu urmatoarele sole: A119, A154, A169, A224, A204, A206, A399, A400, A789, A793, A745, A798 si A804″.
“Aceste sole ne sunt strict necesare pentru desfasurarea de cercetari stiintifice aplicative de dezvoltare durabila si inovare tehnologica, fundamentate eco-economic”, isi argumenteaza Alexandru Bogdan interesul special pentru aceste parcele de teren.

Beneficiarul terenului era insa Grivco

In 4 decembrie 2009, acelasi Alexandru Bogdan trimite o scrisoare Primariei Comunei Topalu. Prin acest document, autoritatea locala este anuntata ca Academia Romana renunta la 300 din cele 452 de hectare pe care le-a primit conform titlului de proprietate din 29 decembrie 2004, dar si un tabel cu amplasamentul exact a 117,4 hectare din totalul celor 152 la care inca nu a renuntat. In mare parte, in acest tabel se regasesc parcelele cerute explicit Judecatoriei Constanta.

“Va solicitam sa fiti de acord ca din cele 452 de hectare, conform titlului de proprietate nr. 1281/29.12.2004 (…), 152 de hectare sa ramana in continuare la Academia Romana pentru culturi agricole si activitati de introducere a progresului tehnic specifice dezvoltarii rurale durabile, iar 300 de hectare sa treaca imediat in proprietatea Primariei Comunei Topalu, pentru a le utiliza conform legislatiei in vigoare”, scria Alexandru Bogdan in documentul adresat primarului din Topalu, Gheorghe Murat.

Documentul se incheie cu mentionarea unei persoane cu numele Ion Bebi, “colaboratorul” academicianului Alexandru Bogdan, indicat ca persoana de contact pentru a stabili toate detaliile privind cadastrul pe cele 152 de hectare de teren ramase in proprietatea Academiei conform titlului emis in 2004.
Conform Monitorului Oficial al Romaniei Partea a IV-a nr. 5175/19.IX.2008, Ion Bebi este administratorul numit de Grivco SA in compania EVN Windpower Development & Construction SRL, unde firma controlata de familia Voiculescu detinea la acel moment jumatate din actiuni, restul revenindu-i grupului austriac EVN.

Secretara Primariei Topalu a declarat Centrului de Investigatii Media ca, inainte de a primi scrisoarea, reprezentantul Academiei i-a trimis un tabel cu niste loturi de pamant carora sa le verifice in mod special disponibilitatea.
“Am verificat impreuna, la telefon, disponibilitatea suprafetelor care il interesau pe domnul Bogdan de la Bucuresti, si in baza discutiei ne-a trimis tabelul din scrisoare, care contine suprafetele care il interesau in mod deosebit. Nu mi-a spus explicit pentru ce-i trebuie, stiu ca era ceva legat de niste instalatii eoliene”, a declarat functionarul de la Topalu.
Aceasta ne-a pus la dispozitie si tabelul primit initial, pentru verificare, pe care a facut propriile insemnari.

Din document rezulta ca acesta reprezinta o anexa la “Contractul de parteneriat privind exploatarea unor suprafete de teren situate pe raza administrativa a comunei Topalu, judetul Constanta”.
Contractul, obtinut de Centrul de Investigatii Media, este incheiat intre Academia Romana, reprezentata prin Fundatia Patrimoniu, si SC EVN Windpower Development & Construction SRL. Academia este reprezentata de Alexandru Bogdan, presedintele Fundatiei Patrimoniu, iar firma privata de Lazar Mihai, actual presedinte si CEO al Grivco.
Anexa acestui contract, in care sint mentionate exact suprafetele de teren pe care Academia le inchiriaza firmei EVN Windpower Development & Construction SRL, se suprapune perfect tabelului cu parcelele cerute de Academie Primariei din Topalu in decembrie 2009.

Afacerea e una foarte buna pentru firma detinuta pe jumatate de Grivco: chiria anuala pe care o plateste pentru 117,4 hectare din terenul Academiei de la Topalu este de doar 18.000 de euro. Contractul este incheiat pe 25 de ani, perioada de viata a proiectului “estimata” de cele doua parti.
Proiectul urma sa aiba aproximativ intre 18 si 25 de turbine eoliene, “taxa anuala de folosire a terenului” fiind stabilita la o mie de euro pentru fiecare dintre acestea.
In declaratiile de interese depuse de-a lungul anilor de senatorul Dan Voiculescu, fondatorul Grivco, nu exista nicio referire la EVN Windpower Development & Construction SRL sau la vreun contract incheiat de aceasta cu Academia Romana. Contractul incheiat in septembrie 2009 ar fi trebuit mentionat in declaratia de interese din 2010, unde apar multe alte afaceri cu entitati de stat ale Grivco SA, inclusiv unele contracte cu Fundatia Patrimoniu a Academiei Romane, nu insa si contractul incheiat de EVN Windpower Development & Construction SRL, din care Grivco detine jumatate.

Legea ANI nu prevede in mod explicit ca se declara doar contractele cu institutii de stat incheiate direct de firmele la care titularul detine actiuni.
Centrul de Investigatii Media l-a contactat pe Horia Georgescu, presedintele ANI, pentru a-i cere o opinie in acest sens, insa oficialul a cerut timp pentru ca institutia sa ofere un punct de vedere oficial. Nu am primit raspunsul ANI pana la momentul publicarii acestei investigatii, insa seful ANI ne-a dat asigurari ca il vom primi in scurt timp. In momentul in care va sosi, il vom publica.

Agentia Nationala de Integritate ne-a comunicat un punct de vedere, inregistrat de institutie sub numarul 10376/08.07.2014.
Conform documentului citat, Dan Voiculescu ar fi trebuit sa treaca in declaratia de interese contractul incheiat de EVN Windpower Development & Construction cu Academia Romana.

“Din cele expuse de dumneavoastră și din interpretarea sistematică a prevederilor legale incidente opinăm că un demnitar avand o societate comerciala ce detine 50% intr-o alta societate comerciala care incheie contracte cu institutii ale statului are obligația legalã de a menționa în declarația de avere veniturile societății comerciale proprii avute în urma acțiunilor deținute într-o altă societate comercială, iar în declarația de interese se vor menționa la punctul 1 numărul de acțiuni deținute într-o alta societate comerciala, iar potrivit punctului 5 contractele incheiate de catre aceasta din urma cu institutii ale statului, în termenul și condițiile prevăzute de lege. Precizăm că opiniile exprimate mai sus reprezintă un punct de vedere şi nu o interpretare generală şi obligatorie a textelor de lege menționate”, se arata in documentul ANI.

Proiectul parcului eolian pe care Grivco si EVN voiau sa-l construiasca la Topalu nu s-a materializat niciodata, probabil pentru ca intentia initiala a fost ca investitia sa fie finantata prin POS CCE. Astazi, Primaria din Topalu nu a emis niciun certificat de urbanism pentru un astfel de proiect, iar in bazele de date cu autorizatii temporare de racordare la sistemul energetic national nu exista nicio mentiune privind parcul EVN de la Topalu.

Intre timp, Grivco a iesit din actionariatul EVN Windpower Development & Construction SRL, care astazi este detinuta aproape integral de PNE Romania Wind Energy Holding, detinuta la randul ei de PNE Wind Ausland GMBH, firma gemana ce controleaza 80 la suta din companie, restul apartinand Wind Energy Investment SRL, controlata de doua persoane fizice, Dinca-Carjan Maria Cristina si Dinescu Daniela.

Reactii

In conferinta de presa de duminica, 6 iulie, am incercat sa aflam de la Dan Voiculescu despre business-ul Grivco de la Topalu, insa regulile impuse de gazde au fost clare: Dan Voiculescu nu raspunde decat intrebarilor ce tin de politica si, eventual, “de strategie”, la intrebarile despre afacerile Grivco urmand sa raspunda “doamna Radulescu”, una dintre colaboratoarele sale.
Dupa ce Dan Voiculescu s-a retras, am intrebat-o pe colega sa despre parteneriatul dintre EVN Windpower Development & Construction SRL, firma pe care Grivco a detinut-o pe jumatate, si Academia Romana. Aceasta a raspuns ca, desi intrebarea nu face obiectul conferintei de presa, va da raspunsurile cerute la finalul acesteia. Dupa incheierea evenimentului, bodyguardul lui Dan Voiculescu a transmis mesajul doamnei Radulescu: discutia nu va mai avea loc, conferinta de presa a luat sfarsit.
Primarul din Topalu, Gheorghe Murat, este suparat pe reprezentantul Academiei Romane.
“Pe noi omul asta de la Academie, domnu’ Bogdan, ne-a incurcat rau de tot, domn’le! Am cerut in instanta anularea titlului de proprietate pentru cele 452 de hectare ale Academiei si emiterea unuia nou, pentru suprafata ramasa dupa inchiderea tuturor proceselor pe care le-au avut pe la Constanta. Am cerut anularea, acum asteptam sa decida instanta, iar in timpul asta noi nu putem sa facem nimic cu acel teren”, a declarat Murat.

Centrul de Investigatii Media i-a solicitat un interviu academicianului Alexandru Bogdan, cel care a reprezentat Academia Romana in toata aceasta saga, pentru a-i oferi prilejul sa explice toate tranzactiile incheiate in numele Academiei in legatura cu terenurile de la Constanta. Intr-o discutie lunga, profesorul Alaexandru Bogdan a tinut sa precizeze ca terenul “nu este nicidecum pierdut”.

Academician Bogdan

Intr-o prima faza, acesta a declarat ca titlul de proprietate pentru terenul de la Topalu a fost emis fara stirea sa, in calitate de autor al demersurilor de recuperare a patrimoniului Academiei de la Constanta, asa cum apare el in Monitorul Oficial din 1948.
“Am ridicat titlul abia in 2006, cand, evident nemultumiti ca am primit un teren cu potential economic aproape de zero, am dat in judecata autoritatile, cerandu-ne bunurile noastre”, a spus Alexandru Bogdan.
Acesta a explicat cele trei tranzactii prin care suprafata totala de 452 de hectare primita la Topalu este pierduta in proportie de peste jumatate.
“Acel teren nu s-a pierdut. Avem acolo promisiunea scrisa ca Primaria Constanta ne va reconstitui cu celeritate dreptul de proprietate asupra terenului nostru acolo unde se afla el de fapt. Promisiunea nu inseamna ca terenul s-a pierdut. Evident, obtinand acele promisiuni, am cerut ca respectivele suprafete sa fie scazute din titlul de la Topalu”, a explicat Alexandru Bogdan.
Intrebat ce a primit in schimbul stergerii acelor 245 de hectare din titlul de proprietate pe care l-a primit in 2004, academicianul Bogdan a afirmat ca acele tranzactii, ramase definitive prin hotarari judecatoresti, ‘consfintesc dreptul de proprietate al Academiei asupra acelor terenuri”.

“Academia poate sa ceara chirie de la toti care au construit ceva pe acele terenuri”, spune, la modul teoretic, profesorul Bogdan.
In realitate, acesta admite ca in schimbul celor 245 de hectare in Constanta, a primit de la Primaria lui Mazare doua terenuri in suprafata totala de circa 2.000 de metri patrati si alti 14.000 de metri patrati de la Ministerul Apararii, teren ramas dupa dezafectarea unei unitati militare. Asadar 16.000 de metri patrati in Constanta pentru 245 de hectare la Topalu.
In continuare, profesorul Bogdan a spus ca in 2009 a inceput sa realizeze potentialul eolian al terenului de la Topalu si astfel a intrat in parteneriat cu oamenii lui Voiculescu. Precizand totusi ca nu stia ca firma are legaturi cu Grivco.
Intrebat cum a stiut care din parcelele inscrise in titlu are potential eolian, academicianul nu a putut raspunde. Nu a putut sa explice, asadar, pe ce studii s-a bazat atunci cand a cerut Judecatoriei Constanta ca anumite parcele sa ramana in titlul de la Topalu, mai ales ca la acel moment nu fusese incheiat parteneriatul cu EVN/Grivco.
Intr-o prima faza, academicianul a precizat ca proiectul era unul experimental, nicidecum unul comercial, insa, contrazis cu elementele clare din contractul pe care el insusi l-a semnat, a cerut un ragaz pentru a se documenta. Reprezentantul Academiei nu a putut preciza nici daca institutia pe care o reprezinta a incasat sau nu vreun ban in urma contractului de parteneriat pentru parcul eolian.

(Material realizat in proiectul “Banii publici in Romania: licitatii trucate, management defectuos, furt“, derulat de Centrul de Investigatii Media in parteneriat cu Freedom House Romania si Expert Forum Romania in cadrul unui grant al Departamentul de stat al SUA, prin Ambasada SUA la Bucuresti. Continutul cade in responsabilitatea Centrului de Investigatii Media si nu reflectă în mod necesar opiniile Departamentului de Stat al SUA sau ale Guvernului American. Acest material nu angajeaza in niciun fel partenerii sau finantatorii acestui grant.)

Sursa:http://www.investigatiimedia.ro/academia-romana-ramane-fara-452-de-hectare-de-teren-in-judetul-constanta-o-parte-din-suprafata-a-fost-inchiriata-catre-grivco-pentru-un-proiect-care-nu-s-a-mai-realizat/

6 greșeli de disciplină

greșeli de disciplină

Îl ai cum îl crești? – nimic mai adevărat. În materie de comportament, copiii sunt oglinda reacțiilor noastre, potrivite sau nu. Dacă ceva te nemulțumește la copilul tău, încearcă să vezi dacă nu cumva comiți una dintre aceste greșeli.

Îți pierzi cumpătul

Inevitabil, atunci când te enervezi, tinzi să ridici tonul. Asta nu funcționează cu copiii mici. Îi face doar să se comporte cumva în oglindă și să scoate și ei la bătaie armele: țipetele și plânsul, toate la decibeli pe care nu-i poți suporta. Folosește un ton calm și evită o criză de tantrum, pe care cu greu o poți dezamorsa. Copiii răspund mult mai bine la o cerere făcută pe un ton calm.

Te contrazici cu tatăl (în fața copilului)

Aceasta este una dintre cele mai mari greșeli pe care le comitem. Când mama spune nu, iar tata spune da (sau invers) copilul nu mai știe de cine să asculte și va sfârși prin a ignora autoritatea amândurora. Puneți-vă de acord, măcar în chestiunile mari, și faceți front comun în fața celui mic. Altfel, va învăța repede că principiul ”dezbină și stăpînește” chiar funcționează.

Îl tratezi ca pe un adult

Din dorința greșit înțeleasă de a fi prietenii copilului, îl tratăm ca pe un mic adult, vorbindu-i de la egal la egal. Democrația rareori funcționează bine într-o relație părinte-copil. Cel mic trebuie să știe că cineva din familie (voi adică) impune regulile. Pe măsură ce va crește, va încerca să conteste aceste reguli și va trebui să aveți și argumente solide pentru ca el să le respecte în continuare.

Îl mituiești (prea) des

Sigur că tentația de a oferi ceva în disperarea de a scăpa de un comportament rău este mare. Dar nu este o variantă câștigătoare pe termen lung. Nu-i spune la plecarea din parc, care se lasă în fiecare zi cu plâns, dacă nu mai plângi, îți voi lua o prăjitură. Poți să îl lauzi ulterior pentru că a plecat din parc fără crize. Dar nici din asta nu face o regulă. Să te comporți frumos sau să respecți anumite reguli nu trebuie să devină o chestiune de opțiune sau ceva condiționat de recompense externe. Și dacă la 2 ani poți oferi o tură în plus la mașinute sau o prăjitură, pe acest principiu, al recompensei-mită, vei ajunge ca în clasa a 5-a să oferi copilului un Iphone pentru că a luat o notă bună în teza de la mate. Nu e un drum pe care vrei să mergi…

Nu ești consecventă

Ai o părere, dar nu prea ești de acord cu ea tot timpul – cam așa ar traduce un copil faptul că la un moment dat impui o regulă, pentru ca mâine ea să nu mai fie valabilă. În materie de disciplină, dacă fapta A a primit sancțiunea B, atunci aceasta va fi urmarea faptei A în fiecare zi. Nu e în regulă ca într-o zi să sancționezi un comportament, pentru ca a doua zi, când ești într-o pasă mai bună, să-l treci complet cu vederea.

Ai pretenții prea mari

Uneori, uităm ce vârstă are copilul nostru. Ni se pare firesc să facă un anumit lucru, într-un anumit mod și suntem gata să-l sancționăm dacă nu se conformează. De câte ori te deranjează comportamentul copilului tău – prima ta reacție trebuie să fie evaluarea, abia apoi urmează corectarea. Adaptează-ți pretențiile la nivelul lui de vârstă. Nu poți sancționa faptul că un copil de 2 ani se plictisește și începe să plângă atunci când tu te eternizezi la telefon cu buna ta prietenă. Este firesc să se întâmple asta.

Aplici sancțiuni disproporționate sau le amâni prea tare

O sancțiune pentru un comportament nedorit se aplică în funcție de gravitatea faptei și pe loc. Degeaba îi spui unui copil la o săptămână după ce a făcut ceva rău că este pedepsit pentru că acum 1000 de ani a făcut ceva ce nici el, nici tu nu mai țineți minte.

Și dacă tot suntem la capitolul acesta, trebuie să facem o diferență între sancțiune și pedeapsă.

Pedeapsa se răsfrânge asupra persoanei, în timp ce sancțiunea încearcă să corecteze un comportament nedorit. Pe acest principiu, nu vei spune unui copil ești rău, m-ai supărat, ci te-ai comportat urât, iar acest lucru m-a supărat.
Pedeapsa prespune corecții fizice (palme, bătaie), verbale (folosirea de apelative sau de senținte îngrozitoare ca nu te mai iubesc dacă te comporți așa, luarea unor privilegii (nu te mai uiți la desene, dacă nu-ți faci ordine în cameră). Metodele de disciplinare eficiente sunt acelea prin care copilul resimte și înțelege urmările faptelor lui. Și-a stricat o jucărie? Nu o va mai putea folosi și asta îl va durea mult mai tare decât o pedeapsă de genul Stai cinci minute pe scăunelul rușinii.

Sursa.http://baby.unica.ro/6-greseli-de-disciplina-2194231.html

Când e timpul să ne despărțim

cand e timpul

Ea nu ii mai suporta prezenta, dar totusi ramane in cuplu.
El nu ii mai poate tolera reprosurile, dar nu o paraseste.
In epoca in care un cuplu din doua se separa, iar durata medie a relatiilor sentimentale este de patru ani, nu exista niciun fel de statistici care sa ii evidentieze pe cei care raman impreuna atunci cand totul pare sa ii indemne spre separare.
Cand despartirile devin o obisnuinta, iar divortul nu mai socheaza pe nimeni, fiecare dintre noi cunoaste persoane care nasc intrebarea:
„De ce ramane in aceasta relatie?“.
Rutina, plictiseala, neintelegere – inainte de a-si face bagajul, multi le suporta ani intregi.

Beneficii nevazute

„Notiunea de cuplu este astazi supraapreciata“, afirma Ghislaine Paris, doctor sexolog si terapeut de cuplu.
„In momentul in care relatia pe care o au nu se mai incadreaza in normele perfectiunii, unii oameni rup legatura prezenta pentru a crea alta noua, despre care spera ca va fi mai satisfacatoare.
Altii insa se agata de cea deja existenta, pe care ei insisi au creat-o.
Satisfactia lor personala trece in plan secund, in comparatie cu idealul de cuplu pe care l-au construit.

O despartire ar indeparta narcisismul investit in relatie.“

Cu cat cuplul are mai multi ani de viata in comun, cu atat este mai dificil de dizolvat.
O relatie ajunge la capatul ciclului sau de viata din motive diverse. Unul dintre parteneri a evoluat, celalalt – nu.
Resentimentele s-au acumulat, generand o stare de pasivitate ce surclaseaza placerea de a fi impreuna.
Exista posibilitatea ca unul dintre parteneri sa fi avut nevoie de sprijinul celuilalt pentru a se maturiza.
Insa, odata ajuns acolo, sa isi priveasca partenerul intr-un mod diferit si, ca atare, sa nu isi mai doreasca sa traiasca alaturi de el.
Pentru psihanalistul si terapeutul de cuplu Vincent Garcia, cuplul are mai multe functii:
„Repara ranile din copilarie, il hraneste pe celalalt afectiv si intelectual, asigura o protectie necesara.
Atunci cand nu mai indeplineste niciuna dintre aceste functii, nu mai poate supravietui decat daca partenerii gasesc anumite beneficii nevrotice inconstiente“.

Ce anume ii determina pe unii sa ramana intr-un cuplu care nu le aduce bucurie?

Cel mai adesea, este vorba despre teama de singuratate manifestata la persoanele care nu au fost iubite in timpul copilariei sau care au trait sentimentul de abandon.
„Acestea resimt frica de a se confrunta cu un vid intim, care le-ar crea prea multa angoasa, si de aceea sunt dispuse sa suporte aproape orice: plictiseala, agresivitate, dispret…“, observa psihologul Maryse Vaillant.
„Daca ar fi singure, ar crede ca nu sunt iubite, iar suferintele trecute vor reinvia.“
I., 44 de ani, isi aminteste cum iubitul ei ii spunea ca nu va mai intalni pe nimeni daca el ar parasi-o. Iar ea il credea.
Aceeasi maniera de a denigra se intalneste si la cuplurile fara viata sexuala activa:
„Sunt frecvente cazurile in care femeii ii este teama de propriile dorinte. Iar barbatul, la randul lui, se teme de dorintele femeii.
Deci, este nevoie de doi pentru a accepta sa nu faca dragoste“, continua psihologul.
„Si tot de doi este nevoie pentru a accepta sa fie nefericiti impreuna. Iar asta se reflecta in majoritatea activitatilor zilnice.“

Exista un adevarat liant intre partenerii care traiesc in conflict, in plictiseala sau in absenta sexualitatii:

„Este vorba despre persoane care sufera de o mare fragilitate narcisica si care au dificultati in a gestiona tensiunile interne“, explica Vincent Garcia.
„Ele isi reprima emotiile, motiv pentru care, nu realizeaza – pe tot parcursul relatiei – ca aceasta merge rau.“
O observatie facuta de C., 54 de ani, divortat dupa 20 de ani de casatorie:
„Am fost dinamic timp de 10 ani, fara sa imi pun nicio intrebare. Ieseam des cu sotia, copiii veneau de la scoala, munceam ca nebunii.
Si 10 ani – nefericit. Insa nici macar nu am stiut. Nici macar nu eram in stare sa imi adresez vreo intrebare, caci asta ar fi insemnat sa pun in discutie prea multe lucruri.
Totusi, prietenii mei erau ingrijorati si se mirau vazandu-ma suportand crizele sotiei mele si umilintele aferente. Insa eu nu ii ascultam.
Intr-o zi, unul dintre ei m-a intrebat ce m-ar retine sa nu plec. Nu am stiut ce sa ii raspund, asa ca am decis sa plec“.

Relatie de dragoste, relatie de ura

Cateodata, cuplul se gaseste intr-o confuzie emotionala care il determina sa atribuie relatiei cauza unei indispozitii pur personale.
Vincent Garcia : „Nu numai ca despartirea nu rezolva nimic, dar in acelasi timp ea poate sa conduca la depresie si regret, situatie pe care o vad frecvent.
Ar fi mai bine sa reflectam la intrebarea : «Si daca as fi fost eu cel care nu era bine ?»“ .
C., 38 de ani, povesteste : „Ascundeam tuturor ceea ce traiam, inclusiv mie insami. Imi amintesc de un pranz intre prietene, cand toate se plangeau de partenerii lor, iar eu laudam meritele de barbat de casa ale sotului meu.
Ceea ce este adevarat, numai ca in aceasta privinta e mai mult decat maniac. Si mascam ceea ce ma facea sa indur“.
Vincent Garcia relateaza un curios dialog ce a avut loc in cabinetul sau.
Femeia : „Esti un om de nimic, te urasc, nenorocitule!“. Iar barbatul raspundea: „Si eu te iubesc, doar stii asta!“.
Schimbul de replici spune multe despre aceasta relatie de 22 de ani. „Partenerul devine obiectul rau, depozitarul agresivitatii“, explica psihanalistul.
„Relatia de iubire se confunda cu cea de ura si este de o soliditate redutabila. Inchis in microcosmosul sau, cuplul nu reuseste sa intrezareasca nicio problema.“
Atunci cand inconstientul conduce jocul, motivele obiective de separare nu au nicio influenta asupra nimanui.
M., 42 de ani, care a trait 10 ani intr-un cuplu infernal, subliniaza influenta familiei:
„Simteam o nevoie imensa de a fi apreciata de catre mama mea. A lua in calcul divortul ar fi insemnat sa imi asum riscul de a o dezamagi tocmai pe ea, care spunea mereu:
«Nu trebuie sa dezlegam ceea ce Dumnezeu a legat!», desi, la randul ei, suporta o multime de umilinte.
Am trait astfel cu impresia unei dedublari de personalitate, prinsa intre convingerile mele feministe si ceea ce traiam.
O forta mai presus de puterile mele ma tinea legata de aceasta situatie si doar terapia m-a ajutat sa ies din ea“.

Sa ne referim acum la cazul extrem al femeii care ramane alaturi de un partener violent:

„Exista femei care nu recunosc dragostea decat prin prisma durerii“, afirma psihanalista Maryse Vaillant.
„Ele au nevoie de drama pentru a simti ca traiesc. Mamele si bunicile lor le-au transmis acest mesaj implicit: «Dragostea inseamna suferinta». Si subscriu inconstient.“
Aceste cupluri sunt condamnate sa traiasca impreuna, pentru ca doar asa isi gasesc linistea psihica.
Pana cand un eveniment oarecare – o vorba, o privire – tulbura scenariul: „O scanteie se aprinde in inconstient“, noteaza psihanalistul Sophie Cadalen.
„Este ca o deflagratie, care permite o noua organizare psihica.
Adesea, acest declic nu are loc pe un teren virgin, intrucat despartirea se pregatea in inconstient de luni bune, chiar de ani intregi.
Ceea ce parea imposibil, devine limpede. Iar vocea aceea din interior, care trage in mod regulat alarma, trebuie sa o ascultam.“
Intr-un cuplu nefericit, fiecare il acuza pe celalalt de nefericirea conjugala, evitand sa isi adreseze singura intrebare pertinenta:
„De ce raman in aceasta relatie daca nu sunt fericit?“. A-ti pune intrebari inseamna a fi strabatut deja o parte din drum.
Iar daca este atat de dificil sa discerni motivele inconstiente care te-au determinat sa uiti de tine atatia ani la rand, nu ezita sa mergi la un terapeut.
Bazele unui nou inceput
„Nimeni nu este obligat sa ramana intr-o relatie atunci cand acolo nu mai gaseste nicio satisfactie.
Trebuie sa stim care este momentul prielnic pentru o despartire, in asa fel incat sa nu sfarsim prin a ne detesta reciproc“ , atentioneaza Ghislaine Paris.
„Pe cei care ezita sa dea un ultimatum relatiei, desi sunt constienti de foarte multa vreme ca aceasta nu ii mai satisface, ii sfatuiesc sa nu mai tergiverseze lucrurile.
Intrucat risca sa se otraveasca cu veninul resentimentului.
Pentru a evita regretele, unele persoane ponegresc tot ceea ce au trait, crezand ca astfel se indeparteaza de suferinta cauzata de despartire.
Insa aceasta strategie le impiedica sa analizeze obiectiv motivele separarii si mai ales sa traga invatamintele potrivite din greselile facute.
In plus, a improsca cu noroi o intreaga perioada din viata personala, poate deveni foarte deprimant in timp.“
Cuplul a corespuns unor aspiratii de moment, a avut o adevarata valoare, iar separarea nu inseamna ca tot acel timp petrecut impreuna trebuie aruncat si dat uitarii.
A-l acuza pe celalalt de toate relele, a-l agresa, pentru a-l determina sa plece, poate fi un motiv de a te curata de orice vina.
Dar cateodata cuplul rezerva surprize amuzante. M. si A., 58 de ani, casatoriti, s-au despartit, apoi s-au tot revazut clandestin, realizand ca inca se mai iubesc.
M. povesteste : „Intr-o seara, A. mi-a propus sa divortam… si apoi sa ne recasatorim, pentru a pune bazele unui nou inceput.

Si asta am facut! Familia si prietenii nostri erau complet bulversati“.

Un cuplu se apropie de sfarsit atunci cand contractul implicit care l-a fondat devine invechit.
Insa nimic nu ne impiedica sa renegociem termenii unei noi aliante.

Perioada de pauza

Inainte de a se separa definitiv, anumite cupluri incearca asa numita despartire provizorie sau pauza.
O sansa de a vedea lucrurile mai clar sau o modalitate de a reveni pentru a incerca din nou aceeasi relatie cu promisiunea de mai bine?
Pentru psihanalistul si terapeutul de cuplu Vincent Garcia, „a face o pauza permite iesirea din conflict, reflectarea in liniste, constientizarea masurii atasamentului pe care partenerii il au unul pentru celalalt, stiind ca amandoi intreprind acelasi demers.“
Aceasta etapa permite cuplului sa gaseasca o solutie sau sa se separe intr-o maniera mai calma decat trantitul usii.

Sursa: http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/cuplu-sexualitate-anchete-si-dosar/cand-e-timpul-sa-ne-despartim-1641175/3

Cum să cureţi cartofii în doar câteva secunde.

Oare de câte ori nu suntem pe fugă atunci când trebuie să pregătim diferite feluri de mâncare pe bază de cartofi?! Şi cum procedeul de curăţare este uneori destul de anevoios, folosirea unui truc rapid nu strică niciodată. Deborah Lewis este persoana cea mai în măsură să ne arate cum să îndepărtăm coaja unui cartof în doar câteva secunde, fără a mai avea nevoie de vreun cuţit special de curăţat legume.

Soluţia e practică şi foarte uşor de aplicat. Cartofii se fierb, apoi se scufundă timp de 5-10 secunde într-un vas cu apă în care am pus cuburi de gheaţă în prealabil.

E uimitor cum doar răsucind puţin cartoful fiert între palme, vom avea surpriza să vedem cum coaja se îndepărtează aproape instantaneu.

Indiferent dacă avem nevoie doar de câţiva cartofi pentru o salată gustoasă sau un piure ori de o cantitate mult mai mare atunci când avem oaspeţi, metoda nu dă greş niciodată.

Această metodă surprinzătoare ar trebui împărtăşită tuturor cărora le place să consume cartofi fierţi sub oricare formă şi i-ar dori.

Orice gospodină învaţă tot timpul mici secrete care să-i uşureze munca în bucătărie şi acesta este cu siguranţă unul dintre ele.

Sfaturi pentru certareti, imbufnati, posaci… si anturajul lor

certăreți

Un cuvant aiurea… si te opresti intr-o tacere care poate dura ore sau zile. De ce aceste suparari? Si cum sa iesi din acest comportament distructiv? Ce este pasiv agresivitatea si cum sa o eviti?
Imbufnarea este ceea ce numim un sentiment de substitutie. In loc sa-si arate furia, care poate fi sursa de respingere, cel care se imbufneaza, se inchide de fapt in sine.
Imbufnarea ii serveste pentru a-l manipula pe celalalt si a-l pedepsi pentru ca l-a contrariat. O obisnuinta care, dupa toate aparentele, isi are radacinile in copilarie, atunci cand parintii nu tolerau nici plansete, nici furie si cand emotiile copilului nu erau recunoscute.
La varsta adulta, cel care se imbufneaza continua, fara voia sa, sa-l faca pe celalalt sa plateasca pentru incapacitatea sa de a-si exprima adevaratele sentimente de tristete, furie sau deceptie. Il culpabilizeaza si il invita sa faca eforturi ca sa-si dovedeasca afectiunea.

Un mecanism defensiv

Marie-France Cyr este profesor de psihologie la Universitatea din Que­bec, Canada. Ea spune ca exista doua tipuri de imbufnati: ofensivul si defensivul. Acesta din urma este un mare sensibil: „Cand se bosumfla, privirea sa trista si fixa este uneori ingrijorata si dezarmanta“.
E vulnerabil, se ofenseaza usor, dar tinde sa ascunda acest fapt. Si-a dezvoltat mecanisme extrem de puternice pentru a lupta contra fricilor proprii. Frica de ridicol, de a fi judecat, de a nu placea, de a fi in conflict… Frica de a trai.
„Imbufnarea nu este, astfel, o forma de ucidere a sinelui si a celuilalt?“, se intreaba Marie-France Cyr. „Nu serveste de fapt la inabusirea fricii de a trai si de a aprofunda relatiile cu cei pe care te imbufnezi?“

O strategie de manipulare

In cazul imbufnatului ofensiv, tacerea nu este un scut, ca in cazul defensivilor, ci o arma. „Este un manipulator care cauta sa-si controleze anturajul. Rupe tacerea pentru a-l face pe celalalt sa sufere si pentru a-l domina“, constata Isabelle Filliozat, psihoterapeut.
P., 47 de ani, nu i-a adresat niciun cuvant sotiei sale timp de mai multe luni, sperand ca aceasta va sfarsi prin a-l parasi. Imbufnatul ofensiv procedeaza ca si cum nu ar fi avut niciodata o relatie. Istoviti de suspine, ridicand din umeri, dispretuitori. „Ei ne imping sa ne indoim de propriile noastre perceptii pana la pierderea respectului de sine si la supunere“, confirma Marie-France Cyr.

Mutrele…

A face mutre in mod regulat este un joc riscant. Imbufnandu-ne pentru a-l pedepsi pe celalalt sau pentru a ob­tine dovezi de dragoste, putem pro­voca respingerea. Este mai bine, deci, sa evitam sa intram in aceasta spirala, „identificand credintele ira­tio­nale care ne motiveaza imbufnarea“, precizeaza Marie-France Cyr.
„Cre­dinta ca este imposibil sa ne facem intelesi daca suntem diferiti, ca, daca ne opunem la ce spune sau face o persoana, ne opunem persoanei, ca nefericirea vine din cauza celorlalti si nu din cauza atitudinii noastre.
Singurul mijloc de a abandona acest comportament gresit este sa clarificam asteptarile fata de cei apropiati si sa ne afirmam doleantele“, conchide psihologul.

Ce este de facut?

Evacuati prea plinul emotional

Daca preferati sa va imbufnati, mai degraba decat sa va pierdeti mijloacele exprimandu-va mania ori supararea, procedati in doi timpi. Mai in­tai, descarcati-va feriti de priviri: mergeti, alergati, urlati sau „bateti“ o perna pentru a va elibera agresivitatea.
Si daca sunteti tristi, plangeti pe saturate. Atunci cand veti reusi astfel sa dimi­nuati presiunea, uitati de tipete si lacrimi si incercati sa vedeti clar ce anume va contrariaza.

Vorbiti cu altcineva

Considerati-l pe interlocutorul vostru un aliat. Cu alte cuvinte, odata ce va veti recapata calmul, abandonati optiunea de a tacea si vorbiti. Spuneti-i, de exemplu, partenerului: „Am acest obicei si stiu ca asta nu duce nicaieri. Cand ma imbufnez, ia-ma in ­brate“.
Sau informati-va anturajul ca aveti nevoie sa va retrageti putin, inainte de a explica ce va nemultumeste. Ceilalti nu mai sunt nevoiti sa suporte starea voastra proasta si aveti o portita de iesire.

Sfat pentru anturaj

Nu intrati in jocul imbufnatului care incearca sa va culpabilizeze ori sa va faca sa va iesiti din fire. Spuneti persoanei ca ati observat ca se imbufneaza. Invitati-l sa se exprime prin intrebari deschise, dar nu reveniti asupra presupusului motiv al imbufnarii.
Aceasta nu ar face decat sa-l indemne sa continue. Aratati-i ca asteptati un raspuns, dar cu rabdare si fara agresivitate. Puteti sa si glumiti, dar, atentie, sa nu il ridiculizati! Acea persoana trebuie sa simta ca vreti sa o faceti sa rada si nu ca radeti de ea.

Daca te certi mereu, cu toata lumea…

O critica inversunata, o intarziere neprevazuta si iata-i nervosi si pusi pe harta. Cum se explica acest comportament? Ii aducem in centrul atentiei pe certaretii notorii.

Sfaturi pentru cei din jur

Individul are un mesaj de transmis, dar manifesta prin disputele sale o dificultate in a-l exprima. 1. Sa il lasi sa se elibereze, chiar daca afirmatiile sale ranesc. Nu ii porunci sa se calmeze, ci asculta-l, spunandu-i „te inteleg“. 2. Reformuleaza in fata lui propriile-i afirmatii intr-un mod mod pozitiv si pe un ton mai calm. 3. Intreaba-l despre motivele furiei sale.

Exista mai multe explicatii pentru o fire pusa mereu pe cearta

1. O stima de sine scazuta. Relatiile cu ceilalti ne informeaza asupra locului pe care il avem in societate, a influentei pe care ne-o dorim, a dragostei sau recunostintei pe care o cerem. Aceasta nevoie de recunoastere se poate traduce printr-o forma de dependenta fata de celalalt, care-l fragilizeaza pe cel care are nevoie de ea. Daca astepti ca o alta persoana sa iti legitimeze existenta, inseamna sa-i dai o putere imensa asupra echilibrului tau interior. Din momentul in care ne simtim amenintati, apare conflictul. Programarea neuro-lingvistica (PNL) numeste „referinta externa“ aceasta tendinta care consta in a cauta respectul in exterior, mai degraba decat in propriile resurse. Nesigur in stima de sine, individul reactioneaza la cea mai mica remarca – de unde, tendinta de a dezvolta agresivitatea si de a intra in conflict, un alt mod de a urla: „Iubiti-ma!“

2. Prelungirea, la varsta adulta, a comportamentului atotputernic prezent in mod natural la copii. In viziunea analizei tranzactionale, atotputerea este definita ca promisiunea de a-si vedea implinite toate nevoile. Nou-nascutului i se pare normal ca mama sa fie disponibila pentru el in totalitate. Crescand, acesta realizeaza ca ea nu este o prelungire a sa: el invata sa diferentieze satisfacerea nevoilor sale. Sau se poate intampla ca adultul sa refuze sa vada realitatea cu toate obligatiile ei. In acest caz, orice dezacord este resimtit precum o respingere a propriei persoane, orice opozitie fata de un proiect este o amenintare. Intr-un fel, adultul regreseaza la stadiul de copil, care urla, loveste si musca atat timp cat nu i se da jucaria.

3. O emotie interzisa in interiorul familiei. Furia cauzata de ranirea amorului propriu, de umilire, devalorizare etc. e refulata. Ea va sfarsi prin a se intoarce asupra sa ori asupra altor persoane. Totul se petrece ca si cum acel om devine infirm in capacitatea lui de a-si controla aceasta emotie pe care nu a invatat-o, pentru ca i-a fost interzisa. Aceasta furie, controlata ani buni, reapare mai tarziu in forma ei bruta si se poate declansa in orice moment si in orice situatie. Alte emotii, precum frica sau tristetea, au fost interzise. Obisnuindu-se sa le ascunda, individul le poate substitui cu o alta: furia, exemplul clasic de stres devenit iritare.

Ce e de facut?

Invata sa iti exprimi sentimentele ca un adult. Sa fii atent la emotie si sa o accepti. Adica discerne sentimentul autentic si intelege-i motivele. Atunci este posibil sa-l exprimi intr-un limbaj acceptabil pentru celalalt si nu in forma bruta.

Distanteaza-te de propriile actiuni

Atunci cand te identifici prea mult cu acestea, remarcile altora sunt pentru tine si semne de indoiala. Spune-ti ca esti mai bogat decat orice critica primita. Putem in orice moment, sa reactivam amintiri pozitive pentru a analiza cu luciditate sursele conflictelor si a nu mai face din ele o drama. Concentrandu-te pe analiza, dezamorsezi explozia furiei.

Pune in dialog diferite parti din tine

Programarea neuro-lingvistica sustine ca orice actiune are o intentie pozitiva. Chiar si furia. Cu toate acestea, o alta parte din tine ar vrea sa traiasca relatiile intr-un mod constructiv. Aloca-ti timp pentru a pune in legatura cele doua parti, cheia se afla in compromis: este legitim sa iti exprimi furia, dar fara agresivitate.

Autor: Iuliana Alexa

Substanta cea mai benefica omului, nimeni nu spune nimic deoarece costa doar 50 de centi iar companiile farmaceutice nu pot avea profit!

bicarbonat

Care este substanta cea mai benefica omului? Indicii: e o sare, e naturala, economica, nu este vanduta in farmacii si nu este monopolizata de marile corporatii. Este vorba despre bicarbonatul de sodiu. In continuare va enunt cele 53 de intrebuintari:

Bicarbonatul de sodiu şi sănătatea

1. Poate fi folosit ca antiacid – calmează arsurile stomacale şi balonările. O linguriţă de bicarbonat de sodiu se amestecă cu un pahar de apă.
2. Un bun antiperspirant. Se aplică sub formă de pudră la subraţ, etc, pentru a evita mirosurile neplăcute.
3. Albeşte dinţii. Este recomandat ca o dată pe săptămână să te speli pe dinţi cu bicarbonat – elimină bacteriile din gură, previne apariţia cariilor, curăţă dinţii pătaţi.
4. Poate fi folosit ca scrub pentru faţă şi corp. Se face o pastă din bicarbonat şi apă, se masează blând pielea. Este de ajutor şi celor cu acnee.

masca
5. Adaugă o ceaşcă de bicarbonat în baie şi vei avea o piele mai catifelată. Este bun şi împotriva psoriazisului.
6. Bicarbonatul de sodiu este un bun remediu împotriva înţepăturilor de insecte sau arsuri solare.
7. Înlătură mirosurile neplăcute de pe mâinile tale.
8. Două linguriţe de bicarbonat de sodiu în cada bebeluşului vor ajuta la dispariţia iritaţiei provocate de pampers.
9. Bicarbonatul în cadă ajută la înlăturarea iritaţiilor pielii şi în cazul unui adult.
10. Gargara cu o jumătate de linguriţă de bicarbonat de sodiu în apă îţi împrospătează respiraţia, dar şi previne apariţia aftelor bucale şi ajută la vindecarea lor.
11. Pune puţin bicarbonat în şamponul tău şi vei scăpa de problemele pielii sau ale părului gras. Un amestec de apă caldă, puţină lămâie şi bicarbonat de sodiu împrospătează părul celor care au dread-uri.

spalat
12. Bun pentru mâinile crăpate de vânt.
13. Este bun şi în cazul în care te-a atins meduza pe piele. Bicarbonatul de sodiu înlătură veninul şi durerea.
14. Ajută la desfundarea nasului. Se pune o linguriţă de bicarbonat de sodiu în picăturile de nas.

Bicarbonatul de sodiu în casă şi maşină

15. Florile din vază se păstrează proaspete mai mult timp dacă adaugi în apă o linguriţă de bicarbonat de sodiu.
16. Absoarbe mirosurile neplăcute din frigider.
17. Dacă este pus în scrumieră va reduce mirosul neplăcut de ţigară.
18. Presară bicarbonat de sodiu în încălţăminte şi şosete pentru a elimina eventualele mirosuri deranjante.
19. Pe un burete umed pune puţin bicarbonat de sodiu şi şterge parbrizul maşinii tale.
20. Hainele înmuiate în apă cu bicarbonat vor scăpa de mirosurile neplăcute.
21. Trage-l cu aspiratorul pentru a scoate mirosurile neplăcute din cameră.

aspirator

22. Poţi face săculeţi parfumaţi de cameră din bicarbonat de sodiu şi sare de baie parfumată.
23. Dă viaţă pensulelor întărite – amestecă o ceaşcă de bicarbonat cu 1/4 ceaşcă de oţet şi aproape 2 litri de apă. Pui amestecul pe foc şi fierbi pensulele.
24. Presară bicarbonat de sodiu pe la colţurile casei, pereţi, pentru a scăpa de furnici, gândaci şi alte insecte nedorite.
25. Presărat prin grădina de zarzavaturi, bicarbonatul va ţine la distanţă iepuraşii.
26. Presară bicarbonat de sodiu pe pământul unde cresc roşiile şi le vei da o dulceaţă nemaipomenită legumelor roşii.
27. Presară bicarbonat în litiera pisicii pentru a absorbi mirosurile neplăcute.

pisica

28. Presărat pe blana animalului tău de casă, îi fa conferi strălucire pielii şi blăniţei. Nu se pune mult bicarbonat şi se perie bine blăniţa pet-ului.

Bicarbonatul de sodiu în bucătărie

29. Este substituent al prafului de copt. Se amestecă cu oţet.
30. Spală fructele şi legumele cu bicarbonat de sodiu.
31. O linguriţă de bicarbonat adăugat în apa în care fierbe puiul sau găina va grăbi procesul de frăgezire al cărnii.
32. Pentru a fi mai digerabile, pune boabele de fasole în bicarbonat de sodiu.

omleta

33. Mirosul de peşte de pe mâinile tale va dispărea dacă te speli cu bicarbonat. La fel poţi presăra şi pe carnea de peşte pentru a mai scoate din mirosul specific.
34. Omleta va ieşi mai pufoasă dacă adaugi jumătate de linguriţă de bicarbonat de sodiu la fiecare trei ouă folosite.
35. Reduce aciditatea din preparatele culinare cu roşii. Presară puţin bicarbonat peste.

Bicarbonatul de sodiu, un agent de curăţare

36. Adaugă o ceaşcă de bicarbonat de sodiu în toaletă, lasă să acţioneze o oră, apoi clăteşte. Când va curăţa vasul de toaletă va elimina şi mirosurile neplăcute.
37. Foloseşte-l la curăţarea chiuvetei, dusşului, căzii, obiectelor plastice sau de porţelan.

baie

38. Amestecat cu apă îl poţi pulveriza pe geamuri şi oglinzi, pentru a le curăţa.
39. Bicarbonatul de sodiu înlătură grăsimile de pe farfurii, oale, etc.
40. Curăţă covoarele – presară bicarbonat, freacă uşor, apoi lasă să acţioneze ori o oră, ori peste noapte. La sfârşit foloseşte aspiratorul pentru a curăţa locul.
41. Pune puţin bicarbonat şi în maşina de spălat rufe. vei avea rufe mai curate.
42. Fă o pastă din apă şi bicarbonat apoi şterge obiectele din inox sau crom.
43. Înlătură zgârieturile sau urmele de creion de pe pereţi.
44. Bicarbonatul curăţă încălţămintea.
45. Curăţă bine şi frigiderul, cuptorul cu microunde, cutorul aragazului, etc.
46. Spală bine şi sticlele pe care le refoloseşti.
47. Pasta de bicarbonat curăţă bine suprafeţele de marmură.
48. Foloseşte-l şi atunci când vrei să scapi de anumite mirosuri neplăcute din cuptorul cu microunde, frigider, termos, etc.
49. Combină-l cu apă fierbinte şi spală cu acest amestec biberoanele bebeluşului.
50. Curăţă bine canalizarea. Pune bicarbonat, lasă-l să acţioneze, apoi clăteşte bine cu apă.

frigider

51. Curăţă protezele dentare.
52. Pasta de bicarbonat curăţă suprafeţele care au corodat (de la baterie, etc).
53. Curăţă bine bijuteriile.

https://www.facebook.com/groups/diasporarounita/

Cum sa ma iert pentru o greseala din trecut

cum să mă iert

Probabil ca pana cum ai observant deja ca iti este mult mai usor sa accepti scuzele cuiva, sa ii intelegi motivele pentru care poate totusi a gresit fata de tine, sa simti chiar compasiune fata de persoana respectiva si in acelasi timp sa iti fie aproape imposibil sa te ierti pe tine insati pentru o greseala de-a ta. Ti s-a intamplat asta?
Daca da, atunci sa stii ca fiecare om de pe aceasta planeta are la un moment dat in viata sa asemenea sentimente. Faptul ca nu te poti ierta pentru o greseala, o decizie sau o actiune din trecut, creeaza in prezent sentimente de confuzie, vina, regret, durere, tristete si neacceptare de sine care in final conduc la o autosabotare continua in orice faci. Si ce este si mai trist, acestea se perpetueaza si in viitorul tau si asa apar fricile pentru orice schimbare din viata ta.
Implicatiile faptului ca nu te ierti pentru o greseala din trecutul tau sunt foarte mari si pe termen foarte lung, ceea ce isi pune o amprenta puternica de tristete asupra ta atat in prezent cat si in viitor!
Cum? Foarte simplu: iti afecteaza in sens negativ stima de sine, increderea in tine, te blocheaza in a actiona, esti coplesita de frici, spaime si fobii si, poate cel mai grav, incepi sa crezi ca nu meriti sa fii fericita, iubita si ca meriti sa fii pedepsita pentru ceea ce ai facut. Si cel mai adesea acestea sunt dialoguri ascunse in interiorul tau, in subconstient iar tu nici macar nu esti constienta de ele.
Dar daca ti se intampla adesea sa fii trista fara vreun motiv anume, sa ai ganduri negre, sa ai o dependenta fata de alcool, tutun, droguri, cumparaturi, oameni… sa ajungi in situatii in care esti ranita fizic sau emotional, sa critici si sa te critici foarte mult sau sa suferi de o boala, este posibil ca in spatele acestora sa se afle de fapt resentimentul tau fata de tine insati, fata de o greseala de-a ta din trecut.
Da, sa te ierti pe tine este un factor important in dezvoltarea ta personala si prefesionala. Te elibereaza de orice frica si ganduri negative, si te motiveaza sa iti doresti sa iti fie bine, iti seteaza subconstientul sa identifice oportunitatile din viata ta si sa fii fericita cu alegerile pe care le faci.
Te face omul bun care iti doresti sa fii, te apropie de potentialul tau imens, de unicitatea si genialitatea care exista in interiorul tau. Si te ajuta sa iti rezolvi problemele si sa iti transformi visele in realitate.
Si poate cel mai important, atunci cand te ierti pe tine, iti dai voie sa fii fericita, sa simti pace interioara, sa te iubesti pe tine insati, sa fii autentica si sa te bucuri de fiecare clipa. Si sa fii o inspiratie pentru cei din jurul tau!
Asadar, iertarea este fundamentul pe care iti poti cladi prezentul si poti construi cu incredere viitorul tau! Dar cum sa faci asta? Cum sa te ierti pe tine insati pentru o greseala din trecut? Iata mai jos cateva sugestii…

Identifica si accepta-ti emotiile

Este primul pas pe care il poti face foarte usor. Petrece timp cu tine si sesizeaza ce emotii ai, pot fi emotii de genul: furie, suparare, tristete, resentimente, invidie, ura… si accepta-le ca sunt in interiorul tau si ca sunt doar o parte din tine. In loc sa te lupti cu ele, sa le negi si sa te prefaci ca nu exista, poti alege sa le accepti. Prin simplul fapt ca le-ai acceptat, 90% problema este rezolvata. Mai raman 10% pe care ii poti finaliza prin actiunile diferite pe care ti le sugerez mai jos.

Accepta idea ca ai facut ceea ce ai putut mai bine la acel moment

Da, este eliberator sa realizezi ca la acel moment din viata ta erai la un anume nivel de dezvoltare, aveai o anumita stare, era un context specific si unic si tu ai facut ceea ce ai putut mai bine atunci.
Chiar daca acum ti se pare ca ai facut o mare greseala, aminteste-ti totusi ca situatia si tu erati diferite. Ia o coala de hartie si noteaza ceea ce s-a intamplat atunci, cu cat mai multe amanunte iti aduci aminte. Chiar daca te simti trista sau suparata pe tine, pune totul pe hartie, ca pe o poveste din viata ta.

Reediteaza ceea ce ai facut atunci prin ceea ce esti tu acum

Pentru ca nu poti schimba faptele din trecut dar poti schimba perceptia ta asupra acestor fapte, da-ti sansa de a te repozitiona fata de acest trecut. Ia o coala de hartie si scrie cum ai proceda acum daca ai trece prin situatia de atunci, ce ai face diferit, ce lectie ai invatat si cum te-a ajutat aceasta experienta, ce ai invatat din ea.

Cere-i iertare persoanei careia i-ai gresit. Implica-te in actiuni caritabile!

Este un proces simplu. Daca i-ai gresit cuiva, cere-i iertare. Cum? O poti contacta direct sau ii poti scrie o scrisoare in care iti asumi si iti ceri iertare pentru ceea ce s-a intamplat. Daca persoana respcetiva a decedat, scrie-i o scrisoare de iertare si apoi pune-o la posta fara destinatar, sau fa un ritual prin care iti imaginezi ca i-o citesti si apoi arde-o, stiind ca ai fost iertata.
Daca ai gresit fata de tine insati, procedeaza la fel, scrie-ti o scrisoare si apoi trimiteti-o prin posta. Si cand o primesti, primeste si scuzele ca si cum le-ai primi de la prietena ta cea mai buna.
Si implica-te in actiuni caritabile, devino voluntar sau fa donatii. Cumva sa iti rascumperi greseala printr-o forma materiala te ajuta foarte mult… sa daruiesti acum fara sa astepti ceva in schimb, sa lucrezi la karma ta buna.

Inceteaza sa te mai pedepsesti! Accepta-te si iubeste-te!

Da, este esential! Petrece 30 minute cu tine in fiecare zi si devino constienta de obiceiurile daunatoare prin care te pedepsesti singura. Acestea pot fi: te critici foarte mult, incurajezi dependentele, faci lucruri care stii ca iti fac rau, te inconjori cu oameni care te ranesc, iti refuzi bucurii etc
Apoi, incepe antrenamentul iubirii si acceptarii de sine. Pentru ca indiferent ce crezi, esti o persoana minunata! Meriti sa fii fericita, iubita si sa traiesti viata frumos. Orice ai facut in trecut, acum, in prezent ai sansa de a fi asa cum iti doresti.
Fa ceea ce iti place, da atentie pasiunilor tale si antreneaza-ti gandurile pozitive si o stare de bine si optimism. Ai grija atat de exteriorul tau cat si de interiorul tau si rasfata-te!

Fa din iertare o calatorie, un nou mod de viata, nu o destinatie

Si foarte important, acum ca ai descoperit iertarea, antreneaza-te in fiecare zi sa te cureti de orice pata din trecut, si sa contribui in mod armonios la noua ta implinire sufleteasca.
Pentru ca Poti si Meriti! Si asa iti dai voie sa fii autentica, cu o pace interioara profunda si sa iti vina usor sa actionezi dupa cum simti si in concordanta cu gandurile tale. Zi dupa zi!

Autor: coach Loredana Latis
http://www.loredanalatis.ro

Simptome ale unui mariaj sortit divorțului

Simptome ale unui mariaj sortit divorțului

În spatele preludiului unui divorț se ascund patru mari comportamente distructive, care îi pot împiedica pe partenerii unui cuplu să își țină promisiunea rostită cu entuziasm, de a rămâne împreună „la bine și la greu până când moartea ne va despărți”, este de părere dr. John Gottman, de la Universitatea din Washington.
În lucrarea De ce căsătoriile reușesc sau eșuează, expertul denumește acești patru factori, în mod sugestiv, „cei patru cavaleri ai Apocalipsei”. Astfel, drumul către divorț este pavat cu atitudini defensive, critică, blocaj emoțional și dispreț, susține dr. Gottman, care și-a dedicat zeci de ani în scopul cercetării domeniului relațiilor, căsătoriei și divorțurilor. „Aceștia prezic divorțul prematur, în medie, la 5,6 ani după nuntă.”

Cei patru „cavaleri ai Apocalipsei” în relația de cuplu:

Critica. Discuțiile aprinse și sincere purtate pe marginea divergențelor și problemelor apărute în cuplu au rolul lor benefic în relație. Experții de a Universitatea de Stat Florida au observat că aceste dispute pot semnala partenerului comportamentele sale inacceptabile, lucru care poate conduce la o schimbare în bine. Însă atunci când aceste discuții sunt mai degrabă un atac la adresa celuilalt, nu o semnalare a comportamentului deranjant, atunci disputa se transformă dintr-o critică constructivă, într-una toxică. „Întotdeauna vorbești despre tine. Ești atât de egoist(ă)”, este un exemplu de critică nocivă care răcește relația, oferită de dr. Gottman.
Atitudinea defensivă. Sintagme precum: „Nu e vina mea, ci a ta” sunt extrem de periculoase pentru sănătatea relației armonioase de cuplu. Fabricarea de scuze sau pasarea responsabilității pentru un eveniment negativ ne împiedică să ascultăm doleanțele partenerului, sugerează Ordell Kemp, consilier pe dezvoltare personală. Drept urmare, atitudinea noastră de „autoapărare” îi conturează celuilalt senzația că numai el greșește și îi alimentează starea de furie, pentru că nu i se permite să enunțe lucrurile care îl deranjează în cuplu.
Blocajul emoțional. Acest comportament se traduce prin lipsa implicării emoționale în interacțiunile cu partenerul. „Când blocajele apar regulat, te retragi singur din căsătorie, în loc să te implici în rezolvarea problemelor. Blocajul este o trăsătură foarte periculoasă, deoarece te determină să îți abandonezi emoțional partenerul și să lași problemele nerezolvate”, scrie Kemp.
Disprețul. „Este cel mai important simptom al divorțului și trebuie eliminat”, subliniază dr. Gottman. Acest comportament, opus respectului față de partener, poate degenera adesea în violență verbală, jigniri și atitudini ostile. Există patru modalități prin care transmitem disprețul nostru partenerului, scrie prof. Preston Ni, într-un articol pentru Psychology Today. Una dintre acestea este exact critica în care dispare granița dintre un comportament negativ și caracterul general al celuilalt. De exemplu, în locul unei jigniri generale aduse partenerului în urma unei greșeli („Nu ai făcut ce te-am rugat, nu ești bun de nimic”), o reacție constructivă poate fi benefică („Am observat că nu ai făcut acel lucru pe care te-am rugat să îl rezolvi”).

O altă metodă este reprezentată de acele fraze încărcate de critici, care încep cu „TU” și care, de regulă, transmit acuze sau instrucțiuni ce pot da naștere conflictelor: „Tu trebuie să înțelegi”, „Tu nu ești suficient de bun”. La acestea se adaugă acele declarații care exprimă o generalizare: „Niciodată nu faci…”, „Tot timpul greșești…”, „Cu toții știm că ești…”. Nu în ultimul rând, disprețul reiese din ignorarea sau micșorarea dimeniunii sentimentelor celuilalt sau chiar prin inserarea unor comentarii negative la adresa lor, subliniază prof. Ni. Din această categorie fac parte cuvinte precum: „Cui îi pasă ce simți tu”, „Exagerezi”, „Grijile/sentimentele/vorbele tale nu valorează nimic pentru mine”.
Colac de salvare pentru căsnicie
Celor patru factori care anunță declinul și sfârșitul căsniciei li se pot alătura și alte elemente care distrug relațiile romantice. O parte infimă dintre acestea include sfârșitul colaborării în echipă, absența compromisurilor, conflictele nerezolvate, renunțarea, apariția minciunilor în cuplu sau a înșelatului.
Deși nu s-a inventat o rețetă universală care să îți garanteze că vei trăi „fericit până la adânci bătrâneți” alături de persoana cu care ți-ai unit destinul, există o serie de „ingrediente” care consolidează legătura dintre parteneri. Unul dintre acestea se referă la modul în care cei doi privesc relația și felul în care se iubesc. Dacă ambii parteneri aleg să ofere, fără să aștepte sau să ceară nimic în schimb, atunci șansele de succes ale relației se măresc considerabil, este de părere Adam Grant, autorul cărții Oferă și primește: O abordare revoluționară pentru succes.
Multiple studii efectuate în scopul de a descoperi cum se atinge armonia în cuplu au arătat importanța concentrării atenției partenerilor asupra evenimentelor pozitive trăite, păstrarea unor standarde înalte cu privire la așteptările de la relație sau conștientizarea faptului că partenerul este responsabil doar de o parte a fericirii tale, iar restul depinde doar de tine.
Nu în ultimul rând, pentru păstrarea sănătății relației, devine vital ca fiecare partener să cunoască acele lucruri pe care celălalt, el sau ea, și le dorește în cuplu.

Miza reală a prezidențialelor

Cu atâția corupți și condamnabili în partid, alianța PSD consideră desigur că Legea amnistiei trebuie obligatoriu trecută pentru ca baronii să aibă libertatea de mișcare care să le permita să contribuie din greu cu mopuri și găletușe, kilul de mălai și ulei, la prezidentiale.
Populația asta adormită a început să aprecieze DNA-ul și justiția. Faptul că aproape zilnic vezi unul chemat la DNA începe să fie liniștitor pentru cetățeni, există lege și se aplică. Pușcăriabiliii țipă după Legea amnistiei în timp ce populația vrea tot mai mult DNA. Politicienii ăștia de trei parale chioare ar avea o concurență serioasă la alegeri, dacă DNA ar candida la ceva, indiferent la ce! Pentru politicienii corupți este imperios necesar ca justiția și DNA să fie compromise în ochii populației pentru ca legea amnistiei, care să facă din condamnabili fete mari, să fie vazută ca justă. Trebuia demonstrat ca Băsescu e cel care bagă politic în pușcărie oamenii politici și în particular baronii PSD.
Prezidențialele sunt despre și pe justiție și despre orientarea strategică a țării.. Acestea sunt mizele reale ale prezidențialelor, nu momâia care va locui în cotroceaua aurită.
Trist este faptul că PSD, deși nu poate să demonstreze nimic poporului la aceste teme stă bine în sondaje.
Trist este faptul că avem media pe care o avem.
Trist este faptul că oameni care au discernământ și ar putea judeca faptele, nu o fac și se lasă hipnotizați de media.
Trist este faptul că avem politicienii pe care-i avem.
Trist este faptul că populația doarme…

Unul s-a trezit. Felicitări, Ayan!

Din Proiectul privind Legea amnistiei și a grațierii:
Ce prevedere proiectul privitor la gratieri:

Se gratiaza in intregime pedepsele cu inchisoare de pana la 6 ani inclusiv, pedepsele complementare ale acestora (n.r. exemplu de pedeapsa complementara este interzicerea dreptului de a fi ales sau a ocupa o functie in stat) , precum si pedepsele cu amenda, aplicate de instanta de judecata.

Gratierea are efecte si asupra pedepselor a caror executare este suspendata conditionat, in acest caz, partea din termenul de incercare care reprezinta durata pedepsei pronuntate de instanta se reduce in mod corespunzator. …………………………………………………………………………………………………….
Ca aă arate că atunci când nu dorm, fac numai prostii, senatoarea PC Cristiana Anghel mai depune și ea un proiect lege de amnistiere, depus pe 13 iunie la Senat, care prevede graţierea pedepselor cu închisoarea de până la doi ani inclusiv, excepţie făcând persoanele care au săvârşit infracţiuni precum omor, lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, act sexual cu minor. Nu poți să spui decât că ori e proastă, ori e foarte proastă: unde a văzut ea pedeapsă de doi ani pentru omor sau lovituri cauzatoare de moarte?!
Iată ținta reală a proiectului de lege:
Potrivit proiectului, se graţiază în întregime pedepsele cu închisoarea de până la doi ani inclusiv, pedepsele complementare ale acestora, precum şi pedepsele cu amenda, indiferent de modalitatea de executare a pedepsei închisorii dispusă de instanţă.

Miloasă, senatoarea se gândește la toți politicienii cu dosare penale, unii ar putea lua mai mult de doi ani pedeapsă:
De asemenea, iniţiativa prevede că se graţiază cu o treime pedepsele cu închisoarea între 2 şi 5 ani inclusiv, cu o pătrime pedepsele cu închisoarea între 5 şi 8 ani inclusiv, o jumătate pedepsele aplicate persoanelor care au împlinit 60 de ani, femeilor gravide, persoanelor cu copii în întreţinere cu vârsta de până la 5 ani inclusiv, cu jumătate pedepsele aplicate persoanelor care, conform certificatului medical, sunt diagnosticate cu boli incurabile în fază terminală.
Cum mai există un proiect de lege privind grațierea, te întrebi care este motivul pentru care senatoarea mai depune un proiect privint aceeași grațiere, o citez pe doamna:
graţierea, act de clemenţă, este una dintre cele mai complexe şi interesante instituţii de drept penal, iar graţierea colectivă este un atribut care revine Parlamentului. “Graţierea reflectă imperativele umanismului şi este determinată de politica penală sau de raţiuni sociale faţă de anumite categorii de condamnaţi care nu reprezintă un pericol social ridicat.
Stimată doamnă senatoare. Văd că nu puteți dormi de grija infractorilor și a condițiilor în care aceștia trăiesc. La acest lucru ar fi trebuit să mediteze ei, înainte de a încălca legea. Vreți să le dați o mână de ajutor? Încercați să faceți în așa fel încât acolo, în penitenciar, fiecare om care a încălcat legea să muncească și să învețe o meserie.
Chiar nu mai avem nevoie de încălcători de lege în libertate.

Cum scoți un inel înțepenit pe deget

Cel mai probabil incercai cu sapun, margarina, ulei sau orice aluneca si ajungeai sa iti tumefiezi degetul de-a dreptul.
Uite insa o metoda geniala prin care nu te ranesti si prin care bijuteria iese fara probleme de pe deget.
Tot ce ai nevoie este o simpla ata.

Cat de mult poti vorbi despre tine la birou

cât de mult

Femeile au adesea greutati in a stabili o distinctie intre ceea ce este privat si ceea ce nu, poate datorita naturii lor mai emotionale.
De fapt, comportamentele sunt opuse: ori confesiunile sunt prea transparente, ori viata personala este tratata ca un secret de stat.
Multe mame ezita sa vorbeasca despre copilul lor bolnav sau despre o problema cu bona, pentru ca ar trebui sa ceara o zi sau cateva ore libere, ca si cand viata lor personala ar fi de neglijat, ori le este teama sa nu aiba probleme la serviciu.
Pe langa asta, cei care astazi isi revendica dreptul de a nu isi sacrifica viata de familie se gasesc in postura de a fi decredibilizati.
Un loc pentru emotie
Totusi, intr-o companie, locul informatiilor personale este pe punctul de a se schimba. Poate ca dificultatea sta in a evalua unde se afla pericolul?
In a aduce in discutie o nemultumire, cu riscul de a-ti pierde locul de munca? Faptul ca nu poti sa ii spui sefului „in sedinta m-ai discreditat, ma simt jignit si furios“ este o situatie extrem de toxica.
Din pacate jignirile, deceptiile, neintelegerile sunt totusi monede curente in relatiile de munca. Dincolo de sarcina pe care o avem de indeplinit, emotiile reprezinta materialul cu care lucram si pot fi punctul de plecare al multor suferinte.
Asadar, trebuie sa reusim sa vorbim despre ele pentru a castiga in respect si eficacitate.

Prinsi ca intr-o menghina intre echipe, care le reproseaza lipsa de disponibilitate si graba, si ierarhia care ii preseaza, adesea, managerii nu au constiinta efectelor create de propriul lor stres subalternilor.
Oamenii nu se mai deschid, sefii sunt transformati in dusmani, comunicarea nu va mai exista, iar randamentul muncii, desigur, va scadea.
Cu siguranta, teambuilding-urile detensionau situatia, seminariile de dezvoltare personala oferite de marile companii alungau norii negri ai neintelegerii.
Azi, pe timp de criza, cand s-au taiat fondurile pentru astfel de activitati, nu mai ramane decat bunavointa.
Si ma duc cu gandul la Ziua Bunavointei, celebrata de Psychologies in fiecare an pe 13 noiembrie, si la cele doua dosare speciale din editiile de noiembrie 2010 si 2011. Cum articolele noastre nu se demodeaza niciodata, merita recitite.

Din partea sefilor…?

Managerii de moda veche considera ca problema comunicarii se rezuma strict la permisivitate prin vorbitul la per tu, devenit regula in unele companii. Ei cred ca se aluneca foarte usor catre o forma de familiaritate ce conduce la situatia de a nu mai sti diferentierea intre regulile prieteniei si cele ale muncii.
Vinovata ar fi mai ales generatia intre 25 si 30 de ani, din categoriile IT, publicitate, presa, care tinde sa inlocuiasca relatiile de autoritate cu cele de amicitie. Iar daca apar situatii unde intelegerea intra in conflict cu exigentele muncii, iar scopurile firmei primeaza, apare sentimentul tradarii de catre cei considerati colegi buni.
Pe de alta parte, respectul se castiga, iar limitele se pot impune prin atitudine sau se autoimpun prin bun simt si educatie. Dar politetea sau „dumneavoastra“ nu castreaza confidentele ori buna relationare, la granita prieteniei.
Florina, 44 de ani, director de comunicare, este in fruntea unei echipe de 20 de persoane. Atunci cand asculta confidentele unui subaltern, se simte mereu panicata.
„Imi place sa fiu alaturi de oameni si sa ajut“, explica ea. „Insa ma inspaimanta teribil o idee: in ce moment, faptul ca te arati intelegator sfarseste prin a crea probleme de organizare?
Atentia pe care o acord unei anumite persoane va fi oare perceputa de catre ceilalti ca fiind favoritism? In ce punct empatia mea risca sa fie perceputa ca indiscreta sau deplasata? Persoana care tocmai mi s-a confesat se va feri apoi de mine?“
Multi isi pun problema reciprocitatii si nu doresc sa se simta obligati sa vorbeasca despre ei. Poate pentru ca nu simt asta, sunt mai discreti ori au un target al carierei bine stabilit, in care confesiunile nu sunt incluse.

Sorinei, 40 de ani, editor, nu ii place ca un sef sa se apropie prea mult. „Pentru ca nu ii pot raspunde ca unui prieten, sa ii impun anumite limite acolo unde eu consider ca ar trebui sa existe. Este deja destul de dificil sa stabilesti relatii bune de munca. Si daca ele se complica cu o pseudoprietenie, pe care nu te poti baza foarte mult…“

Ana, 29 de ani, educatoare, dimpotriva, apreciaza faptul ca directoarea gradinitei ii face confidente legate de viata sa profesionala: ezitarile pe care le are vizavi de un furnizor, deciziile asupra carora crede ca s-a inselat, teama de a comite greseli de management. „Pe mine ma ajuta foarte mult sa vad o sefa care nu pretinde ca se descurca tot timpul singura. O face mai umana, relationam mai bine, iar profesional ma simt mai confortabil“, spune Ana.

Posibile pericole

Dar de ce ne-am putea lovi prin aceasta transparenta? In primul rand, de manager, care, de multe ori, nu este pregatit pentru un asemenea tip de comunicare.
Foarte putini sunt formati in ceea ce priveste relatiile umane si, in principal, in gestionarea conflictelor. Din pacate, tendinta este de a impaca si capra si varza sau de a se da dupa cum bate vantul.
Apoi, ceea ce este cules intr-o zi sub pecetea confidentialitatii, poate fi divulgat a doua zi cuiva care nu trebuie sa aiba acces la acele informatii.
Si sa nu uitam de micile clanuri sau bisericute, care nu se supun regulii comune.
Poate exista atat din partea sefului, cat si din partea salariatilor, tentatia de a se face placut pentru a se pazi de eventuale reprosuri de incompetenta.
De unde si interesul de a se confesa unei persoane care va plasa confidenta intr-o perspectiva profesionala. Dar mult mai simplu si mai sanatos este sa cerem o intalnire decat sa ne confesam intre doua usi de birou.
Daca dificultatile familiale sau starile sufletesti sunt puse pe tapet, aceasta este o ocazie buna pentru reorganizarea muncii si gasirea unei metode de a lucra mai bine impreuna.
Discutia va avea cu atat mai multe sanse sa fie productiva, cu cat superiorul ierarhic va fi asigurat ca salariatul aspira, pe termen lung, sa isi regaseasca implicarea, in cazul in care anumite probleme personale ii afecteaza capacitatea si implicarea in munca.
Discutia anuala de evaluare este un moment in care aspectele personale pot intra in scena. Dar salariatilor le este frica, inclusiv de intalnirea cu Medicina Muncii, intrucat se tem ca, de exemplu, o anumita afectiune, ce tine de sanatate, i-ar face inapti pentru munca si ar fi concediati. Asa ca o ascund.
Extrem de periculos pentru viata lor, dar si pentru angajator sau personalul de la Medicina Muncii, care ar putea raspunde in fata legii in cazul unei nenorociri.
Schimbul informational trebuie facut in liniste, evaluand putin situatia: este persoana aceasta potrivita sa ma deschid? Momentul este prielnic? Interlocutorul este dispus sa asculte acum?
Se simte incomodat sau nu? Oricum, o conversatie initiata fara a sta pe ganduri este intotdeauna de preferat situatiei care se invenineaza si, in final, va fi descurcata tot prin dialog.

Editare de Catalina Cristescu, http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/job/cat-de-mult-poti-vorbi-despre-tine-la-birou-2074027/2

Maica Tereza

Maica TEreza

Viaţa este oportunitate, foloseşte-o. Viaţa este frumuseţe, admir-o. Viaţa este un vis, realizează-l. Viaţa este o provocare, înfrunt-o. Viaţa este un joc, joacă-l. Viaţa este o promisiune, realizeaz-o. Viaţa este tristeţe, depăşeşte-o. Viaţa este un cântec, cântă-l. Viaţa este o luptă, accept-o. Viaţa este o tragedie, înfrunt-o. Viaţa este o aventură, îndrăzneşte. Viaţa este noroc, fă-ţi-l. Viaţa este viaţă, luptă-te pentru ea.

Altă dată, am ajutat un bătrân sărac, cu corpul plin de răni, pe care l-am luat dintr-un şanţ. După ce l-am dus în casă, el ne-a spus doar atât înainte de a muri: “Am trăit ca un animal pe stradă, dar voi muri ca un înger, îngrijit şi iubit. Soră, mă duc acasă la Dumnezeu!” A fost copleşitor să văd măreţia acestui bătrân care putea vorbi astfel în starea în care era, fără a învinovăţi pe nimeni, fără a compara viaţa lui cu a altcuiva.
Altă dată, am ajutat un bătrân sărac, cu corpul plin de răni, pe care l-am luat dintr-un şanţ. După ce l-am dus în casă, el ne-a spus doar atât înainte de a muri: “Am trăit ca un animal pe stradă, dar voi muri ca un înger, îngrijit şi iubit. Soră, mă duc acasă la Dumnezeu!” A fost copleşitor să văd măreţia acestui bătrân care putea vorbi astfel în starea în care era, fără a învinovăţi pe nimeni, fără a compara viaţa lui cu a altcuiva.

Ziua cea mai frumoasă? Astăzi.
Obstacolul cel mai mare? Frica.
Lucrul cel mai uşor? Greşala.
Greşala cea mai mare? Renunţarea.
Rădăcina cea mai rea? Egoismul.
Distracţia cea mai bună? Munca.
Înfrângerea cea mai urâtă? Descurajarea.
Profesioniştii cei mai buni? Copiii.
Nevoia dintâi? Comunicarea.
Fericirea cea mai mare? Să fii util.
Misterul cel mai profund? Moartea.
Defectul cel mai mare? Întristarea.
Sentimentul cel mai urât? Ura.
Cadoul cel mai frumos? Iertarea.
Traseul cel mai bun? Calea dreaptă.
Senzaţia cea mai plăcută? Pacea interioară.
Gestul cel mai frumos? Zâmbetul.
Medicamentul cel mai bun? Optimismul.
Satisfacţia cea mai mare? Datoria împlinită.
Puterea cea mai mare? Credinţa.

Oamenii care se iubesc unii pe alţii profund şi adevărat sunt cei mai fericiţi oameni din lume. Ei pot avea foarte puţine lucruri, pot să nu aibă nimic, dar sunt oameni fericiţi.

Bucuria este rugăciune. Bucuria este tărie. Bucuria este o plasă a dragostei cu care prinzi suflete.
Nu contează ceea ce faci, ci câtă dragoste pui în ceea ce faci.
Nu contează să faci multe lucruri, important este să le faci cu multă dragoste.
Dacă nu poţi să hrăneşti o sută de oameni, atunci hrăneşte unul singur.
Nu putem face lucruri mari, doar lucruri mici cu iubire mare.

Viata este un prilej- incerca-l
Viata este o frumusete- admir-o
Viata este un vis- fa-l realitate
Viata este o provocare- da piept cu ea
Viata este o datorie- indeplineste-o
Viata este un joc- joaca-te
Viata este pretioasa- ingrijeste-te de ea
Viata este o bogatie- pastreaz-o
Viata este iubire- bucura-te de ea
Viata este o taina- desluseste-o
Viata este o promisiune- tine te de ea
Viata este tristete- depaseste-o
Viata este un imn- canta-l
Viata este o lupta- accept-o
Viata este o tragedie-infrunt-o
Viata este o aventura- risc-o
Viata este fericire- merit-o
Viata este viata- apar-o

Dacă eşti bun cu oamenii, te pot acuza de interese şi intenţii ascunse.Fii bun oricum.
Dacă eşti cinstit si sincer, oamenii te pot inşela. Fii cinstit oricum.
Dacă gaseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi. Fii fericit mereu.
Binele pe care-l faci azi, oamenii il vor uita oricum. Fă bine mereu.
La urma urmei nu e între tine si ei, e între tine si Dumnezeu. Binele pe care-l faci,oamenii îl vor uita oricum.Fă bine mereu.

maica_tereza3

Gabriel García Márquez

Marquez

Poemul “Păpuşa” a fost compus de Márquez atunci când a fost diagnosticat cu cancer. El a trimis aceste cuvinte celor mai apropiaţi prieteni ai săi, ca un semn de rămas-bun, ca o radiografie a unei vieţi frumos trăite.
Márquez:
“Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa
ca sunt o papusa de carpa,
si mi-ar darui o farama de viata,
probabil nu as spune tot ce gandesc,
dar cu siguranta as gandi tot ce spun.
As aprecia lucrurile nu prin ceea ce valoreaza,
ci prin ceea ce semnifica.
As dormi putin si as visa mult,
deoarece cu fiecare minut in care inchidem ochii
pierdem 60 de secunde de lumina.
As merge cand altii se opresc,
m-as trezi cand altii dorm.
As asculta cand ceilalti vorbesc,
si cum as mai savura o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar darui putina viata,
mi-as pune haine simple,
m-as intinde la soare pe burta,
dezvelindu-mi nu numai corpul, ci si sufletul.
Doamne, daca as avea o inima,
Ti-as scrie toata ura pe o bucata de gheata
si as astepta sa iasa soarele.
As picta pe stele un poem de-al lui Benedetti,
cu un vis al lui Van Gogh;
si un cantec al lui Serrat ar fi serenada
pe care as oferi-o lunii.
As uda trandafirii cu lacrimile mele
ca sa simt intepatura dureroasa a spinilor
si sarutul vindecator al petalelor.
Doamne, daca as avea un crampei de viata
nu as lasa sa treaca o zi
fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc.
As convinge fiecare femeie si fiecare barbat
ca el imi este cel mai drag
si as trai indragostita de iubire.
Le-as arata oamenilor cat de mult gresesc
daca cred ca nu se mai indragostesc cand incep sa imbatraneasca,
nestiind ca, de fapt, imbatranesc atunci cand nu se mai indragostesc.
Unui copil i-as da aripi,
dar l-as lasa sa invete singur sa zboare.
Pe cei in varsta i-as invata ca moartea nu vine o data cu batranetea,
ci o data cu uitarea.
Am invatat atatea lucruri de la voi, oamenii.
Am invatat ca toata lumea
vrea sa traiasca pe culmea muntelui
nestiind ca adevarata fericire este sa urci panta.
Am invatat ca, atunci cand un nou-nascut
strange in pumn pentru prima data
degetul tatalui sau, il va tine strans pentru totdeauna.
Am invatat ca un om are dreptul sa-l priveasca pe altul de sus
numai atunci cand il ajuta sa se ridice.
Am invata atatea lucruri de la voi,
dar de fapt nu-mi vor folosi mai deloc,
caci din nefericire, cand ma vor pune in cutia aceea, o sa mor.”

mARQUEZ

… şi aşa a început cearta !

Nevastă-mea stătea lânga mine pe canapea, în timp ce eu schimbam canalele.
M-a întrebat: “Ce mai e pe televizor?”
I-am răspuns: “Praf”…
…şi aşa a-nceput cearta!
—————————————–
Nevastă-mea tot încerca să-mi sugereze ce-şi doreşte pentru urmatoarea aniversare.
Mi-a spus: “vreau ceva strălucitor, ce ajunge de la 0 la 100 în trei secunde.”
I-am dăruit un cântar…
…şi aşa a-nceput cearta!
—————————————–
Când am ajuns aseară acasă, nevastă-mea mi-a cerut să o duc într-un loc scump.
Am dus-o la o benzinărie…
…şi aşa a-nceput cearta!
—————————————–
Când m-am pensionat, m-am dus la Oficiul de Asistenţă Socială să mă înregistrez.
Tipa din spatele biroului mi-a cerut buletinul, să-mi verifice vârsta. Îl uitasem acasă.
I-am cerut scuze, i-am spus că mă duc acasă să-l iau şi mă întorc.
A fost foarte drăguţă: “Nu vă mai deranjaţi, descheiaţi-vă la cămaşă.”
Părul cărunt de pe pieptul meu a convins-o şi mi-a înregistrat solicitarea.
Încântat de solicitudinea ei, când am ajuns acasă i-am povestit nevesti-mii.
Ea a spus: “Trebuia să-ţi scoţi şi pantalonii, poate primeai şi ajutor pentru dizabilităţi”…
…şi aşa a-nceput cearta!
—————————————–
Stăteam alături de nevastă-mea la întâlnirea de 30 de ani de la terminarea liceului şi mă tot uitam la o tipă bine, dar complet turtă, ce-şi legăna nostalgic între două degete paharul, singură la o masă de alaturi.
Nevastă-mea m-a întrebat: “O cunoşti?”
“Sigur”, am oftat, “e prima mea prietenă din liceu. Am înţeles că s-a apucat de băut imediat după ce ne-am despărţit şi de-atunci n-a mai fost trează.”
“Dumnezeule!” a spus nevastă-mea. “Cine s-ar fi gândit că o persoană poate sărbători atâta timp?”…
…şi aşa a-nceput cearta!
—————————————–
Am scos-o pe nevastă-mea la un restaurant.
S-a întâmplat ca ospătarul să ia mai întâi comanda mea.
“Un cotlet mare de vită, în sânge, pe grătar.”
M-a întrebat: “Nu vă pasă de vaca nebună?”
“Nu.”, am răspuns. “Poate comanda şi singură”…
…şi aşa a-nceput cearta!
—————————————–
Nevastă-mea stătea goală şi se privea în oglinda din dormitor.
Nu se prea bucura de ce vedea şi mi-a spus:
“Mă simt oribil! Atât de grasă şi de bătrână! Am nevoie de un compliment!”
I-am răspuns: “Vederea ţi-a rămas perfectă”…
…şi atunci a început cearta!
—————————————–
Nevastă-mea s-a dus la supermarket.
Am rugat-o să ia şi-un bax de Tuborg, de 18 lei.
A cumpărat în schimb o cutie de L’Oreal Derma Genese de 24 de lei.
I-am spus că berea ar fi ajutat să arate mai bine în noaptea aia decât crema…
…şi aşa a-nceput cearta!
—————————————–
Nevastă-mea m-a întrebat dacă rochia îi face fundul mare.
I-am spus că nu aşa de mare ca rochia de ieri…
…şi aşa a-nceput cearta!
—————————————–
Sâmbăta dimineaţa m-am strecurat uşor din aşternut, mi-am făcut pachetul şi am coborât pe tăcute în garaj.
Am legat barca la cârlig şi am început să dau cu spatele.
Abia când am ieşit cu totul din garaj am realizat ca ploua cu galeata şi vântul bătea cu 100 km/h.
Am deschis radioul şi am aflat că vremea avea să fie la fel toata ziua.
Am tras înapoi în garaj şi, tiptil, m-am dus înapoi în dormitor.
M-am strecurat la loc lângă nevastăa-mea şi i-am şoptit: “E o vreme groaznică afară.”
Pe jumatate înca adormită, ea a răspuns:
“Îţi poţi imagina că prostul de bărbatu-meu s-a dus la pescuit pe aşa o vreme?”…
…şi atunci a început cearta!
—————————————–
Am întrebat-o pe nevastă-mea unde ar vrea să mergem pentru aniversarea căsătoriei noastre.
Mi s-a încălzit inima când am văzut-o topindu-se de bucurie.
“Undeva unde n-am mai fost de mult timp…” a spus ea, nehotărâtă.
Aşa că i-am sugerat: “Ce părere ai de bucătărie?”…
…şi aşa a-nceput cearta!
—————————————–
Urmăream în pat, lângă nevastă-mea, “Vrei să fii miliardar?”
M-am întors către ea şi am întrebat-o tandru: “Vrei să facem dragoste?”
“Nu”, mi-a răspuns ea.
“Ăsta e răspunsul tău final?”, am întrebat-o.
De data asta nici nu m-a privit când mi-a răspuns că da.
Aşa că am spus: “Atunci aş vrea să sun o prietenă”…
…şi aşa a-nceput cearta!
—————————————–

SRL Tăriceanu, rușine!

Călin Popescu Tăriceanu, a declarat că nu l-a invitat pe președintele Traian Băsescu la aniversarea a 150 de ani de activitate a Senatului pentru a nu crea un moment penibil, ţinând cont că şeful statului a militat constant pentru Parlament unicameral.
Adică, dragă Trotinel, voia Base desființarea actualului parlament și înființarea unuia unicameral și cu 300 parlamentari.

Trotinel-la-minte-cam-puținel, datele sunt astea:

17.06.1877 – se înființează Senatul României

17.06.1946 – se desființează Senatul României

primavara lui 1990 – se reînființează Senatul României

Deci, fără nici o supărare, așa cum voi sărbătoriți înființarea Senatului, Base era și el la locul lui sărbătorind desființarea Senatului!
Trotinel, te anunț pe tine și pe ceilalți 579 de parlamentari că vă faceți încă o dată, – deși nu mai era nevoie!, – de cacao. Președintele țării, ales prin vot direct și reprezentant direct al românilor nu este invitat la această aniversare, în schimb este invitat Expertul-în-ape-și-mineriade, criminalul Iliescu! De la primul la ultimul parlamentar care ați acceptat această tâmpenie sunteți vinovați de sfidare față de voința alegătorilor, care au cerut unicameral cu 300 de parlamentari!
RUȘINEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE!

Cum sa gestionam divortul cand avem copii

divorțul

Desi atat de stigmatizante pentru unii, divortul sau separarea capata o pondere din ce in ce mai ridicata in vremurile noastre in comparatie cu perioadele trecute. Iar lucrurile nu mai sunt chiar asa de simple daca exista si un copil…
Daca decizia de separare/divort a fost luata atunci este momentul ca aceasta sa fie comunicata si copilului pentru a-i facilita asimilarea.
Francoise Dolto era de parere ca “divortul legalizeaza starea de neintelegere, conduce spre o eliberare din atmosfera de disputa, precum si spre un alt statut pentru copii”.
Copilului trebuie sa i se explice ca exista o diferenta intre angajamentele reciproce ale parintilor unul fata de celalalt, si angajamentele lor fata de el.
Divortul, chiar daca inseamna o anulare a angajamentelor din cuplu, nu presupune in niciun caz o anulare a responsabilitatii asumate fata de copil.

Divortul nu trebuie sa fie misterios sau sa se desfasoare pe ascuns de copil, nici sa para o “rusine”. Aceasta decizie de separare este bine sa fie verbalizata de catre parinti, sa fie tradusa in cuvinte, nu pusa la pastrare insidios, sub forma unor stari negative inexprimabile intre cei doi.
Orice aspect nespus creaza angoase inutile copilului, el ajungand sa creada in propria vinovatie si contributie la separarea parintilor.
Copilul trebuie sa inteleaga ca daca parintii nu se mai iubesc, asta nu inseamna ca iubirea lor pentru el a luat sfarsit. Este de dorit ca parintii sa ii explice, fiecare in parte, ca nu regreta casnicia sau aparitia copilului si daca lucrurile nu mai functioneaza la fel de bine cu siguranta nu este din cauza lui.

In “Tratatul de psihiatrie psihodinamica”, Gabbard aprecia ca pierderea unui parinte in timpul copilariei creste semnificativ probabilitatea dezvoltarii depresiei majore in viata de adult.
Efectul pierderii, datorate separarii permanente, a fost mai izbitor decat efectul pierderii cauzate de moarte, la fel ca si pierderea inainte de varsta de 9 ani comparativ cu pierderea in copilaria mare sau adolescenta.
Remediul ar fi ca aceasta separare sa nu imparta transant si dramatic in ochii copilului “parintele continuu” (cel la care copilul va ramane in grija, de obicei mama) de “parintele discontinuu” (cel care va avea drept de vizita, de obicei tata).
Pe cat posibil parintele discontinuu e bine sa ramana o prezenta constanta in viata copilului, iar parintele continuu sa ii inlesneasca accesul acestuia ori de cate ori copilul isi doreste.

Sugestii utile

- Copilul sa ramana in spatiul unde parintii au fost impreuna, sa isi pastreze casa in care a crescut si scoala unde a invatat
– Copilul sa stie ca parintii sai, desi separati, nu sunt niste persoane singure sub aspect social si sexual, ca sunt inconjurati de rude si prieteni, ca el insusi apartine familiilor pe cele doua linii de descendenta.
– “Nimic nu este mai teribil pentru copii decat o mama care le-ar spune: am sacrificat totul pentru voi”, afirma Francoise Dolto. Iar un nou partener al mamei va permite traversarea sanatoasa a complexului lui Oedip.
– Copilul sa aiba contact permanent cu parintele de sex opus: vizite, telefoane, dincolo de programul artificial impus de hotararea judecatoreasca.
– Plata pensiei alimentare ramane un subiect sensibil. Cand copilul va fi suficient de mare sa inteleaga, el isi va putea judeca parintele care ofera lunar o suma derizorie sau, mai rau, nu ofera nimic. Dincolo de aspectul lipsurilor financiare reale, a nu-ti asuma material cresterea propriului copil, indiferent ca traiesti sau nu cu el, este destructurant pentru cel mic, alaturi de absenta efectiva a figurii parentale.
– A-i spune copilului adevarul despre separare, evident intr-o forma usor digerabila, inseamna ca il respecti si il valorizezi. A nu-i spune nimic este mult mai dureros pentru el, intrucat nu va putea integra si elabora semnificatiile divortului.

Autor: Psiholog Andreea Popescu
http://www.psidia.ro
andreea.popescu@psidia.ro
andreeapopesc@gmail.com

Cum să lupți cu un manipulator

cum să lupți cu un manipulator

Manipularea este controlul asupra mintii si vointei altcuiva. Exploatarea emotionala si intentia de a obtine puterea in dauna victimei manipulatorului. Manipularea are, de obicei, scopuri negative.

Care sunt caracteristicile unui manipulator

– Stie sa gaseasca slabiciunile victimei.
– Va folosi slabiciunile sale in dauna victimei.
– Te convinge sa renunti la ceva important pentru tine pentru a le face lor jocul.
– Dacă un manipulator reuseste sa aiba avantaje asupra ta, va continua sa te exploateze.

Cum sa combati aceasta agresiune si sa nu mai fii victima a manipularii

Trebuie sa iti stii pozitia in relatie si drepturile tale in ea. Cata vreme nu faci rau altcuiva, poti refuza sa te supui.
– Ai dreptul la respect
– Ai dreptul sa exprimi sentimentele, opiniile.
– Ai dreptul sa iti stabilesti prioritatile singur/singura.
– Ai dreptul sa spui NU. Fara sa te simti vinovat/a.
– Ai dreptul sa fii platit pentru munca ta.
– Ai dreptul sa te te protejezi de agresiune fizica si emotionala.
– Ai dreptul sa iti fauresti o viata buna si sanatoasa.

Aceste drepturi sunt in acelasi timp limitele pe care le poti impune celorlalti. Sigur, lumea in care traim este plina de oameni care nu respecta limitele impuse de noi. Manipulatorii in special stiu sa le incalce. Dar anumite strategii de comunicare te vor ajuta sa faci fata. Iata-le mai jos.

Pastreaza distanta

Unul din modurile prin care poti detecta un manipulator este sa vezi cum se comporta cu alti oameni. Anumiti manipulatori par sa aiba un comportament extrem, in unele situatii sunt lipsiti de aparare si in altele sunt foarte agresivi.
Este bine sa te tii la distanta si sa nu ai de-a face cu ei decat daca imprejurarile chiar te forteaza. Motivele pentru care ei recurg la manipulare sunt complicate. Nu este datoria ta sa ii salvezi.

Evita sa o iei personal. Si auto-invinuirea…

Se poate sa te faca sa te simti inadecvat, sa iti exploateze slabiciunile sau sa te faca sa te auto-culpabilizezi pentru ca nu ii satisfaci cererile. Dar problema nu este la tine. Esti manipulat ca sa te simti prost. In aceste situatii aminteste-ti de drepturile tale.

Pune-ti urmatoarele intrebari:

– Sunt oare tratat/a cu respect autentic?
– Asteptarile si cererile sale sunt justificate?
– Oare eu dau mai mult in aceasta relatie?
– In final, ma simt bine sau nu in aceasta relatie?

Raspunsul la aceste intrebari trebuie sa iti dea o idee despre problema.

Pune intrebarile care trebuie

Inevitabil, un manipulator va avea cereri adresate tie. Adeseori, vei fi tentat/a sa renunti la nevoile tale pentur a le indeplini pe ale sale. Atunci cand auzi o solicitare nerezonabila, este bine sa pui lumina pe cel care cere acele lucruri, intreband cateva lucruri importante. Sa vezi daca el sau ea are destula constiinta sa recunoasta inegalitatea din relatia voastra.

De pilda:
– Ti se pare rezonabil?
– Ceea ce imi ceri ti se pare drept?
– Dar eu? Nu am nimic de spus in aceasta problema?
– Imi comanzi sau ma intrebi?
– Eu ce obtin din asta?
– Te astepti ca eu sa … (cererea nerezonabila)

In acest fel ii pui in fata o oglinda. Manipulatorul vede in acest fel natura cererilor sale. Daca are un anumit grad de constiinta, va retrage cererea. Pe de alta parte, manipulatorii patologici nu vor asculta si vor insista pe calea lor. In acest caz:

Foloseste timpul in avantajul tau

Manipulatorul va astepta de la tine un raspuns imediat pentru a maximiza presiunea asupra ta si a avea control asupra situatiei. In aceste momente, in loc sa ii raspunzi imediat foloseste timpul in avantajul tau. Distanteaza-te de manipulator si spune: „Ma voi gandi la asta.“
Da-ti timp sa vezi argumentele pentru si contra acelei situatii, gandeste-te la ceea ce vrei tu si negociaza un aranjament mai echitabil. Poate ca simti nevoia sa spui NU, ceea ce duce aici:

Invata sa spui NU cu diplomatie dar ferm

Sa spui NU cu fermitate si diplomatie este o arta a comunicarii. Articulata eficient, negatia iti permite sa iti aperi drepturile dar sa pastrezi relatia.

Confrunta agresorul (in siguranta)

Manipulatorii psihologici simt nevoia sa intimideze pe celalalt. Sau sa ii faca rau. Cel mai important lucru de tinut minte este ca acestia aleg persoane pe care le percepe drept slabe. Deci, daca esti pasiv si te supui, esti tinta lor.
Multi manipulatori sunt niste lasi pe dinauntru. Daca victima isi arata forta si isi apara drepturile, agresorul va ceda. Este valabil de la curtea scolii la biroul sefului. Multi agresori sunt ei insisi victime ale unei agresiuni. Nu e o scuza, dar e un mod de a-i intelege.
Cand ii confrunti, sa fii intr-un mediu sigur, alaturi de oameni pozitivi, care te pot sustine. In caz de agresiune fizica sau verbala fa apel la cine te poate apara legal. Este foarte important sa confrunti agresorul dar nu trebuie sa o faci singur.

Sursa: http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/cum-sa-lupti-cu-un-manipulator-2140680

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: